Abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. Neglijenta in serviciu. Distinctie.
(Decizie nr. 1969/r din data de 28.10.2004 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Neglijenta in serviciu.
Distinctie.
(decizia penala nr.1969/R/28 oct.2004 - C.A.B.- S I Pen)
Fapta inculpatului, vicepresedinte al unei societati bancare, constand in
intocmirea referatului pentru aprobarea unui credit, in lipsa documentelor
suficiente si necesare conform normelor bancare si trecand peste obiectiunile
Comitetului de Credite si Risc referitoare la lipsa garantiilor reale si a
documentelor financiar-contabile si sustinerea acestui referat in sedinta
Comitetului de Directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea
unui prejudiciu deosebit de grav bancii, intruneste elementele constitutive ale
infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246
Cod penal, rap.la art.248/1 Cod penal si art.258 Cod penal, iar nu cele ale
infractiunii de neglijenta in serviciu prev.de art.249 Cod penal.
Inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, indeplinindu-si cu
stiinta in mod defectuos atributiile de serviciu si prevazand ca prin aprobarea
creditului in absenta unor garantii reale se poate cauza prin nerambursare o
tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat care, chiar daca nu a fost
urmarit de inculpat, acesta a acceptat posibilitatea producerii lui.
Prin sentinta penala nr.291 din 31.01.2003 pronuntata de Judecatoria
sector 4 Bucuresti in dosarul 12397/2001 in baza art.334 Cod procedura
penala s-a schimbat incadrarea juridica data prin rechizitoriu faptei, din
infractiunea prev. de art.248 - 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de art.249
al.1 Cod penal.
In baza art.249 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B V la 6 luni
inchisoare pentru neglijenta in serviciu.
In baza art.1 din Legea 137/1998 s-a constatat gratiata pedeapsa
aplicata.
I-au fost puse o in vedere inculpatului prevederile art.10 din Legea
137/1997.
S-a dedus preventia de la 17.11.2000 la 09.01.2001.
S-a respins actiunea civila alaturata procesului penal de partea civila
Banca Nationala a Religiilor SA -banca in faliment , prin lichidator SC
Reconversie si Valorificare active SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca in
cursul lunii martie 1997 , SC I Il SRL, prin reprezentatul R I a solicitat B.I.R.
un credit pentru suma de 1.000.000 USD destinat rambursarii capitalului
social SC B SRL subscris si varsat integral de firma franceza Pargest SA
(51% din parti sociale ale SC B SRL apartinand firmei Pt SA , iar 49% SC B
T SA)capital depus la Banca Societe Generale.
Nefiind intrunite cerintele Regulamentului valutar al B.N.R din 1994
pentru aceasta forma de solicitate, cererea a fost respinsa , dupa cum a fost
respinsa si cererea prin care s-a solicitat creditul in lei, ce urma a fi garantat
cu un depozit in valuta, ce constituia chiar capitalul social depozitat la Societe
Generale, nefiind permisa nici creditarea in legatura cu capitalul social al
unei societati comerciale.
In 1993, SC B T SA a constituit cu firma P SA societatea mixta B SRL
al carei capital social de 1.000.000 USD a fost depus la Banca Societe
Generale Bucuresti in proportie de 51% - partea franceza si 49% partea
romana, achitat in intregime de catre P SA , care a avansat si cota firmei
romane.
Ulterior , la 29.04.1997, administratorii P SA au dispus cesionarea
partilor sociale pe care le detineau la SC B SA firmei romane SC I Il SRL.
De asemenea , P SA a incheiat o "promisiune unilaterala de vanzare"
cu SC I Il SRFL in care se preciza ca trebuie sa aduca aport: investitii
efectuate sub forma de studii, proiecte, lucrari si amenajari pentru
reconstruirea si modernizarea Complexului B si Cina , precum si a imobilului
IPIU si a pretins 2.500.000 USD cin care 1.000.000 USD in 15 zile dupa
semnarea acestei promisiuni.
