Actiune in constatare

Prin sentinta civila nr. 3321 din 27.05.2015 pronuntata de Judecatoria Bacau a fost admisa actiunea formulata de reclamantii B.P., B.M., domiciliati in com.S. , sat S. jud.Bacau, S.D., cu domiciliul in com. B. sat B. jud. Bacau si R.D., cu domiciliul in Bacau,  in contradictoriu cu paratii D.M.E., domiciliat in com.N.B. jud.Bacau, A.A. si A.C., domiciliati in com.T. sat P. jud.Bacau .
A fost obligat paratul D.M.E. sa plateasca reclamantilor B.P. si B.M. suma de 16930 lei reprezentand valoarea actualizata a terenului ce a facut obiectul sentintei civile 4250 din 07.05.2012 din dosarul nr. 18710/180/2010, aferenta obligatiei de garantie pentru evictiunea consumata .
Au fost obligati paratii A.A. si A.C. sa plateasca reclamantilor S.D. si R.D. suma de 73650 lei reprezentand valoarea actualizata a terenului ce a facut obiectul sentintei civile 4250 din 07.05.2012 din dosarul nr.18710/180/2010, aferenta obligatiei de garantie pentru evictiunea consumata .
A fost obligat paratul D.M.E. sa plateasca reclamantilor B.P. si B.M. cheltuieli de judecata in cuantum de 2469 lei reprezentand taxe de timbru, onorariu expert si onorariu de avocat .
Au fost obligati paratii A.A. si A.C. sa plateasca reclamantilor S.D. si R.D. cheltuieli de judecata in cuantum de 6537 lei reprezentand taxe de timbru, onorariu expert si onorariu de avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr 4250 din 07.05.2012 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr 18710/180/2010 irevocabila prin decizia civila nr 1044 din 12.11.2013 a fost admisa in parte actiunea in revendicare formulata de reclamantul N.N. in contradictoriu cu paratii R.D., S.D., B.P. si B.M., au fost obligati paratii R.D. si S.D. sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren de 596,5 mp teren situat in comuna S., judetul Bacau, t15, p.268/3, identificat in anexa la raportul de expertiza intocmit de expert B.M., pe punctele de contur 1-6-7-11-1 si paratii B.P. si B.M. sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de teren de 219,5 mp teren situat in comuna S., judetul Bacau, t15, p268/3 identificat in anexa la raportul de expertiza intocmit de expert B.M., pe punctele de contur 2-3-5-6-2.
In prezenta cauza, reclamantii B.P., B.M., S.D., R.D. au formulat o actiune in raspundere pentru evictiune  in contradictoriu cu paratii D.M.E., A.A. si A.C. solicitand despagubiri pentru terenul evins. Astfel, asa cum reiese si din concluziile pe fondul cauzei,  reclamantii B.P., B.M. s-au indreptat impotriva paratului D.M.E., iar S.D., R.D. impotriva paratilor A.A. si A.C..
In ceea ce priveste legea aplicabila fondului litigiului, fata de prevederile art 102 din Legea 71/2011, in cauza sunt incidente prevederile Codului civil de la 1864.
Potrivit art 1336 pc 1 C.civ vanzatorul raspunde catre cumparator de linistita posesiune a lucrului.
Conform art 1337 vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Art 1339 C.civ prevede ca in nici un mod vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru evictiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al sau; orice conventie contrarie este nula.
Conform art 1340 C.civ stipulatia prin care vanzatorul se descarca de raspunderea pentru evictiune, nu-l scuteste de a restitui pretul, in caz de evictiune, afara numai daca cumparatorul a cunoscut, la facerea vanzarii, pericolul evictiunii, sau daca a cumparat pe raspunderea sa proprie.
Art. 1341 prevede "cand vanzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul, daca este evins, are dreptul a cere de la vanzator:
    1. restituirea pretului;
    2. fructele, daca este dator a le intoarce proprietarului care l-a evins;
    3. spezele instantei deschise de dansul in contra vanzatorului si ale celei deschise de evingator in contra sa;
    4. daune-interese si spezele contractului de vanzare."
Conform art 1351 C.civ daca cumparatorul s-a judecat pana la ultima instanta cu evingatorul sau, fara sa cheme in cauza pe vanzator, si a fost condamnat, vanzatorul nu mai raspunde de evictiune, de va proba ca erau mijloace sa se castige judecata.
