Gresita obligare a tertului asigurator la plata majorarilor de intarziere
(Decizie nr. 99 din data de 31.01.2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)DESPAGUBIRI. PENALITATI
Gresita obligare a tertului asigurator la plata majorarilor de intarziere
Decizia penala nr. 99/R/ din 31 ianuarie 2012
Dosar nr. 4850/271/2010
Curtea de Apel Oradea
Sectia penala si pentru cauze cu minori
Asiguratorul nu are nici o culpa in plata cu intarziere a debitului de catre inculpat , deci nu poate fi obligat la plata majorarilor de intarziere aferente sumei pe care inculpatul este obligat sa o achite partii civile cu titlu de despagubiri civile. Prin sentinta penala nr. 1290/2010 pronuntata la data de 18.10.2010 Judecatoria Oradea a dispus in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala achitarea inculpatului L.A.M., sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. de art.178 alin.2 Cod penal.
In baza art. 14, 346 alin. 2 Cod procedura penala a respins pretentiile civile solicitate de partile civile B.M. si Spitalul Clinic Judetean Oradea.
In baza art. 192 pct. 1 lit. b Cod procedura penala a fost obligata partea civila B.M. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea din data de 10.03.2010 - dosar 3137/P/2009 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului L.A.M. sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal, retinandu-se ca in data de 06.04.2009 in jurul orei 09,00 l-a accidentat mortal pe numitul B.C., in timp ce acesta traversa strada.
Audiat fiind in cursul urmaririi penale inculpatul a recunoscut si regretat fapta retinuta in sarcina sa.
Din continutul dosarului instanta a retinut urmatoarele:
In data de 06.04.2009 in jurul orei 09:00, inculpatul L.A.M. conducea autoturismul taxi marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare BH-01-EWW pe str. Nufarului din Oradea. In timp ce autoturismul condus de inculpat se deplasa pe banda din directia Cantemir - Nufarul, inculpatul a observat ca din partea dreapta s-a angajat in traversarea strazii prin loc nepermis un barbat. Dupa ce a reusit sa parcurga prima banda, victima B.C. care se angajase in traversarea strazii fara sa se asigure, si-a continuat traversarea desi in zona circulau masini si cand a ajuns pe cea de a doua banda a fost accidentat mortal de catre inculpat, cu toate ca acesta a facut o manevra de evitare a victimei, virand spre stanga, dar intrucat pe celalalt sens de mers circulau masini nu a reusit sa evite victima.
In urma leziunilor suferite numitul B.C. a decedat si asa cum rezulta din raportul de constatare medico-legal nr. 10078/3/152 din 17.04.2009 emis de SML Bihor, rezulta ca moartea victimei a fost violenta, leziunile producandu-se prin lovirea de catre un vehicul aflat in miscare, aflata de proiectare si cadere pe carosabil.
Audiat fiind in cursul cercetarii judecatoresti (fila 107) inculpatul a recunoscut savarsirea faptei precizand insa ca dupa ce a observat victima a incercat sa evite accidentul.
Sustinerile inculpatului au fost confirmate si de martorul ocular T.G. audiat in cauza (fila 119), care a relatat instantei ca victima s-a angajat in traversare prin loc nepermis.
In cursul urmarii penale a fost efectuata in cauza o expertiza tehnica auto pentru lamurirea tuturor imprejurarilor in care s-a produs accidentul rutier soldat cu decesul numitului B.C., precum si pentru stabilirea mecanismului de producere a accidentului si a posibilitatilor sale de evitare. Din concluziile raportului s-a retinut ca ,, spatiul de observare a starii de pericol a fost in speta mai redus decat spatiul de oprire", astfel ca inculpatul nu putea evita accidentul prin franare, singura posibilitate de evitare a impactului cu victima ar fi fost prin ocolire prin stanga, manevra incercata de inculpat, astfel cum acesta a declarat, dar nereusita datorita spatiului de manevra disponibil insuficient.
Prin rechizitoriul parchetului s-a retinut in sarcina inculpatului incalcarea prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 republicata, in sensul depasirii limitei maxime de viteza in localitati. Pentru a se retine astfel, procurorul a avut in vedere ca prin acelasi raport de expertiza tehnica s-a stabilit ca viteza de circulatie a autoturismului condus de inculpat a fost de 65 km/h in momentul producerii coliziunii, respectiv de 70 km/h anterior impactului. Cu privire la acest aspect instanta a retinut ca intr-adevar inculpatul a circulat cu o viteza peste limita maxima de viteza in localitate, dar in acelasi raport de expertiza se mentioneaza ca accidentul ar fi putut fi evitat de catre inculpat doar la o viteza de rulare a autoturismului mai mica de 41 km/h. prin urmare, incalcarea de catre inculpat a vitezei legale nu constituie cauza producerii accidentului, intrucat chiar daca acesta ar fi circulat cu viteza de 50 km/h oricum spatiul de oprire ar fi fost insuficient, fiind mai mic decat spatiul de observare a starii de pericol.
