DREPTUL MUNCII. CONCEDIERE INDIVIDUALA DIN PERSPECTIVA PREVEDERILOR ART. 65 DIN CODUL MUNCII. Art. 65, 66, 68 si 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii
(Decizie nr. 4112 din data de 11.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)DREPTUL MUNCII. CONCEDIERE INDIVIDUALA DIN PERSPECTIVA PREVEDERILOR ART. 65 DIN CODUL MUNCII.
Desfiintarea postului ocupat de catre recurenta a fost una efectiva, a avut o cauza reala si serioasa, ca atare nu se poate vorbi de o incalcare a prevederilor art. 65 din Codul muncii.
Selectarea personalului supus disponibilizarii este un atribut exclusiv al angajatorului ce nu poate fi cenzurat de catre instanta, singurul aspect in speta ce putea fi verificat fiind cel referitor la conditiile prevazute de art. 66 din Codul muncii, angajatorul nefiind obligat a respecta criterii de prioritate dat fiind ca nu este vorba de o concediere colectiva in sensul art. 68 din Codul muncii, ci de una individuala.
In situatia expusa este evident ca nu-si gasesc aplicarea prevederile art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii, care statueaza cu privire la obligatia angajatorului de a propune salariatului un post vacant, sens in care s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 6/2011 in solutionarea unui recurs in interesul legii.
Art. 65, 66, 68 si
74 alin. 1 lit. d din Codul muncii
DECIZIA CIVILA NR. 4112/2012-R
din 11.10.2012 (dosar nr. 8138/111/2011) Prin sentinta civila nr. 334/LM din data de 05.04.2012, pronuntata de Tribunalul B, in dosar nr. 8138/111/2011, s-a respins contestatia formulata si in dosar conex nr. 8266/111/2011 de catre contestatoarea L V C, dom. in loc. O, str. V C, nr. 5, bloc PB 110, et. 1, ap. 5, jud. B, in contradictoriu cu intimata U din O, cu sediul in loc. O, str. U, nr. 1, jud. B, ca nefondata
Fara cheltuieli de judecata
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.363/DRU/26.05.2011 emisa de U din O s-a dispus ca la data de 30.06.2011 dupa expirarea perioadei de preaviz, contestatoarei L V C avand functia de asistent universitar titular in cadrul F de M si F sa ii inceteze contractul individual de munca nr.2493/01.10.2003.
Din continutul acesteia instanta a retinut ca motivele care au determinat concedierea nu tin de persoana contestatoarei, fiind determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de aceasta, in temeiul art. 65 alin.(l) Codul Muncii, urmare a imposibilitatii asigurarii normei didactice pentru anul universitar 2010-2011 conform Legii nr.128/1997 si a faptului ca nu a obtinut pana la data de 01.03.2011 contracte de cercetare a caror finantare sa ii poata acoperi cheltuielile cu salariul.
Din punct de vedere formal instanta a constatat ca aceasta decizie cuprinde toate mentiunile cerute in mod obligatoriu de art.74 din Legea nr.53/2003, fiind mentionat la lit. h din decizie si ca nu exista posturi vacante didactice la alte facultati.
Potrivit art. 65 din Legea nr.53/2003 care constituie temeiul de drept al deciziei de concediere contestate, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuind sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Prin decizia nr.661/p/06.11.2003 contestatoarea a fost titularizata in functia de asistent universitar la catedra medicala I din cadrul F de M si F disciplina medicina interna.
Prin Hotararea de Senat nr.149/14.09.2010 a Universitatii din Oradea s-a aprobat lista cadrelor didactice din F de M si F care nu au norma didactica pentru anul universitar 2010-2011, in cadrul careia se regaseste si contestatoarea din cadrul Catedrei medicale I.
Aceasta hotarare nu a fost contestata de catre contestatoare potrivit Statutului U O sau a Legii nr.128/1997, corespondenta pe care a purtat-o cu conducerea intimatei nu suplineste parcurgerea procedurii legale.