Pentru a obtine creditul in formele cerute de legislatia romana, a fost
schimbat obiectul acestuia in raport de cele convenite cu partenerul extern,
SC I Il SA prin R I, solicitand imprumutul conform cererii din 15.05.1997
pentru plata unui avans de 40% (1 milion dolari) din valoarea contractului
incheiat cu P SA si avand ca obiect livrarea , integrarea si instalarea de
echipamente Hardware si echipamente electronice.
Creditul urma sa fie garantat prin cesionarea in favoarea BRI a
creantelor pe care SC I Il SA le avea de incasat prin derularea a doua
contracte de export, unul in valoare de 1.600.000 marci germane si unul in
valoare de 820.000 USD.
Potrivit regulamentului BIR, aprobarea sau neaprobarea debitului urma
sa fie dispusa de Comitetul Director al BIR in baza unui referat cu rol
consultativ intocmit de Comitetul de Credite si Risc, in urma analizei si
verificarii cererii si documentelor anexate.
In speta cererea inregistrata la 15.05.1997 a fost repartizata spre
analiza de catre inculpatul B V - la acea data vicepresedintele BIR, martorei
O C - director al Directiei de credite, care la randul sau a repartizat-o
martorei P A - Sef serviciu Credite, acestea doua refuzand intocmirea
referatului cu aviz consultativ favorabil considerand dosarul incomplet.
In aceasta situatie, inculpatul B V a luat spre analiza personala cererea
de credit si apreciind ca operatiunea este rentabila si profitabila bancii, a
intocmi o ciorna a unui referat de avizare consultativa a aprobarii creditului,
proiect pe care l-a adus in discutia Comitetului de Credite si Risc, membrii
acestuia semnand si asumandu-si astfel referatul cu diferite obiectii si
mentiuni, inculpatul avizand prin semnatura, propunerea acestui referat spre
aprobare in Comitetul de directie.
In referat se propunea acordare creditului de 1.000.000 lei USD
solicitat de SC I Il SRL pentru avans la contractul de vanzare - cumparare
nr.705061/1997 incheiat cu firma P SA , reprezentand livrarea, integrarea,
instalarea echipamentelor hardware si alte echipamente electronice , in
urmatoarele conditii: perioada de rambursare a creditului - 60 zile , dobanda
- 18,5% pre an; comision de gestiune - 2% , garantii - cesionarea
contractelor de export incheiate de cu firmele R AEC si I SA precum si
cesionarea in favoarea BIR a primei transe de 3.000.000 USD din creditul ce
urma sa fie acordat SC I Il SA de catre M SA.
Comitetul de Directie, in urma analizei referatului, ca urmare a
dezbaterilor si sustinerilor creditului de catre inculpat, a aprobat prin hotarare
la data de 20.05.1997, imprumutul solicitat conditionat de refacerea
documentatiei , cu referinte exclusiv la credit, fara conexiuni privind o
participare la capitalul social al SC BI si conditionat de cesionarea incasarilor
la export in favoarea BIR anterior creditului.
Dupa obtinerea aprobarii, referatului a fost refacut conform
observatiilor Comitetului de Directie, iar contractul a fost incheiat prin filiala
Bucuresti Nord a BIR la data de 20.05.1997, in urma comunicarii telefonice a
inculpatului privind aprobarea, catre directului filialei G N, fiind virata suma de
1.000.000 USD la data de 21.05.1997., dupa incheierea contractelor de
export ale imprumutantului cu firmele straine, ce constituiau garantii.
Ulterior , desi scadenta a avut loc la 21.07.1997, imprumutul nu a fost
restituit si nici dobanzile facandu-se apoi eforturi sustinute din partea BIR in
vederea recuperarii sumelor creditate, in final, la 24.12.1997(dupa revocarea
intre timp a inculpatului din functii) reusindu-se transferul depozitului de
1.096.924,22 USD de la Societe Generale la BIR iar la 4.06.1998 a fost
executat un depozit colateral ( cu o valoare ajunsa la 1.114.054 USD prin
acumularea de dobanzi) ramanand o datorie de 126.882 dolari SUA constand
in dobanzi si penalitati.