In ceea ce priveste posibilitatea victimei de a evita accidentul, in acelasi raport de expertiza s-a retinut ca ,, victima putea evita accidentul daca nu ar fi traversat printr-un loc nepermis si ar fi renuntat la traversare". Analizand dispozitiile art. 72 alin. 3 din OUG 195/2002 care reglementeaza modalitatea in care se efectueaza traversarea drumului public, instanta a retinut culpa exclusiva a victimei in producerea accidentului, care nu a traversat prin loc amenajat si semnalizat corespunzator (la o oarecare distanta de locul accidentului existand o trecere de pietoni marcata si semnalizata, pe care victima ar fi putut-o utiliza) si nici nu s-a asigurat anterior traversarii ca o poate face fara pericol pentru ei si pentru ceilalti participanti la trafic. Art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002 republicata, stabileste in mod expres ca pietonii surprinsi si accidentati ca urmare a traversarii nepermise poarta intreaga raspundere a accidentarii lor, in conditiile in care inculpatului nu i s-a putut retine o nerespectare a prevederilor legale privind circulatia pe acel sector de drum, care sa concureze la producerea accidentului, deoarece asa cum s-a aratat depasirea limitei maxime de viteza nu a influentat in nici un fel posibilitatea de evitare a accidentului, in conditiile in care prin raportul de expertiza tehnica s-a stabilit ca nici macar la viteza legala de circulatie pe acel sector de drum inculpatul nu ar fi reusit sa evite accidentul.
Retinand culpa exclusiva a victimei in producerea accidentului, precum si imprejurarea ca doar acesta ar fi putut evita producerea accidentului, instanta a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infractiunii si anume latura subiectiva, deoarece inculpatul nu a desfasurat nici o actiune materiala care poate fi apreciata ca incalcare a normelor rutiere si care sa fi avut ca si consecinta producerea decesului victimei, deoarece intre depasirea vitezei legale de deplasare si moartea victimei nu exista raport de cauzalitate. In cazul unui accident rutier soldat cu moartea victimei, vinovatia conducatorului auto se poate retine doar daca acesta a incalcat vreo regula privind circulatia pe drumurile publice, iar intre aceasta incalcare si moartea victimei exista raport de cauzalitate.
Prin urmare, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedura penala l-a achitat pe inculpatul L.A.M., sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile sotia victimei, numita B.M. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 15.000 lei reprezentand daune morale (fila 66), iar Spitalul Clinic Judetean Oradea (fila 102) s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 1.166,74 lei plus majorarile de intarziere aferente, pentru cheltuielile aferente ingrijirilor medicale acordate defunctului. Retinand asa cum a aratat anterior, culpa exclusiva a victimei in producerea accidentului, instanta a apreciat neintemeiate pretentiile civile formulate in cauza, motiv pentru care in baza art. 14, 346 alin. 2 Cod pr.penala a respins pretentiile civile solicitate de partile civile B.M., si de Spitalul Clinic Judetean Oradea (in cazul cheltuielilor reprezentand cheltuieli aferente ingrijirilor medicale, acestea urmand a fi suportate din fondul asigurarilor de sanatate).
Prin decizia penala nr. 188/A din 7 noiembrie 2011 a Tribunalului Bihor, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea impotriva sentintei penale mai sus aratate, care a fost casata in sensul ca, in temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal cu aplic art. 74 alin 1 lit. a si c Cod penal si a art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal a fost condamnat inculpatul L.A.M., la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
In baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute la art.64 lit. a teza II si b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
In temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art. 14 si art. 346 alin. 1 Cod pr. penala coroborat cu art. 999 si art. 49 - art. 50 din Legea nr. 136/1995, cu aplic deciziei nr. 1/2005 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a admis in parte actiunea civila exercitata de partea civila B.M. si a fost obligat inculpatul alaturi de asiguratorul SC Euroins Romania Asigurare-Reasigurare, la plata catre partea civila a sumei de 7500 lei reprezentand daune morale si au fost respinse in rest celelalte pretentii.
In temeiul art. 14 si art. 346 alin. 1 Cod pr. penala coroborat cu art. 999 si art. 49 - art. 50 din Legea nr. 136/1995, cu aplicarea deciziei nr. 1/2005 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis in parte actiunea civila exercitata de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea si a fost obligat inculpatul alaturi de asiguratorul SC Euroins Romania Asigurare-Reasigurare, la plata catre partea civila a sumei de 583,37 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor aferente ingrijirilor medicale acordate pacientului B.C. si majorari calculate pana la data de 13.09.2010, precum si la plata in continuare a majorarilor de intarziere de la data de 13.09.2010 pana la data platii efective si s-au respins in rest celelalte pretentii.
In temeiul art. 359 alin. 1 Cod pr. penala i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiile art. 83 si art.84 Cod penal.
