Raspundere patrimoniala. Caracterul solidar al raspunderii.

Prin cererea inregistrata sub nr. 4462/110/2013 reclamanta A.R. –BACAU a solicitat, in contradictoriu cu paratul G.C., obligarea paratului la plata sumei de 2000 lei, reprezentand parte din sanctiunile contraventionale aplicate de I.T.M. Bacau prin procesul-verbal de contraventie nr. 55740/2010 si nr. 55741/2010.
In motivarea actiunii , s-a aratat ca, la 13.08.2011, a avut loc un accident de munca mortal si s-au aplicat sanctiuni contraventionale de 6000 lei, suma ce urmeaza a fi recuperata de la persoanele vinovate respectiv Directorul SGA, seful Statiei hidrologice si responsabilul SSM. Din suma totala de 6000 lei, paratului in cauza i se cuvine sa plateasca suma de 2000 lei.
In sustinerea actiunii, s-au depus inscrisuri.
Paratul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii. Paratul a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Bacau, aratand ca odata incetat contractul de munca, nu se mai poate aplica normele de competenta in materie de litigii de munca. De asemenea , a invocat paratul si exceptia prescriptiei aratand ca raportat la data savarsirii faptelor, 13.08.2010 , actiune este prescrisa.
Pe fondul cauzei, paratul a solicitat de asemenea respingerea actiunii si aceasta deoarece nu exista dovada faptei ilicite, procesele-verbale de contraventie nu au fost contestate in instanta, desi acest drept revenea reclamantei. Mai mult, la data producerii pagubei reclamantul nu mai avea calitatea de salariat, nemaifiind incidente dispozitiile art. 255 din Codul muncii.
In combaterea actiunii, paratul a depus inscrisuri.
Analizand motivele actiunii si apararile paratului, in raport de dispozitiile Codului muncii, tribunalul retine:
Sub aspectul exceptiei de necompetenta materiala, tribunalul retine ca, prin incheierea din 15.09.2014, exceptia a fost respinsa, in considerarea faptului ca la data de 13.08.2010, data savarsirii faptei, paratul avea calitatea de salariat, imprejurarea ca procesul-verbal de contraventie au fost incheiate dupa incetarea raporturilor de munca prin pensionare, fiind irelevanta. (f. 70).
Raportat la exceptia prescriptiei , tribunalul retine ca nici aceasta exceptie nu este incidenta si aceasta deoarece termenul de 3 ani, prevazut de art. 268 lit. c din Codul muncii, curge de la data la care angajatorul a cunoscut paguba  si pe cel care a produs-o. Cum, in cauza, procesele-verbale de contraventie au fost incheiate la 28.09.2010 respectiv 29.09.2010, termenul de prescriptie nu era implinit la data de 26.09.2013, cand a fost introdusa actiunea. In consecinta, exceptia prescriptiei va fi respinsa.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca cererea este nefondata pentru urmatoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contraventie nr. 55740/28.09.2010 (f.24) s-a aplicat societatii-reclamante, sanctiunea de 8000 lei pentru fapta prevazuta de art. 13 lit. e din Legea nr. 319/2006 si sanctiunea avertismentului pentru fapta prevazuta la art. 39 alin.9 lit.j din Legea nr. 319/2006.
Rezulta din procesul-verbal de cercetare din 26.08.2010 (f.6) care a procedat aplicarea sanctiunilor contraventionale ca pentru nerespectarea dispozitiilor prevazute de art. 39 alin. 9 lit.j din Legea nr. 319/2006 se face vinovat seful de statie, respectiv reclamantul in cauza, iar pentru nerespectarea art. 13 lit. e din Legea nr. 319/2006, vina apartine angajatorului.
Referitor la procesul-verbal de contraventie nr. 55741/29.09.2010 (f.22) instanta retine ca angajatorului i-a fost aplicata sanctiunea de 4000 lei pentru fapta prevazuta de art. 10 lit. j din ROI cu art. 22 din Legea nr. 319/2006 , 4000 lei pentru fapta prevazuta de art. 20 alin.1 lit. a si alin.3 lit. d si sanctiunea avertismentului pentru fapta prevazuta de art. 10 alin.1 lit. a si b din Legea nr. 319/2006.
Analizand procesul-verbal de cercetare (f.6) rezulta ca pentru aceste contraventii se face vinovata societatea reclamanta. Capitolul n din procesul verbal de cercetare (f.9) stabileste persoanele vinovate de incalcarile legale consemnate in capitolele anterioare, retinandu-se ca sunt persoane vinovate: A.N.A.R., R.G. si G.C..
Pentru acesta din urma s-a retinut nerespectarea art. 39 alin.9 lit. j din Legea nr. 319/2006, sanctiune pentru care s-a aplicat avertismentul.
Tribunalul retine ca pentru amenzile contraventionale aplicate , procesul-verbal de cercetare nu sustine ipoteza unei raspunderi divizibile, amenzile fiind aplicate in considerarea faptului ca reclamanta-persoana juridica se face vinovata de aceste contraventii ce au atras amenda contraventionala, astfel cum rezulta din capitolul n.
In consecinta, raspunderea divizibila astfel cum e reglementata de art. 255 alin.1 Codul muncii nu e dovedita, angajatorul-reclamant pornind de la prezumtia unei raspunderi egale ce a fost contestata si nu a fost dovedita.
Ca urmare, fata de dispozitiile art. 254 si art. 255 Codul muncii, tribunalul va respinge actiunea ca nefondata.