Abuzuri
(Hotarare nr. 275 din data de 15.12.2016 pronuntata de Tribunalul Bacau) Prin Rechizitoriul nr. 10/P/2016 din 16.03.2016 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatilor:
- R.V., pentru savarsirea: infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu, prev. de art. 52 al. 3 C.p. cu referire la art. 297 al. 1 C.p., constand in aceea ca, in calitate de administrator al SC C.SA, prin prepusi, cu intentie si premeditare, in vederea dobandirii dreptului de proprietate exclusiv asupra constructiei reprezentate de blocul de locuinte situat in Bacau, a depus functionarilor publici din cadrul O. Bacau inscrisuri care prezentau o situatie nereala (procesul verbal de receptie la finalizarea lucrarilor), precum si o autorizatie de constructie obtinuta in contradictie cu normele in vigoare, omitand totodata, intentionat, prezentarea HG nr. 1138/2003 (in care se prevedea existenta dreptului de proprietate a municipiului Bacau asupra unei parti din constructie), creandu-se premisele emiterii incheierii de intabulare a dreptului de proprietate inregistrate sub nr. 3380/16.02.2009, aspect ce a condus la cauzarea unui prejudiciu in valoare totala de 1.538.336,20 lei, suma ce reprezinta un total de 37.10 % din spatiul locativ ce ar fi trebuit sa revina in proprietatea municipiului Bacau; infractiunii de spalare de bani, prev. de art. 29 al.1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p., constand in aceea ca in calitate de administrator al SC C.SA, cu intentie, dupa dobandirea ilicita a proprietatii constructiei, in vederea ascunderii originii ilicite a dreptului de proprietate, a solicitat, pe de o parte, dezmembrarea cladirii pe corpuri individuale, iar ulterior, in baza unor acte materiale repetate, a instrainat prin acte de vanzare cumparare unor terti dobanditori, de buna credinta, dreptul de proprietate dobandit illegal, asigurand astfel spalarea bunului (cota parte din spatiul locative ce ar fi revenit in proprietatea municipiului Bacau ) si introducerea sumelor obtinute in circuitul juridic comercial al firmei; a sapte infractiuni de fals in declaratii, prev. de art. 326 C.p., constand in aceea ca, in calitate de administrator al SC C.SA, cu intentie, la intervale diferite de timp, in baza unor rezolutii infractionale distincte, ocazionat de instrainarea unui numar de sapte apartamente ce au facut obiectul contractelor autentificate sub numerele 95/20.02.2013, 309/05.06.2013, 400/17.07.2013, 1316/02.10.2014, 117/16.03.2012, 596/29.08.2013, respectiv 171/19.03.2013 a declarat in mod nereal in fata notarului public ca „imobilul… nu face obiectul vreunui litigiu pe rol”, desi avea cunostinta despre existenta dosarului nr. 2338/110/2009, in care facuse declaratie de interventie in interes propriu, in numele societatii la 24.02.2010 si se dispuse la 02.03.2011, prin incheiere de sedinta, efectuarea unei expertize tehnice cu privire la blocul de locuinte situat in Bacau, care sa stabileasca numarul de apartamente ce revin reclamatei M.A.I., precum si identificarea efectiva a acestora.
Infractiunile retinute in sarcina inculpatului au fost savarsite in conditiile concursului real de infractiuni, prev. de art. 38 al. 1 C.p..
- SC C.SA pentru savarsirea infractiunilor de participatie improprie la abuz in serviciu, prev. de art. 52 al. 3 C.p. cu referire la art. 297 al. 1 C.p., spalare de bani, prev. de art. 29 al.1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p. si sapte infractiuni de fals in declaratii, prev. de art. 326 C.p., toate cu aplicarea art. 38 al. 1 C.p., avand in vedere ca infractiunile retinute in sarcina inc. R.V. au fost savarsite in interesul inculpatei persoane juridice.
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Bacau la nr. 1043/110/2016 la data de 18.03.2016.
Prin aparatorul ales pentru inculpatul R.V., a depus a dosar, de la data inregistrarii cauzei pe rolul Tribunalului Bacau, mai multe cereri prin care se invoca exceptia necompetentei materiale a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau (filele 12-13 ds. 1043/110/2016/a1), neregularitatea rechizitoriului, nulitatea absoluta a raportului de expertiza contabila; nulitatea absoluta a raportului de expertiza contabila; incadrarea juridica data prin rechizitoriu, (filele 39-56 ds. 1043/110/2016/a1). La data de 25.08.2016 se depun la dosar alte critici suplimentare fata de rechizitoriul intocmit: nerespectarea dispozitiilor art. 328 alin.1 Cod procedura penala , faptul ca acesta nu cuprinde o descriere corespunzatoare a infractiunii de „abuz in serviciu”, ca pentru infractiunea de „spalare de bani procurorul utilizeaza aceeasi maniera de prezentare imprecisa si neclara, incompatibila cu dispozitiile art. 328 alin.1 Cod procedura penala (filele 103-114 dosar 1043/110/2016/a1). Se suplimenteaza criticile asupra neregularitatii rechizitoriului, printr-un memoriu si xerocopii din practica instantelor din tara depuse la 08-09.2016 (filele 310-323 dosar 1043/110/2016/a1).
Dupa formularea acestor cereri si exceptii, reprezentatul parchetului depune la dosar Referatul unitatii, prin care exprima punctul de vedere. S-a aratat acolo faptul ca raportat la acest aspect - al incadrarii juridice data faptei, se are in vedere ca practica judiciara in domeniu a statuat ca se poate pune problema incidentei prevederilor art. 13 ind. 2 din legea 78/2000, in cazul in care subiectul activ, calificat (n.r. in cazul de fata functionarii pulici din cadrul O. Bacau), a urmarit obtinerea unui avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul. Or, in cauza pendinte cercetarile au stabilit pe de o parte ca in ceea ce priveste comportamentul angajatilor din P.B. se poate vorbi de o incalcare a atributiilor de serviciu, raportat la emiterea autorizatiei de constructie contrar dispozitiilor legale in vigoare. Cu toate acestea, avand in vedere data comiterii - mai, precum si pedeapsa prevazuta de norma de incriminare (art. 246 al. 1 Cp. de 1 1969 / art. 249 al. 1 Cp. de la 1969), se constata ca in oricare din formele ei - inten?ie sau culpa, asupra faptei a intervenit prescriptia raspunderii penale. Pe de alta parte, asa cum s-a mentionat si in rechizitoriu, in sare in, functionarilor O.C.P.I. Bacau nu se poate retine vreo forma de vinovatie, acestia emitand un act nelegal, insa fara a cunoaste situatia reala a imobilului bloc de locuinte actionand astfel fara forma de vinovatie ceruta de norma penala. Pe cale de consecinta nu se poate afirma ca acestia au urmarit obtinerea unui avantaj patrimonii pentru sine sau pentru altul, conditie sine qua non de existenta a agravantei prevazuti de art. 13 ind. 2 din legea 78/2000. Conform deciziei Curtii de Apel Cluj nr. 781/R72009 din 15.12.2009 si mentioneaza ca „ pentru existenta infractiunii revazute de art. 13 ind. 2 din legeA 78/2000 trebuie sa se realizeze atat elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu (n.r. - prevazuta de norma generala), cat si urmarea prevazuta de legecL speciala, respectiv avantajul patrimonial, intre cele doua componente trebuind si existe raport de cauzalitate, respectiv intentia functionarului public, atat in a realizt elementul material al infractiunii de abuz in serviciu, cat si de a obtine un avanta patrimonial sau nepatrimonial. In speta inculpata nu a luat rezolutia de a obtine m avantaj patrimonial, ci doar de a-si exercita defectuos atributiile de serviciu, nu t urmarit deci obtinerea avantajului patrimonial...". Pe de alta parte, art. 13 al. 3 din O.U.G. nr. 43/2002 mentioneaza ca, in cazul infractiunii de abuz in serviciu prevazuta de art. 297 al. 1 Cp., competenta de solutionare revine D.N.A. doar in cazul in care prejudiciul este mai mare de 1.000.00 ( de euro, echivalent in lei. Pe cale de consecinta, raportat la valoarea prejudiciului ni se pune problema de necompetenta materiala a organului de urmarire penala care a
solutionat cauza. Avand in vedere cele mentionate, cu atat mai mult cu cat in prezenta cauza estt demonstrat ca functionarii publici au actionat fara vreo forma de vinovatie, nu se pune problema incidentei normei speciale.
Dupa depunerea acestui Referat, apararea, pentru inculpatul R.V., depune la dosar alte precizari si inscrisuri: decizia nr.781/15.12.2009 a Curtii de Apel Cluj, (filele 64-74 dosar 1043/110/2016/a1, filele 74-75 ds. 1043/110/2016/a1).
Toate aceste cereri si exceptii au fost sustinute si motivate de urmatoarele argumente:
Cu privire la legalitatea cercetarii penale, administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, s-a solicitat sa se constate urmatoarele:
- Nulitatea actelor de urmarire penala, intrucat, pe de o parte, raportat la infractiunile de participatie improprie la abuz in serviciu (art.52 alin.3 C.pen cu referire la art.297 C.pen) si spalare de bani (art.29 alin.l lita din Legea 656/2002) urmarirea penala a fost efectuata de un procuror necompetent material, iar pe de alta parte, acelasi procuror a incalcat principiul NE BIS IN IDEM, deoarece nu a tinut cont de solutia de clasare dispusa prin ordonanta nr. l23/P/2015 din 01.03.2016 de catre DNA-ST Bacau. De asemenea, sanctiunea nulitatii actelor de urmarire penala se impune a fi retinuta si din cauza faptului ca urmarirea penala a continuat dupa ce cauza a fost solutionata de catre DNA-ST Bacau, incalcandu-se, astfel dispozitiile art.335 Cpr.pen,
-Neregularitatea rechizitoriului,intrucat, actele materiale ce sunt avute in vede de catre procuror, atunci cand retine forma continuata a infractiunii de spalare de bani nu sunt precizate.
-Nulitatea absoluta a raportului de expertiza contabila, intrucat acesta a fost dispus cu incalcarea dispozitiilor art.177 alin.l si 2 Cpr.pen. (art.281 alin.l lit.e Cpr.pen).
Cu privire sanctiunea nulitatii, s-a invederat ca aceasta intervine, potrivit art.280 alin.l Cpr.pen arunci cand se incalca norme in baza carora se desfasoara procesul penal (urmarirea penala). Aceste norme se regasesc, deopotriva, in Codul de procedura penala, in legile speciale, ori in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si in protocoalele aferente acesteia, a caror aplicare directa si prioritara reprezinta o obligatie pentru organele judiciare.
De asemenea, potrivit art.282 alin.l Cpr.pen (nulitatea relativa), pentru a opera nulitatea actelor de urmarire penala se cer a fi intrunite cumulativ trei codirii: a) sa existe o incalcare a legii la momentul efectuarii acrului respectiv (procedural sau procesual); b)sa se fi produs o vatamare a drepturilor partilor sau subiectilor procesuali; c) vatamarea sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea actului.
Astfel, avand ca reper de analiza conditiile metionate mai sus, s-a aratat ca se poate constata ca, organul de urmarire penala care a instrumentat dosarul nr.lO/P/2016 a incalcat o serie de dispozitii care reglementeaza procesul penal, dupa cum urmeaza:
a) urmarirea penala efectuata in dosarul nr. lO/P/2016 de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau este nelegala, intrucat s-a efectuat cu incalcarea normelor privitoare la competenta materiala, asa cum sunt prevazute in art. 13 din OUG 43/2002.
In acest sens, se arata ca prin prisma probatoriului administrat si a acuzatiilor formulate, dar si prin raportare la modalitatea efectiva (participatie improprie) in care se presupun a fi comise faptele, sunt aplicabile in speta dispozitiile art.132 din Legea m.78/2000, care prevad ca „ in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit...". Astfel, din temeiul de fapt al acuzatiei de participatie improprie la abuz in serviciu, respectiv, ca inculpatul, cu intentie, ar fi determinat functionarii din cadrul O. sa inscrie dreptul de proprietate asupra imobilului, desi nu erau indeplinite conditiile legale, iar acestia din urma actionat fara vinovatie, se poate retine o concordanta deplina intre ipoteza prevazuta de art.132 din Legea nr.78/2000 si fapta concreta imputata.
Un alt aspect ce decurge in mod inerent din incadrarea juridica a faptei expusa anterior si care ar fi trebuit sa fie avut in vedere este acela ca potrivit art.13 alin.l lit.a din OG 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie „ sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare savarsite in una dintre urmatoarele conditii:
a) daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro...".
Se arata ca dupa cum se poate constata din expertiza contabila efectuata in dosar, insusita, fara nicio rezerva de organul de urmarire penala, paguba materiala este de 1.524.909, 5884 lei, deci depaseste pragul de 200.000 de euro.
Avand in vedere aspectele prezentate, se arata ca rezulta in mod evident ca Parchetul de pe Langa Curtea de Apel Bacau nu era compentent sa instrumenteze dosarul de urmarire penala, organul competent fiind potrivit art.13 alin.4 din OUG nr.43/2002 fiind Directia Nationala Anticoruptie.
Un argument pertinent care se mentioneaza pentru a contura necompetenta materiala a PCA - Bacau il reprezinta faptul ca, la 11.06.2015 (IPJ-Bacau) a inregistrat la Directia Nationala Anticoruptie-Serviciul Teritorial Bacau sub nr. 123/P/2015 o plangere penala prin care a invederat „ comiterea infractiunilor de abuz in serviciu, fals intelectual si uz de fals, fapte prev. si ped. de art.132 din Legea 78/2000, art.321 din C.pen si art.323 din C.pen, infractiuni de care se fac vinovate atat persoane din cadrul Primariei Mun.Bacau si Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bacau, precum si persoane din cadrul C.SA BACAU". Practic prin plangere IPJ-Bacau a sesizat DNA ST Bacau cu aceiasi situatie de fapt cu care a fost investit si PCA-Bacau, invocand acelesi probe, plangerile fiind identice sub aspectul continutului. Deci, imprejurarea ca, in baza HG 1138/2003 Municipiul Bacau ar fi a devenit proprietar al imobilului situat in Mun.Bacau, iar toate autorizatiile de constructie solicitate de C.SA ulterior emiterii acestui act normativ precum si intabularea dreptului de proprietate la O. Bacau ar fi fost obtinute cu incalcarea prevederilor legii penale, a fost analizata de procuronil DNA raportat la prevederile art.132 din Legea 7/2000.
Astfel, se arata ca, apreciind ca este competenta din punct de vedere material Directia Nationala Anticoruptie-ST Bacau, a dispus clasarea cauzei, statuand prin ordonanta nr.l23/P/2015 din 01.03.2016 ca, nu se poate retine in cauza existenta infractiunilor de abuz in serviciu prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 cu referire la art.297 Cpen, intrucat pentru existenta acestor infractiuni este necesara atat o incalcare a atributiilor de serviciu cat si producerea unei pagube, iar, in speta nu se gaseste niciuna din aceste conditii. In mod evident ca in masura in care fapta concreta savarsita ar fi corespuns elementelor faptei descrise in art.297 Cpen, DNA - ST Bacau ar fi examinat modul (participatia) in care s-ar fi comis o asemenea fapta, altminteri este inutil un asemenea demers.
Se invedereaza ca, Legea 78/2000 si OUG nr.43/2002 au instituit o competenta speciala ce revine procurorilor care fac parte din structurile specializate ale DNA, astfel incat nerespectarea prevederilor legii speciale referitoare la competenta acestora, in speta, afecteaza solutionarea judicioasa a cauzei resfrangandu-se implicit si asupra dreptului de a beneficia de o procedura echitabila. Mai mult, in speta, vatamarea procesuala produsa intocmirea actelor de urmarie penala in dosarul nr.lO/P/2016 este dovedita intrucat DNA-ST Bacau, prin ordoanta nr.l23/P/2015 din 01.032016 a statuat asupra acuzatiei apreciind ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu.