In baza art. 189-190 Cod pr. penala s-a dispus ca prestatia domnului G.F., in calitate de interpret autorizat de limba maghiara, timp de 1 ora, sa fie achitata din fondurile Ministerului Justitiei.
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod pr. penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat in fata instantei de fond.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare in apel au ramas in sarcina statului.
In fapt, tribunalul a retinut ca, in data de 06.04.2009 in jurul orei 09:00, inculpatul L.A.M. conducea autoturismul taxi marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare BH-01-EWW pe str. Nufarului din Oradea, din directia Cantemir - Nufarul, cu o viteza de circa 73 km/h, pe un sector de drum pe care limita maxima de viteza era 50 km/h.
La un moment dat, inculpatul a observat ca din partea dreapta s-au angajat in traversarea strazii prin loc nepermis doua persoane, intre care si victima B.C., care, dupa ce a reusit sa parcurga prima banda, s-a oprit initial intre cele doua benzi ale sensului sau de mers, dar imediat si-a continuat traversarea.
Cand victima a ajuns pe banda II, inculpatul a incercat sa o evite printr-o manevra de viraj prin partea stanga, insa datorita faptului ca pe sensul opus (din directia Nufarul - Cantemir) circulau alte autovehicule, nu a reusit, victima fiind accidentata mortal de catre inculpat.
In urma leziunilor suferite, victima B.C. a decedat (conform raportului de constatare medico-legal nr. 10078/3/152 din 17.04.2009 emis de SML Bihor, moartea victimei fiind violenta, leziunile producandu-se prin lovirea de catre un vehicul aflat in miscare, aflata de proiectare si cadere pe carosabil).
Aceasta situatie de fapt rezulta din cuprinsul tuturor probelor administrate in cauza, fiind confirmata de inculpat in declaratiile sale constante de recunoastere a faptei, declaratii in care a aratat ca, circuland pe banda II de circulatie, pe directia Cantemir - Nufarul, la un moment dat a observat-o pe victima care s-a angajat in traversarea strazii, aflandu-se deja pe banda I de mers si ca intrucat a vazut-o pe aceasta ca isi continua deplasarea, a incercat sa evite accidentul, virand spre stanga, spre celalalt sens de mers, dar pentru ca pe acest sens de mers venea un alt autoturism, a acrosat victima cu partea dreapta fata a autoturismului.
A mai aratat inculpatul ca la momentul producerii accidentului circula cu o viteza putin peste limita legala dar ca nu poate preciza valoarea acesteia.
Sustinerile inculpatului, inclusiv cele cu privire la faptul ca inculpatul a incercat sa evite victima prin partea stanga, sunt confirmate si de martorul ocular T.G.M..
In raport de aceasta situatie de fapt, instanta de fond a retinut culpa exclusiva a victimei, apreciind ca aceasta nu a traversat prin loc amenajat si semnalizat corespunzator, incalcand prevederile art. 72 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 rep., retinand aplicabilitatea prevederilor art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 republicata.
Totodata, instanta de fond a mai retinut ca depasirea limitei maxime de viteza de catre inculpat, nu a influentat in niciun fel posibilitatea de evitare a accidentului, in conditiile in care prin raportul de expertiza tehnica s-a stabilit ca nici macar la viteza legala de circulatie pe acel sector de drum inculpatul nu ar fi reusit sa evite accidentul.
Tribunalul a retinut ca Judecatoria Oradea a considerat gresit ca este incident art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 rep.
Potrivit art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 rep., "pietonii surprinsi si accidentati ca urmare a traversarii prin locuri nepermise, la culoarea rosie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectarii altor obligatii stabilite de normele rutiere poarta intreaga raspundere a accidentarii lor, in conditiile in care conducatorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulatia prin acel sector".
Analizand cuprinsul acestui text de lege, tribunalul a apreciat ca retinerea raspunderii exclusive a pietonului, victima a unui accident rutier, presupune indeplinirea cumulativa a doua conditii: prima, privitoare la activitatea culpabila a pietonului, in sensul aratat (dovedita, neechivoc de toate probele administrate in cauza) si cea de-a doua, privitoare la conducatorul vehiculului care trebuie sa fi respectat toate prevederile legale privind circulatia pe drumurile publice pe sectorul de drum respectiv.
A retinut tribunalul cu privire la aceasta din urma conditie, probatoriul administrat in cauza (inclusiv declaratia inculpatului - fila 107 dosar fond, dar si ambele expertize efectuate in cauza, atat cea tehnica - fila 36 dosar urmarire penala cat si cea criminalistica - fila 59 dosar apel), demonstreaza, dincolo de orice dubii, ca inculpatul, in calitate de conducator auto, nu a respectat limita legala de viteza pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul rutier (conform art. 49 alin 1 din ordonanta, de 50 km/h), circuland anterior impactului cu o viteza de cca. 70 km/h (conform expertizei tehnice), respectiv de cca. 73 km/h (conform expertizei tehnice), cu mult peste limita legala admisa pe acel sector de drum.