In acest sens s-a observat ca faptul intocmirii personal, de catre
inculpatul B Va ciornei referatului, insusit ulterior de catre Comitetul de
Credite si Risc prin semnaturile membrilor, nu constituie in sine o ilegalitate,
cum lasa sa se inteleaga rechizitoriul,pentru ca o ciorna nu are nici o valoare
juridica, putand fi intocmita de oricine. Ceea ce produce efecte este
"referatul# - ca act juridic cu valoare de aviz consultativ, iar "ciorna" a devenit
"referat"doar dupa semnarea de catre membrii Comisiei de Credite si Risc,
care si-au insusit continutul si pozitia consemnata fata de continut. Astfel,
"ciorna" nu are relevanta decat ca mijloc probator cu privire la pozitia
inculpatului fata de imprumut si la participarea activa in aceasta faza.
S-a retinut din declaratiile inculpatului, martorilor si existenta "ciornei",
ca desi pus in garda de refuzul initial al martorelor O C si P A, a analizat
structura cererii de imprumut si a , a semnat referatul spre a fi propus spre
avizare si a sustinut avizul favorabil, cat si aprobarea creditului.
Or, aceasta pozitie a inculpatului s-a nascut din demersurile sale
efectuate in conditiile in care nu au fost respectate in totalitate normele BIR
privind verificarea bonitatii si solvabilitatii clientului si evaluarea riscului, in
sensul ca nu s-a solicitat pentru verificare acte din care sa rezulte situatia
economico - financiara a solicitantului si care puteau aduce elemente noi in
privinta solvabilitatii clientului si evaluarii riscului si nu a solicitat documente
din care sa rezulte derularea efectiva a contractelor de export aduse ca
garantii - cu consecinta constatarii ulterioare ca in fapt aceste exporturi nu s-
au derulat.
In concluzie s-a retinut ca inculpatul si-a indeplinit in mod defectuos
atributiile de serviciu.
Prima instanta a retinut ca activitatile inculpatului au constituit parti si
elemente in traseul acordarii creditului, iar faptul ca deciziile au apartinut
organului colectiv nu inlatura raspunderea inculpatului pentru activitatile sale
defectuoase ci dimpotriva alaturi de inculpat ar putea raspunde si celelalte
persoane ale caror acte au condus la abordarea eronata sau defectuoasa a
creditului, in masura in care s-ar face vinovate de neglijente sau abuzuri prin
incalcari ale normelor de creditare.
Cu privire la urmarea cauzata prin fapta inculpatului, instanta a
constatat ca s-a cauzat o tulburare inse4mnata adusa bunului mers al filialei
Bucuresti Nord a BIR in sensul ca a fost afectata activitatea acesteia si ca au
fost necesare eforturi deosebite pentru recuperarea partiala a creantelor.
S-a mai retinut ca urmarea periculoasa rezultata nu o constituie
prejudicierea bancii cu suma de 1.000.000 USD - creditul acordat - de vreme
ce, chiar cu intarziere, aceasta suma a fost recuperata(inclusiv, partial,
dobanzile si comisionul de gestiune); in consecinta nu exista din punct de
vedere penal, o pagubire in sensul rechizitoriului, neexistand pierderi ci doar
castiguri efective mai reduse decat cele specificate in contract, reprezentand
de fapt echivalentul unor dobanzi mai mici.
Instanta de fond a avut in vedere , in contra sustinerilor inculpatului , ca
existenta riscului bancar, nu exclude raspunderea penala, atunci cand
evaluarea riscului se face defectuos prin culpa persoanei care s-a ocupat de
acordarea creditului,cu incalcarea normele de lucru ale bancii, cauzand astfel
un prejudiciu sau o tulburare insemnata a activitatii. Ca urmare existenta
unor credite nerambursate sau rambursate cu intarziere nu echivaleaza
automat cu raspunderea penala, insa atunci cand prejudiciul este rezultatul
unor actiuni sau inactiuni ce se inscriu in elementul material al unor
infractiuni, apare si raspunderea penale.