Prin Hotararea de Senat nr.150/27.09.2010 a U din O s-a aprobat cadrelor didactice care nu se pot constitui in cazuri sociale , intre care si contestatoarea acordarea la cererea acestora , a unui concediu fara salariu pana in data de 01.06.2011, data la care urma sa se declanseze procedura de disponibilizare. S-a stabilit ca pentru a putea beneficia de acest concediu, persoanele in cauza trebuiau sa solicite, prin intermediul a doua cereri scrise, depuse la decanatul facultatii pana in data de 04.10.2010, trecerea cu norma integrala de cercetare stiintifica in cadrul catedrei si simultan, concediu fara salariu pentru perioada 04.10.2010 - 01.06.2011.
Contestatoarea a achiesat la aceasta hotarare depunand la decanatul Universitatii la data de 04.10.2010 sub nr.12701, cerere de aprobare concediu fara salariu pentru anul universitar 2010-2011
Potrivit art.148 din Legea nr.53/2003 pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii fara plata. Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
In cauza data, instanta a retinut ca acordarea unui concediu fara plata chiar daca a avut loc peste perioada maxima de 30 de zile, prevazuta de contractul colectiv de munca s-a facut prin acordul liber consimtit atat a angajatorului cat si a angajatului, care a formulat o cerere in acest sens, existand si o stipulare prealabila a acestui fapt de catre organul legal si statutar de conducere a angajatorului, Senatul care a emis in acest sens Hotararea nr.150/27.09.2010, prin urmare nu se poate considera ca a avut loc o incalcare a prevederilor art. 148 din Legea nr.53/2003.
Dat fiind faptul ca in perioada 04.10.2010 - 01.06.2011 contestatoarea s-a aflat in mod legal in concediu fara salar, la cererea acesteia, nefiind prestata munca in folosul intimatei, aceasta nu este indreptatita a beneficia de drepturi salariale pentru aceasta perioada, salariul constituind potrivit art.154 din legea nr.53/2003 contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Adoptarea acestor hotarari de catre Senatul U din O a fost impusa de imposibilitatea asigurarii normei didactice, pentru anul universitar 2010- 2011 conform Legii nr.128/1997 tuturor cadrelor didactice titulare.
Nominalizarea cadrelor didactice pentru disponibilizare in cazul in care nu li s-a putut constitui norme didactice in statele de functii s-a facut prin aplicarea unor criterii de departajare aprobate prin Hotararea de Senat nr.147/12.07.2010, care sunt aplicabile in ordinea descrescatoare a functiilor didactice, iar in cadrul aceleasi functii didactice ierarhizarea se face in ordinea descrescatoare a valorii coeficientului de autoevaluare a performantelor profesionale individuale Ka(%) din ultima fisa de autoevaluare confirmata.
Potrivit statului de functii pentru anul universitar 2009-2010 al Catedrei I a F de M si F, contestatoarea , este incadrata la pozitia 40 ca asistent universitar titular in specialitatea cardiologie (fila213 dosar). Activitatea acesteia cuprinde un numar total de 15 ore de curs, la disciplina nefrologie cu 5 grupe din anul III de studii.
Din acelasi statut de functii, instanta a retinut ca in cadrul specialitatii de cardiologie, figurau inca 4 asistenti universitari fara titlu stiintific de doctor, nici contestatoarea neavand acest titlu la aceea data, la pozitia.27,28 ,32si 37 si nici un preparator universitar.
In statutul de functii pentru anul universitar 2010 - 2011 in specialitatea cardiologie se regasesc un numar de 1 asistent universitar titular care nu detine titlu stiintific de doctor , pozitia 25 ,nici un post din cadrul acestei specializari nefiind ocupat de vreun preparator universitar, functie didactica inferioara celei de asistent universitar.
Potrivit criteriilor de departajare, in cadrul aceleasi functii didactice ierarhizarea se face in ordinea descrescatoare a valorii coeficientului de autoevaluare a performantelor profesionale individuale Ka(%) din ultima fisa de autoevaluare confirmata.