Se arata ca urmarirea penala s-a efectuat cu incalcarea principiului ne bis in idem - principiu garantat de art. 4 din Protocolul nr.7 la Conventia EDO si care, potrivit art.ll alin.2 si 20 din Constitutie, face parte din dreptul intern. Ca atare, in consecinta nerespectarii acestei norme, solicitam sa constatati nelegalitatea urmaririi penale si respectiv a sesizarii instantei, cu privire la savarsirea infractiunilor de participatie improprie la abuz in serviciu si spalare de bani.
Astfel, in sustinerea criticii se arata ca, situatia de fapt, in raport de care s-a apreciat existenta infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu, a fost analizata de Directia Nationala Anticoruptie, care a dispus cu privire la aceleasi fapte materiale, prin ordonanta nr. l23/P/2015 din 01.03.2016, solutia de clasarea cauzei.
De retinut ca, sesizarile ce au fost formulate atat la DNA-ST Bacau cat si la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau de la care a fost preluata, ulterior, cauza de catre PCA Bacau, au acelasi continut. Astfel, s-a vizat aceeasi situatie de fapt, grefata pe imprej urarea ca, potrivit HG 1138/2003 Municipiul Bacau ar fi a devenit proprietar al imobilului situat in Mun.Bacau, , iar toate autorizatiile de constructie solicitate de C.SA ulterior emiterii acestui act normativ precum si intabularea dreptului de proprietate la O. Bacau au fost obtinute cu incalcarea prevederilor legii penale.
DNA-ST Bacau, fiind primul organ judiciar sesizat, a statuat prin Ordonanta de clasare nr. l23/P/2015 din 01.03.2016 ca, nu se poate retine in cauza existenta infractiunilor de abuz in serviciu prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 cu referire la art.297 Cpen, intrucat pentru existenta acestor infractiuni este necesara atat o incalcare a atributiilor de serviciu cat si producerea unei pagube, iar, in speta nu se gaseste niciuna din aceste conditii. Mentionam ca, solutia de clasare a cauzei nu a fost atacata potrivit art.340 C.pr.pen.
Astfel, in motivarea ordonantei s-a aratat ca: „MAI a devenit odata cu HG 1138/2003 titularul unei creante impotriva municipiului Bacau, corelativa obligatiei acestuia din urma de a-i preda in administrare un numar nedeterminat de apartamente. Momentul executarii obligatiei a fost stabilit cel al darii in folosinta a imobilului, moment care, in cauza, este cel al semnarii procesului verbal la terminarea lucrarilor.
Din cauza faptului ca imobilul era in constructie, intinderea obligatiei primariei nu putea fi stabilita decat la data darii in folosinta.
Din actele aflate la dosar rezulta ca nici C.SA si nici Mun.Bacau nu au negat dreptul MAI la dobandirea acestor apartamente, dovada fiind actele prin care s-a incercat in luna februarie 2009 incheierea pe cale amiabila a unei intelegeri. Neajungerea la un acord si apelul la instantele de judecata competente nu are semnificatia unui refuz din partea C.SA de a preda aceste apartamente ci, astfel cum rezulta din procesul verbal de conciliere cat si din actiunea de iesire din idiviziune, s-a incercat stabilirea exacta a intinderii obligatiei.
Faptul ca MAI nu avea un drept de proprietate valorificabil pe calea unei actiuni in revendicare reiese si din actiunea pe care la radul sau a promovat-o, respectiv sa ii fie predate apartamentele. Instanta a admis-o si a dispus cate apartamente urma sa primeasca raportat la valoarea actualizata a investitiilor efectuate pana in anul 2003.
Din actele aflate la dosar rezulta ca si de aceasta data C.SA a incercat in mod benevol sa execute hotararea.
In aceste conditii, se arata ca nu exista un prejudiciu in sarcina MAI raportat la dreptul acestuia de a primi apartamentele in litigiu. Nu poate fi sanctionata din punct de vedere penal apelarea la instantele de judecata de o persoana nici apararile formulate in cursul judecatii, cu atat mai mult cu cat aceastea nu au fost constatate ca abuzive.
In ceea ce priveste relatia dintre P.B. si C.SA cu privire la imobilul in litigiu, relevante pentru lamurirea drepturilor fiecareia sunt motivarile sentintei civile nr.8046 din data de 12.10.2009 a Judecatoriei Bacau si a decizie civile nr.155/02.05.2011 a Tribunalului Bacau. Judecatorii, pusi sa analizeze intinderea drepturilor de proprietate ale fiecarei parti, au constatat ca nu exista o stare de indiviziune, asadar nu este dovedit ca exista coproprietate pe cote parti la data formularii actiunii. Titlurile invocate de fiecare parte nu stabilea in mod clar nici calitatile de proprietar si nici intinderea acestora.
Din adresa O. din data de 23.07.2012 rezulta ca din HG 1138/2003 nu rezulta partea din imobil asupra caruia P.B. detine un drept de proprietate.
Se mai arata ca este evident ca societatea C.SA a solicitat eliberarea autorizatiei de continuare a lucrarilor din anul 2008 si a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului in anul 2009 cunoscand existent HG 1138/2003. De asemenea si functionarii din cadrul primariei si ai O. cunosteau sau trebuiau sa cunoasca existenta acestei hotarari Se impune a se lamuri daca ignorarea acestei HG a fost frauduloasa si consecintele acestei omisiuni.
Potrivit art.39 al Ordinului nr.1430/26.08.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii in vigoare in 2008 „ solicitantul autorizatiei de construire/desfiintare poate fi orice persoana fizica sau juridica titular al unui drept real asupra imobilului-teren si/sau constructii-, identificat prin numar cadastral, in cazul in care legea nu dispune altfel, care atesta dreptul acestuia de a executa lucrari de constructii". Potrivit art.40 din acelasi Ordin, functionarii autoritatii emitente a autorizatiei verifica, printre altele, daca „exista dovada titlului solicitantului asupra imobilului, teren si/sau constructii, precum si, dupa caz, a extrasului de plan cadastral si a extrasului de carte funciara de informare actualizate la zi, daca legea nu dispune altfel".
In cauza, C.SA putea sa solicite eliberarea autorizatiei de construire in conditiile in care avea calitatea necontestata de proprietar al terenului Mai mult, avand in vedere ca si autorizatiile anterioare au fost eliberate aceleiasi societati, nu se poate retine ca functionarii care au eliberat actul (semnat de viceprimar, secretarul primariei si arhitectul set) si-au indeplinit defectuos atributiile de serviciu. Existenta HG 1138/2003 nu are niciun efect asupra calitatii C.SA de a obtine autorizatia de construire in conditiile in care normele legale dau posibilitatea si titularului dreptului de proprietate asupra terenului sa o obtina.
Neexistand incalcari ale legii la eliberarea autorizatiei de construire nu se poate retine vreo culpa in sarcina functionarilor care au semnat procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor, acestia avand obligatia doar sa verifice conformitatea cladirii cu documentatia tehnica si respectarea autorizatiei deja emise.
Existenta HG nu putea determina nici functionarii din cadrul O. Bacau sa refuze intabularea dreptului de proprietate asupra cladirii la solicitarea C.SA. Potrivit art.55 din Legea 7/1996 dreptul de proprietate dobandit prin construire se va putea inscrie in cartea funciara pe baza unui certificat (in acest caz procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor) eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul, prin care se atesta, cand este cazul, faptul ca proprietarul a edificat constructiile in conformitate cu autorizatia de construire eliberata potrivit legii, precum si a unei documentatii cadastrale, acte ce au fost prezentate de solicitant.
Dincolo de faptul ca, C.SA, se arata ca nu era obligata sa notifice eventualele alte drepturi sau fapte juridice generatoare de drepturi pentru alte persoane, interesul de a asigura publicitatea acestora fiind al acestora, si dincolo de faptul ca publicarea in Monitorul Oficial asigura publicitatea actelor normative, existenta HG 1138/1003 nu constituia un motiv de refuz al inscrierii in cartea funciara.
Aceasta concluzie se desprinde atat din dispozitiile Legii 7/1996 cat si din adresa O. din data de 23.07.2012. Astfel, Municipiului Bacau i s-a refuzat notarea drepturilor ce rezultau din HG 1138/2003 intrucat acestea nu erau concretizate sub aspectul intinderii, fapt care determina presupunem rezonabila ca solutia ar fi fost aceeasi si in momentul intabulatii drepturilor C.SA.
Prin urmare, se arata ca nu se poate retine ca functionarii din cadrul O. Bacau ce au dispus inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate asupra cladirii in favoarea C.SA au efectuat acte contrare atributiilor de serviciu.
De asemenea, se mai arata ca in cauza nu exista o paguba adusa Municipiului Bacau. Din actele aflate la dosarul cauzei si din hotararile instantelor de judecata rezulta ca municipiul nu a contribuit cu nicio suma de bani la edificarea constructiei.
La momentul preluarii investitiei in anul 2003, municipiul Bacau avea posibilitatea de a continua finantarea lucrarilor si in consecinta dobandirea de apartamente in cladire. Pana in anul 2008 nu s-a investit, din diferite motive, niciun ban, fapt constatat de expertizele efectuate in dosarele civile. Prin urmare, avand in vedere si faptul ca terenul era proprietatea C.SA, nu exista paguba.
Se mentioneaza ca este adevarat ca municipiul ar fi avut dreptul si interesul legitim sa continue investitia in vederea dobandirii unor locuinte sociale insa neexercitarea acestuia pentru o perioada de cinci ani ridica semne de intrebare cu privire la vointa de a finaliza constructia. In consecinta, nu se poate retine o vatamare in conditiile in care nu exista nicio perspectiva concreta de realizare efectiva a constructiei, neexistand nicio sursa de finantare (proiectul fiind retras de pe lista ANL din anul 2005 si neexistand vreo initiativa de finantare in bugetul local).
Nu trebuie ignorat nici faptul ca C.SA, in calitate de proprietar al terenului si constructor, avea tot interesul sa-si valorifice aceste atribute in sensul obtinerii unui profit. Faptul ca a preluat initiativa edificarii constructiei in modalitatea expusa, cunoscand existenta HG 1138/2003, poate avea consecinte pe plan civil, in ceea ce priveste stabilirea bunei sau relei credinte si prin aceasta a intinderii drepturilor si obligatiilor sale in raport cu municipiul Bacau.
Din punct de vedere penal insa. atat in ceea ce priveste latura obiectiva cat si cea subiectiva a infractiunilor de abuz fn serviciu, elementele constitutive ale infractiunii nu sunt intrunite in cazul faptelor savarsite de functionarii publici din cadrul Primariei Bacau cu ocazia emiterii autorizatiei de construire nr.178a3.05.2008 si a semnarii procesului verbal la terminarea lucrarilor din data de 27.01.2009 si nici in cazul functionarilor din cadrul O. Bacau cu ocazia emiterii incheierii de intabulare a dreptului de proprietate asupra constructiei din data de 04.09.2009.
Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, Directia Nationala Anticoruptie a inchis (clasat) dosarul nr. l23/P/2015, motivat de faptul ca functionarii O. Bacau si ai Primariei Bacau nu si-au incalcat atributiile de serviciu si mai mult nu s-a produs nicio paguba in patrimoniile Municipiului Bacau si MAI.
Se mai arata ca, numai in masura in care fapta concreta savarsita ar fi corespuns elementelor faptei descrise in art.297 Gpen, ar fi aparut necesar sa se examineze modul (participatia) in care s-ar fi comis o asemenea fapta, altminteri este inutil un asemenea demers.
In conditiile in care procurorul DNA a analizat in dosarul nr.l23/P/2015, elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu si a constatat inexistenta acestor elemente relative la intreaga stare de fapt, exercitarea actiunii penale impotriva inculpatului R.V., in dosarul nr. 10/P/2016, pentru savarsirea infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu reprezinta o a doua „ urmarire penala pentru aceeasi fapta" - situatie incompatibila cu principiul ne bis in idem.
Conform art.4 din Protocolul nr.7 la Conventia Europena a Drepturilor Omului „ 1.Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat;!. Dispozitiile paragrafului precedent nu impiedica redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respective, daca fapte noi sau recent descoperite sau vreun viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotararea pronuntata; 3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este ingaduita, in temeiul art.15 din Conventie".
In privinta conditiilor de aplicare a dispozitiilor mai sus citate, se arata ca, pentru a putea invoca dreptul pe care textul in discutie il consacra, persoana in cauza trebuie sa fi suferit o condamnare, sa fi fost achitata sau sa se fi dispus incetarea urmaririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmarit sau judecat (C.Barsan Conventia Europeana a Drepturilor Omului - Editia a Il-a pag 1859 Ed.CH BECK).
Textul art.4 al Protocolului nr.7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului „ se aplica nu numai in cazurile in care inculpatii sunt condamnati de doua ori, ci, de asemenea in cazurile in care acestia sunt urmariti penal de doua ori. Aceasta dispozitie se aplica chiar si in cazul in care persoana a fost urmarita doar in cadrul unei procedurii care „nu a condus la o condamnare" (CEDO -Sectia I cauza Zigarella contra Italia din.03.10.2002).
Curtea a aratat, in rationamentul sau, in hotararea sus invocata, ca paragraful 1 al articolului 4 din Protocolul nr.7 nu are in vedere numai o dubla condamnare, ci si o dubla urmarire pentru aceleasi fapte imputate unei persoane in caz contrar, nu ar mai fi fost necesar a se asocia in text termenul „ urmarit" celui de „condamnat". Totodata textul isi gaseste aplicarea si atunci cand o persoana a facut obiectul unei urmariri penale ce nu a condus la pronuntarea unei condamnari, deoarece in materie penala principiul ne bis in idem este aplicabil indiferent daca cel urmarit a fost condamant sau nu.
Se mentioneaza ca, principiul ne bis in idem este consacrat in aceiasi termeni, in art.50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si in art.14 paragraful 7 din Pactul International ONU privitor la drepturile civile si politice.
Tot in sensul ca, art.4 al Protocolului nr.7 nu vizeaza doar cazul unei duble condamnari, ci si cazul unei duble urmariri penale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mai multe cauze, printre care Serguei Zolotonkhine contra Rusiei, hotararea din 10.02.2009 - parag. 98.
Curtea a subliniat faptul ca articolul 4 din protocolul nr.7 prevede trei garantii distincte si dispune ca nimeni:l) nu poate fi urmarit; 2)sau 3) condamnat de doua ori pentru acelesi fapte (cauza Zolotonkine contra Rusiei- paragraful 110).
In consecinta, se arata ca devin aplicabile garantiile prevazute nu doar de art.6 in materie penala (inclusiv prezumtia de nevinovatie), ci si celelalte garantii mai generale prevazute de art.7 din Conventie, inclusiv principiul non bis in idem.
Mai mult, chiar si simplele contraventii au intrat in campul de „aplicare al materiei penale" din Conventie.
Ca urmare, o persoana sanctionata contraventional nu poate fi cercetata penal (chiar daca ar fi achitata) pentu aceeasi fapta (CEDO 2376/03 Tsonyo Tsonev contra Bulgaria din 14.01.2010, cauza Ezeh si Connors contra Regatului Unit nr.39665/98 si cauza Ozturck contra Germania din 21.02.1984).
Astfel, daca in jurisprudenta CEDO este considerata procedura penala si aplicarea unei amenzi contraventionale (situatie care paralizeaza a doua procedura, respectiv cea penala) atunci avem toate argumentele sa sustinem ca o procedura in care se solutioneaza pe fond acuzatia, reprezinta un impediment in desfasurarea unei noi proceduri.
De asemenea, interdictia de a fi judecat de doua ori, pentru aceleasi fapte se aplica si in cazul unei condamnari care nu a putut fi executata direct, din cauza unor particularitati procesuale (Cauza C297/07 Klaus Bourqudin c Germania).