Astfel fiind s-a retinut ca in mod evident, inculpatul a incalcat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 rep., conform carora "conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta."
Tribunalul a retinut ca inculpatul, tocmai datorita vitezei de rulare (cel putin 70 km/h) a ajuns in imposibilitate de a evita accidentul rutier.
Cu toate ca anterior impactului (conform expertizei criminalistice), autovehiculul inculpatului rula cu o viteza de cca. 73 km/h, inculpatul nu a franat (conform aceleiasi expertize) inca din momentul in care a vazut victima (prima optiune fireasca a oricarui conducator auto), manevra de franare care ar fi putut duce la evitarea accidentului, optand pentru virajul la stanga care s-a dovedit ineficient.
De asemenea, s-a aratat in aparare ca, desi conform expertizei tehnice, anterior impactului, autovehiculul inculpatului rula cu o viteza de cca. 70 km/h, accidentul putea fi evitat de inculpat daca ar fi circulat cu o viteza de rulare de cel mult 41 km/h, aratandu-se ca atata timp cat pe acel tronson de drum nu exista in apropiere o trecere de pietoni care sa-l oblige pe inculpat sa reduca viteza, sau nu exista o restrictie de viteza, inculpatul nu avea niciun motiv, respectiv nu era obligat sa reduca viteza sub maxima legala.
Instanta de apel nu a impartasit acest punct de vedere.
S-a aratat ca art. 48 din OUG nr. 195/2002 rep. impune de fapt doua obligatii distincte: prima, aceea de a respecta regimul legal de viteza si a doua, aceea de a adapta acea viteza in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.
Art. 48 din OUG nr. 195/2002 rep., impune deci conducatorului auto si o indatorire distincta de cea a respectarii limitei legale de viteza pe segmentul respectiv de drum (limita maxima care nu poate fi depasita indiferent de conditiile de trafic), limita maxima cu care se poate circula numai in cazurile in care conditiile de trafic permit acest lucru.
A interpreta altfel art. 48 din OUG nr. 195/2002 rep., ori a interpreta art. 49 din OUG nr.195/2002 rep. (cum ar rezulta din concluziile in aparare) in sensul ca in lipsa unui indicator de restrictie a circulatiei (si nu de restrictie a vitezei, astfel cum s-a aratat, caci aceasta ar avea prioritate de aplicare in raport de art. 49), un conducator auto nu are nicio obligatie de reducere a vitezei maxime sub limita legala, ar duce la concluzia ca o persoana ar fi absolvita de orice culpa, daca ar conduce, in orice circumstante, cu viteza maxima admisa, ceea ce este inadmisibil (concluzie inaplicabila inculpatului, care a condus, potrivit ambelor expertize, cu cel putin 70 km/h).
De altfel, chiar daca s-ar admite (astfel cum s-a retinut in expertiza tehnica si s-a invocat in aparare) faptul ca acest accident putea fi evitat (concluzie teoretica si ipotetica) daca inculpatul circula cu o viteza de rulare de cel mult 41 km/h, deci sub limita legala, o astfel de adaptare a vitezei nu ar fi reprezentat pentru inculpat o obligatie exorbitanta, luand in considerare conditiile de trafic si viteza maxima admisa pe respectivul sector de drum.
Prin raportare la viteza de rulare cu care circula autoturismul condus de inculpat, trebuie analizate si distinctiile dintre spatiul de franare si spatiul de observare, deoarece cu cat viteza de rulare este mai mare cu atat spatiul de franare este mai mare, ajungandu-se ca spatiul de observare sa fie mai redus, ceea ce echivaleaza cu o concluzie (in expertize) de imposibilitate a conducatorului auto de a evita accidentul rutier prin franare, concluzie care nu se confunda cu lipsa culpei conducatorului auto.
A retinut tribunalul, prin raportare la aceasta viteza de rulare (de cca 73 km/h) si la faptul ca inculpatul nu a actionat sistemul de franare inca din momentul in care a aparut starea de pericol (inculpatul insusi a aratat ca a vazut victima inca din momentul in care aceasta traversa prima banda), incercand sa evite victima prin ocolire prin stanga, culpa concurenta a inculpatului in producerea evenimentului rutier si a consecintei acestuia, alaturi de culpa victimei, este evidenta, ceea ce determina realizarea, in ceea ce priveste fapta inculpatului, a elementelor constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev. si ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Nu se poate retine lipsa legaturii de cauzalitate intre rezultatul produs (decesul victimei) si viteza cu care inculpatul a circulat, deoarece sub aspectul laturii obiective, exista raportul de cauzalitate nu doar atunci cand activitatea culpabila a inculpatul este cauza exclusiva a decesului victimei, ci si atunci cand activitatea culpabila a acestuia se suprapune pe activitatea culpabila a victimei, fiind suficient ca activitatea inculpatului sa se inscrie printre cauzele care au determinat rezultatul, raportul de cauzalitate lipsind numai in situatia in care culpa victimei a avut un caracter exclusiv la producerea mortii acesteia, ipoteza care, in speta de fata, pentru considerentele expuse, nu este aplicabila.