Se numeste evictiune pierderea proprietatii lucrului sau tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar. Vanzatorul este de drept obligat sa il garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut. Obligatia de garantie exista nu numai fata de cumparator ci si fata de subdobanditori chiar daca acestia sunt succesori cu titlu particular si cu titlu gratuit.
Obligatia de garantie contra evictiunii este de doua feluri, in functie de cauza: evictiunea rezultand din fapte personale sau evictiune rezultand din fapta unui tert.
In cazul evictiunii rezultand din fapte personale, aceasta are in vedere atat tulburari de fapt cat si de drept. Se numeste fapt personal orice act sau fapt anterior vanzarii dar tainuit de cumparator ori ulterior vanzarii dar neprevazut de contract de natura a- l tulbura de cumparator in linistita folosinta a lucrului. Obligatia de garantie a vanzatorului pentru fapte proprii vizeaza nu numai tulburarea directa, dar si evictiunea care se realizeaza prin intermediul unui tert (indirect), intrucat evictiunea provine din fapta personala a vanzatorului care a instrainat  imobilul unor persoane diferite.
In cazul garantiei contra evictiunii rezultand din fapta unui tert trebuie sunt indeplinite, cumulativ, trei conditii: sa fie o tulburare de drept, cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii si sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.  Aceste conditii nu se impun in cazul actiunii in evictiune pentru fapte personale
Asa cum s-a retinut prin sentinta civila nr 4250 din 07.05.2012 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr 18710/180/2010 irevocabila prin decizia civila nr 1044 din 12.11.2013 paratul D.M.E. a instrainat acelasi teren in suprafata de 1000 mp desi anterior donase acest teren. Astfel, prin contractul. de donatie nr. 612/20.02.1996 a donat suprafata de 1000 mp catre P.E., care la randul sau prin contractul de donatie nr. 2860/19.09.1997 l-a transmis numitului N.N. Ulterior, prin contractul de vanzare cumparare nr 3317/2001 D. a instrainat catre reclamantii B.P. si M. suprafata de 219,5 mp si catre numitii A.A. si C. suprafata de 638 mp prin contractul nr 2509/2005, care la randul lor au instrainat terenul reclamantilor S.D. si R.D. prin contractul de vanzare cumparare nr 75/2006.
Astfel, in speta este vorba de evictiune rezultand din fapta proprie in cazul paratului D. (pentru reclamantii B.M. si B.P.) si o evictiune provenind din fapta unui tert pentru paratii A (in cazul reclamantilor S.D. si R.D.).
Instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile mentionate anterior pentru angajarea raspunderii paratilor pentru evictiune.
Astfel, reclamantii B.P. si B.M. au pierdut proprietatea bunului cumparat, respectiv a suprafetei de 219,5 mp ca urmare a actiunii in revendicare exercitata de dobanditorul bunului care a indeplinit formalitatile de publicitate,  fiind vorba de o tulburare de drept determinata de pe paratul D. acesta a instrainat terenul pe care anterior il donase. Reclamantii S.D. si R.D. au pierdut proprietatea imobilului cumparat de la paratii ca urmare a actiunii in revendicare exercitata de dobanditorul anterior al bunului- tulburare de drept, anterioara vanzarii si care nu a fost cunoscuta de cumparatori (nefiind facuta vreo dovada in acest sens), tulburare ce a provenit din fapta unui tert si nu a vanzatorilor A.
Instanta a retinut ca declaratia martorului N. nu prezinta relevanta in ceea ce priveste fondul cauzei si nici raspunsurile la interogatoriu, atat timp cat evictiunea s-a produs deja, prezentul litigiu fiind determinat de raspunderea vanzatorului pentru pagubele suferite de cumparator.