Din propunerea privind ordinea de prioritati in atribuirea activitatilor didactice care au aparut dupa aprobarea statelor de functii, aprobata in sedinta de senat din 22.11.2010 instanta retine ca valoarea coeficientului de autoevaluare a performantelor profesionale individuale Ka(%) a contestatoarei a fost de 216.00. Contestatoarea nu a contestat ca acest coeficient este inferior cadrelor didactice mentinute pe post.
Mai mult instanta a retinut din adresa de la fila 203 dosar, ca intre cadrele didactice de la catedra Medicala I aflate in concediu fara salar ce au desfasurat activitate didactica pana in luna octombrie 2010 , care nu au depus fisele de evaluare figureaza si contestatoarea.
In ceea ce priveste titlu sau stiintific de doctor in stiinte confirmat prin Ordinul M.E.C.I. fila 20 dosar conex, instanta a constatat faptul ca acesta a fost obtinut ulterior emiterii deciziei de concediere si a aprobarii de catre Senatul U din O a listei cu cadrele didactice din F de M si F care nu au norma didactica pentru anul universitar 2010-2011 si fata de care urma sa se ia masura disponibilizarii, prin urmare nu i se poate retine in favoarea sa acest criteriu de departajare.
Fata de cele aratate, instanta a apreciat ca desfiintarea locului de munca a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa: imposibilitatea asigurarii normei didactice, pentru anul universitar 2010- 2011 conform art.81 din Legea nr.128/1997, selectarea personalului disponibilizat fiind facuta cu respectarea unor criterii aprobate anterior luarii masurii de disponibilizare, cu toate ca stabilirea si respectarea acestor criterii nu era obligatorie pentru angajator, intrucat nu suntem in prezenta unei concedieri colective astfel cum este reglementata de art.68 din legea nr.53/2002, ci a unei concedieri individuale, care isi pastreaza acest caracter chiar daca masura concedierii a fost luata fata de mai multi angajati, neputandu-se astfel retine nici faptul ca masura luata ar fi fost una discriminatorie cum sustine contestatoarea.
Nefiind o concediere colectiva angajatorul nu avea obligatia de a parcurge procedura reglementata pentru concedierea colectiva, iar o eventuala nerespectare de catre angajator a obligatiilor care i-ar fi revenit potrivit art. 67 din Legea nr.53/2003 nu atrage anularea deciziei emise, ci confera salariatului un drept eventual la despagubiri.
De asemenea potrivit dispozitiilor actuale ale Legii nr. 53/2003 angajatorul nu avea obligatia sa propuna salariatului supus concedierii determinate de desfiintarea locului de munca un alt post vacant si de asemenea permite angajatorului efectuarea de noi angajari spre deosebire de concedierea colectiva care nu permite angajatorului sa efectueze noi angajari timp de 9 luni pe acelasi loc de munca.
Din dispozitia de concediere lit.c instanta a mai retinut faptul ca la luarea acestei masuri angajatorul a avut in vedere si cele retinute in cuprinsul calendarului de aplicare a restructurarii aprobat prin Hotararea de Senat nr.147/12.07.2010, ori in acest calendar se face referire la un "Raport privitor la situatia financiara si incadrarea in criteriile ARACIS a Facultatii de Medicina si Farmacie", prin urmare a urmarit si eficientizarea activitatii.
Ori, in aceasta situatie, legiuitorul a lasat la latitudinea angajatorului sa faca selectia acelor posturi pe care sa le desfiinteze in cazul in care apreciaza ca aceasta masura duce la eficientizarea activitatii. Instanta nu poate decat sa verifice daca desfiintarea locului de munca este efectiva, adica daca postul este suprimat din statul de functii, daca are caracter obiectiv , fiind independenta de factori subiectivi care au legatura cu persoana angajatului, precum si daca acele dificultati economice invocate impun cu adevarat reducerea acelui loc de munca.