Prin urmare, tribunalul a apreciat ca se impune admiterea apelului declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea si condamnarea inculpatului L.A.M. pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, fapta pentru care acesta a fost trimis in judecata.
La stabilirea si individualizarea pedepsei, instanta de apel a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, retinand in acest consecintele grave care s-au produs, faptul ca inculpatul a savarsit fapta in calitate de sofer al unei firme de taximetrie, dar si faptul ca victima a fost cea care a declansat intreg evenimentul rutier.
Tribunalul a mai avut in vedere si ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este in varsta de 28 de ani, este casatorit, are un loc de munca, s-a prezentat in fata organelor de urmarire penala si la termenele de judecata, avand o comportarea sincera pe tot cursul procesului, manifestand de la inceputul anchetei o atitudine sincera si de profund regret fata de consecintele faptei sale, prin atitudinea sa inlesnind organele judiciare la stabilirea corecta a situatiei de fapt, circumstante care determina aplicabilitatea art. 74 alin. 1 lit a si c Cod penal.
In considerarea acelorasi criterii, in baza art. 71 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prevazute la art. 64 lit. a teza II si b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.
Fiind indeplinite conditiile cumulative impuse de textul de lege si in raport de toate circumstantele personale evidentiate anterior, in temeiul art. 81 Cod penal, instanta a suspendat conditionat executarea pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a retinut ca in fata instantei de fond, sotia victimei B.C., numita B.M. s-a constituit partea civila cu suma de 15.000 lei daune morale, iar Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea cu suma de 1.166, 74 lei.
In solutionarea laturii civile a cauzei, tribunalul a avut in vedere in primul rand culpa concurenta, in proportie egala cu a inculpatului, a victimei B.C. la producerea evenimentului rutier soldat cu decesul sau, victima fiind cea care a declansat, traversand strada prin loc nepermis si fara sa se asigure, accidentul rutier.
Aceasta culpa concurenta a victimei si in proportie egala cu a inculpatului, produce efecte asupra raspunderii civile a inculpatului, care nu poate fi obligat sa raspunda, conform art. 999 Cod civil, in totalitate si in exclusivitate pentru toate consecintele evenimentului, raspunderea sa fiind limitata la propria fapta ilicita si in raport de propria sa culpa.
Sub aspectul temeiniciei daunelor morale solicitate de partea civila B.M., in raport de varsta victimei dar si de varsta partii civile, de nevoile specifice acestei varste, de legaturile anterioare cu victima (soti), de faptul ca partea civila a ramas ca urmare a accidentului rutier fara sprijinul sotului, de suferinta persistenta in timp pricinuita de decesul sotului ei in astfel de imprejurari, de faptul ca inculpatul insusi a aratat ca partea civila este pe deplin indreptatita sa solicite daune morale, in raport de cuantumul daunelor morale solicitate (15.000 lei) dar si de culpa concurenta a victimei, in proportie egala cu a inculpatului, Tribunalul a apreciat ca o suma de 7500 lei reprezinta o compensare echitabila a tuturor acestor suferinte, dar si o compensare proportionala cu culpa inculpatului in producerea accidentului rutier.
Prin urmare, in temeiul art. 14 si art. 346 alin. 1 Cod pr. penala coroborat cu art. 999 si art. 49 - art. 50 din Legea nr. 136/1995, cu aplicarea deciziei nr. 1/2005 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a admis in parte actiunea civila exercitata de partea civila B.M. si a fost obligat inculpatul alaturi de asiguratorul SC Euroins Romania Asigurare-Reasigurare, la plata catre partea civila a sumei de 7.500 lei reprezentand daune morale si s-au respins in rest celelalte pretentii.
Avand in vedere ca partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea a depus decontul de cheltuieli aferent sumei de 1.166, 74 lei si a solicitat cu titlu de daune materiale, sume care reprezinta contravaloarea ingrijirilor medicale acordate pacientului B.C. inaintea decesului acestuia si contravaloarea majorarilor de intarziere calculate la debitul principal, avand in vedere culpa concurenta a victimei, in proportie egala cu a inculpatului, la producerea evenimentului rutier, in temeiul art. 14 si art. 346 alin. 1 Cod procedura penala coroborat cu art. 999 si art. 49 - art. 50 din Legea nr. 136/1995, cu aplic deciziei nr. 1/2005 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si cu aplic. art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis in parte actiunea civila exercitata de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea si a fost obligat inculpatul alaturi de asiguratorul SC Euroins Romania Asigurare-Reasigurare, la plata catre partea civila a sumei de 583,37 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor aferente ingrijirilor medicale acordate pacientului B.C. si majorari calculate pana la data de 13.09.2010, precum si la plata in continuare a majorarilor de intarziere de la data de 13.09.2010 pana la data platii efective si va respinge in rest celelalte pretentii.
