Anulare act

Deliberand asupra prezentei cereri, retine urmatoarele;
Prin cererea inregistrata sub nr. X din data de 16.03.2015 pe rolul Judecatoriei B reclamanta  P A in contradictoriu cu paratii P D si SC A COM SRL a solicitat ca prin hotararea care se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr. 850/24.09.2008 autentificat la BNP X, sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului si sa fie obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 3550 lei.
In motivarea cererii se arata, in rezumat, ca reclamanta a fost casatorita cu paratul din data de 27.09.1991 pana la 27.07.2009 cand, prin sentinta civila nr. X pronuntata in dosarul nr. X al Judecatoriei B. In perioada casatoriei au edificat un imobil constructie pe un teren proprietate comuna, ambele situate in comuna M, sat M, jud. B. In perioada casatoriei paratul si-a deschis o societate comerciala, SC A COM SRL, in care era administrator si asociat unic, ca dorind sa dezvolte o afacere au decis impreuna sa acceseze un credit, lucru care a fost posibil cu conditia instituirii ipotecii imobiliare pe cele doua proprietati(casa si teren) reprezentand bunuri comune ale sotilor. Creditul de 110.000 lei a fost acordat societatii comerciale, contract nr. X incheiat cu X. – Sucursala B. Reclamanta arata ca s-a inteles cu paratul ca in final sa inchida creditul si sa ridice ipoteca de pe casa. La scurt timp dupa contractarea creditului, paratul a initiat discutii cu privire la necesitatea ca cele doua imobile, casa si teren sa fie trecute in patrimoniul societatii, pentru ca astfel obtine avantaje de la banca si o recuperare de TVA. Reclamanta arata ca a acceptat incheierea acestui contract de vanzare-cumparare crezand ca dupa rezolvarea problemelor legate de banca paratul ii va revinde cota sa de ½ din dreptul sau de proprietate asupra celor doua imobile. Dupa incheierea actului notarial, arata reclamanta, paratul i-a dat de gandit ca incepand din acel moment nu mai are ce partaja si ca nu mai are ce face, ca ea s-a intors la notar si a rugat-o sa desfiinteze actul notarial pentru ca nu a cunoscut adevarata intentie a paratului, cauza incheierii actului juridic a fost ilegala, imorala, de fraudare a intereselor sale. In acelasi timp, reclamanta sustine ca nu a incasat nici o suma de bani cu titlu de pret, nici inainte de incheierea contractului, nici in timpul incheierii acestuia si nici ulterior si ca nu a existat o contraprestatie din partea societatii comerciale care a achizitionat cele doua imobile.
Reclamanta sustine ca intentia paratului a fost de a scoate cele doua imobile de la masa de partaj, a dorit sa o fraudeze o data si a doua oara a dorit sa o induca in eroare ca lucrurile se vor schimba antrenand-o in achitarea ratelor de credit de frica bancii, ca si in acest moment paratul continua sa o minta ca ii va face actele de vanzare pe cota ei de ½, dar dupa ea termina de achitat tot creditul. Din 2008 pana in prezent, arata reclamanta, ea a achitat ratele de credit de teama ca banca sa nu ia casa si terenul in contul datoriei.
Reclamanta sustine ca in momentul in care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare au lipsit cauza licita si morala avuta in vedere de cumparator si obiectul actului juridic constand in lipsa achitarii pretului catre cei doi vanzatori.
In drept reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 1225 NCC si art. 1235 NCC.
In sustinerea cererii reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul paratului, proba cu martori si proba cu inscrisuri.
Paratii nu au formulat intampinare desi la data de 02.04.2015 li s-a comunicat cererea de chemare in judecata si inscrisurile cu mentiunea de a formula intampinare(dovezile de la filele 38-40 dosar). 
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri si proba cu martori.
Din analiza probelor administrate in cauza instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. X autentificat la BNP X B reclamanta si paratul au vandut paratei S.C. A COM S.R.L. imobilele proprietatea lor situate in intravilanul satului Margineni, comuna M, judetul B, respectiv: suprafata totala de 1089 mp teren vii, arabil si curti-constructii, pe care se afla amplasata o casa construita din caramida, acoperita cu tabla, compusa din trei camere, un hol si o bucatarie, construita in regim P+1, formand un singur corp, cu nr. cadastral 2461, dreptul de proprietate fiind intabulat in Cartea funciara nr. 1658 a comunei M.
In contract s-a mentionat ca „pretul acestei vanzari pe care noi partile l-am stabilit, iar noi vanzatorii l-am primit de la societatea cumparatoare prin reprezentant legal, integral, azi, mai inainte de semnarea si autentificarea prezentului act este de 122.015 lei.”  
Anterior parata S.C. A COM S.R.L., in calitate de imprumutat a incheiat contractul de credit nr. X  cu X. – Sucursala  X  pentru un credit in valoare de 110.000 lei pe o perioada de 120 luni, in care reclamanta si paratul P D au calitatea de garanti ipotecari. Ipoteca a fost instituita asupra imobilului casa si teren de 1089 mp care a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 850/24.09.2008 autentificat la BNP X  Bacau a carui constatare nulitate se solicita in cauza.