Se arata ca in domeniul de aplicare ale principiului ne bis in idem intra: dublele condamnari, dublele urmariri penale, cazul unei urmariri in cadrul unei proceduri care nu a condus la o condamnare, chiar si simpelele contraventii precum si situatia unei condamnari care nu a fost niciodata executata.
De fiecare data, cea de-a doua procedura, in caz ca exista, incalca principiul ne bis in idem si trebuie sanctionata, (in cauza Zigarella contra Italia, instantele au stopat cea de-a doua procedura pornita impotriva aceleiasi persoane, tocmai pentru faptul ca s-a incalcat principiul „ ne bis in idem").
Scopul art.4 al Protocolului nr.7 la Conventia Europeana a Ehrepturilor Omului este acela de a interzice relaurea procedurilor penale care au fost inchise definitiv, (cauza Asci contra Austrei din 19.10.2006 Sectia III).
Interpretarea principiului in discutie trebuie sa fie favorabila autorului actelor comise, ceea ce semnifica imprejurarea ca, odata ce el a fost scos de sub urmarire penala, acesta sa nu mai aiba temerea ca va fi pus din nou sub urmarire penala (Corneliu Birsan-Conventia Europeana a Drepturilor Omului - Editia a II- pag.1688).
c) Corelat celor doua exceptii invocate, solicitam sa constatati, nulitatea urmaririi penale, in raport de disp. art. 335 alin. 4 C.pen.
Se arata ca se sustine aceasta intrucat, trimiterea in judecata a inculpatului R.V., prin rechizitoriul din 16.03.2016, cu incalcarea principiului ne bis in idem de catre un organ necompetent material, a determinat implicit cercetarea abuziva, cu incalcarea normei legale indicate, potrivit careia: "Redeschiderea urmaririi penale este supusa confirmarii judecatorului de camera preliminara, in termen de cel mult 3 zile, sub sanctiunea nulitatii, judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a suspectului sau, dupa caz, a inculpatului, asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei prin care s-a dispus redeschiderea urmaririi penale. incheierea judecatorului de camera preliminara este definitiva.
Cu alte cuvinte, se arata ca in cauza de fata, in mod abuziv, organul de cercetare penala continua sa faca acte de procedura, asa cum recunoaste, in rechizitoriu - filele 23-24,. Astfel, pretinde ca "motivarea ce a stat la baza emiterii ordonantei DNA - ST Bacau, in vederea solutionarii cauzei 123/P/2015, nu poate fi invocata ca o proba in apararea inculpatului, respectiv ca temei al dispunerii solutiei de clasare, cat timp aceasta, prin prisma expunerii facute in prezentul rechizitoriu, nu a epuizat intregul probatoriu si nu a avut in vedere o ancheta efectiva, bazata pe audierea unor persoane, care sa dea detalii despre situatia de fapt".
Din citatul prezentat rezulta ca, procurorul de caz, peste continutul Ordonantei 123/P/2015 a DNA-ST Bacau, neatacata cu plangere, fara sa tina cont de competenta materiala, speciala, continua ancheta, desi, aceasta nu ar mai fi posibila decat in conditiile REDESCHIDERII confirmate de judecatorul de camera preliminara conform art. 335 alin. 4 din C.pr.pen..
Avand in vedere caracterul extrisec al nulitatii care afecteaza actele de urmarire penala (punctele a, b si c), aratam ca vatamarile pe care acestea le-au produs drepturilor procesuale ale inculpatului R.V., nu pot fi inlaturate decat prin desfiintarea acestora.
Cu privire la neregularitatea actului sesizare al instantei intelegem sa invederam ca, in rechizitoriu, situatia de fapt pe care s-ar circumscrie forma continuata a infractiunii de spalare de bani nu este precizata. Potrivit art.35 alin.l C.pen „ infractiunea este continuata cana o persoana savarseste la diferite interval de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni".
Dupa cum se poate constata, in cuprinsul actului de sesizare nu se individualizeaza actele materiale care se circumscriu ipotezei prevazute de art.29 alin.l lit.a din Legea 656/2002 si care au determinat procurorul sa retina forma continuata a infractiunii de spalare de bani.
Descrierea concreta a actiunilor care se circumscriu faptei de spalare de bani savarsita in forma continuata este fara indoiala o conditie de pentru asigurarea posibilitatii de exercitare a unei aparari efective de catre inculpat - doar in raport de o fapta concreta se pot face aparari concrete.
Asa cum rezulta din continutul actului de sesizare al instantei- filele 20-22, procurorul, nu face o descrie rezonabila a actelor materiale de spalare de bani imputate inculpatului R.V., ci se limiteaza pe de o parte la a face trimitere la legislatia europeana si jurisprundeta ICCj fara sa precizeze relevanta acestora in cauza, iar pe de alta parte face o descriere generala a faptei.
Din prisma celor invederate consideram ca nu se poate stabili cu certitudine obiectul judecatii prevazut de art.371 C.pr.pen, fapt pentu care solicitam sa constatati neregularitatea rechizitoriului si sa dispuneti remedierea acesteia de catre procuror.
Se solicita constatarea nulitatii absolute a raportului de expertiza contabila intrucat a fost dispus cu incalcarea dispozitiilor imperative prevazute de art.177 alin.l si 2 Cpr.pen.
Potrivit art.177 alin.l C.pr.pen „ organul de urmarire -penala cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat". Alin.2 al aceluiasi articol prevede ca „ la termenul fixat se aduce la cunostiinta procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali si a expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul safaca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor."
Conform art.281 alin.l C.pr.pen „ determina intodeauna aplicarea nulitatii (absolute) incalcarea dispozitiilor privind:... lit.e)prezenta suspectului sau inculpatului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii".
Pentru a fi incidenta nulitatea absoluta este necesar ca prezenta suspectului sau inculpatului sa fie obligatorie protrivit legii, si nu dispozitiei date de organul judiciar.
Notiunea de „ prezenta" a suspectului sau inculpatului la judecata trebuie determinata in doua planuri: prezenta fizica si prezenta active, prin crearea posibilitatii de exercitare a drepturilor si garantiilor procesuale ce ii sunt conferite. (Narcis Giurgiu, Cauzele de nulitate in procesul penal. Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974-pag 306.)
Codul de procedura penala indica obligativitatea prezentei suspectului sau inculpatului la o anumita procedura, intr-o serie de prevederi, unele dintre acestea impun expressis verbis prezenta suspectului sau inculpatului, cum este cazul art.177 alin.l C.pr.pen, iar cazul altora imperativitatea rezulta din context.
Raportat la cele expuse mai sus, se mentioneaza ca inculpatul R.V. nu a fost chemat de catre organul de urmarire penala pentru a i se aduce la cunostinta obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda. In aceste conditii, se arata ca nu si-a putut exercita dreptul de a face observam cu privire la intrebarile ce fac obiectul expertizei si nici nu a putut solicita modificarea si completarea lor.
Se arata ca sunt in prezenta unei nulitati absolute apreciem ca se impune dovada unei singure conditii, respectiv inclacarea dispozitiilor art.281 alin.l lit.e raportate la art.177 alini si 2 C.pen, celelalte conditii (existenta vatamarii si anularea ca singur mod de inlaturare a acesteia) fiind existente prin vointa legii.
In concluzie, avand in vedere exceptiile invocate se solicita sa constatati, raport la infractiunile de participatie improprie la abuz in serviciu (art.52 alin.3 Cpen cu referire la art.297 Cpen) si spalare de bani (art.29 alin.l lit.a din Legea 65(^2002) nulitatea urmarii penale si implicit excluderea acestora de la judecata.In masura in care se va aprecia ca urmarirea penala nu este afectata de nulitate sa constati neregularitate rechizitoriului si sa dispuneti remedierea acestuia. Solicitam, de asemenea sa constatati nulitatea absoluta a raportului de expertiza contabila, si in consecinta sa dispuneti excludererea acesteia din materialul probator.
Se mai arata ca afirmatiile pe care le face procurorul in referat, in sensul ca, „raportat la acest aspect al incadrarii juridice data faptei, se are in vedere ca practica judiciara in domeniu a statuat ca se poate pune problema incidentei prevederilor art.132 din Legea 78/2000, in cazul in care subiectul, activ, calificat (n.r. in cazul de fata functionarii publici din cadrul O. Bacau), a urmarit obtinerea unui avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul...", „ .. .in sarcina functionarilor O. Bacau nu se poate retine vreo forma de vinovatie, acestia emitand un act nelegal, insa fara a cunoaste situatia reala a imoblului bloc de locuinte, actionand astfel fara forma de vinovatie ceruta de norma penala.Pe cale de consecinta nu se poate afirma ca acestia au urmarit obtinerea unui avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul, conditie sine qua non de existenta a agravantei prevazuta de art.132 din Legea 78/1000" sunt vadit neintemeiate si ca nu pot fi retinute. In primul rand, se subliniaza faptul ca, procurorul adauga la lege atunci cand afirma ca subiectul activ (functionarul) trebuie sa „ urmareasca obtinerea unui avantaj -pentru sine sau pentru altul". Norma de incriminare are urmatorul continut: „ in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit,..." .Asa cum rezulta din textul mai sus citat, folosul necuvent pentru sine sau pentru altul este adaugat de legiuitor ca si cerinta esentiala a laturii obiective a infractiunii de abuz in seviciu. Astfel, pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiuni prevazute de art.52 alin.3 C.pen cu referire la art.132 din Legea 78/2000 rabortat la art.297 alin.l C.pen nu are nicio relevanta pozitia subiectiva a functionarului (subiect activ) fata de folosul necuvenit, respectiv daca a urmarit ori nu a urmarit sa obtina pentru el sau pentru altul folosul necuvenit, trebuie doar sa existe un folos necuvenit (prejudiciul). In al doilea rand, se arata ca procurorul, pentru a-si justifica „competenta materiala in efectuarea urmaririi penale" face referire la „ practica judiciara in domeniu" respectiv la decizia Curtii de Apel Cluj nr.718/R/2009, pe care, in mod voit, o denatureaza. Pasajul din hotarare, citat de procuror in referat, respectiv „ conform Deciziei Curtii de Apel Cluj nr.781/R/2009 din 15.02.2009 se mentioneaza ca „ pentru existenta infractiunii prevazute de art.13 ind.2 din Legea 78/2000 trebuie sa se realizeze atat elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu (n.r.- prevazuta de norma generala), cat si urmarea prevazuta de legea speciala, respectiv avantajul patrimonial, intre cele doua componente trebuind sa existe- raport de cauzalitate, respectiv intentia functionarului public, atat in a realiza elementul material al infractiunii de abuz in serviciu, cat si de a obtine un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. In speta inculpata nu a luat rezolutia de a obtine un avantaj patrimonial, ci doar de a-si exercita defectuos atributiile de serviciu, nu a urmarit deci obtinerea avantajului patrimonial..." nu reprezinta un 4 yationament al instantei ci sunt motivele de recus ale Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures (pag. 8 din decizie).
Se mai arata ca, prin decizia nr. 781/R/2009 Curtea de Apel Cluj a respins recursul formulat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures si a mentinut solutia Tribunalului Maramures care a constatat „inculcarea dispozitiilor imperative privitoare la calitatea persoanei si competenta speciala a organelor de urmarire penala, iespectiv DNA, iar sanctiunea procesuala este nulitatea absoluta a urmaririi penale, nulitate care nu poate fi acoperita in niciun mod, impunandu-se restituirea cauzei la procuror pentru refacerea tuturor actelor procesuale efectuate in cursul urmaririi penale de catre organul de urmarire competent, respectiv Directia Nationala Anticoruptie"; In aceste conditii, se considera ca sustinerile procurorului din referatul nr.l0/P/2016 din 05.04.2016 sunt pur formale, lipsite de continut, facute cu scopul de a acoperii viciile unei urmariri penale efectuate cu inclacarea normelor de competenta materiala.
Cu privire la criticile aduse neregularitatii rechizitoriului s-a aratat faptul ca exista o evidenta nerespectare a dispozitiilor art.328 alin.1 Cpr.pen, dat fiind faptul ca, rechizitoriul nr.lO/P/2016 din 16.03.2016, intocmit de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau, nu cuprinde o descriere corespunzatoare a infractiunii de abuz in serviciu prevazuta de art.297 alin.1 C.pen, respectiv nu sunt descrise actele materiale pe care procurorul le retine ca fiind circumscrise elementului material si nici celelalte conditii ale laturii obiective a infractiuni.
Cu precadere se arata ca, de principiu, actele de paricipare sunt dependente de fapta autorului nemijlocit. In consecinta, actele de instigare (determinare) care se imputa inculpatului R.V. si care ar fi condus la intabularea imobilului situat in Bacau, , devin relevante din punct de vedere penal, numai in ipoteza in care ar exista, din punct de vedere obiectiv, infractiunea de abuz in serviciu. Din cuprinsul rechizitoriului, se arata ca se poate constata ca nu se precizeaza clar a faptele material savarsite de catre functionarii O. (fara vinovatie) care s-ar circumscrie laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu (modalitate de realizare a elementului material, urmarea imediata si legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata). Descrierea, prin raportare la continutul constitutiv al faptei de abuz in serviciu se impune, cu atat mai mult cu cat. Curtea Constitutionala prin decizia nr.405 din 15.06.2016 a statuat ca„ neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributiile de serviciu reglementate expres prin legislatia primara-legi si ordonante ale Guvernului.(par.60)... in cazul in care neindeplinirea ori defectuozitatea indeplinirii unui act nu s-ar raporta la atributiile de serviciu prevazute intr-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situatia ca in cazul infractiunii de abuz in serviciu elementul material al acesteia sa fie configurat atat de legiuitor, Parlament sau Guvern, cat si de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, in cazul fisei postului, ceea ce nu este acceptat in sistemul juridic de drept penal, par.64". In raport de toate acestea, se remarca faptul ca, in rechizitoriu nu se face nicio referire concreta la atributiile de serviciu incalcate functionarii O. sau la legislatia primara care reglementeaza aceste atributii ce ar fi fost nerespectate. Se sustine aceasta, intrucat in rechizitoriu, singura referire la infractiunea de abuz in serviciu, se gaseste la pagina 15 si are urmatorul continut,, concluzionand se poate aprecia ca, prin actele abusive si dolosive ale inculpatului R.V., reprezentant al SC C.SA a determinat functionarii din cadrul O.-Bacau sa efectueze inregistrarea nereala a intregii proprietati asupra constructiei reprezentate de bloc de locuinte situat in Bacau, , nr.32, avand numarul de identificare, avand ca si consecinta directa prejudicierea proprietarului unei cote parti din aceasta, respectiv municipiul Bacau. Cu ocazia desfasurarii atributiilor de serviciu, motivat de necunoasterea tuturor inscrisurilor ce priveau bunul a carui intabulare se solicita, acestia au emis actul cu inculcarea prevederilor legale, insa fara a comite fapta cu forma de vinovatie prevazuta de norma penala". Pasajul redat mai sus, nu poate echivala o descrie rezonabila a infractiunii de abuz in serviciu, descriere care sa stabileasca cu certitudine obiectul judecatii si sa asigure totodata o informare clara asupra acuzatiei, necesara pentru o exercitare efectiva a dreptului la aparare. In sensul celor aratate este si practica judiciara- JCP de la Trib.Harghita, incheierea nr.l53/C din 01.08.2014, in care se reflecta ca: „dispozitiile legale au in vedere descrierea actelor materiale, actiuinilor sau inactiunilor pe care procurorul le retine ca alcatuind elementul material si celelalte conditii ale laturii obiective a infractiunii.Enuntarea elementului material prevazut in continutul legal al infractiunii nu reprezinta o aratare a faptei concrete. Interpretand literal textul legal (n.n. art.328 alini C.pr.pen), tribunalul constata, de asemenea ca se refera la fapta „retinuta in sarcina inculpatului". Prin urmare, pe langa descrierea ei, fapta trebuie retinuta in sarcina inculpatului. Considera, de asemenea, ca aceste dispozitii implica o manifestare de vointa a procurorului care trebuie sa indice in mod expres care acte, activitati sau atitudini intelege sa le retina ca alcatuind fapta. Aceasta sarcina apartine acuzarii, iar instanta nu va putea sa alcatuiasca ulterior continutul faptei judecate daca prin actul de sesizare nu se indica expres continutul acuzatiei...judecata nu poate avea loc, lipsind obiectul acesteia". In privinta infractiunii de spalare de bani, invederam ca, procurorul utilizeaza aceiasi maniera de prezentare imprecisa si neclara incompatibila cu dispozitiile art.328 alin.1 Gpr.pen.. Se poate constata ca, in rechizitoriu, fata de infractiunea de spalare de bani, retinuta in forma prevazuta de art.29 alin.l lit a din Legea 656/2002, nu se face nicio referire cu privire la locul si la timpul savarsirii acesteia, iar in ceea ce priveste modalitatea si scopul in care infractiunea a fost savarsita, acestea sunt descrise sumar. In aceste conditii apreciem ca este afectat obiectul judecatii reglementat de art.371 C.pr.pen, precum si dreptul la aparare.