In temeiul art. 359 alin. 1 Cod pr.penala i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiile art. 83 si art. 84 Cod penal.
Avand in vedere solutia de desfiintare in totalitate a sentintei apelate si solutia de condamnare a inculpatului, in temeiul art. 191 alin. 1 Cod pr. penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat in fata instantei de fond (cheltuieli la care a fost obligata initial partea civila).
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod pr. penala, cheltuielile judiciare in apel au ramas in sarcina statului.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs inculpatul L.A.M. si asiguratorul asiguratorul SC Euroins Romania Asigurare-Reasigurare, apreciind-o ca fiind netemeinica si nelegala.
Prin recursul declarat inculpatul L.A.M. a solicitat sa se caseze decizia atacata si sa se mentina sentinta primei instantei prin care s-a dispus achitarea inculpatului recurent in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr. penala. S-a aratat ca in cauza este incident cazul de casare prevazut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedura penala si ca in mod gresit s-a retinut culpa concurenta a inculpatului recurent la producerea rezultatului faptei. Astfel, comitand o grava eroare de fapt, instanta de apel a retinut in considerentele deciziei atacate ca inculpatul recurent nu ar fi actionat sistemul de franare inca din momentul in care a aparut starea de pericol, incercand sa evite victima prin ocolire stanga, sustinere care este contrazisa de probele administrate in cauza, respectiv raportul de expertiza tehnica auto si declaratiile martorului ocular T.G., care au confirmat sustinerile inculpatului recurent. S-a mai aratat ca instanta de apel a avut in vedere la pronuntarea solutiei exclusiv concluziile raportului de expertiza criminalistica, concluzii care sunt in contradictie cu cele ale raportului de expertiza tehnica auto si nu se coroboreaza ca vreo alta proba din dosar.
S-a mai precizat ca in fata instantei de apel concluziile raportului de expertiza criminalistica au fost criticate, deoarece nu se face nicio referire la dinamica producerii accidentului, nereiesind din cuprinsul acestuia viteza cu care inculpatul recurent ar fi trebuit sa circule pentru a evita impactul cu victima si nici spatiul de franare si observare.
De asemenea, s-a facut referire la faptul ca, in cadrul expertizei tehnice efectuate in cauza, s-a aratat ca inculpatul recurent a actionat sistemul de franare, dar si motivele pentru care actionarea acestuia a fost insuficienta, ajungandu-se la concluzia ca distanta de franare ar fi fost in mod obiectiv insuficienta pentru a evita impactul cu victima, indiferent daca se respecta sau nu viteza legala prin localitati.
S-a apreciat ca, atat vreme cat expertiza criminalistica nu a lamurit aspecte esentiale relative la dinamica producerii accidentului si mai, mult de atat, reliefeaza date contrare in calculul spatiilor de franare si observare, instanta de apel era obligata sa continue demersurile probatorii, deoarece expertiza criminalistica a fost dispusa din oficiu si sa ceara suplimentarea raportului, pentru a lamuri aceste aspecte. S-a aratat ca in mod netemeinic instanta de apel a exclus concluziile raportului tehnic auto, conform caruia doar la o viteza de 41 km/h, deci mult sub limita de viteza legala, inculpatul recurent ar fi putut evita accidentul si nu a luat in considerare faptul ca, indiferent de respectarea sau nerespectarea vitezei legale, impactul cu victima nu putea fi evitat. Astfel, comitand o eroare, instanta de apel a retinut existenta unui raport de cauzalitate intre moartea victimei si depasirea vitezei legale de deplasare, deci culpa concurenta a inculpatului recurent, desi, in realitate aceasta nu exista.
Asiguratorul SC Euroins Romania Asigurare-Reasigurare SA a solicitat, prin recursul declarat sa se caseze decizia instantei de apel si sa se mentina, ca temeinica si legala, a sentintei instantei de fond. S-a sustinut ca instanta de fond a apreciat corect starea de fapt, in cauza fiind in mod evident in prezenta unui caz fortuit, inculpatul recurent neputand evita accidentul datorita unei culpe grave a victimei, care s-a angajat in trecerea unui drum cu patru benzi de mers, desi avea o mobilitate scazuta, conditii in care in mod corect prima instanta a dispus achitarea inculpatului recurent in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod pr. penala.
Examinand decizia atacata prin prisma recursurilor invocate, cat si din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 385/6 si art. 385/14 Cod procedura penala, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute de art. 385/9 Cod procedura penala, curtea a constatat ca aceasta este legala si temeinica sub aspectul retinerii starii si fapt, precum si a solutionarii laturii civile a cauzei, cu exceptia obligarii asiguratorului alaturi de inculpat la plata majorarilor de intarziere aferente sumei acordate cu titlul de despagubiri civile partii civile intimate Spitalul Clinic Judetean Bihor - Oradea.
Astfel, in mod corect instanta de apel, pe baza probelor administrate in cauza, a stabilit starea de fapt si a retinut ca si inculpatul recurent are o culpa concurenta cu cea a victimei in producerea accidentului de circulatie ce a avut ca rezultat decesul victimei.