In speta, asa cum s-a mai retinut, din actele depuse la dosar reiese ca desfiintarea locului de munca a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa: imposibilitatea asigurarii normei didactice, pentru anul universitar 2010- 2011 conform art.81 din Legea nr.128/1997, si dificultati de ordin financiar ale facultatii. Este cunoscut ca reducerea cheltuielilor legate de personalul angajat duce in mod evident si la eficientizarea activitatii angajatorului. Din statutul de functii pentru anul universitar 2010- 2011 reiese faptul ca numarul de ore de curs ale asistentului preferat contestatoarei a crescut la 14 ore situandu-se sub limita maxima de 16 ore saptamanal prevazuta de art.80 alin.2 din Legea nr.128/1997. Pe de alta parte nici unul dintre asistenti universitari titulari indiferent de specialitate in anul universitar 2010-2011 nu depasesc limita maxima de ore admisa, media fiind de aproximativ 14 ore saptamanal, in conditiile in care aceeasi medie in anul universitar anterior era tot de aproximativ 14 ore. De asemenea numarul total de asistenti universitari titulari fara titlu stiintific de doctor s-a redus de la 17 la 7 in anul universitar 2010/2011, in conditiile in care in statul de functii nu mai figureaza nici o persoana cu functia de preparator universitar, prin urmare restructurarea activitatii se impunea in mod evident pentru asigurarea normei didactice prevazute de lege.
Alegatiile contestatoarei referitoare la necesitatea si utilitatea existentei in continuare a postului sau la nivelul facultatii nu se pot constitui in critici, intrucat instanta nu poate cenzura modalitatea in care angajatorul intelege sa-si reorganizeze gestionarea si administrarea patrimoniului.
In fapt suprimarea postului detinut de catre contestatoare a avut loc odata cu stabilirea noului statut de functii pentru anul universitar 2010/2011, si acceptarea de catre aceasta a trecerii in cercetare stiintifica cu concediu fara salariu.
Fata de cele aratate instanta a apreciat contestatia formulata impotriva deciziei de concediere ca fiind nefondata.
Aceasta decizie de concediere fiind emisa cu respectarea dispozitiilor legale, nu se poate considera ca intimata i-a cauzat culpabil contestatoarei vreun prejudiciu, de ordin material ori moral care sa impuna repararea lui prin acordarea unor despagubiri, astfel incat si cererea de obligare a intimatei la plata de daune morale este nefondata.
Fata de toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor legale amintite a respins ca nefondata in integralitatea sa contestatia formulata de contestatoarea Lazar Violeta Cornelia si in dosar conex nr.8266/111/2011 si a luat act ca intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecata, contestatoarei nu ii pot fi acordate aceste cheltuieli solicitate, intrucat potrivit art. 274 C.pr.civ. este in culpa procesuala.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatoarea L V C, solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei in sensul admiterii contestatiei cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
Prin motivele de recurs s-a invocat o apreciere eronata a situatiei, o analiza lapidara a bazei legale a concedierii. S-a retinut eronat ca ea si-ar fi desfasurat activitatea in domeniul cercetarii, ori, nu a activat in acest domeniu, fapt recunoscut la interogatoriu de intimata, neformuland cerere in sensul transferului ce se putea realiza sub conditia obtinerii unui contract de cercetare. A formulat doua cereri in sensul atribuirii normei didactice, iar in subsidiar intrarea in concediu fara salariu in anul universitar 2010 - 2011, fiind de neinteles motivul pentru care instanta de fond a considerat ca avea obligatia contractarii unei activitati de cercetare.
Referitor la cererea nr. 12701/04.10.2010 instanta a retinut ca prin aceasta ar fi achiesat la dispozitiile Hotararii senatului nr. 149/14.09.2010 prin care s-a aprobat lista cadrelor didactice ce nu au norma didactica in 2010 - 2011, ori, aceasta este eronata. S-au aprobat doua liste, pe prima nu s-a regasit, nu poseda cunostinte juridice astfel ca nu a fost in cunostinta de cauza, cu toate ca universitatea a refuzat a-i acorda norma didactica i-a aprobat cererea de concediu fara salariu pe anul 2010 - 2011, pastrandu-i postul, calitatea de angajat pe perioada nedeterminata.