Cu privire la vinovatie s-a retinut ca nu se poate vorbi de intentie directa
si nici despre neglijenta sa se aprecieze daca in speta s-a actionat cu intentie
directa sau cu modalitatea mai grava a culpei , culpa cu prevedere.
Intentia indirecta nu este de conceput fara un scop ori mobil principal
al actiunii faptuitorului , urmarit de acesta, altul decat cel al carui producere
eventuala prevazuta si acceptata este incriminata.
In speta, probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil ori
scop urmarit de inculpat si nici ca acesta in ideea atingerii unui scop propus,
ar fi acceptat producerea urmarii periculoase, astfel ca intentia indirecta este
exclusa.
Astfel s-a considerat ca fapta inculpatului care din culpa cu prevedere a
participat la elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a
avizat spre inaintare Comitetului de Directie, unde l-a sustinut, votand spre
aprobare, fara a solicita si aviza documentele necesare pentru verificarea
bonitatii si solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii si de
a semna personal dispozitia de virare a sumei , cu consecinta tulburarii
insemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord BIR pana la recuperarea partiala
prin executarea unui depozit bancar a debitelor, constituie infractiunea de
neglijenta in serviciu prevazuta de art.249 al.1 Cod penal, sens in care , in
baza art.334 Cod procedura penala instanta a procedat la schimbarea
incadrarii juridice a faptei.
La individualizarea pedepsei, prima instanta a tinut seama de art.72
Cod penal avand in vedere lipsa antecedentelor penale, varsta acestuia,
concluziile referatului de evaluare psiho - sociala, de faptul ca arestul
preventiv a putut deja realiza in parte scopul reeducativ si preventiv al
pedepsei, sinceritatea inculpatului, aspectul ca imprumutul s-a savarsit in
forma mai grava a culpei - culpa cu prevedere.
Pe latura civila s-a constata ca partea civila BIR - banca in lichidare a
solicitat o suma de 126.882 USD constand in dobanzile si penalitatile
datorate de SC I Il SA, astfel ca ceea ce s-a invocat a constitui un prejudiciu
delictual cauzat de inculpat reprezenta dobanzile si penalitatile contractuale
ale SC I Il SA, ori prejudiciul cauzat de fapta inculpatului nu se poate
confunda cu obligatia beneficiarului creditului si creanta corelativa a bancii.
Mai concret, tinand seama de acoperirea creditului, prejudiciul cauzat
de fapta inculpatului, il constituie nu dobanzile si penalitatile datorate intre
partile contractului de credit - deoarece inculpatul nu era parte in contract -
ci il constituie beneficiile de care banca s-ar fi putut bucura in cazul in care
creditul nu ar fi fost acordat .
In concluzie, retinandu-se ca dobanzile si penalitatile ramase
neachitate, sunt obligatii contractuale ale SC I Il SA si nu datorii decurgand
din prejudiciul delictual cauzat de inculpat prin fapta sa, instanta de fond a
respins ca neintemeiata actiunea civila.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa
Judecatoria sector 4 Bucuresti si inculpatul.
Parchetul a criticat sentinta pentru nelegalitate sub aspectul gresitei
incadrari juridice a faptei retinuta in sarcina inculpatului, sustinand ca nu
poate fi retinuta culpa cu prevedere, deoarece inculpatul, specialist in
domeniul bancar, nu putea accepta in mod usuratic ca exista posibilitatea
rambursarii creditului , cand stia ca lipsesc garantiile reale.
Parchetul mai sustine ca o dovada a incalcarii cu stiinta a atributiilor de
serviciu este faptul ca inculpatul a intocmit singur referatul respectiv, desi
aceasta nu intra in atributiile sale si ca este neintemeiata sustinerea
instantei de fond ca, pentru savarsirea cu intentie directa sau indirecta a
infractiunii prev. de art.248 Cod penal este nevoie ca faptuitorul sa actioneze
cu un mobil sau scop special, deoarece art.248 Cod penal nu prevede
aceasta cerinta.