De asemenea, se arata ca in cuprinsul actului de sesizare nu se individualizeaza actele materiale care se circumscriu ipotezei prevazute de art.29 alin.l lit.a din Legea 656/2002 si care au determinat retinerea infractiunii de spalare de bani in forma continuata prevazuta de art.35 alin.l C.pen. Descrierea concreta a actiunilor care se circumscriu faptei de spalare de bani savarsita in forma continuata este fara Indoiala o conditie de pentru asigurarea posibilitatii de exercitare a unei aparari efective de catre inculpat precum si a cunoasterii faptelor pe care instanta trebuie sa le judece. Fata de cele aratate, solicitam sa constatati neregularitatile rechizitoriului si sa dispuneti, trimiterea cauzei la procuror in vederea remedierii acestor neregularitati.
S-a aratat ca neregularitate rechizitoriului izvoraste si din faptul ca face o descriere neclara a situatiei de fapt ce s-ar circumscrie infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu, nepunand accent pe actul juridic din care se presupune ca s-a nascut in patrimoniul Mun. Bacau, dreptul de proprietate asupra constructie. Se apreciaza ca acest aspect este important de lamurit, intrucat, in rechizitoriu la capitolul „ incadrarea juridica a faptelor" se retine „ fapta inc.R.V., care, cu intentie si premeditare, in vederea dobandirii dreptului de proprietate exclusiva asupra constructiei..., omitand totodata, intentionat, prezentarea HG nr.1138/2003 (in care se prevedea existenta unui drept de proprietate a municipiului Bacau asupra unei parti din constructie), crendu-se Premisele emiterii incheierii de intabulare a dreptului de proprietate ..." ori a HG nr. 1138/2003 are la baza o serie de acte juridice care nu sunt susceptibile creeze dreptul de proprietate. De principiu, se invedereaza ca, dreptul de proprietate poate fi transferat dintr-un patrimoniu in altul, doar in ipoteza in care el exista, s-a nascut in mod valabil dintr-un act juridic (conventie ori lege) ori fapt juridic (accesiune, uzucapiune). In speta, izvorul dreptului de proprietate asupra constructiei il reprezinta, potrivit opiniei procurorului „ conventiile dintre parti care au operat ca un act creator de coproprietate devalmasa, urmand ca, prin efectul legii la finalizarea lucrarilor aceasta stare de incertitudine sa inceteze, fiecare dintre parti urmand a primi o cota parte din proprietate aferent valorii investite." Legat de cele mentionate mai sus, se precizeaza ca legislatia in vigoare la acel moment (Codul civil 1864) nu continea o reglementare cu caracter general privind dreptul de proprietate in devalmasie, regimul ei juridic a fost elaborat pe baza reglementarilor privind comunitatea de bunuri a sorilor. Devalmasia putea rezulta fie din lege, fie din conventia partilor. In Codul civil era reglementat un singur caz de devalmasie (devalmasie legala). Acest unic caz se refera la dreptul de proprietate in devalmasie al sotilor asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei. In lipsa unei prevederi prohibitive, nimic nu se opune ca devalmasia sa ia fiinta printr-o conventie. Se remarca ca, atat contractul nr.23/27.06.1996 incheiat intre C.SA si IPJ Bacau precum si in conventia din 21.03.1995 wcheiata intre aceleasi parti nu metioneaza nimic cu privire la efectul „ creator de proprietate devalmasa" sau la legea care ar urma sa transeze „ starea de incertitudine" la finalizarea lucrarilor. Mai mult contractual nr.23/27.06.1996 este un contract care naste in sarcina partilor drepturi si obligatii specifice unei antreprize in constructii. In contextul in care incepand cu anul 2003, finantatorul, fie ca vorbim despre IPJ-Bacau fie ca vorbim despre Municipiul Bacau, s-a aflat in imposibilitate de a-si executa obligatia prevazuta in contractul de antepriza, investitia a ramas fara finalitate si implicit, dreptul de proprietate asupra constructiei nu s-a materializat.
De asemenea, se mentioneaza ca, potrivit art.4 lit.d din contractul de antepriza nr.23/27.06.1996 materialele erau procurate de anteprenorul C.SA. In aceste conditii, conform art.1479 din C.civ 1864 anteprenorul ramane proprietarul materialelor cat si al lucrarii pana la terminarea ei. In ipoteza in care, asa cum s-a aratat mai sus, singura modalitate susceptibila de a naste in patrimoniul Mun Bacau dreptul de proprietate era executarea pana la capat obligatiilor din contractul de antepriza, lucru care in realitate nu s-a intaplat, apare ca fiind ambigua si neclara ratiunea procurorului care face trimiteri la conventii creatoare de coproprietate devalmasa si la HG 1138/2003 ce ar transmite un drept de proprietate nematerializat. Fata de cele aratate, se solicita sa dispuneti trimiterea cauzei la procuror pentru a face o descrie rezonabila a clauzelor din contractele la care face referire, potrivit carora s-a nascut dreptul de proprietatea asupra constructiilor, initial in patrimoniul MAI- IPJ Bacau si ulterior patrimonial mun. Bacau asigurandu-se pe acesta cale o informare clara asupra acuzatiei, necesara pentru o exercitare efectiva a dreptului la aparare.
La data de 06.10.2016, aparatorul ales al inculpatului R.V. depune la dosar concluzii scrise. A solicitat aici admiterea exceptiilor formulate in procedura camerei preliminare, dupa cum urmeaza:
Privitor la faptul ca PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BACAU nu era compentent din punct de vedere material sa instrumenteze dosarul de urmarire penala (10/P/2016), se evidentiaza urmatoarele:
Circumstantele spetei atrag, in mod obligatoriu, aplicabilitatea dispozitiilor art.13 din oug nr.43/2003, ceea ce inseamna ca organul competent din punct de vedere material sa desfasoare urmarirea penala in dosarul nr. 10/P/2016 era si este directiei nationale anticoruptie. in acest sens se arata ca:
- tinand cont, de probatoriului administrat, de acuzatiile formulate, precum si de modalitatea efectiva (participatie improprie) in care se presupun a fi comise faptele, devin incidente, in speta, dispozitiile art.132 din legea nr.78/2000, [,, in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit... ".]
- se precizeaza ca, exista o concordanta deplina intre ipoteza prevazuta de art.132 din legea 78/2000 si fapta concreta retinuta in sarcina inculpatului R.V. cu intentie, ar fi determinat functionarii din cadrul O. sa inscrie dreptul de proprietate asupra imobilului, desi nu erau indeplinite conditiile legale, iar acestia din urma actionat fara vinovatie.]
- indoieli cu privire la competenta materiala PCA BACAU a avut si judecatorul de drepturi si liberati din cadrul judecatorie bacau care a remarcat prin incheierea nr.70/04.02.2016 urmatoarele „ la acest moment procesual, prin prisma probatoriului administrat si a acuzatiei formulate, dar si prin raportare la modalitatea efectiva in care se presupune a fi comise faptele, apar a fi aplicabile in cauza si dispozitiile art.132 din legea nr.78/2000 pentru prevenirea , descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, care prevad ca ,, in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale fundamenteaza solutia de ‘admitere a cererilor si exceptiilor formulate in procedura pedepsei se majoreaza cu o treime". din modalitatea in care s-a formulat acuzatia in materie penala, rezulta ca inculpatul R.V., cu intentie, i-a determinat pe functionarii din cadrul O. sa inscrie dreptul de proprietate asupra imobilului, desi nu erau indeplinite conditiile legale, acestia din urma actionand cu forma de vinovatie aculpei, ori fara vinovatie, aspect ce se va stabili in urma anchetei efectuate in cauza. Un al doilea aspect ce decurge in mod inerent din incadrarea juridica a faptei expusa anterior si care trebuie avut in vedere este acela ca, potrivit art.13 alin.l lit.a din oug 43/2002 privind directia nationala anticoniptie, ,, sunt de competenta directiei nationale anticoruptie infractiunile prevazute in legea 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, saimrsite in una din urmatoarele conditii: daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro (...)
In referatul cu propunere de arestare preventiva, procurorul a aratat ca „ raportand suma actualizata la nivelul anului 2003 (1.101.520 lei) la valoarea indicelui de inflatie (1pc) din anul 2009 (data la care trebuia transferat dreptul de administrare asupra unei cote parti de apartamente) - 155,16 rezulta o valoare de 1.709.118 ron", prejudiciu care depaseste echivalentul in lei al sumei de 200.000 euro (echivalentul acestei sume este de 900.260 lei, conform cursului stabilit de banca nationala a romaniei la data de 04.02.2016).
In continuare, judecatorul de drepturi si libertati subliniaza ca atat timp cat aceasta valoare este doar o estimare efectuata de catre organul de urmarire penala, aceasta circumstanta nu poate avea nicio consecinta asupra competentei materiale de solutionare a prezentei propuneri de arestare preventiva, insa poate avea efecte directe asupra competentei organului de urmarire penala, in sensul ca in situatia in care prejudiciul astfel estimat este si cel real, competenta in ceea ce priveste instrumentarea dosarului ar reveni in mod exclusiv directiei nationale anticoruptie, iar nu parchetului de pe langa curtea de apel bacau" . de retinut ca, procurorul a dispus efectuarea unei expertize contabile in cauza, iar potrivit raportului de expertiza, inaintat la 04.03.2016, prejudiciul a stabilit la suma de 1.524.909,5884 (341.311,06 euro -curs 04.03.2016), deci peste pragul de 200.000 euro.
Inca un argument care se invoca, pentru a arata ca infractiunea de abuz in serviciu este, in configuratia retinuta de PCA BACAU, de competenta materiala a directie nationale anticoruptie rezulta din considerentele incheierii nr.38/CDL din 02.03.2016 pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel Bacau care a retinut, dupa ce a fost depusa la dosar ordonanta nr 123/p/2015 a DNA-ST BACAU, ca „ in primul rand pentru infractiunea de abuz in serviciu, dna-st bacau prin ordonanta nr.!23/p/2015 a dispus clasarea cauzei avand ca obiect infractiunea de abuz in serviciu, fapta referitoare la emiterea incheierii de intabulare a dreptului de proprietate din data de 04.02.2009...practic aceasta ordonanta a carei argumentatie este impartasita si de instanta, inlatura temeinicia acuzatiilor aduse inc.R.V. avute in vedere la luarea masurii arestului la domiciliu si la prelungirea acestuia de catre Tribunalul Bacau".
-deci, este indubitabil faptul ca infractiunea de abuz in serviciu ce a facut obiectul urmaririi penale la dna -st bacau, din punct de vedere obiectiv (situatia premisa, subiecti, obiect juridic, si latura obiectiva), este identica cu cea pentru care s-a pus in miscare actiunea penala in dosarul nr.lo/p/2016 al pca bacau, neexistand niciun element relevant care sa le particularizeze, in asa masura, incat determine competenta altui parchet decat DNA-ST BACAU.
-dispozitiile de lege pe care isi intemeiaza procurorul din cadrul pca bacau incadrarea juridica, respectiv art.52 alin.3 c.pen cu referire la art.297 alin.l C.PEN, nu tin cont de temeiul de fapt al acuzatiei, ci au menirea de a deturna, intr-un mod perfid, aplicarea normelor de competenta materiala prevazute de oug 43/2002. in acest sens, facem trimitere la referatul nr.l0/p/2016 din 05.04.2016 prin care procurorul de caz justifica competenta materiala a PCA BACAU deformand, in mod intentionat, prin trimiterea la continutul unei hotarari judecatoresti, respectiv la decizia curtii de apel cluj nr.718/r/2009(am formulat aparari in acest sens prin cocluziile depuse la dos in termenul din 12.052016.
Raportat la nelegalitatea urmaririi penale intrucat s-a incalcat de catre procurorul din cadrul PARCHETULUI DE PE LANGA CURTEA DE APEL BACAU, principiul ne bis in idem, se impune sa mai evidentiem si urmatoarele: -situatia de fapt ( reclamata de IPJ BACAU in nov 2015), in raport de care s-a apreciat pca bacau existenta infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu, a fost analizata pe fond si de catre directia nationala anticoruptie, in consecinta sesizarii din iunie 2015,tot a ipj bacau, pentru aceleasi fapte materiale.astfelst dna bacau, prin ordonanta nr.l23/P/2015 din 01.03.2016 a dat solutia de clasarea cauzei, retinadu-se ca „din punct de vedere penal insa, atat in ceea ce priveste latura obiectiva cat si cea subiectiva a infractiunilor de abuz in serviciu, elementele constitutive ale infractiunii nu sunt intrunite in cazul faptelor savarsite de functionarii publici dln cadrul primariei bacau cu ocazia emiterii autorizatiei de construire nr.178/13.05.2008 si a semnarii procesului verbal la terminarea lucrarilor din data de 27.01.2009 si nici ln cazul functionarilor din cadrul O. BACAU cu ocazia emiterii incheierii de intabulare a dreptului de proprietate asupra constructiei din data de 04.09.2009."
Deci, se arata ca Directia Nationala Anticoruptie a inchis (clasat) dosarul nr.l23/P/2015, motivat de faptul ca functionarii O. bacau si ai primariei bacau nu si-au incalcat atributiile de serviciu si mai mult nu s-a produs nicio paguba in patrimoniile municipiului bacau si MAI.
In conditiile in care procurorul dna a analizat in dosarul nr.l23/P/2015, elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu si a constatat inexistenta acestor elemente relative la intreaga stare de fapt, exercitarea actiunii penale impotriva inculpatului R.V., in dosarul nr. 10/P/2016, pentru savarsirea infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu reprezinta o a doua „ urmarire penala pentru aceeasi fapta" -situatie incompatibila cu principiul ne bis in idem. din actele de procedura infaptuite in acest dosar desprinden existenta urna conflict pozitiv de competenta(sesizat de catre ST DNA BACAU prin adresa), in aceeasi perioada cauza fiind instrumentata de ambele par chete. prima solutie, citata mai sus, data de catre DNA ST BACAU , la 1.03.2016,a fost urmata la 16 .03.2016 de rechizitoriul din aceasta cauza intocmit de PCA BACAU.