Din aceste aspecte reiese intentia sa de-a lua masuri concrete pentru mentinerea raporturilor de munca, atitudinea sicanatoare a intimatei.
Desi detine specializarea cardiologie, a fost titularizata in medicina interna, fiind singurul cadru didactic cu doua specializari, ceea ce trebuia apreciat ca un atu indiscutabil, fiind incidente implicit dispozitiile art. 179 art. 5 din legea educatiei. A fost disponibilizata in conditiile in care un numar mare de cadre didactice ramase pe post nu au specialitatea medicina interna, ceea ce reprezinta o incalcare a legii.
Nu prezinta relevanta faptul ca la demararea procedurilor de disponibilizare ea nu dobandise titlul stiintific de Doctor, titlu detinut la incetarea raportului de munca. Intimata a ales sa desconsidere o titulatura ce ar constitui un castig indiscutabil pentru corpul didactic, studenti, ori, s-a conferit prioritate la selectie unor criterii subiective - coeficientul Ka -.
S-a considerat ca nu avea obligatia intimata de-a respecta criteriile de departajare, nefiind o concediere colectiva - art. 68 din Legea nr. 53/2003 -, ori, intimata si-a selectat criteriile de departajare adoptate de senat cu nr. 147/12.07.2010, nerespectate. Nu s-a analizat fondul notiunii de eficientizare, Tribunalul considerand ca acesta se rezuma la un simplu calcul matematic. Ideea de eficientizare nu poate constitui paravan la umbra caruia sa se permita concedierea arbitrara.
Prin modul in care s-au redus cheltuielile, s-a redus calitatea activitatii educationale a cadrului didactic, neexistand un plan real de eficientizare. Ea nu avea obligatia de-a participa la sedintele de catedra, nefiind anuntata cu privire la data tinerii lor, ori, cadrele didactice erau anuntate de necesitatea si momentul la care autoevaluarile trebuiau intocmite, nu a participat in lipsa culpei in acest sens. Acest criteriu de departajare este deosebit de scazut, se bazeaza pe subiectivismul cadrului didactic ce isi intocmeste autoevaluarea.
Instanta avea menirea de-a observa si invalida actele facute cu incalcarea legii, a propriului statut, ori, lipsa de fundament a sentintei deriva si din modul de tolerare al conduitei de rea credinta a intimatei ce nu a fost obligata a depune actele solicitate ce dovedeau sustinerile sale.
In drept s-a invocat art. 3041 Cod procedura civila.
Intimata parata, desi legal citata, nu si-a comunicat pozitia in prezenta cauza.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs cat si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:
Recurenta a ocupat postul de asistent universitar titular in cadrul F de M si F, potrivit contractului individual de munca nr. 2493/01.10.2003 ce conform deciziei nr. 363/DRU/26.05.2011 - filele 5 - 6 dosar de fond - in baza art. 65 alin. 1 Codul muncii a incetat in data de 30.06.2011, decizie ce face obiectul prezentei contestatii.
Din continutul acesteia se retine faptul ca s-a avut in vedere statele de functii de la F de M si F pentru anul universitar 2010 - 2011, aprobate prin Hotararea de senat nr. 149/14.09.2010, conform careia nu s-a putut asigura activitatea didactica in postul de titular conform Legii nr. 128/1997, criteriile de departajare fiind aprobate prin Hotararea se senat nr. 147/12.07.2010.
Potrivit adresei nr. 6350/13.09.2010 - fila 18 dosar fond - emisa de F de M si F catre senatul U O, s-a intocmit o lista a cadrelor didactice ce nu aveau norma didactica pentru anul universitar 2010 - 2011, iar in cadrul catedrei Medicala I figurau 9 preparatori universitari si 4 asistenti universitari, din care si recurenta.