Inculpatul a criticat sentinta , pentru gresita sa condamnare si a
solicitat achitarea , avand in vedere ca lipseste probatiunea pentru
infractiunea retinuta si ca in cauza nu exista prejudiciu. A mai aratat ca
instanta a motivat retinerea acestei infractiuni prin aceea ca, in calitatea pe
care o avea in cadrul BIR, si-a indeplinit in mod defectuos atributiile de
serviciu si in mod usuratic nu a acceptat nerambursarea creditului, cand de
fapt in mod constient si responsabil a acceptat posibilitatea nerambursarii ,
aceasta fiind o trasatura a activitatii bancare.
Prin decizia penal nr.1831/A/2003 s-au respins ca nefondate apelurile
declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria sector 4 Bucuresti si
inculpatul B V impotriva sentintei penale nr.291/2003. A fost obligat
inculpatul la 200.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizia tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod corect instanta de fond a schimbat incadrarea juridica a faptei
din infractiunea prev.de art.248 - 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de
art.249 al.1 Cod penal, cu motivarea ca inculpatul din culpa a participat la
elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a avizat spre
inaintare in Comitetul de Directie unde l-a sustinut, votand pentru aprobare
fara a solicita si analiza documentele necesare pentru verificarea bonitatii si
solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii, cu consecinta
tulburarii insemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord a BIR pana la
recuperarea prejudiciului.
Instanta de fond a retinut , ca situatie de fapt imprejurarea ca la
15.07.1997 SC I Il a solicitat acordarea unui credit pe termen scurt de
1.000.000 USD ce urma sa fie garantat cu doua contracte de export, in
valoare de 1.600.000 marci germane si 820.000 USD.
Inculpatul, in calitate de vicepresedinte al BIR a repartizat dosarul
Directiei de Credite, care a dat aviz negativ, imprejurare fata de care,
personal a intocmit un referat pe care l-a inaintat Comitetului de Directie,
unde l-a prezentat, l-a sustinut, afirmand ca este vorba de o afacere rentabila.
Desi nu pot fi retinute apararile facute de inculpat conform carora , s-a
implicat personal in redactarea acelui referat, intrucat era o afacere rentabila
pentru banca, nu i se poate imputa acestuia ca a redactat personal acel
referat, avand in vedere ca potrivit functiei pe care o avea putea intocmi un
astfel de act, dar in momentul in care si-a asumat redactarea acestuia act, ar
fi trebuit sa respecte toate exigentele impuse de Normele BIR.
Chiar daca inculpatul ar fi trecut pe lista garantiilor si creditul colateral
de la Societe Generale, asa cum se sustine, tot nu poate fi inlaturata ipoteza
incalcarii indatoririlor de serviciu pentru ca ar fi trebuit verificata existenta
reala a celorlalte doua garantii.
De asemenea nu poate fi retinuta apararea inculpatului conform careia
incheierea acestui contract ar fi fost benefica pentru banca pentru ca i-a adus
un beneficiu si nu se poate vorbi de o tulburare insemnata a bunului mers la
acesteia.
Conform Notei intocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la
28.11.1997 "creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SA la data
de 20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale
bancii si cu incalcarea flagranta a conditiilor de garantare , plata si urmarire a
destinatiei creditului, asa cum a hotarat Comitetul de Credite si Risc, hotarare
insusita de Comitetul Director. Ulterior , imprumutul in cauza a devenit restant
iar in prezent se fac eforturi deosebite pentru recuperarea acestuia"(fila 109
d.u.p).
Mai mult, acordarea unor astfel de credite de valoare mare, insuficient
garantate au dus in final la falimentarea BIR.
Nu poate fi retinuta nici critica formulata de Parchet conform careia
inculpatul ar fi actionat cu intentie si ca atare ar fi trebuit sa se retina
infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata., intrucat conform art.19
Cod penal fapta este savarsita cu intentie atunci cand infractorul prevede
rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui, prin savarsirea acelei fapte sau
atunci cand desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
In cazul art.248 si 249 Cod penal rezultatul faptei, urmare imediata
consta tocmai in cauzarea unei tulburari insemnate a bunului mers al unui
organ sau al unei institutii de stat din cele la care se refera art.145 Cod penal
sau o paguba a patrimoniului acesteia.