Corect a valorificat instanta de apel concluziile raportului de expertiza criminalistica nr. 159 din 31 octombrie 2011 efectuat de Laboratorul interjudetean de Expertize Criminalistice Timisoara care, contrar celor sustinute de aparare, se coroboreaza si cu celelalte probe administrate in cauza.
In cauza a fost cert dovedit faptul ca inculpatul recurent circula cu o viteza de 70-73 km/ora, deci peste limita legala de 50 km/ora si, de asemenea, instanta de apel a retinut, in raport de aceasta imprejurare ca, prin raportare la viteza de rulare cu care circula autoturismul condus de inculpatul recurent, se impun a fi analizate si distinctiile dintre spatiul de franare si cel de observare, fiind evident ca, daca viteza de rulare este mai mare, atunci si spatiul de franare este mai mare, pe cand spatiul de observare este mai redus.
De asemenea, tot intemeiat s-a retinut, avand in vedere chiar declaratiile inculpatului recurent date in faza de urmarire penala (filele 33-34 din dosarul de urmarire penala), ca acesta a observat victima inca atunci cand aceasta era pe banda 1 de mers dar, cu toate acestea, nu a actionat din timp sistemul de franare.
Or, aceasta din urma imprejurare, coroborata cu faptul ca inculpatul recurent circula cu o viteza peste limita legala, au indreptatit instanta de apel sa retina culpa concurenta a inculpatului recurent in producerea accidentului.
Nu poate fi primita sustinerea apararii in sensul ca raportul de expertiza criminalistica ar fi lacunar, cata vreme, prin acesta s-a stabilit atat dinamica producerii accidentului, viteza initiala de deplasare a autovehiculului, cat si posibilitatile de evitare si prevenire a producerii evenimentului rutier si, asa cum s-a aratat, concluziile acestuia se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Astfel fiind si in raport de dispozitiile art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, corect a retinut tribunalul ca atat victima, care a traversat printr-un loc neamenajat si nesemnalizat in mod corespunzator, cat si inculpatul recurent, care nu a respectat prevederile legale privind circulatia prin acel sector, au o culpa concurenta egala in producerea accidentului, in speta neavand relevanta faptul ca accidentul ar fi putut fi evitat doar daca inculpatul recurent ar fi circulat cu o viteza sub limita legala, respectiv aproximativ 41 km/ora. Sub acest aspect s-a retinut ca, daca inculpatul recurent ar fi circulat cu o viteza legala, respectiv de 50 km/ora, sau sub aceasta viteza, chiar daca impactul s-ar fi produs, poate ca rezultatul acestuia ar fi fost altul.
In aceste conditii curtea nu poate primi nici cererea inculpatului recurent, de a se dispune achitarea sa, in temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr. penala, in cauza fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal inclusiv sub aspectul laturii subiective si nici cererea asiguratorului, de a se dispune achitarea inculpatului recurent in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod pr. penala, in cauza nefiind in prezenta unui caz fortuit.
Sub acest din urma aspect s-a retinut ca imprejurarea neprevazuta nu constituie un caz fortuit si nu inlatura caracterul penal al faptei atunci cand rezultatul acesteia nu este datorat exclusiv imprejurarii neprevazute, in sensul ca fara existenta unei culpe a inculpatului recurent rezultantul nu s-ar fi produs deloc sau ar fi fost cu totul altul.
S-a constatat ca prima instanta a individualizat in mod corect pedeapsa ce i-a fost aplicata inculpatului recurent, justificat retinand in sarcina acestuia circumstantele atenuante prevazute de art. 74 lit. a si c Cod penal, pedeapsa corespunzand atat sub aspectul naturii cat si al duratei sale gravitatii faptei, pericolului social pe care il prezinta persoana inculpatului recurent, precum si aptitudinii acestuia de a indrepta sub influenta sanctiunii penale.
Cat priveste latura civila a cauzei, tot intemeiat, avand in vedere culpa de 50 % a victimei in producerea accidentului, instanta de apel a admis doar in parte actiunile civile exercitate in cauza.
In opinia curtii, suma de 7500 lei (jumatate din suma solicitata cu acest titlu) acordata cu titlul de daune morale sotiei victimei, partea civila intimata B.M., este proportionala cu suferinta morala ce fost i-a produsa acesteia prin fapta inculpatului recurent, respectiv prin decesul sotului sau.
Corect au fost acordate si despagubirile in favoarea partii civile intimate Spitalul Judetean Bihor - Oradea, respectiv 1/ 2 din suma precizata in decontul de cheltuieli depus la dosar, insa nelegal s-a dispus obligarea asiguratorului alaturi de inculpatul recurent si la plata majorarilor de intarziere aferente acestei sume.
