Pretentii

Deliberand asupra cauzei civile deduse judecatii, constata urmatoarele:
 Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. ++ din 0, reclamanta  SC A SRL a chemat in judecata pe parata S.C. E P S.R.L, solicitand obligarea acesteia sa  plateasca suma de 34.957,59 lei  contravaloare marfa achizitionata, valoare care va fi reactualizata in raport de rata inflatiei aplicabila la data platii efective, cu cheltuieli de judecata. 
In motivarea actiunii reclamanta arata ca  in baza contractului de vanzare-cumparare nr. W parata a solicitat la punctul de lucru din Bacau produsul fier fasonat rigole in cantitate de aproximativ 52 tone, respectiv 1000 ml, ca la data de 14.08.2012 parata a precizat ca nu mai este necesar cantitatea de 1000 ml ci doar de 400 ml, ca la randul lor au transmis catre unitatea de productie GB  ca s-a revenit asupra cantitatii , ca la comanda initiala s-a prevazut plata CEC la 45 de zile pentru 26 de tone si CEC la 60 de zile pentru diferenta de 26 tone, dar ca nu s-a facut nicio mentiune cu privire la data de livrare, ca la data de 17.08.2012 prin avizul de insotire a  marfii s-a livrat cantitatea de 13.330 kg din care s-a receptionat doar 3310 kg care s-a si descarcat, restul neputand fi descarcat intrucat s-au rupt legaturile la descarcare iar cantitatea ramasa s-a reintors la punctul de lucru din B urmand la fi livrata in ziua urmatoare.
A mai aratat reclamanta ca  a doua zi era sambata astfel ca au amanat pentru luni livrarea diferentei, ca la aceeasi data de 20.08.2012 dar pana sa predea diferenta s-a mai livrat un alt transport de 3730 kg in baza avizului de insotire nr. 00 dar care s-a diminuat scriptic la 3350 lei ca urmare a diferentei de cantar , cantitatea ramasa restanta fiind de 17 tone, ca parata a achitat partial cantitatea modificata de 17 tone, respectiv cei 400 mp precizati, restul de marfa reasezata si retransmisa la data de 20.08.2012 fiind refuzata pe motiv ca nu indeplineste conditiile impuse de proiectant.
Reclamanta precizeaza ca pentru intreaga marfa fasonata au fost emise facturile seria 0 nr. + in cuantum de 45.387,56 lei si factura fiscala seria 00 nr. ++ in cuantum de 12.719,42 lei din care parata a achitat deja cantitatea receptionata de 6665 kg in valoare de 23.149,39 lei, ramanand de achitat cantitatea de 10.335 kg in cuantum de 34.957,59 lei marfa care se afla in incinta sa putand fi livrata in orice moment catre parata.
Cererea a fost legal timbrata cu 1665 lei.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1270  din Noul cod civil.
   La cerere au fost atasate in copie, inscrisuri iar reclamanta a solicitat prin cererea de chemare in judecata proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei, martori si expertiza tehnica, probe admise si administrate de instanta, cu exceptia probei cu expertiza care a fost respinsa.
In procedura regularizarii, parata  a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca reclamanta a efectuat o prima livrare avand trecuta pe aviz cantitatea de 13.510 kg din care nu s-a putut descarca decat 3310 kg, restul marfii nefiind acceptat pentru ca nu corespundea cerintelor initiale stabilite de parti, legaturile de fier nu corespundeau calitativ, fiind indoite si incalcite, neputand fi folosite pentru lucrarile contractate de societatea lor, ca reclamanta trebuia sa refaca produsele refuzate si sa revina cu livrarea atat a produselor refacute cat si cu restul comenzii, dar ca in fapt nu s-a intamplat asa. Se mai arata ca la urmatoarea livrare in baza altui aviz care avea trecuta cantitatea de 3730 kg, a fost la fel,  descarcata si receptionata doar o parte din marfa, respectiv doar 3350kg nici aceasta in parametrii contractati, restul produselor fiind returnate pentru ca nu corespundeau calitativ, in continuare contractul nemaifiind executat de reclamanta, marfa refuzata nu a mai fost refacuta si livrata la timp astfel ca au fost nevoiti sa procure marfa din alta parte, acest aspect fiind adus la cunostinta reclamantei. Parata arata ca , creanta nu este certa, ca pentru marfa receptionata reclamanta a emis facturi fiscale in anul 2013, respectiv 000 in valoare de 10.176,67 lei si FF 0000 in valoare de 12.720,32 lei iar pentru suma dedusa judecatii nu s-a emis nicio factura, ca facturile emise pentru suma de 58.106,98 lei nu au fost semnate de niciun reprezentant al lor si au fost restituite reclamantei care le-a stornat, pe avizele de insotire a marfii s-a semnat doar pentru cantitatea de 6715 kg, intelegand sa invoce exceptia de neexecutare a contractului.