In lipsa producerii acestui rezultat, incalcarea indatoririlor de serviciu
de catre un functionar public nu reprezinta infractiune, ci cel mult abatere.
Pentru a retine intentia inculpatului ar trebui sa demonstram ca acesta
a urmarit prin incalcarea indatoririlor de serviciu producerea rezultatului -
cauzarea unei tulburari insemnate sau ca "desi nu a urmarit, a acceptat
producerea lui", or, in calitate de vicepresedinte al BIR nu putea sa
urmareasca sau sa accepte o astfel de finalitate pentru ca ea ar fi amenintat
chiar functia pe care o detinea.
Tribunalul a considerat ca inculpatul a fost de buna credinta, ca intr-
adevar a vazut afacerea incheiata a pe una profitabila bancii si ca din dorinta
de a o incheia foarte repede a trecut peste exigentele impuse in acordarea
unui credit, avand convingerea ca trateaza cu o firma serioasa, credibila..
Plecand de la acest rationament , tribunalul a considerat ca nu se
poate retine ca forma de vinovatie nici macar culpa cu prevedere, asa cum a
argumentat instanta de fond, pentru ca in acest caz inculpatul ar fi prevazut
rezultatul faptei sale, dar nu l-ar fi acceptat, socotind fara temei ca el nu se va
produce, astfel ca in cauza nu poate fi retinuta decat culpa simpla, in sensul
ca inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l
prevada.
In opinia separata existenta in cauza se motiveaza necesitatea admiterii
recursului Parchetului astfel:
Fapta inculpatului B V constand in intocmirea referatului pentru
aprobarea unui credit de 1.000.000 USD, in lipsa documentelor suficiente si
necesare conform normelor bancare, trecand peste obiectiunile sefilor
Departamentului si Serviciului credite si sustinerea acestui referat in sedinta
comitetului de directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea
unui prejudiciu deosebit de grav bancii, intruneste elementele constitutive ale
infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, prev.de art.248 rap.la 248/1
Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie sub
forma intentiei directe rezultata din aceea ca in mod vadit a actionat cu
"stiinta" indeplinind in mod defectuos activitatile de serviciu. Cunoscand
normele bancare inculpatul a facilitat obtinerea unui credit insemnat fara a
exista garantiile necesare si suficiente.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit, nu face ca urmarea
imediata respectiv producerea unei tulburari insemnate a activitatii bancii si a
unei pagube sa nu existe.
Aceasta s-a produs si rezulta din Nota intocmita in urma sedintei
Consiliului de Administratie al BIR din 28.11.1997 , declaratiile martorilor GN,
P A si O C.
In plus , situatia de fapt descrisa anterior se probeaza si cu referatul
intocmit la 19.05.1997 de catre inculpat, contract de imprumut, hotarari din
data 20.05.1997 si din data de 16.09.1997 ale Comitetului Director al BIR,
nota din 28.11.1997.
Este greu de crezut ca fapta a fost savarsita de inculpat din culpa ,
atata timp cat in conformitate cu procesul verbal al sedintei comitetului
director din 20.05.1997 si declaratiile martorilor mentionati, in pofida
opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul BIR inculpatul
a "insistat" in depasirea "obiectiilor" si acordarea creditului.
In consecinta raspunderea penala a inculpatului ar fi trebuit angajata in
baza art.248 rap.la art.248/1 Cod penal.
Impotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe langa
Tribunalul Bucuresti si inculpatul B V.
In recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti se critica
solutia instantelor sub aspectul gresitei retineri a formei de vinovatie ,
cerandu-se schimbarea incadrarii juridice si retinerea unei vinovatii in forma
intentiei si in consecinta condamnarea inculpatului conform art.248 Cod
penal si art.248/1 Cod penal.
In recursul inculpatului se critica hotararea pe motive de nelegalitate.
Se precizeaza ca instanta nu s-a pronunta cu privire la unele probe
administrate si a unor cereri esentiale, de natura sa garanteze dreptul la
aparare in sensul ca acuzarea s-a bazat pe acte ce lipsesc de la dosarul
cauzei, iar judecatorii nu au depus eforturi pentru administrarea probelor.