In ceea ce priveste exceptio mali procesus invocata de paratul D.M.E., instanta a retinut  ca nu este aplicabila cauzei. Astfel, conform art 1351 C.civ exceptia procesului rau condus poate fi invocata drept cauza care sa exonereze vanzatorul de la raspunderea pentru evictiune daca acesta din urma dovedeste ca daca ar fi fost introdus in procesul cu tertul (in speta, in actiunea in revendicate intentata de N.) ar fi avut mijloace potrivite pentru a respinge pretentiile tertului. Ori in speta, nu s-a facut dovada ca paratul ar fi avut aceste mijloace, in conditiile in care din considerentele sentintei prin care s-a admis actiunea in revendicare impotriva reclamantilor din prezenta cauza, producandu-se evictiunea, s-a retinut conduita paratului D.M.E., care a instrainat inca o data suprafata de 1000 mp donata prin contract  de donatie anterior.
Intrucat evictiunea s-a produs, raspunderea vanzatorului este angajata pentru a acoperi pagubele suferite de cumparator.
Astfel, vanzatorul este obligat sa restituie pretul primit, valoarea fructelor pe care a fost obligat sa le inapoieze tertului evingator, cheltuielile de judecata, cheltuielile contactului. Totodata cumparatorul are dreptul la daune interese, vanzatorul fiind obligat sa plateasca diferenta dintre pret si sporul de valoare dobandit intre momentul incheierii contractului si data producerii evictiunii, indiferent de cauza care a produs excedentul, precum si cheltuielile necesare si utile, iar daca a fost de rea credinta si cheltuielile voluptuarii.
Prin raportul de expertiza evaluatorie intocmit in cauza de expert P.N.I., valoarea terenului de 219,5 mp din contractul de vanzare cumparare 3317/2001 la pretul pietei este de 15600 lei, iar sporul de valoare este  de 1330 lei, iar valoarea terenului de 638 mp din contractul de vanzare cumparare 75/2006 este de 73650 lei. Dat fiind pretul mic la care au fost achizitionate terenurile de catre reclamanti, avand in vedere si fluctuatiile de pe piata imobiliara in intervalul mare de timp de la data achizitionarii acestora (2001 si respectiv 2006) si data producerii evictiunii,  instanta a retinut ca doar valoare de piata a terenurilor este de natura a acoperi in intregime paguba suferita de cumparatori ca urmare a evictiunii, valoare ce include toate elementele componente ale despagubirii la care sunt indreptatiti conform art 1341 C.civ.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratii A.A. si A.C.
In motivarea recursului se arata ca instanta de fond a considerat in mod gresit ca nedepunerea intampinarii inseamna interzicerea dreptului la aparare, intrucat chiar dispozitiile art. 208 alin.2 prevad ca se pot invoca, pe calea apararii, exceptii de ordine publica astfel incat, in mod eronat au fost respinse apararile paratilor, prin incheierea din data de 06.05.2015; au invocat paratii exceptia prescriptiei dreptului la actiune si exceptia nelegalitatii capetelor de cerere ale actiunii, dar instanta de fond nu le-a analizat, probabil pe motiv ca nu s-a formulat intampinare, in termen legal, ceea ce a determinat incalcarea C.E.D.O.; desi a retinut in cuprinsul hotararii ca recurentii au fost de buna credinta, i-a obligat la restituirea pretului catre reclamanti, desi paratul D. M.E. era cel care trebuia obligat; considerentele si dispozitivul hotararii sunt in contradictie flagranta; hotararea este nelegala, deoarece au fost obligati sa restituie valoarea stabilita intr-un alt dosar, in care nu au avut calitatea de parte si nu si-au putut formula aparari legale.
In aparare, intimatii-reclamanti au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul retine ca in speta sunt incidente dispozitiile Codului de procedura civila de la 1865, intrucat actiunea a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau la data de 13.06.2012, astfel incat regimul juridic al intampinarii este guvernat de dispozitiile art. 118 din acest cod.
Oricum instanta retine ca sustinerile recurentilor din cadrul primului motiv de recurs sunt nereale.
Astfel, instanta de fond nu a constatat  decaderea recurentilor-parati din dreptul de a depune intampinare, nici la termenul din data de 06.05.2015 si nici la un alt termen de judecata. Acestia nu au formulat intampinare si nici nu au fost prezenti la termenul din data de 06.05.2015, nici personal si nici prin aparator.
Nu sunt reale nici sustinerile recurentilor referitoare la faptul ca au invocat  exceptia prescriptiei dreptului la actiune si exceptia nelegalitatii capetelor de cerere ale actiunii, dar ca instanta nu le-a analizat.