In ceea ce priveste nere
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018
- R.V., pentru savarsirea: infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu, prev. de art. 52 al. 3 C.p. cu referire la art. 297 al. 1 C.p., constand in aceea ca, in calitate de administrator al SC C.SA, prin prepusi, cu intentie si premeditare, in vederea dobandirii dreptului de proprietate exclusiv asupra constructiei reprezentate de blocul de locuinte situat in Bacau, a depus functionarilor publici din cadrul O. Bacau inscrisuri care prezentau o situatie nereala (procesul verbal de receptie la finalizarea lucrarilor), precum si o autorizatie de constructie obtinuta in contradictie cu normele in vigoare, omitand totodata, intentionat, prezentarea HG nr. 1138/2003 (in care se prevedea existenta dreptului de proprietate a municipiului Bacau asupra unei parti din constructie), creandu-se premisele emiterii incheierii de intabulare a dreptului de proprietate inregistrate sub nr. 3380/16.02.2009, aspect ce a condus la cauzarea unui prejudiciu in valoare totala de 1.538.336,20 lei, suma ce reprezinta un total de 37.10 % din spatiul locativ ce ar fi trebuit sa revina in proprietatea municipiului Bacau; infractiunii de spalare de bani, prev. de art. 29 al.1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p., constand in aceea ca in calitate de administrator al SC C.SA, cu intentie, dupa dobandirea ilicita a proprietatii constructiei, in vederea ascunderii originii ilicite a dreptului de proprietate, a solicitat, pe de o parte, dezmembrarea cladirii pe corpuri individuale, iar ulterior, in baza unor acte materiale repetate, a instrainat prin acte de vanzare cumparare unor terti dobanditori, de buna credinta, dreptul de proprietate dobandit illegal, asigurand astfel spalarea bunului (cota parte din spatiul locative ce ar fi revenit in proprietatea municipiului Bacau ) si introducerea sumelor obtinute in circuitul juridic comercial al firmei; a sapte infractiuni de fals in declaratii, prev. de art. 326 C.p., constand in aceea ca, in calitate de administrator al SC C.SA, cu intentie, la intervale diferite de timp, in baza unor rezolutii infractionale distincte, ocazionat de instrainarea unui numar de sapte apartamente ce au facut obiectul contractelor autentificate sub numerele 95/20.02.2013, 309/05.06.2013, 400/17.07.2013, 1316/02.10.2014, 117/16.03.2012, 596/29.08.2013, respectiv 171/19.03.2013 a declarat in mod nereal in fata notarului public ca „imobilul… nu face obiectul vreunui litigiu pe rol”, desi avea cunostinta despre existenta dosarului nr. 2338/110/2009, in care facuse declaratie de interventie in interes propriu, in numele societatii la 24.02.2010 si se dispuse la 02.03.2011, prin incheiere de sedinta, efectuarea unei expertize tehnice cu privire la blocul de locuinte situat in Bacau, care sa stabileasca numarul de apartamente ce revin reclamatei M.A.I., precum si identificarea efectiva a acestora.
Infractiunile retinute in sarcina inculpatului au fost savarsite in conditiile concursului real de infractiuni, prev. de art. 38 al. 1 C.p..
- SC C.SA pentru savarsirea infractiunilor de participatie improprie la abuz in serviciu, prev. de art. 52 al. 3 C.p. cu referire la art. 297 al. 1 C.p., spalare de bani, prev. de art. 29 al.1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p. si sapte infractiuni de fals in declaratii, prev. de art. 326 C.p., toate cu aplicarea art. 38 al. 1 C.p., avand in vedere ca infractiunile retinute in sarcina inc. R.V. au fost savarsite in interesul inculpatei persoane juridice.
Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Bacau la nr. 1043/110/2016 la data de 18.03.2016.
Prin aparatorul ales pentru inculpatul R.V., a depus a dosar, de la data inregistrarii cauzei pe rolul Tribunalului Bacau, mai multe cereri prin care se invoca exceptia necompetentei materiale a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bacau (filele 12-13 ds. 1043/110/2016/a1), neregularitatea rechizitoriului, nulitatea absoluta a raportului de expertiza contabila; nulitatea absoluta a raportului de expertiza contabila; incadrarea juridica data prin rechizitoriu, (filele 39-56 ds. 1043/110/2016/a1). La data de 25.08.2016 se depun la dosar alte critici suplimentare fata de rechizitoriul intocmit: nerespectarea dispozitiilor art. 328 alin.1 Cod procedura penala , faptul ca acesta nu cuprinde o descriere corespunzatoare a infractiunii de „abuz in serviciu”, ca pentru infractiunea de „spalare de bani procurorul utilizeaza aceeasi maniera de prezentare imprecisa si neclara, incompatibila cu dispozitiile art. 328 alin.1 Cod procedura penala (filele 103-114 dosar 1043/110/2016/a1). Se suplimenteaza criticile asupra neregularitatii rechizitoriului, printr-un memoriu si xerocopii din practica instantelor din tara depuse la 08-09.2016 (filele 310-323 dosar 1043/110/2016/a1).
Dupa formularea acestor cereri si exceptii, reprezentatul parchetului depune la dosar Referatul unitatii, prin care exprima punctul de vedere. S-a aratat acolo faptul ca raportat la acest aspect - al incadrarii juridice data faptei, se are in vedere ca practica judiciara in domeniu a statuat ca se poate pune problema incidentei prevederilor art. 13 ind. 2 din legea 78/2000, in cazul in care subiectul activ, calificat (n.r. in cazul de fata functionarii pulici din cadrul O. Bacau), a urmarit obtinerea unui avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul. Or, in cauza pendinte cercetarile au stabilit pe de o parte ca in ceea ce priveste comportamentul angajatilor din P.B. se poate vorbi de o incalcare a atributiilor de serviciu, raportat la emiterea autorizatiei de constructie contrar dispozitiilor legale in vigoare. Cu toate acestea, avand in vedere data comiterii - mai, precum si pedeapsa prevazuta de norma de incriminare (art. 246 al. 1 Cp. de 1 1969 / art. 249 al. 1 Cp. de la 1969), se constata ca in oricare din formele ei - inten?ie sau culpa, asupra faptei a intervenit prescriptia raspunderii penale. Pe de alta parte, asa cum s-a mentionat si in rechizitoriu, in sare in, functionarilor O.C.P.I. Bacau nu se poate retine vreo forma de vinovatie, acestia emitand un act nelegal, insa fara a cunoaste situatia reala a imobilului bloc de locuinte actionand astfel fara forma de vinovatie ceruta de norma penala. Pe cale de consecinta nu se poate afirma ca acestia au urmarit obtinerea unui avantaj patrimonii pentru sine sau pentru altul, conditie sine qua non de existenta a agravantei prevazuti de art. 13 ind. 2 din legea 78/2000. Conform deciziei Curtii de Apel Cluj nr. 781/R72009 din 15.12.2009 si mentioneaza ca „ pentru existenta infractiunii revazute de art. 13 ind. 2 din legeA 78/2000 trebuie sa se realizeze atat elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu (n.r. - prevazuta de norma generala), cat si urmarea prevazuta de legecL speciala, respectiv avantajul patrimonial, intre cele doua componente trebuind si existe raport de cauzalitate, respectiv intentia functionarului public, atat in a realizt elementul material al infractiunii de abuz in serviciu, cat si de a obtine un avanta patrimonial sau nepatrimonial. In speta inculpata nu a luat rezolutia de a obtine m avantaj patrimonial, ci doar de a-si exercita defectuos atributiile de serviciu, nu t urmarit deci obtinerea avantajului patrimonial...". Pe de alta parte, art. 13 al. 3 din O.U.G. nr. 43/2002 mentioneaza ca, in cazul infractiunii de abuz in serviciu prevazuta de art. 297 al. 1 Cp., competenta de solutionare revine D.N.A. doar in cazul in care prejudiciul este mai mare de 1.000.00 ( de euro, echivalent in lei. Pe cale de consecinta, raportat la valoarea prejudiciului ni se pune problema de necompetenta materiala a organului de urmarire penala care a
solutionat cauza. Avand in vedere cele mentionate, cu atat mai mult cu cat in prezenta cauza estt demonstrat ca functionarii publici au actionat fara vreo forma de vinovatie, nu se pune problema incidentei normei speciale.
Dupa depunerea acestui Referat, apararea, pentru inculpatul R.V., depune la dosar alte precizari si inscrisuri: decizia nr.781/15.12.2009 a Curtii de Apel Cluj, (filele 64-74 dosar 1043/110/2016/a1, filele 74-75 ds. 1043/110/2016/a1).
Toate aceste cereri si exceptii au fost sustinute si motivate de urmatoarele argumente:
Cu privire la legalitatea cercetarii penale, administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala, s-a solicitat sa se constate urmatoarele:
- Nulitatea actelor de urmarire penala, intrucat, pe de o parte, raportat la infractiunile de participatie improprie la abuz in serviciu (art.52 alin.3 C.pen cu referire la art.297 C.pen) si spalare de bani (art.29 alin.l lita din Legea 656/2002) urmarirea penala a fost efectuata de un procuror necompetent material, iar pe de alta parte, acelasi procuror a incalcat principiul NE BIS IN IDEM, deoarece nu a tinut cont de solutia de clasare dispusa prin ordonanta nr. l23/P/2015 din 01.03.2016 de catre DNA-ST Bacau. De asemenea, sanctiunea nulitatii actelor de urmarire penala se impune a fi retinuta si din cauza faptului ca urmarirea penala a continuat dupa ce cauza a fost solutionata de catre DNA-ST Bacau, incalcandu-se, astfel dispozitiile art.335 Cpr.pen,
-Neregularitatea rechizitoriului,intrucat, actele materiale ce sunt avute in vede de catre procuror, atunci cand retine forma continuata a infractiunii de spalare de bani nu sunt precizate.
-Nulitatea absoluta a raportului de expertiza contabila, intrucat acesta a fost dispus cu incalcarea dispozitiilor art.177 alin.l si 2 Cpr.pen. (art.281 alin.l lit.e Cpr.pen).
Cu privire sanctiunea nulitatii, s-a invederat ca aceasta intervine, potrivit art.280 alin.l Cpr.pen arunci cand se incalca norme in baza carora se desfasoara procesul penal (urmarirea penala). Aceste norme se regasesc, deopotriva, in Codul de procedura penala, in legile speciale, ori in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si in protocoalele aferente acesteia, a caror aplicare directa si prioritara reprezinta o obligatie pentru organele judiciare.
De asemenea, potrivit art.282 alin.l Cpr.pen (nulitatea relativa), pentru a opera nulitatea actelor de urmarire penala se cer a fi intrunite cumulativ trei codirii: a) sa existe o incalcare a legii la momentul efectuarii acrului respectiv (procedural sau procesual); b)sa se fi produs o vatamare a drepturilor partilor sau subiectilor procesuali; c) vatamarea sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea actului.
Astfel, avand ca reper de analiza conditiile metionate mai sus, s-a aratat ca se poate constata ca, organul de urmarire penala care a instrumentat dosarul nr.lO/P/2016 a incalcat o serie de dispozitii care reglementeaza procesul penal, dupa cum urmeaza:
a) urmarirea penala efectuata in dosarul nr. lO/P/2016 de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau este nelegala, intrucat s-a efectuat cu incalcarea normelor privitoare la competenta materiala, asa cum sunt prevazute in art. 13 din OUG 43/2002.
In acest sens, se arata ca prin prisma probatoriului administrat si a acuzatiilor formulate, dar si prin raportare la modalitatea efectiva (participatie improprie) in care se presupun a fi comise faptele, sunt aplicabile in speta dispozitiile art.132 din Legea m.78/2000, care prevad ca „ in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit...". Astfel, din temeiul de fapt al acuzatiei de participatie improprie la abuz in serviciu, respectiv, ca inculpatul, cu intentie, ar fi determinat functionarii din cadrul O. sa inscrie dreptul de proprietate asupra imobilului, desi nu erau indeplinite conditiile legale, iar acestia din urma actionat fara vinovatie, se poate retine o concordanta deplina intre ipoteza prevazuta de art.132 din Legea nr.78/2000 si fapta concreta imputata.
Un alt aspect ce decurge in mod inerent din incadrarea juridica a faptei expusa anterior si care ar fi trebuit sa fie avut in vedere este acela ca potrivit art.13 alin.l lit.a din OG 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie „ sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare savarsite in una dintre urmatoarele conditii:
a) daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro...".
Se arata ca dupa cum se poate constata din expertiza contabila efectuata in dosar, insusita, fara nicio rezerva de organul de urmarire penala, paguba materiala este de 1.524.909, 5884 lei, deci depaseste pragul de 200.000 de euro.
Avand in vedere aspectele prezentate, se arata ca rezulta in mod evident ca Parchetul de pe Langa Curtea de Apel Bacau nu era compentent sa instrumenteze dosarul de urmarire penala, organul competent fiind potrivit art.13 alin.4 din OUG nr.43/2002 fiind Directia Nationala Anticoruptie.
Un argument pertinent care se mentioneaza pentru a contura necompetenta materiala a PCA - Bacau il reprezinta faptul ca, la 11.06.2015 (IPJ-Bacau) a inregistrat la Directia Nationala Anticoruptie-Serviciul Teritorial Bacau sub nr. 123/P/2015 o plangere penala prin care a invederat „ comiterea infractiunilor de abuz in serviciu, fals intelectual si uz de fals, fapte prev. si ped. de art.132 din Legea 78/2000, art.321 din C.pen si art.323 din C.pen, infractiuni de care se fac vinovate atat persoane din cadrul Primariei Mun.Bacau si Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bacau, precum si persoane din cadrul C.SA BACAU". Practic prin plangere IPJ-Bacau a sesizat DNA ST Bacau cu aceiasi situatie de fapt cu care a fost investit si PCA-Bacau, invocand acelesi probe, plangerile fiind identice sub aspectul continutului. Deci, imprejurarea ca, in baza HG 1138/2003 Municipiul Bacau ar fi a devenit proprietar al imobilului situat in Mun.Bacau, iar toate autorizatiile de constructie solicitate de C.SA ulterior emiterii acestui act normativ precum si intabularea dreptului de proprietate la O. Bacau ar fi fost obtinute cu incalcarea prevederilor legii penale, a fost analizata de procuronil DNA raportat la prevederile art.132 din Legea 7/2000.
Astfel, se arata ca, apreciind ca este competenta din punct de vedere material Directia Nationala Anticoruptie-ST Bacau, a dispus clasarea cauzei, statuand prin ordonanta nr.l23/P/2015 din 01.03.2016 ca, nu se poate retine in cauza existenta infractiunilor de abuz in serviciu prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 cu referire la art.297 Cpen, intrucat pentru existenta acestor infractiuni este necesara atat o incalcare a atributiilor de serviciu cat si producerea unei pagube, iar, in speta nu se gaseste niciuna din aceste conditii. In mod evident ca in masura in care fapta concreta savarsita ar fi corespuns elementelor faptei descrise in art.297 Cpen, DNA - ST Bacau ar fi examinat modul (participatia) in care s-ar fi comis o asemenea fapta, altminteri este inutil un asemenea demers.
Se invedereaza ca, Legea 78/2000 si OUG nr.43/2002 au instituit o competenta speciala ce revine procurorilor care fac parte din structurile specializate ale DNA, astfel incat nerespectarea prevederilor legii speciale referitoare la competenta acestora, in speta, afecteaza solutionarea judicioasa a cauzei resfrangandu-se implicit si asupra dreptului de a beneficia de o procedura echitabila. Mai mult, in speta, vatamarea procesuala produsa intocmirea actelor de urmarie penala in dosarul nr.lO/P/2016 este dovedita intrucat DNA-ST Bacau, prin ordoanta nr.l23/P/2015 din 01.032016 a statuat asupra acuzatiei apreciind ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu.
Se arata ca urmarirea penala s-a efectuat cu incalcarea principiului ne bis in idem - principiu garantat de art. 4 din Protocolul nr.7 la Conventia EDO si care, potrivit art.ll alin.2 si 20 din Constitutie, face parte din dreptul intern. Ca atare, in consecinta nerespectarii acestei norme, solicitam sa constatati nelegalitatea urmaririi penale si respectiv a sesizarii instantei, cu privire la savarsirea infractiunilor de participatie improprie la abuz in serviciu si spalare de bani.