Criteriile de departajare a cadrelor didactice in cazul imposibilitatii constituirii normelor didactice la F de M si F au fost aprobate prin Hotararea senatului universitatii nr. 147/12.07.2010 - filele 65 - 69 dosar fond - regasite in anexa nr. 2 - fila nr. 70 -. Din cuprinsul acestei anexe se retine ca s-au stabilit prioritati in ordine descrescatoare - calitatea de titular la 01.10.2009, profesor universitar, conferentiar universitar, doctor in stiinte, sef de lucrari, asistent, preparator -, disciplinele postului coincid cu disciplinele postului prin care cadrul didactic a ocupat prin concurs functia detinuta, valoarea coeficientului de autoevaluare a performantelor profesionale individual K din ultima fisa confirmata daca diferenta este mai mare de 10, doctorand, vechimea in functia didactica actuala.
Astfel cum corect a retinut instanta de fond, decizia contestata cuprinde toate mentiunile impuse de art. 74 din Codul muncii, iar conform art. 65 alin. 1 - ce a reprezentat temeiul de drept al acesteia -, concedierea din motive ce nu tin de persoana salariatului - reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana acestuia, desfiintarea locului de munca impunandu-se a fi efectiva, si avea o cauza reala si serioasa.
Din statul de functii pentru personalul didactic anul universitar 2009 - 2010 - fila 213 dosar de fond - reiese faptul ca recurenta figura la pozitia nr. 40 ca asistent universitar titular in specialitatea cardiologie, cu 15 ore de curs la disciplina nefrologie, 5 grupe de studiu anul III. Din aceste state de functii, se mai retine faptul ca in cadrul sectiei de cardiologie mai figurau inca 4 asistenti universitari, pozitia 37- C D, pozitia 32 - R M - fila 211 -, pozitia nr. 27 - D L si pozitia nr. 28 - I A - filele 210 -.
Potrivit statului de functii pentru personalul didactic anul universitar 2010 - 2011 - filele 217 - 224 dosar fond - in cadrul specialitatii de cardiologie mai figura doar o singura persoana - pozitia 14 - ca asistent universitar, B V V, un post de profesor, 8 de conferentiar si niciunul de preparator, cum corect a retinut instanta de fond.
Din cuprinsul inscrisului aflat la dosar de fond fila 203 se retine faptul ca un numar de 8 persoane ce au desfasurat activitate didactica pana in luna octombrie 2010, printre care si recurenta, s-au aflat in concediu fara salariu, si nu au depus fisele de autoevaluare.
Concluzia ce se deduce din cele expuse mai sus este in sensul ca in cadrul specialitatii de cardiologie a avut loc o reducere efectiva de posturi - din cele 4 de asistent universitar a ramas doar unul singur -, cauza a fost determinata de imposibilitatea asigurarii normei didactice pentru anul 2010 - 2011, selectarea fiind un atribut exclusiv al angajatorului ce nu era obligat a respecta criterii de prioritate nefiind vorba de o concediere colectiva in sensul art. 68 din Legea nr. 53/2003, ci de una individuala potrivit art. 65.
Atata timp cat desfiintarea postului ocupat de catre recurenta a fost efectiva, a avut o cauza reala si serioasa, nu se poate vorbi de o incalcare a dispozitiilor art. 65 Codul muncii ce reglementeaza o astfel de concediere individuala. Alegerea personalului supus disponibilizarii este un atribuit exclusiv al angajatorului ce nu poate fi cenzurat de catre instanta, singurul aspect in speta ce putea fi verificat era doar cel referitor la conditiile dispuse de art. 66 Codul muncii, celelalte aspecte aratate de instanta de fond referitor la criteriile de selectie, la trecerea recurentei in activitatea de cercetare, la aprobarea concediului fara salariu, sunt suplimentare si fara o relevanta in solutia pronuntata si recurata, astfel ca, nu se mai impun a fi analizate.
Cata vreme nu au fost desfiintate Hotararile senatului universitatii, criticile recurentei in acest sens nu se impun a fi analizate, faptul ca detine doua specializari, ca a obtinut titlul de doctor nu sunt de natura a modifica cele expuse.