Verificand actele dosarului, nu rezulta ca paratii au invocat cele doua exceptii.
Tribunalul retine ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este neintemeiata pentru ca actiunea in garantie pentru evictiune se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani, care incepe sa curga de la data producerii evictiunii.
In cauza, termenul a inceput sa curga la data ramanerii definitive a sentintei civile nr.4250/07.05.2012, prin care reclamantii S.D. si R.D. au fost obligati sa lase in deplina proprietate si linistita posesie lui N.N. suprafata de 596,5 m.p., aceasta fiind data la care s-a produs evictiunea, astfel incat dreptul material la actiune, raportat la data introducerii acesteia, nu este prescris.
Au invocat recurentii faptul ca nu se putea admite actiunea in ceea ce ii priveste, intrucat raspunzator pentru evictiune este paratul D.M.E.
Motivul este neintemeiat intrucat intre  paratul D.M.E. si reclamanti nu exista raporturi juridice contractuale din care sa decurga obligatia de a garanta pentru evictiune. Temeiul raspunderii recurentilor-parati este contractul de vanzare-cumparare nr.75/16.01.2006, incheiat cu reclamantii, conform caruia raspund pentru evictiunea bunului vandut.
Tribunalul retine ca paratul D.M.E. are obligatia de a garanta pentru evictiune, in calitatea sa de vanzator, conform contractului de vanzare-cumparare 3317/2001, pentru cumparatorii B.P. si B.M., fiind admisa aceasta actiune prin sentinta recurata, solutia nefiind atacata si conform contractului de vanzare-cumparare nr.2509/27.09.2005, pe cumparatorii A.A. si A.C., dar instanta de fond nu a fost investita cu vreo actiune de raspundere pentru evictiune, formulata de paratii A impotriva paratului D.M.E. si intemeiata pe  conventia incheiata intre ei.
Recurentii pretind ca intre considerentele sentintei si dispozitivul acesteia exista contradictie in sensul ca desi in considerente se retine ca se impune restituirea pretului, conform art.1341 pct.1 C.civil, in dispozitiv paratii sunt obligati la valoarea reactualizata a terenului.
Critica este neintemeiata pentru ca in considerentele hotararii, instanta de fond a motivat pe larg de ce a acordat reclamantilor valoarea de piata a terenurilor, iar nu pretul din contract, iar aceasta valoare se regaseste si in dispozitivul hotararii, astfel ca nu exista nici o contradictie, sub aspectul relevat de recurenti.
Avand in vedere ca instanta de fond a acordat valoarea de circulatie a terenurilor de care au fost evinsi reclamantii, iar nu pretul reactualizat, asa cum sustin recurentii, iar critici raportate la solutia instantei nu exista, va constata ca motivul este neintemeiat.
Tribunalul constata ca recurentii-parati nu au fost obligati la plata unor sume de bani, reprezentand valoarea terenului, stabilite in alta cauza.
Valoarea de 73.650 lei a fost stabilita prin expertiza efectuata in prezenta cauza, raportul de expertiza se afla la filele 63-85 dosar fond volumul II, fiind intocmit de expert judiciar P.N.I., lucrare necontestata de recurentii-parati, astfel incat sustinerile facute sunt nereale.
Este nereala si sustinerea ca in cauza s-a efectuat o expertiza topocadastrala, intrucat din actele dosarului nu rezulta ca a fost administrata o astfel de proba, iar cat priveste antepronuntarea  instantei de fond, dincolo de faptul acest aspect trebuia invocat pe calea cererii de recuzare, fiind inadmisibila invocarea direct in recurs, tribunalul nu a inteles din motivarea recurentilor in ce a constat aceasta.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
In temeiul art.274 C.pr.civ., va obliga pe recurentii-parati A.A. si A.C. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, in favoarea intimatilor-reclamanti R.D. si S.D., reprezentand onorariu avocat.
Cat priveste cererea de cheltuieli de judecata formulata de intimatul-parat D.M.E. tribunalul urmeaza a o respinge intrucat prezentul recurs a vizat raporturile juridice si partea din hotarare referitoare la reclamantii R.D. si S.D., pe de o parte si paratii A.A. si A.C., pe de alta parte, hotararea in ceea ce-l priveste pe acest parat devenind irevocabila prin nerecurare.