Parata a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei, incuviintate de instanta.
  Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Tinand seama de momentul incheierii actului juridic in cauza, de dispozitiile art.6 alin.2 din Noul Cod civil, instanta are in vedere dispozitiile legale incidente la momentul stabilirii raportului contractual dintre parti (14.10.2011), respectiv Noul cod civil. 
  In fapt, intre parti a intervenit contractul de vanzare cumparare nr.W prin care au convenit ca parata sa achizitioneze produse distribuite de reclamanta, pe baza de comanda. Parata a efectuat o prima comanda de 1000 ml de fier fasonat in rigole ranforsate, comanda pe care a modificat-o, ulterior, de comun acord cu reclamanta, la 400 ml. Reclamanta  a transmis modificarea comenzii  pentru 400ml in vederea executarii la GB, aspect rceunoscut de ambele parti.
Parata avea nevoie de aceste materiale pentru o lucrare pe care o aveau deja demarata si la care avea termen limita de executie (contract de subantrepriza.). Potrivit intelegerii,  reclamantei ii revenea obligatia contractuala de a efectua si transportul marfurilor catre parata (art.27 lit.d contract).
Reclamanta a facut o prima livrare catre parata la data de 17.08.2012 in baza avizului de expeditie nr.0 (). Avizul a fost intocmit pentru intreaga cantitate incarcata in masina, respectiv 13.330kg insa, din aceasta incarcatura, din cauza faptului ca materialul era incalcit, nu s-au putut descarca decat 3.310kg, fapt confirmat de salariatii reclamantei si ai paratei prezenti la descarcare si mentionat expres pe avizul de expeditie. Mai mult, pe avizul de expeditie, confirmat de reprezentantii ambelor parti prin semnatura, se mentioneaza expres: "restul cantitatii nu se poate descarca (fasonatul este incurcat)".Marfa ramasa in camion a fost preluata de reclamanta, urmand sa fie descalcita si readusa a doua zi.
A urmat un al doilea transport, la data de 20.08.2012, in baza avizului nr.00, din care s-a descarcat cantitatea de 3350kg, astfel ca a fost livrata in total cantitatea de 6660 kg.
Ulterior, nu s-a mai facut nicio livrare si nici nu a fost emisa vreo instiintare  din care sa rezulte macar intentia reclamantei de a mai trimite marfa comandata.
Acest aspect este retinut de instanta din probele administrate, respectiv raspunsurile la interogatoriu coroborate cu declaratiile martorilor audiati.
Potrivit art.27 lit.b din contractul de livrare incheiat intre parti, obligatia de transport a produselor comandate revenea in totalitate vanzatorului, adica reclamantei. Reclamanta afirma in actiune ca intentia a fost ca pentru diferenta de la primul transport sa se revina a doua zi, insa martorul ND, propus de acesta a arata ca le-a luat cam 2 zile sa reaseze marfa care era incalcita si ca dupa ce au predat al doilea transport a mers la parata sa afle cand sa duca diferenta de la primul transport, insa acesta a precizat ca a achizitionat din alta parte,  de unde rezulta ca acesta diferenta nu  mai fost dusa niciodata in incinta societatii parate.
Faptul ca marfa nu a mai fost adusa la societatea parata rezulta si din declaratia martorului paratei RN care arat ca in total s-au descarcat in jur de 7 tone, diferenta din ambele transporturi fiind incalcita, ca initial au fost aduse doua facturi pentru intreaga marfa care nu au fost semnate iar dupa discutii intre societati, reclamanta a refacut facturile pentru greutatea descarcata, care au si fost achitate, si ca diferenta de marfa nu a mai fost adusa, in conditiile in care in contract scrie ca transportul se face de reclamanta. 
Declaratia celui de-al doilea martor propus de reclamanta, MBV este apreciata de instanta ca fiind nesincera in conditiile in care chiar martorul ND, din aceeasi societate a precizat ca marfa nu a mai fost dusa din anumite considerente, martorul afirmand ca personal s-a intors cu diferenta de marfa, aspect contrazis de ceilalti 3 martori. Nici reclamanta nu afirma clar in cererea formulata ca s-a mai reintors cu diferentele din cele 2 transporturi ci doar ca au fost anuntati de parata ca au procurat diferenta din alta parte iar prin concluziile orale pe fond a arata ca diferenta nu s-a mai facut o alta livrare.
A mai sustinut martorul M ca paratei i s-ar fi facut o singura livrare, pe data de 17.08.2012 iar cea de-a doua livrare, cea din 20.08.2012, cu cantitatea de aprox.10 tone ar fi refuzat parata sa a primeasca. Insa, aceasta sustinere este contrazisa chiar de reclamanta prin actiune si prin concluziile puse pe fondul cauzei. Reprezentantul conventional al reclamantei a recunoscut ca au fost efectuate doua transporturi, unul pe 17 si celalalt pe 20.08.2012, ca s-a descarcat cantitatea totala de aprox.6 tone si ca nu s-a mai facut catre noi vreo alta livrare.