Astfel, in sustinerea criticii se arata ca, situatia de fapt, in raport de care s-a apreciat existenta infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu, a fost analizata de Directia Nationala Anticoruptie, care a dispus cu privire la aceleasi fapte materiale, prin ordonanta nr. l23/P/2015 din 01.03.2016, solutia de clasarea cauzei.
De retinut ca, sesizarile ce au fost formulate atat la DNA-ST Bacau cat si la Parchetul de pe langa Judecatoria Bacau de la care a fost preluata, ulterior, cauza de catre PCA Bacau, au acelasi continut. Astfel, s-a vizat aceeasi situatie de fapt, grefata pe imprej urarea ca, potrivit HG 1138/2003 Municipiul Bacau ar fi a devenit proprietar al imobilului situat in Mun.Bacau, , iar toate autorizatiile de constructie solicitate de C.SA ulterior emiterii acestui act normativ precum si intabularea dreptului de proprietate la O. Bacau au fost obtinute cu incalcarea prevederilor legii penale.
DNA-ST Bacau, fiind primul organ judiciar sesizat, a statuat prin Ordonanta de clasare nr. l23/P/2015 din 01.03.2016 ca, nu se poate retine in cauza existenta infractiunilor de abuz in serviciu prev. de art.132 din Legea nr.78/2000 cu referire la art.297 Cpen, intrucat pentru existenta acestor infractiuni este necesara atat o incalcare a atributiilor de serviciu cat si producerea unei pagube, iar, in speta nu se gaseste niciuna din aceste conditii. Mentionam ca, solutia de clasare a cauzei nu a fost atacata potrivit art.340 C.pr.pen.
Astfel, in motivarea ordonantei s-a aratat ca: „MAI a devenit odata cu HG 1138/2003 titularul unei creante impotriva municipiului Bacau, corelativa obligatiei acestuia din urma de a-i preda in administrare un numar nedeterminat de apartamente. Momentul executarii obligatiei a fost stabilit cel al darii in folosinta a imobilului, moment care, in cauza, este cel al semnarii procesului verbal la terminarea lucrarilor.
Din cauza faptului ca imobilul era in constructie, intinderea obligatiei primariei nu putea fi stabilita decat la data darii in folosinta.
Din actele aflate la dosar rezulta ca nici C.SA si nici Mun.Bacau nu au negat dreptul MAI la dobandirea acestor apartamente, dovada fiind actele prin care s-a incercat in luna februarie 2009 incheierea pe cale amiabila a unei intelegeri. Neajungerea la un acord si apelul la instantele de judecata competente nu are semnificatia unui refuz din partea C.SA de a preda aceste apartamente ci, astfel cum rezulta din procesul verbal de conciliere cat si din actiunea de iesire din idiviziune, s-a incercat stabilirea exacta a intinderii obligatiei.
Faptul ca MAI nu avea un drept de proprietate valorificabil pe calea unei actiuni in revendicare reiese si din actiunea pe care la radul sau a promovat-o, respectiv sa ii fie predate apartamentele. Instanta a admis-o si a dispus cate apartamente urma sa primeasca raportat la valoarea actualizata a investitiilor efectuate pana in anul 2003.
Din actele aflate la dosar rezulta ca si de aceasta data C.SA a incercat in mod benevol sa execute hotararea.
In aceste conditii, se arata ca nu exista un prejudiciu in sarcina MAI raportat la dreptul acestuia de a primi apartamentele in litigiu. Nu poate fi sanctionata din punct de vedere penal apelarea la instantele de judecata de o persoana nici apararile formulate in cursul judecatii, cu atat mai mult cu cat aceastea nu au fost constatate ca abuzive.
In ceea ce priveste relatia dintre P.B. si C.SA cu privire la imobilul in litigiu, relevante pentru lamurirea drepturilor fiecareia sunt motivarile sentintei civile nr.8046 din data de 12.10.2009 a Judecatoriei Bacau si a decizie civile nr.155/02.05.2011 a Tribunalului Bacau. Judecatorii, pusi sa analizeze intinderea drepturilor de proprietate ale fiecarei parti, au constatat ca nu exista o stare de indiviziune, asadar nu este dovedit ca exista coproprietate pe cote parti la data formularii actiunii. Titlurile invocate de fiecare parte nu stabilea in mod clar nici calitatile de proprietar si nici intinderea acestora.
Din adresa O. din data de 23.07.2012 rezulta ca din HG 1138/2003 nu rezulta partea din imobil asupra caruia P.B. detine un drept de proprietate.
Se mai arata ca este evident ca societatea C.SA a solicitat eliberarea autorizatiei de continuare a lucrarilor din anul 2008 si a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului in anul 2009 cunoscand existent HG 1138/2003. De asemenea si functionarii din cadrul primariei si ai O. cunosteau sau trebuiau sa cunoasca existenta acestei hotarari Se impune a se lamuri daca ignorarea acestei HG a fost frauduloasa si consecintele acestei omisiuni.
Potrivit art.39 al Ordinului nr.1430/26.08.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii in vigoare in 2008 „ solicitantul autorizatiei de construire/desfiintare poate fi orice persoana fizica sau juridica titular al unui drept real asupra imobilului-teren si/sau constructii-, identificat prin numar cadastral, in cazul in care legea nu dispune altfel, care atesta dreptul acestuia de a executa lucrari de constructii". Potrivit art.40 din acelasi Ordin, functionarii autoritatii emitente a autorizatiei verifica, printre altele, daca „exista dovada titlului solicitantului asupra imobilului, teren si/sau constructii, precum si, dupa caz, a extrasului de plan cadastral si a extrasului de carte funciara de informare actualizate la zi, daca legea nu dispune altfel".
In cauza, C.SA putea sa solicite eliberarea autorizatiei de construire in conditiile in care avea calitatea necontestata de proprietar al terenului Mai mult, avand in vedere ca si autorizatiile anterioare au fost eliberate aceleiasi societati, nu se poate retine ca functionarii care au eliberat actul (semnat de viceprimar, secretarul primariei si arhitectul set) si-au indeplinit defectuos atributiile de serviciu. Existenta HG 1138/2003 nu are niciun efect asupra calitatii C.SA de a obtine autorizatia de construire in conditiile in care normele legale dau posibilitatea si titularului dreptului de proprietate asupra terenului sa o obtina.
Neexistand incalcari ale legii la eliberarea autorizatiei de construire nu se poate retine vreo culpa in sarcina functionarilor care au semnat procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor, acestia avand obligatia doar sa verifice conformitatea cladirii cu documentatia tehnica si respectarea autorizatiei deja emise.
Existenta HG nu putea determina nici functionarii din cadrul O. Bacau sa refuze intabularea dreptului de proprietate asupra cladirii la solicitarea C.SA. Potrivit art.55 din Legea 7/1996 dreptul de proprietate dobandit prin construire se va putea inscrie in cartea funciara pe baza unui certificat (in acest caz procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor) eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul, prin care se atesta, cand este cazul, faptul ca proprietarul a edificat constructiile in conformitate cu autorizatia de construire eliberata potrivit legii, precum si a unei documentatii cadastrale, acte ce au fost prezentate de solicitant.
Dincolo de faptul ca, C.SA, se arata ca nu era obligata sa notifice eventualele alte drepturi sau fapte juridice generatoare de drepturi pentru alte persoane, interesul de a asigura publicitatea acestora fiind al acestora, si dincolo de faptul ca publicarea in Monitorul Oficial asigura publicitatea actelor normative, existenta HG 1138/1003 nu constituia un motiv de refuz al inscrierii in cartea funciara.
Aceasta concluzie se desprinde atat din dispozitiile Legii 7/1996 cat si din adresa O. din data de 23.07.2012. Astfel, Municipiului Bacau i s-a refuzat notarea drepturilor ce rezultau din HG 1138/2003 intrucat acestea nu erau concretizate sub aspectul intinderii, fapt care determina presupunem rezonabila ca solutia ar fi fost aceeasi si in momentul intabulatii drepturilor C.SA.
Prin urmare, se arata ca nu se poate retine ca functionarii din cadrul O. Bacau ce au dispus inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate asupra cladirii in favoarea C.SA au efectuat acte contrare atributiilor de serviciu.
De asemenea, se mai arata ca in cauza nu exista o paguba adusa Municipiului Bacau. Din actele aflate la dosarul cauzei si din hotararile instantelor de judecata rezulta ca municipiul nu a contribuit cu nicio suma de bani la edificarea constructiei.
La momentul preluarii investitiei in anul 2003, municipiul Bacau avea posibilitatea de a continua finantarea lucrarilor si in consecinta dobandirea de apartamente in cladire. Pana in anul 2008 nu s-a investit, din diferite motive, niciun ban, fapt constatat de expertizele efectuate in dosarele civile. Prin urmare, avand in vedere si faptul ca terenul era proprietatea C.SA, nu exista paguba.
Se mentioneaza ca este adevarat ca municipiul ar fi avut dreptul si interesul legitim sa continue investitia in vederea dobandirii unor locuinte sociale insa neexercitarea acestuia pentru o perioada de cinci ani ridica semne de intrebare cu privire la vointa de a finaliza constructia. In consecinta, nu se poate retine o vatamare in conditiile in care nu exista nicio perspectiva concreta de realizare efectiva a constructiei, neexistand nicio sursa de finantare (proiectul fiind retras de pe lista ANL din anul 2005 si neexistand vreo initiativa de finantare in bugetul local).
Nu trebuie ignorat nici faptul ca C.SA, in calitate de proprietar al terenului si constructor, avea tot interesul sa-si valorifice aceste atribute in sensul obtinerii unui profit. Faptul ca a preluat initiativa edificarii constructiei in modalitatea expusa, cunoscand existenta HG 1138/2003, poate avea consecinte pe plan civil, in ceea ce priveste stabilirea bunei sau relei credinte si prin aceasta a intinderii drepturilor si obligatiilor sale in raport cu municipiul Bacau.
Din punct de vedere penal insa. atat in ceea ce priveste latura obiectiva cat si cea subiectiva a infractiunilor de abuz fn serviciu, elementele constitutive ale infractiunii nu sunt intrunite in cazul faptelor savarsite de functionarii publici din cadrul Primariei Bacau cu ocazia emiterii autorizatiei de construire nr.178a3.05.2008 si a semnarii procesului verbal la terminarea lucrarilor din data de 27.01.2009 si nici in cazul functionarilor din cadrul O. Bacau cu ocazia emiterii incheierii de intabulare a dreptului de proprietate asupra constructiei din data de 04.09.2009.
Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, Directia Nationala Anticoruptie a inchis (clasat) dosarul nr. l23/P/2015, motivat de faptul ca functionarii O. Bacau si ai Primariei Bacau nu si-au incalcat atributiile de serviciu si mai mult nu s-a produs nicio paguba in patrimoniile Municipiului Bacau si MAI.
Se mai arata ca, numai in masura in care fapta concreta savarsita ar fi corespuns elementelor faptei descrise in art.297 Gpen, ar fi aparut necesar sa se examineze modul (participatia) in care s-ar fi comis o asemenea fapta, altminteri este inutil un asemenea demers.
In conditiile in care procurorul DNA a analizat in dosarul nr.l23/P/2015, elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu si a constatat inexistenta acestor elemente relative la intreaga stare de fapt, exercitarea actiunii penale impotriva inculpatului R.V., in dosarul nr. 10/P/2016, pentru savarsirea infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu reprezinta o a doua „ urmarire penala pentru aceeasi fapta" - situatie incompatibila cu principiul ne bis in idem.
Conform art.4 din Protocolul nr.7 la Conventia Europena a Drepturilor Omului „ 1.Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat printr-o hotarare definitiva conform legii si procedurii penale ale acestui stat;!. Dispozitiile paragrafului precedent nu impiedica redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respective, daca fapte noi sau recent descoperite sau vreun viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotararea pronuntata; 3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este ingaduita, in temeiul art.15 din Conventie".
In privinta conditiilor de aplicare a dispozitiilor mai sus citate, se arata ca, pentru a putea invoca dreptul pe care textul in discutie il consacra, persoana in cauza trebuie sa fi suferit o condamnare, sa fi fost achitata sau sa se fi dispus incetarea urmaririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmarit sau judecat (C.Barsan Conventia Europeana a Drepturilor Omului - Editia a Il-a pag 1859 Ed.CH BECK).
Textul art.4 al Protocolului nr.7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului „ se aplica nu numai in cazurile in care inculpatii sunt condamnati de doua ori, ci, de asemenea in cazurile in care acestia sunt urmariti penal de doua ori. Aceasta dispozitie se aplica chiar si in cazul in care persoana a fost urmarita doar in cadrul unei procedurii care „nu a condus la o condamnare" (CEDO -Sectia I cauza Zigarella contra Italia din.03.10.2002).
Curtea a aratat, in rationamentul sau, in hotararea sus invocata, ca paragraful 1 al articolului 4 din Protocolul nr.7 nu are in vedere numai o dubla condamnare, ci si o dubla urmarire pentru aceleasi fapte imputate unei persoane in caz contrar, nu ar mai fi fost necesar a se asocia in text termenul „ urmarit" celui de „condamnat". Totodata textul isi gaseste aplicarea si atunci cand o persoana a facut obiectul unei urmariri penale ce nu a condus la pronuntarea unei condamnari, deoarece in materie penala principiul ne bis in idem este aplicabil indiferent daca cel urmarit a fost condamant sau nu.
Se mentioneaza ca, principiul ne bis in idem este consacrat in aceiasi termeni, in art.50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si in art.14 paragraful 7 din Pactul International ONU privitor la drepturile civile si politice.
Tot in sensul ca, art.4 al Protocolului nr.7 nu vizeaza doar cazul unei duble condamnari, ci si cazul unei duble urmariri penale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mai multe cauze, printre care Serguei Zolotonkhine contra Rusiei, hotararea din 10.02.2009 - parag. 98.
Curtea a subliniat faptul ca articolul 4 din protocolul nr.7 prevede trei garantii distincte si dispune ca nimeni:l) nu poate fi urmarit; 2)sau 3) condamnat de doua ori pentru acelesi fapte (cauza Zolotonkine contra Rusiei- paragraful 110).
In consecinta, se arata ca devin aplicabile garantiile prevazute nu doar de art.6 in materie penala (inclusiv prezumtia de nevinovatie), ci si celelalte garantii mai generale prevazute de art.7 din Conventie, inclusiv principiul non bis in idem.
Mai mult, chiar si simplele contraventii au intrat in campul de „aplicare al materiei penale" din Conventie.
Ca urmare, o persoana sanctionata contraventional nu poate fi cercetata penal (chiar daca ar fi achitata) pentu aceeasi fapta (CEDO 2376/03 Tsonyo Tsonev contra Bulgaria din 14.01.2010, cauza Ezeh si Connors contra Regatului Unit nr.39665/98 si cauza Ozturck contra Germania din 21.02.1984).
Astfel, daca in jurisprudenta CEDO este considerata procedura penala si aplicarea unei amenzi contraventionale (situatie care paralizeaza a doua procedura, respectiv cea penala) atunci avem toate argumentele sa sustinem ca o procedura in care se solutioneaza pe fond acuzatia, reprezinta un impediment in desfasurarea unei noi proceduri.
De asemenea, interdictia de a fi judecat de doua ori, pentru aceleasi fapte se aplica si in cazul unei condamnari care nu a putut fi executata direct, din cauza unor particularitati procesuale (Cauza C297/07 Klaus Bourqudin c Germania).
Se arata ca in domeniul de aplicare ale principiului ne bis in idem intra: dublele condamnari, dublele urmariri penale, cazul unei urmariri in cadrul unei proceduri care nu a condus la o condamnare, chiar si simpelele contraventii precum si situatia unei condamnari care nu a fost niciodata executata.