Conform art. 55 din Legea nr. 136/1995, societatea de asigurare este obligata sa plateasca asiguratului, adica in speta inculpatului recurent, orice suma de bani achitata de acesta persoanelor pagubite in situatia in care isi produce efectele contractul de asigurare, adica la data stabilirii culpei asiguratului in producerea evenimentului respectiv.
Mai mult de atat, conform art. 2 din OUG nr. 9/2000 dobanda se datoreaza doar in cazul in care este prevazuta de lege sau contract. Or, in prezenta cauza, conform dispozitiilor art. 50 si 55 din Legea nr. 136/1995, asiguratorul are obligatia de a plati despagubirile de la data individualizarii acestora prin hotarare judecatoreasca si numai in masura in care s-a produs culpa asiguratului in producerea accidentului si le plateste in termen de maxim 10 zile de la data la care a primit o hotararea judecatoreasca definitiva, in aceste conditii, nu este echitabil si nici corect sa fie obligat la plata dobanzii legale aferente sumelor pe care inculpatul recurent urmeaza sa o achite cu titlul de despagubire partii civile Spitalul Clinic Judetean Bihor - Oradea.
Pentru aceste considerente, in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, s-a admis recursul asiguratorului SC Euroins Romania Asigurare-Reasigurare, iar decizia atacata a fost casata si modificata in parte in sensul ca s-a inlaturat obligarea acestuia alaturi de inculpatul recurent la plata majorarilor de intarziere aferente sumei de 583,37 lei in favoarea partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Oradea si, in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, s-a respins ca nefondat recursul inculpatului L.A.M. care, in baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare in recurs.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Despagubiri, penalitati
DREPTURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIDACTIC. APLICAREA DISPOZITIILOR LEGALE PRIVIND PLATA AJUTORULUI FINANCIAR PENTRU ACHIZITIONAREA DE CARTI SI PROGRAME EDUCATIONALE IN FORMAT ELECTRONIC - Sentinta civila nr. 1921/LM/2011 din data de 15.11.2011Despagubiri din asigurare de raspundere in cazul accidentelor de circulatie. Subrogatie. Neaplicarea solidaritatii. - Decizie nr. speta 5 din data de 08.01.2008
Repararea pagubei materiale sau a daunei morale in cazul condamnarii pe nedrept sau al privarii ori restrangerii dreptului de libertate in mod nelegal (art.504-507 Cod proc. penala). Data de la care incepe sa curga termenul de exercitare a actiunii p... - Sentinta civila nr. speta 2 din data de 04.01.2008
Despagubiri pentru lipsa de folosinta corelativ cu dreptul de retentie - Decizie nr. 88 din data de 05.03.2015
Folosinta teren agricol. Despagubiri acordate la valoarea corespunzatoare a folosului de tras - Decizie nr. 660 din data de 04.12.2014
LITIGIU CU PROFESIONISTI - Sentinta comerciala nr. 1049 din data de 04.11.2014
Solicitare pe cale separata a cheltuielilor de judecata. Reducere onorar de avocat. - Decizie nr. 219 din data de 03.04.2014
Despagubiri solicitate in baza Legii 221 din 2009. Constatarea caracterului politic a deportarii - Sentinta civila nr. 240 din data de 07.03.2011
Despagubiri - Decizie nr. 60 din data de 28.01.2011
Despagubiri - Sentinta civila nr. 138 din data de 04.02.2011
Despagubiri solicitate in baza Legii 221/2009 reprezentand contravaloarea unor bunuri confiscate abuziv de regimul comunist, fara ca masura confiscarii sa aiba caracter politic. - Sentinta civila nr. 969 din data de 15.10.2010
Esalonarea platilor stabilite prin titlul executoriu. - Decizie nr. 152 din data de 04.03.2010
Despagubiri - Sentinta civila nr. 1 din data de 15.09.2008
Pretentii - Sentinta civila nr. 330 din data de 05.05.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 17 din data de 13.01.2010
Evacuare - Sentinta civila nr. 181 din data de 26.02.2009
Fonduri europene. Natura de acte administrative a proceselor-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare si consecintele ce decurg din aceasta cu privire la prezumtiile legale si sarcina probei. - Decizie nr. 658/R din data de 04.06.2015
Validarea de catre vicepresedintele A.N.R.P. a hotararii unei comisii judetene de aplicare a Legii nr. 9/1998. A.N.R.P. nu se poate apara invocand propria culpa in negasirea resurselor financiare efectuarii platii acestor despagubiri. - Decizie nr. 71/R din data de 16.01.2015
Art. 41 din Legea nr. 165/2013 interpretare notiunea de hotarare judecatoreasca prin care s-a stabilit cuantumul despagubirilor. - Decizie nr. 284/R din data de 03.03.2015
Competenta legala de luare a masurii alocarii unor judecatori de la alte sectii la constituirea completurilor de judecata ale unei sectii, in mod exceptional. Diferenta intre aceasta masura, pe de o parte si delegare/detasare/transfer, pe de alta parte. - Decizie nr. 2110/R din data de 19.09.2014