Referitor la refuzul instantei de-a obliga intimata la depunerea inscrisurilor din care sa reiasa locurile vacante, cata vreme a avut loc o concediere individuala, deci din motive ce nu tin de persoana salariatului, si tinand cont si de decizia nr. 6/09.05.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii - obligatorie pentru instante conform art. 3307 alin. 4 Cod procedura civila - in astfel de situatii nu se aplica prevederile art. 74 alin. 1 lit. d Codul muncii care stabilesc obligatia de a propune salariatului un post vacant.
Fata de toate considerentele expuse mai sus, nefiind incidente dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, instanta de recurs in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul, mentinand in intregime sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Desfacerea contractului de munca
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018ESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CARE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. NERESPECTAREA CRITERIILOR MINIMALE DE SELECTIE A PERSONALULUI CE URMEAZA A FI CONCEDIAT, PREVAZUTE DE CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA APLICABIL, RAPORTAT LA D... - Sentinta civila nr. 1521/97/2010 din data de 22.02.2011
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. RESPECTAREA CRITERIILOR PRIORITARE DE CONCEDIERE. NETEMEINICIA CONTESTATIEI. - Sentinta civila nr. 2250/LM/2011 din data de 27.10.2011
Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Analiza temeiniciei masurii in raport de dispozitiile art.266 Codul Muncii - Sentinta civila nr. 376/LM/2011 din data de 28.02.2011
Conflict de munca. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca fara acordul salariatului. Mentinerea postului desfiintat sub o alta denumire. Nelegalitate. - Sentinta civila nr. 320/LM/2011 din data de 22.02.2011
Conflict de munca. Gresita indicare a temeiului de drept in cazul desfacerii contractului de munca pe durata determinata inainte de expirarea termenului. Neacordarea daunelor morale - Sentinta civila nr. 318/LM/2011 din data de 22.02.2011
Desfiintarea postului ocupat de reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva. - Sentinta civila nr. 1598/LM/2010 din data de 09.11.2010
DESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA. APRECIEREA GRESITA A STARII DE FAPT DE CATRE INSTANTA DE FOND. - Sentinta civila nr. 1226/LM/2009 din data de 14.05.2009
Abatere disciplinara - Sentinta civila nr. 463/LM/2008 din data de 30.12.2008
Conflict de drepturi. Anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca. - Sentinta civila nr. 78/lm/2008 din data de 17.02.2009
Contestatie decizie de concediere. Nulitatea deciziei. Prescriptia termenului de aplicare a sanctiunii disciplinare. - Sentinta civila nr. 855/lm/2008 din data de 17.02.2009
Concediere. Desfiintare post datorita reorganizarii societatii in urma dificultatilor economice - Sentinta civila nr. 690 din data de 20.04.2015
Concediere pe motive disciplinare. Contestatie respinsa ca neintemeiata - Sentinta civila nr. 530 din data de 30.03.2015
Desfacerea contractului individual de munca pe motive disciplinare pentru lipsa nemotivata - Sentinta civila nr. 1256 din data de 15.12.2014
Concedierea persoanei pentru lipsa nejustificata de la serviciu pentru o perioada mai mare de 5 zile - Sentinta civila nr. 1550 din data de 20.12.2011
Concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului. Desfiintarea locului de munca. - Sentinta civila nr. 281 din data de 16.03.2011
Desfacerea contractului de munca pentru indeplinirea varstei de pensionare - Decizie nr. 379 din data de 12.04.2010
Tardivitatea contestarii deciziei de desfacere a contractului individual de munca - Sentinta civila nr. 4 din data de 12.01.2010
Incetarea raportului de munca in baza art. 65(2) C. Muncii datorita desfiintarii locului de munca - Sentinta civila nr. 1322 din data de 20.12.2010
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.Administrator asociatie de proprietari-concediere individuala - Sentinta civila nr. 151 din data de 18.02.2009