De fiecare data, cea de-a doua procedura, in caz ca exista, incalca principiul ne bis in idem si trebuie sanctionata, (in cauza Zigarella contra Italia, instantele au stopat cea de-a doua procedura pornita impotriva aceleiasi persoane, tocmai pentru faptul ca s-a incalcat principiul „ ne bis in idem").
Scopul art.4 al Protocolului nr.7 la Conventia Europeana a Ehrepturilor Omului este acela de a interzice relaurea procedurilor penale care au fost inchise definitiv, (cauza Asci contra Austrei din 19.10.2006 Sectia III).
Interpretarea principiului in discutie trebuie sa fie favorabila autorului actelor comise, ceea ce semnifica imprejurarea ca, odata ce el a fost scos de sub urmarire penala, acesta sa nu mai aiba temerea ca va fi pus din nou sub urmarire penala (Corneliu Birsan-Conventia Europeana a Drepturilor Omului - Editia a II- pag.1688).
c) Corelat celor doua exceptii invocate, solicitam sa constatati, nulitatea urmaririi penale, in raport de disp. art. 335 alin. 4 C.pen.
Se arata ca se sustine aceasta intrucat, trimiterea in judecata a inculpatului R.V., prin rechizitoriul din 16.03.2016, cu incalcarea principiului ne bis in idem de catre un organ necompetent material, a determinat implicit cercetarea abuziva, cu incalcarea normei legale indicate, potrivit careia: "Redeschiderea urmaririi penale este supusa confirmarii judecatorului de camera preliminara, in termen de cel mult 3 zile, sub sanctiunea nulitatii, judecatorul de camera preliminara hotaraste prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea procurorului si a suspectului sau, dupa caz, a inculpatului, asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei prin care s-a dispus redeschiderea urmaririi penale. incheierea judecatorului de camera preliminara este definitiva.
Cu alte cuvinte, se arata ca in cauza de fata, in mod abuziv, organul de cercetare penala continua sa faca acte de procedura, asa cum recunoaste, in rechizitoriu - filele 23-24,. Astfel, pretinde ca "motivarea ce a stat la baza emiterii ordonantei DNA - ST Bacau, in vederea solutionarii cauzei 123/P/2015, nu poate fi invocata ca o proba in apararea inculpatului, respectiv ca temei al dispunerii solutiei de clasare, cat timp aceasta, prin prisma expunerii facute in prezentul rechizitoriu, nu a epuizat intregul probatoriu si nu a avut in vedere o ancheta efectiva, bazata pe audierea unor persoane, care sa dea detalii despre situatia de fapt".
Din citatul prezentat rezulta ca, procurorul de caz, peste continutul Ordonantei 123/P/2015 a DNA-ST Bacau, neatacata cu plangere, fara sa tina cont de competenta materiala, speciala, continua ancheta, desi, aceasta nu ar mai fi posibila decat in conditiile REDESCHIDERII confirmate de judecatorul de camera preliminara conform art. 335 alin. 4 din C.pr.pen..
Avand in vedere caracterul extrisec al nulitatii care afecteaza actele de urmarire penala (punctele a, b si c), aratam ca vatamarile pe care acestea le-au produs drepturilor procesuale ale inculpatului R.V., nu pot fi inlaturate decat prin desfiintarea acestora.
Cu privire la neregularitatea actului sesizare al instantei intelegem sa invederam ca, in rechizitoriu, situatia de fapt pe care s-ar circumscrie forma continuata a infractiunii de spalare de bani nu este precizata. Potrivit art.35 alin.l C.pen „ infractiunea este continuata cana o persoana savarseste la diferite interval de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni".
Dupa cum se poate constata, in cuprinsul actului de sesizare nu se individualizeaza actele materiale care se circumscriu ipotezei prevazute de art.29 alin.l lit.a din Legea 656/2002 si care au determinat procurorul sa retina forma continuata a infractiunii de spalare de bani.
Descrierea concreta a actiunilor care se circumscriu faptei de spalare de bani savarsita in forma continuata este fara indoiala o conditie de pentru asigurarea posibilitatii de exercitare a unei aparari efective de catre inculpat - doar in raport de o fapta concreta se pot face aparari concrete.
Asa cum rezulta din continutul actului de sesizare al instantei- filele 20-22, procurorul, nu face o descrie rezonabila a actelor materiale de spalare de bani imputate inculpatului R.V., ci se limiteaza pe de o parte la a face trimitere la legislatia europeana si jurisprundeta ICCj fara sa precizeze relevanta acestora in cauza, iar pe de alta parte face o descriere generala a faptei.
Din prisma celor invederate consideram ca nu se poate stabili cu certitudine obiectul judecatii prevazut de art.371 C.pr.pen, fapt pentu care solicitam sa constatati neregularitatea rechizitoriului si sa dispuneti remedierea acesteia de catre procuror.
Se solicita constatarea nulitatii absolute a raportului de expertiza contabila intrucat a fost dispus cu incalcarea dispozitiilor imperative prevazute de art.177 alin.l si 2 Cpr.pen.
Potrivit art.177 alin.l C.pr.pen „ organul de urmarire -penala cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat". Alin.2 al aceluiasi articol prevede ca „ la termenul fixat se aduce la cunostiinta procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali si a expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul safaca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor."
Conform art.281 alin.l C.pr.pen „ determina intodeauna aplicarea nulitatii (absolute) incalcarea dispozitiilor privind:... lit.e)prezenta suspectului sau inculpatului, atunci cand participarea sa este obligatorie potrivit legii".
Pentru a fi incidenta nulitatea absoluta este necesar ca prezenta suspectului sau inculpatului sa fie obligatorie protrivit legii, si nu dispozitiei date de organul judiciar.
Notiunea de „ prezenta" a suspectului sau inculpatului la judecata trebuie determinata in doua planuri: prezenta fizica si prezenta active, prin crearea posibilitatii de exercitare a drepturilor si garantiilor procesuale ce ii sunt conferite. (Narcis Giurgiu, Cauzele de nulitate in procesul penal. Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974-pag 306.)
Codul de procedura penala indica obligativitatea prezentei suspectului sau inculpatului la o anumita procedura, intr-o serie de prevederi, unele dintre acestea impun expressis verbis prezenta suspectului sau inculpatului, cum este cazul art.177 alin.l C.pr.pen, iar cazul altora imperativitatea rezulta din context.
Raportat la cele expuse mai sus, se mentioneaza ca inculpatul R.V. nu a fost chemat de catre organul de urmarire penala pentru a i se aduce la cunostinta obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda. In aceste conditii, se arata ca nu si-a putut exercita dreptul de a face observam cu privire la intrebarile ce fac obiectul expertizei si nici nu a putut solicita modificarea si completarea lor.
Se arata ca sunt in prezenta unei nulitati absolute apreciem ca se impune dovada unei singure conditii, respectiv inclacarea dispozitiilor art.281 alin.l lit.e raportate la art.177 alini si 2 C.pen, celelalte conditii (existenta vatamarii si anularea ca singur mod de inlaturare a acesteia) fiind existente prin vointa legii.
In concluzie, avand in vedere exceptiile invocate se solicita sa constatati, raport la infractiunile de participatie improprie la abuz in serviciu (art.52 alin.3 Cpen cu referire la art.297 Cpen) si spalare de bani (art.29 alin.l lit.a din Legea 65(^2002) nulitatea urmarii penale si implicit excluderea acestora de la judecata.In masura in care se va aprecia ca urmarirea penala nu este afectata de nulitate sa constati neregularitate rechizitoriului si sa dispuneti remedierea acestuia. Solicitam, de asemenea sa constatati nulitatea absoluta a raportului de expertiza contabila, si in consecinta sa dispuneti excludererea acesteia din materialul probator.
Se mai arata ca afirmatiile pe care le face procurorul in referat, in sensul ca, „raportat la acest aspect al incadrarii juridice data faptei, se are in vedere ca practica judiciara in domeniu a statuat ca se poate pune problema incidentei prevederilor art.132 din Legea 78/2000, in cazul in care subiectul, activ, calificat (n.r. in cazul de fata functionarii publici din cadrul O. Bacau), a urmarit obtinerea unui avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul...", „ .. .in sarcina functionarilor O. Bacau nu se poate retine vreo forma de vinovatie, acestia emitand un act nelegal, insa fara a cunoaste situatia reala a imoblului bloc de locuinte, actionand astfel fara forma de vinovatie ceruta de norma penala.Pe cale de consecinta nu se poate afirma ca acestia au urmarit obtinerea unui avantaj patrimonial pentru sine sau pentru altul, conditie sine qua non de existenta a agravantei prevazuta de art.132 din Legea 78/1000" sunt vadit neintemeiate si ca nu pot fi retinute. In primul rand, se subliniaza faptul ca, procurorul adauga la lege atunci cand afirma ca subiectul activ (functionarul) trebuie sa „ urmareasca obtinerea unui avantaj -pentru sine sau pentru altul". Norma de incriminare are urmatorul continut: „ in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit,..." .Asa cum rezulta din textul mai sus citat, folosul necuvent pentru sine sau pentru altul este adaugat de legiuitor ca si cerinta esentiala a laturii obiective a infractiunii de abuz in seviciu. Astfel, pentru intrunirea elementelor constitutive ale infractiuni prevazute de art.52 alin.3 C.pen cu referire la art.132 din Legea 78/2000 rabortat la art.297 alin.l C.pen nu are nicio relevanta pozitia subiectiva a functionarului (subiect activ) fata de folosul necuvenit, respectiv daca a urmarit ori nu a urmarit sa obtina pentru el sau pentru altul folosul necuvenit, trebuie doar sa existe un folos necuvenit (prejudiciul). In al doilea rand, se arata ca procurorul, pentru a-si justifica „competenta materiala in efectuarea urmaririi penale" face referire la „ practica judiciara in domeniu" respectiv la decizia Curtii de Apel Cluj nr.718/R/2009, pe care, in mod voit, o denatureaza. Pasajul din hotarare, citat de procuror in referat, respectiv „ conform Deciziei Curtii de Apel Cluj nr.781/R/2009 din 15.02.2009 se mentioneaza ca „ pentru existenta infractiunii prevazute de art.13 ind.2 din Legea 78/2000 trebuie sa se realizeze atat elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu (n.r.- prevazuta de norma generala), cat si urmarea prevazuta de legea speciala, respectiv avantajul patrimonial, intre cele doua componente trebuind sa existe- raport de cauzalitate, respectiv intentia functionarului public, atat in a realiza elementul material al infractiunii de abuz in serviciu, cat si de a obtine un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. In speta inculpata nu a luat rezolutia de a obtine un avantaj patrimonial, ci doar de a-si exercita defectuos atributiile de serviciu, nu a urmarit deci obtinerea avantajului patrimonial..." nu reprezinta un 4 yationament al instantei ci sunt motivele de recus ale Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures (pag. 8 din decizie).
Se mai arata ca, prin decizia nr. 781/R/2009 Curtea de Apel Cluj a respins recursul formulat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures si a mentinut solutia Tribunalului Maramures care a constatat „inculcarea dispozitiilor imperative privitoare la calitatea persoanei si competenta speciala a organelor de urmarire penala, iespectiv DNA, iar sanctiunea procesuala este nulitatea absoluta a urmaririi penale, nulitate care nu poate fi acoperita in niciun mod, impunandu-se restituirea cauzei la procuror pentru refacerea tuturor actelor procesuale efectuate in cursul urmaririi penale de catre organul de urmarire competent, respectiv Directia Nationala Anticoruptie"; In aceste conditii, se considera ca sustinerile procurorului din referatul nr.l0/P/2016 din 05.04.2016 sunt pur formale, lipsite de continut, facute cu scopul de a acoperii viciile unei urmariri penale efectuate cu inclacarea normelor de competenta materiala.
Cu privire la criticile aduse neregularitatii rechizitoriului s-a aratat faptul ca exista o evidenta nerespectare a dispozitiilor art.328 alin.1 Cpr.pen, dat fiind faptul ca, rechizitoriul nr.lO/P/2016 din 16.03.2016, intocmit de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bacau, nu cuprinde o descriere corespunzatoare a infractiunii de abuz in serviciu prevazuta de art.297 alin.1 C.pen, respectiv nu sunt descrise actele materiale pe care procurorul le retine ca fiind circumscrise elementului material si nici celelalte conditii ale laturii obiective a infractiuni.
Cu precadere se arata ca, de principiu, actele de paricipare sunt dependente de fapta autorului nemijlocit. In consecinta, actele de instigare (determinare) care se imputa inculpatului R.V. si care ar fi condus la intabularea imobilului situat in Bacau, , devin relevante din punct de vedere penal, numai in ipoteza in care ar exista, din punct de vedere obiectiv, infractiunea de abuz in serviciu. Din cuprinsul rechizitoriului, se arata ca se poate constata ca nu se precizeaza clar a faptele material savarsite de catre functionarii O. (fara vinovatie) care s-ar circumscrie laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu (modalitate de realizare a elementului material, urmarea imediata si legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata). Descrierea, prin raportare la continutul constitutiv al faptei de abuz in serviciu se impune, cu atat mai mult cu cat. Curtea Constitutionala prin decizia nr.405 din 15.06.2016 a statuat ca„ neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributiile de serviciu reglementate expres prin legislatia primara-legi si ordonante ale Guvernului.(par.60)... in cazul in care neindeplinirea ori defectuozitatea indeplinirii unui act nu s-ar raporta la atributiile de serviciu prevazute intr-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situatia ca in cazul infractiunii de abuz in serviciu elementul material al acesteia sa fie configurat atat de legiuitor, Parlament sau Guvern, cat si de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, in cazul fisei postului, ceea ce nu este acceptat in sistemul juridic de drept penal, par.64". In raport de toate acestea, se remarca faptul ca, in rechizitoriu nu se face nicio referire concreta la atributiile de serviciu incalcate functionarii O. sau la legislatia primara care reglementeaza aceste atributii ce ar fi fost nerespectate. Se sustine aceasta, intrucat in rechizitoriu, singura referire la infractiunea de abuz in serviciu, se gaseste la pagina 15 si are urmatorul continut,, concluzionand se poate aprecia ca, prin actele abusive si dolosive ale inculpatului R.V., reprezentant al SC C.SA a determinat functionarii din cadrul O.-Bacau sa efectueze inregistrarea nereala a intregii proprietati asupra constructiei reprezentate de bloc de locuinte situat in Bacau, , nr.32, avand numarul de identificare, avand ca si consecinta directa prejudicierea proprietarului unei cote parti din aceasta, respectiv municipiul Bacau. Cu ocazia desfasurarii atributiilor de serviciu, motivat de necunoasterea tuturor inscrisurilor ce priveau bunul a carui intabulare se solicita, acestia au emis actul cu inculcarea prevederilor legale, insa fara a comite fapta cu forma de vinovatie prevazuta de norma penala". Pasajul redat mai sus, nu poate echivala o descrie rezonabila a infractiunii de abuz in serviciu, descriere care sa stabileasca cu certitudine obiectul judecatii si sa asigure totodata o informare clara asupra acuzatiei, necesara pentru o exercitare efectiva a dreptului la aparare. In sensul celor aratate este si practica judiciara- JCP de la Trib.Harghita, incheierea nr.l53/C din 01.08.2014, in care se reflecta ca: „dispozitiile legale au in vedere descrierea actelor materiale, actiuinilor sau inactiunilor pe care procurorul le retine ca alcatuind elementul material si celelalte conditii ale laturii obiective a infractiunii.Enuntarea elementului material prevazut in continutul legal al infractiunii nu reprezinta o aratare a faptei concrete. Interpretand literal textul legal (n.n. art.328 alini C.pr.pen), tribunalul constata, de asemenea ca se refera la fapta „retinuta in sarcina inculpatului". Prin urmare, pe langa descrierea ei, fapta trebuie retinuta in sarcina inculpatului. Considera, de asemenea, ca aceste dispozitii implica o manifestare de vointa a procurorului care trebuie sa indice in mod expres care acte, activitati sau atitudini intelege sa le retina ca alcatuind fapta. Aceasta sarcina apartine acuzarii, iar instanta nu va putea sa alcatuiasca ulterior continutul faptei judecate daca prin actul de sesizare nu se indica expres continutul acuzatiei...judecata nu poate avea loc, lipsind obiectul acesteia". In privinta infractiunii de spalare de bani, invederam ca, procurorul utilizeaza aceiasi maniera de prezentare imprecisa si neclara incompatibila cu dispozitiile art.328 alin.1 Gpr.pen.. Se poate constata ca, in rechizitoriu, fata de infractiunea de spalare de bani, retinuta in forma prevazuta de art.29 alin.l lit a din Legea 656/2002, nu se face nicio referire cu privire la locul si la timpul savarsirii acesteia, iar in ceea ce priveste modalitatea si scopul in care infractiunea a fost savarsita, acestea sunt descrise sumar. In aceste conditii apreciem ca este afectat obiectul judecatii reglementat de art.371 C.pr.pen, precum si dreptul la aparare.