De altfel, daca s-ar fi prezentat vreun camion la sediul paratei cu diferenta de marfa contractata, ar fi trebuit sa existe un alt aviz de insotire a marfii, iar din inscrisurile de la dosar depuse de reclamanta, se confirma ca au fost organizate doar doua transporturi, cel de pe 17.08.2012 care s-a descarcat partial  si cel din 20.08.2012 care s-a descarcat in totalitate (aprox.3 tone).
Parata a invocat, in aparare, neindeplinirea clauzelor contractuale conform carora reclamantei ii revenea obligatia de a le livra marfa. Reclamanta se apara aratand ca marfa ce nu a mai fost  livrata, s-ar afla in posesia ei, insa acest aspect nu prezinta importanta in conditiile in care nu s-a fcaut dovada ca s-a  efectuat transportul in vederea predarii acesteia catre parata. Este greu de inteles de ce de aproximativ  3 ani reclamanta sta cu aproximativ 10 tone de fier in spatiul de la punctul de lucru de la B, insa  atat timp cat marfa nu a fost livrata, reclamanta nu poate pretinde diferenta de bani, chiar ea fiind in culpa in nerespectarea obligatiilor contractuale.
Instanta mai retine ca la momentul receptionarii marfii, parata a dorit sa achite marfa receptionata, reclamanta fiind de acord cu acest aspect in conditiile in care  a fost de acord sa emita alte facturi pentru cantitatea  efectiv receptionata si sa primeasca inapoi, in original, in vederea  stornarii, facturile nr.0 si nr. 00. Aceste prime facturi au fost returnate de parata cu adresa nr.A iar reclamanta, conform intelegerii, a stornat primele doua facturi si a emis altele doua pentru cantitatea ce a fost efectiv livrata, respectiv: factura nr. 000 in valoare de 10.179,67 lei pentru cantitatea totala de 2985kg, factura achitata cu ordinul de plata nr. B, factura nr.0000 in valoare de 12.720,32 lei pentru cantitatea totala de 3730kg, factura achitata cu ordinul de plata nr. C. In aceste conditii, parata a achitat in totalitate marfa  livrata (adica 6715kg  ) si pentru care   s-au emis facturi fiscale.
Reclamanta s-a mai aparat in cererea formulata invocand  culpa paratei in descarcarea marfii, in sensul ca reprezentantii acesteia nu au descarcat marfa corespunzator si de aceea aceasta s-a incalcit si nu a mai putut fi descarcata. Nici acest aspect nu poate fi retinut, parata fiind direct interesata in marfa comandata pentru a o putea folosi la randul ei la contractul pe care-l executa .  Asa cum a aratat si martorul VF, s-a incercat descarcarea marfii in mai multe modalitati, dar a fost imposibil, fiind deja incurcata in camion. S-a incercat la inceput cu o macara si, ulterior, cu un buldo-excavator de dimensiuni mici. Niciuna din cele doua solutii nu a dat rezultate tocmai pentru ca marfa era deja incurcata. Faptul ca marfa a fost incurcata a fost confirmat de reprezentantii paratei si cei ai reclamantei care, pe avizul de expeditie, au consemnat expres ca marfa nu s-a putut descarca intrucat era incalcita. Cei care au hotarat returnarea marfii incalcite si care nu a putut fi descarcata au fost reprezentantii reclamantei, parata neputand sa o constranga    pe reclamanta sa isi retraga marfa ce nu a putut fi descarcata, cu atat mai mult cu cat mijlocul de transport apartinea tot reclamantei, soferul de pe masina fiind salariatul ei.
In conformitate cu dispozitiile art. 1685 din Noul cod civil  principala obligatie a paratei, in calitate de vanzator, este aceea de predare a bunului prin punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului iar potrivit art. 1690 „(1) Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului.
    (2) Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor.
    (3) Daca in urma verificarii se constata existenta unor vicii aparente, cumparatorul trebuie sa il informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere. In lipsa informarii, se considera ca vanzatorul si-a executat obligatia prevazuta la alin. (1).”
Fata de aceste prevederi coroborate cu dispozitiile articolului  1270 din Noul Cod civil care stipuleaza faptul ca toate conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, instanta constata faptul ca parata  si-a indeplinit obligatia asumata prin contract, prin acordul de vointa comun al partilor si ca a platit in totalitate marfa livrata.
Fata de aceste considerente, instanta va  respinge actiunea reclamantei astfel cum a fost formulata.
Avand in vedere faptul ca reclamanta este partea cazuta in pretentii, instanta va obliga reclamanta sa plateasca paratei suma de  4000 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand in onorariu de avocat , potrivit chitantei depuse la dosar.