In drept, in ce priveste legea de drept material aplicabila in cauza, fata de prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „ (1) Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa” si data incheierii contractului de vanzare-cumparare in litigiu - 24.09.2008, este data de dispozitiile vechiului Cod civil din 1864 si nu de noul Cod civil care a intrat in vigoare la data de 01.10.2011.
Reclamanta invoca drept motive de nulitate absoluta a contractului de  vanzare-cumparare nr. X  lipsa cauzei licite si morale si lipsa obiectului actului juridic, respectiv neachitarea pretului de catre cumparator.
Pentru cauza ilicita si imorala reclamanta a invocat ca scopul ascuns al paratului la incheierea contractului de vanzare-cumparare a fost scoaterea imobilului casa si teren din patrimoniul comun.   
Cauza sau scopul actului juridic este acel element care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act. Potrivit art. 966 Cod civil(de la 1864) “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect”. Prin urmare, pentru a fi valabila, cauza actului juridic trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa existe, sa fie reala si sa fie licita si morala. Cauza sau scopul actului juridic reprezinta o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit de parti la incheierea acestuia.
In speta, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare partile erau casatorite si asa cum insasi reclamanta a mentionat in cererea de chemare in judecata, cei doi soti s-au inteles sa instraineze imobilul casa si teren paratei S.C. A.(la care paratul este asociat si administrator unic) cu scopul de a dezvolta afacerea. Faptul ca ulterior relatiile dintre soti s-au deteriorat si au divortat(sentinta civila nr. X pronuntata a Judecatoriei B), nu constituie o dovada in sine a intentiei paratului de a scoate din masa bunurilor comune aceste imobile, cu atat mai mult cu cat reclamanta insasi a avut calitatea de vanzatoare si deci a consimtit la instrainare. Cauza reprezentand prefigurarea mintala a scopului urmarit prin incheierea actului juridic, este anterioara si concomitenta momentului incheierii actului. Or, este putin probabil si oricum nedovedit de catre reclamanta ca la incheierea contractului de vanzare-cumparare paratul a avut ca scop determinant scoaterea bunurilor imobile din patrimoniul comun. Cu martorii care au fost audiati la propunerea reclamantei aceasta nu a reusit sa dovedeasca cauza pretins ilicita ori  scopul imoral al paratului la incheierea contractului de vanzare-cumparare. Martora Burbulia Liliana a relatat din cele spuse de reclamanta despre faptul ca aceasta din urma i-a spus ca a fost inselata de parat pentru ca a trebuit sa semneze „niste acte la notar” pentru a ridica o suma de bani de la finante(aspect care s-ar putea incadra eventual intr-un viciu de consimtamant), in timp ce martora Petrica Celina a declarat ca a asistat la o cearta intre cei doi soti in urma cu 7-8 ani din care a inteles ca reclamanta a semnat niste acte si ulterior si-a dat seama ca erau in defavoarea sa. Sustinerea martorei Burbulia Liliana din finalul depozitiei potrivit careia „scopul pentru care paratul a procedat in acest fel si nu i-a spus intentia sa a fost ca apartamentul sa ii ramana integral lui” este doar opinia personala a martorei si nu se coroboreaza cu nici o alta proba din dosar.
In ceea ce priveste neachitarea pretului de catre cumparator, instanta retine ca in cazul neexecutarii totale sau partiale a obligatiei de plata a pretului vanzatorul poate alege intre a solicita obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei ori sa invoce exceptia de neexecutare a contractului, daca bunul nu a fost predat cumparatorului, fie sa ceara rezolutiunea contractului pentru neplata pretului. In consecinta, sanctiunea neplatii pretului nu este nulitatea contractului de vanzare-cumparare, ci rezolutiunea acestuia in conditiile legii(art. 1020-1021 din Codul civil de la 1864).
Pe de alta parte, in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare este mentionata declaratia partilor contractuale ca „pretul acestei vanzari pe care noi partile l-am stabilit, iar noi vanzatorii l-am primit de la societatea cumparatoare prin reprezentant legal, integral, azi, mai inainte de semnarea si autentificarea prezentului act este de 122.015 lei.” 
In temeiul art. 269 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila inscrisul autentic este inscrisul intocmit sau, dupa caz, primit si autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau de catre o alta persoana investita de stat cu autoritate publica, in forma si conditiile stabilite de lege. Autenticitatea inscrisului se refera la stabilirea identitatii partilor, exprimarea consimtamantului acestora cu privire la continut, semnatura acestora si data inscrisului, iar potrivit art. 270 alin. 1 si 2 din acelasi Cod, inscrisul autentic face deplina dovada, fata de orice persoana, pana la declararea sa ca fals, cu privire la constatarile facute personal de catre cel care a autentificat inscrisul, in conditiile legii, iar declaratiile partilor cuprinse in inscrisul autentic fac dovada, pana la proba contrara, atat intre parti, cat si fata de oricare alte persoane.
Asadar, reclamanta insasi a recunoscut la incheierea contractului primirea pretului de la societatea cumparatoare.
In consecinta, pentru considerentele expuse urmeaza a respinge cererea avand ca obiect constatare nulitate absoluta contract de vanzare-cumparare si repunere in situatia anterioara, ca nefondata.