De asemenea, se arata ca in cuprinsul actului de sesizare nu se individualizeaza actele materiale care se circumscriu ipotezei prevazute de art.29 alin.l lit.a din Legea 656/2002 si care au determinat retinerea infractiunii de spalare de bani in forma continuata prevazuta de art.35 alin.l C.pen. Descrierea concreta a actiunilor care se circumscriu faptei de spalare de bani savarsita in forma continuata este fara Indoiala o conditie de pentru asigurarea posibilitatii de exercitare a unei aparari efective de catre inculpat precum si a cunoasterii faptelor pe care instanta trebuie sa le judece. Fata de cele aratate, solicitam sa constatati neregularitatile rechizitoriului si sa dispuneti, trimiterea cauzei la procuror in vederea remedierii acestor neregularitati.
S-a aratat ca neregularitate rechizitoriului izvoraste si din faptul ca face o descriere neclara a situatiei de fapt ce s-ar circumscrie infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu, nepunand accent pe actul juridic din care se presupune ca s-a nascut in patrimoniul Mun. Bacau, dreptul de proprietate asupra constructie. Se apreciaza ca acest aspect este important de lamurit, intrucat, in rechizitoriu la capitolul „ incadrarea juridica a faptelor" se retine „ fapta inc.R.V., care, cu intentie si premeditare, in vederea dobandirii dreptului de proprietate exclusiva asupra constructiei..., omitand totodata, intentionat, prezentarea HG nr.1138/2003 (in care se prevedea existenta unui drept de proprietate a municipiului Bacau asupra unei parti din constructie), crendu-se Premisele emiterii incheierii de intabulare a dreptului de proprietate ..." ori a HG nr. 1138/2003 are la baza o serie de acte juridice care nu sunt susceptibile creeze dreptul de proprietate. De principiu, se invedereaza ca, dreptul de proprietate poate fi transferat dintr-un patrimoniu in altul, doar in ipoteza in care el exista, s-a nascut in mod valabil dintr-un act juridic (conventie ori lege) ori fapt juridic (accesiune, uzucapiune). In speta, izvorul dreptului de proprietate asupra constructiei il reprezinta, potrivit opiniei procurorului „ conventiile dintre parti care au operat ca un act creator de coproprietate devalmasa, urmand ca, prin efectul legii la finalizarea lucrarilor aceasta stare de incertitudine sa inceteze, fiecare dintre parti urmand a primi o cota parte din proprietate aferent valorii investite." Legat de cele mentionate mai sus, se precizeaza ca legislatia in vigoare la acel moment (Codul civil 1864) nu continea o reglementare cu caracter general privind dreptul de proprietate in devalmasie, regimul ei juridic a fost elaborat pe baza reglementarilor privind comunitatea de bunuri a sorilor. Devalmasia putea rezulta fie din lege, fie din conventia partilor. In Codul civil era reglementat un singur caz de devalmasie (devalmasie legala). Acest unic caz se refera la dreptul de proprietate in devalmasie al sotilor asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei. In lipsa unei prevederi prohibitive, nimic nu se opune ca devalmasia sa ia fiinta printr-o conventie. Se remarca ca, atat contractul nr.23/27.06.1996 incheiat intre C.SA si IPJ Bacau precum si in conventia din 21.03.1995 wcheiata intre aceleasi parti nu metioneaza nimic cu privire la efectul „ creator de proprietate devalmasa" sau la legea care ar urma sa transeze „ starea de incertitudine" la finalizarea lucrarilor. Mai mult contractual nr.23/27.06.1996 este un contract care naste in sarcina partilor drepturi si obligatii specifice unei antreprize in constructii. In contextul in care incepand cu anul 2003, finantatorul, fie ca vorbim despre IPJ-Bacau fie ca vorbim despre Municipiul Bacau, s-a aflat in imposibilitate de a-si executa obligatia prevazuta in contractul de antepriza, investitia a ramas fara finalitate si implicit, dreptul de proprietate asupra constructiei nu s-a materializat.
De asemenea, se mentioneaza ca, potrivit art.4 lit.d din contractul de antepriza nr.23/27.06.1996 materialele erau procurate de anteprenorul C.SA. In aceste conditii, conform art.1479 din C.civ 1864 anteprenorul ramane proprietarul materialelor cat si al lucrarii pana la terminarea ei. In ipoteza in care, asa cum s-a aratat mai sus, singura modalitate susceptibila de a naste in patrimoniul Mun Bacau dreptul de proprietate era executarea pana la capat obligatiilor din contractul de antepriza, lucru care in realitate nu s-a intaplat, apare ca fiind ambigua si neclara ratiunea procurorului care face trimiteri la conventii creatoare de coproprietate devalmasa si la HG 1138/2003 ce ar transmite un drept de proprietate nematerializat. Fata de cele aratate, se solicita sa dispuneti trimiterea cauzei la procuror pentru a face o descrie rezonabila a clauzelor din contractele la care face referire, potrivit carora s-a nascut dreptul de proprietatea asupra constructiilor, initial in patrimoniul MAI- IPJ Bacau si ulterior patrimonial mun. Bacau asigurandu-se pe acesta cale o informare clara asupra acuzatiei, necesara pentru o exercitare efectiva a dreptului la aparare.
La data de 06.10.2016, aparatorul ales al inculpatului R.V. depune la dosar concluzii scrise. A solicitat aici admiterea exceptiilor formulate in procedura camerei preliminare, dupa cum urmeaza:
Privitor la faptul ca PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BACAU nu era compentent din punct de vedere material sa instrumenteze dosarul de urmarire penala (10/P/2016), se evidentiaza urmatoarele:
Circumstantele spetei atrag, in mod obligatoriu, aplicabilitatea dispozitiilor art.13 din oug nr.43/2003, ceea ce inseamna ca organul competent din punct de vedere material sa desfasoare urmarirea penala in dosarul nr. 10/P/2016 era si este directiei nationale anticoruptie. in acest sens se arata ca:
- tinand cont, de probatoriului administrat, de acuzatiile formulate, precum si de modalitatea efectiva (participatie improprie) in care se presupun a fi comise faptele, devin incidente, in speta, dispozitiile art.132 din legea nr.78/2000, [,, in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit... ".]
- se precizeaza ca, exista o concordanta deplina intre ipoteza prevazuta de art.132 din legea 78/2000 si fapta concreta retinuta in sarcina inculpatului R.V. cu intentie, ar fi determinat functionarii din cadrul O. sa inscrie dreptul de proprietate asupra imobilului, desi nu erau indeplinite conditiile legale, iar acestia din urma actionat fara vinovatie.]
- indoieli cu privire la competenta materiala PCA BACAU a avut si judecatorul de drepturi si liberati din cadrul judecatorie bacau care a remarcat prin incheierea nr.70/04.02.2016 urmatoarele „ la acest moment procesual, prin prisma probatoriului administrat si a acuzatiei formulate, dar si prin raportare la modalitatea efectiva in care se presupune a fi comise faptele, apar a fi aplicabile in cauza si dispozitiile art.132 din legea nr.78/2000 pentru prevenirea , descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, care prevad ca ,, in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale fundamenteaza solutia de ‘admitere a cererilor si exceptiilor formulate in procedura pedepsei se majoreaza cu o treime". din modalitatea in care s-a formulat acuzatia in materie penala, rezulta ca inculpatul R.V., cu intentie, i-a determinat pe functionarii din cadrul O. sa inscrie dreptul de proprietate asupra imobilului, desi nu erau indeplinite conditiile legale, acestia din urma actionand cu forma de vinovatie aculpei, ori fara vinovatie, aspect ce se va stabili in urma anchetei efectuate in cauza. Un al doilea aspect ce decurge in mod inerent din incadrarea juridica a faptei expusa anterior si care trebuie avut in vedere este acela ca, potrivit art.13 alin.l lit.a din oug 43/2002 privind directia nationala anticoniptie, ,, sunt de competenta directiei nationale anticoruptie infractiunile prevazute in legea 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, saimrsite in una din urmatoarele conditii: daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro (...)
In referatul cu propunere de arestare preventiva, procurorul a aratat ca „ raportand suma actualizata la nivelul anului 2003 (1.101.520 lei) la valoarea indicelui de inflatie (1pc) din anul 2009 (data la care trebuia transferat dreptul de administrare asupra unei cote parti de apartamente) - 155,16 rezulta o valoare de 1.709.118 ron", prejudiciu care depaseste echivalentul in lei al sumei de 200.000 euro (echivalentul acestei sume este de 900.260 lei, conform cursului stabilit de banca nationala a romaniei la data de 04.02.2016).
In continuare, judecatorul de drepturi si libertati subliniaza ca atat timp cat aceasta valoare este doar o estimare efectuata de catre organul de urmarire penala, aceasta circumstanta nu poate avea nicio consecinta asupra competentei materiale de solutionare a prezentei propuneri de arestare preventiva, insa poate avea efecte directe asupra competentei organului de urmarire penala, in sensul ca in situatia in care prejudiciul astfel estimat este si cel real, competenta in ceea ce priveste instrumentarea dosarului ar reveni in mod exclusiv directiei nationale anticoruptie, iar nu parchetului de pe langa curtea de apel bacau" . de retinut ca, procurorul a dispus efectuarea unei expertize contabile in cauza, iar potrivit raportului de expertiza, inaintat la 04.03.2016, prejudiciul a stabilit la suma de 1.524.909,5884 (341.311,06 euro -curs 04.03.2016), deci peste pragul de 200.000 euro.
Inca un argument care se invoca, pentru a arata ca infractiunea de abuz in serviciu este, in configuratia retinuta de PCA BACAU, de competenta materiala a directie nationale anticoruptie rezulta din considerentele incheierii nr.38/CDL din 02.03.2016 pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Curtii de Apel Bacau care a retinut, dupa ce a fost depusa la dosar ordonanta nr 123/p/2015 a DNA-ST BACAU, ca „ in primul rand pentru infractiunea de abuz in serviciu, dna-st bacau prin ordonanta nr.!23/p/2015 a dispus clasarea cauzei avand ca obiect infractiunea de abuz in serviciu, fapta referitoare la emiterea incheierii de intabulare a dreptului de proprietate din data de 04.02.2009...practic aceasta ordonanta a carei argumentatie este impartasita si de instanta, inlatura temeinicia acuzatiilor aduse inc.R.V. avute in vedere la luarea masurii arestului la domiciliu si la prelungirea acestuia de catre Tribunalul Bacau".
-deci, este indubitabil faptul ca infractiunea de abuz in serviciu ce a facut obiectul urmaririi penale la dna -st bacau, din punct de vedere obiectiv (situatia premisa, subiecti, obiect juridic, si latura obiectiva), este identica cu cea pentru care s-a pus in miscare actiunea penala in dosarul nr.lo/p/2016 al pca bacau, neexistand niciun element relevant care sa le particularizeze, in asa masura, incat determine competenta altui parchet decat DNA-ST BACAU.
-dispozitiile de lege pe care isi intemeiaza procurorul din cadrul pca bacau incadrarea juridica, respectiv art.52 alin.3 c.pen cu referire la art.297 alin.l C.PEN, nu tin cont de temeiul de fapt al acuzatiei, ci au menirea de a deturna, intr-un mod perfid, aplicarea normelor de competenta materiala prevazute de oug 43/2002. in acest sens, facem trimitere la referatul nr.l0/p/2016 din 05.04.2016 prin care procurorul de caz justifica competenta materiala a PCA BACAU deformand, in mod intentionat, prin trimiterea la continutul unei hotarari judecatoresti, respectiv la decizia curtii de apel cluj nr.718/r/2009(am formulat aparari in acest sens prin cocluziile depuse la dos in termenul din 12.052016.
Raportat la nelegalitatea urmaririi penale intrucat s-a incalcat de catre procurorul din cadrul PARCHETULUI DE PE LANGA CURTEA DE APEL BACAU, principiul ne bis in idem, se impune sa mai evidentiem si urmatoarele: -situatia de fapt ( reclamata de IPJ BACAU in nov 2015), in raport de care s-a apreciat pca bacau existenta infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu, a fost analizata pe fond si de catre directia nationala anticoruptie, in consecinta sesizarii din iunie 2015,tot a ipj bacau, pentru aceleasi fapte materiale.astfelst dna bacau, prin ordonanta nr.l23/P/2015 din 01.03.2016 a dat solutia de clasarea cauzei, retinadu-se ca „din punct de vedere penal insa, atat in ceea ce priveste latura obiectiva cat si cea subiectiva a infractiunilor de abuz in serviciu, elementele constitutive ale infractiunii nu sunt intrunite in cazul faptelor savarsite de functionarii publici dln cadrul primariei bacau cu ocazia emiterii autorizatiei de construire nr.178/13.05.2008 si a semnarii procesului verbal la terminarea lucrarilor din data de 27.01.2009 si nici ln cazul functionarilor din cadrul O. BACAU cu ocazia emiterii incheierii de intabulare a dreptului de proprietate asupra constructiei din data de 04.09.2009."
Deci, se arata ca Directia Nationala Anticoruptie a inchis (clasat) dosarul nr.l23/P/2015, motivat de faptul ca functionarii O. bacau si ai primariei bacau nu si-au incalcat atributiile de serviciu si mai mult nu s-a produs nicio paguba in patrimoniile municipiului bacau si MAI.
In conditiile in care procurorul dna a analizat in dosarul nr.l23/P/2015, elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu si a constatat inexistenta acestor elemente relative la intreaga stare de fapt, exercitarea actiunii penale impotriva inculpatului R.V., in dosarul nr. 10/P/2016, pentru savarsirea infractiunii de participatie improprie la abuz in serviciu reprezinta o a doua „ urmarire penala pentru aceeasi fapta" -situatie incompatibila cu principiul ne bis in idem. din actele de procedura infaptuite in acest dosar desprinden existenta urna conflict pozitiv de competenta(sesizat de catre ST DNA BACAU prin adresa), in aceeasi perioada cauza fiind instrumentata de ambele par chete. prima solutie, citata mai sus, data de catre DNA ST BACAU , la 1.03.2016,a fost urmata la 16 .03.2016 de rechizitoriul din aceasta cauza intocmit de PCA BACAU.
In ceea ce priveste nere
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Abuzuri
Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1417 din data de 17.10.2017
Anulare act administrativ - Hotarare nr. 867 din data de 02.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017
Anulare act - Hotarare nr. 721 din data de 04.05.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Faliment - Hotarare nr. 669 din data de 21.12.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Nulitate act juridic - Hotarare nr. 615 din data de 19.09.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017
Faliment - Hotarare nr. 484 din data de 28.09.2017
Debite intre societati comerciale - Hotarare nr. 403 din data de 14.07.2017
Reziliere contract - Hotarare nr. 262 din data de 23.03.2018
Contestatie la executare - Hotarare nr. 220 din data de 30.01.2018
Litigiu Curtea de Conturi - Hotarare nr. 176 din data de 01.03.2018
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018