Contestarea certitudinii creantei fiscale in cadrul contestatiei la executare intemeiata pe preved. art. 172 si urm din OG nr. 92/2003. Respingerea contestatiei in absenta unor vicii proprii actelor de executare.

      Contestarea certitudinii creantei fiscale in cadrul contestatiei la executare intemeiata pe preved. art. 172 si urm din OG nr. 92/2003. Respingerea contestatiei in absenta unor vicii proprii actelor de executare.
      
      
      Prin sentinta din 15.02.2010, Judecatoria Brasov a  respins contestatia la executare formulata de contestatoarea SC  DSS S.R.L in contradictoriu cu intimata AFPCM  prin care s-a solicitat anularea  titlului executoriu, a  somatiei de executare si a  tuturor formelor de executare.
      Pentru a  pronunta aceasta solutie, instanta a avut in vedere ca la baza emiterii somatiei a stat titlul executoriu cuprinzand dobanzi si penalitati de intarziere aferente  taxei pe valoarea adaugata in si impozit pe profit.
      Conform titlului executoriu, sumele de plata au fost individualizate prin  mai multe decizii accesorii  iar impotriva deciziei de impunere privind obligatiile suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, societatea a formulat contestatie administrativ-fiscala.
      In acest context, examinand apararile formulate de contestatoare, judecatoria a retinut ca petenta  a invocat ca temei al anularii titlului executoriu, somatiei de executare si a tuturor formelor de executare intocmite in dosarul executional lipsa debitelor fata de bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat, urmare a stingerii acestora prin compensare si plata in numerar precum si introducerea contestatiei administrative impotriva deciziei de impunere, decizie care sta, in parte, la stabilirea obligatiilor fiscale in sarcina contestatoarei.
      Fata de aceste precizari, interpretand dispozitiile art. 172 alin. 3 din OG nr.92/2003, judecatoria a constatat ca pentru admisibilitatea unei contestatii impotriva titlului executoriu fiscal trebuie indeplinite doua conditii cumulative, anume ca titlul atacat sa nu reprezinte o hotarare a unui organ cu activitate jurisdictionala si sa nu existe o alta cale procedurala de contestare a acestuia.
      In acest context, instanta a retinut ca  pentru discutarea caracterului cert  al sumelor datorate bugetelor locale, debitoarea are deschisa calea contestatiei administrative de care a si uzat potrivit prevederilor art. 209 din OG nr. 92/2003® si ca in consecinta, nu este in caderea judecatoriei ca si instanta de executare sa se pronunte daca sumele pentru care este urmarita debitoarea au fost ori nu corect calculate sau sunt ori nu datorate, competenta solutionarii unei atare aparari revenind instantei de contencios administrativ conform art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
      In ceea ce priveste achitarea debitului solicitat de catre intimata, judecatoria a mai retinut ca o atare chestiune calificata drept o cauza de stingere a obligatiei bugetare era necesar a interveni ulterior emiterii formelor de executare silite contestate in cauza si valorificata ca si aparare, fata de actele de executare emise ulterior,  fara a se tine cont de eventualele plati realizate de debitoare.
      De asemenea, instanta  a mai constatat ca suspendarea deciziei de impunere privind obligatiile suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala dispusa prin sentinta civila a Curtii de Apel Brasov ulterior emiterii actelor de executare contestate nu afecteaza legalitatea actelor de executare, fiind ulterioara emiterii actelor de executare iar legalitatea unui act apreciindu-se in raport de circumstantele legale si de fapt existente la data emiterii lui. S-au retinut de asemenea si disp. art. 215 alin. 1 din OG nr. 92/2003 care prevad in mod expres ca introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
      In plus, judecatoria a mai retinut ca desi contestatia la executare apare drept o cale procedurala de inlaturare a unor neregularitati privind viciile actelor executionale, contestatoarea nu a indicat niciun motiv concret de aceasta natura  si ca atat timp cat deciziile de impunere care stau la baza emiterii actelor de executare nu s-a dovedit ca ar fi fost desfiintate, in absenta unor vicii proprii executarii este evident ca aceasta nu poate fi anulata.
(DOSAR NR. 29006/197/2009, Sentinta civila nr. 1800 din 15.02.2010).