De asemenea se arata ca a fost ignorat de instante raportul de
expertiza contabila ale carui concluzii erau in sensul ca acordarea si
garantarea creditului s-a facut in conformitate cu regulamentul in vigoare.
Se critica hotararile in ceea ce priveste gresita condamnare a
inculpatului avand in vedere ca probele administrate au condus la concluzia
ca faptele acestuia nu au reprezentat altceva decat exercitarea atributiilor de
serviciu in functia detinuta.
Prezenta elementului subiectiv in savarsirea faptei care constituie
elementul material al infractiunii marcheaza prezenta vinovatiei in forma
ceruta de lege pentru ca fapta sa constituie infractiune.
Pentru existenta infractiunii nu este suficienta savarsirea unei fapte
care prezinta pericol social, chiar daca se stabileste ca aceasta este
imputabila unei anumite persoane. Infractiunea nu poate fi redusa la latura sa
obiectiva, astfel incat trebuie sa se verifice posibilitatea reala subiectiva a
faptuitorului in momentul si conditiile savarsirii faptei de a anticipa rezultatul si
atitudinea acestuia fata de rezultatul socialmente periculos.
Proba reprezentarii rezultatului se face analizandu-se modul cum a
actionat ca si imprejurarile in care a actionat inculpatul , tinand seama de
experienta sa profesionala.
Sub acest aspect critica formulata de Parchet este fondata elementul
subiectiv al faptei fiind intentia, astfel cum rezulta circumstantele reale de
savarsire a faptei.
Serviciul Credite a refuzat semnarea referatului de aprobare motivand
lipsa garantiilor reale si a documentelor financiar contabile, iar numita O C,
sef al Directiei Credite, a invederat lipsa unui contract ferm intre SC I Il SRL
si P SA, lipsa garantiilor reale, a documentelor financiar contabile si a propus
ca cesionarea incasarilor in favoarea BIR sa fie efectuata inainte de
acordarea creditului, prin contract de cesiune si prin notificare prin executor
judecatoresc.
Cunoscand aceste opozitii, inculpatul a ales intentionat sa nu le aiba in
vedere si a decis sa intocmeasca singur referatul pentru acordarea creditului,
iar in cadrul Comitetului de Directie din data de 20.05.1997, i-a indemnat pe
membrii acestuia sa nu ia in considerare opozitiile, convingandu-i ca
afacerea este profitabila prin prezentarea unor date ce nu au corespondent in
document.
Imediat dupa aprobarea creditului, inculpatul i-a telefonat martorului G
N, directorului filialei Bucuresti Nord a BIR si i-a cerut sa ia masurile necesare
pentru incheierea contractului de imprumut, fapt ce s-a si realizat inainte de
primirea comunicarii oficiale din partea conducerii BIR.
De altfel, asa cum rezulta din rechizitoriu, numitul R I administrator si
director general al SC I Il SRL a fost cercetat intr-un dosar separat, pentru
comiterea infractiunii de inselaciune, intrucat a solicitat si obtinut de la BIR
creditul de 1.000.000 USD, folosind acte falsificate.
Concluzia evidenta este ca inculpatul a urmarit sa determine acordarea
acestui credit, cu stiinta ca nu respecta atributiile deserviciu obligatorii, a
prevazut ca prin aprobarea creditului in absenta unor garantii reale se poate
cauza prin nerambursare o tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat
pe care , daca nu l-a urmarit, l-a acceptat.
Argumentele instantelor in sustinerea tezei culpei , cu consecinta
schimbarii incadrarii juridice , sunt nefondate.
Instanta de fond a apreciat ca intentia indirecta este exclusa intrucat
probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil sau scop urmarit
de inculpat.
Rationamentul este gresit intrucat latura subiectiva a infractiunii prev.de
art.246 - 248 Cod penal nu include vreun motiv sau scop special, intentia
rezultand din probele administrate in cauza, nefiind necesar ca organele
judiciare sa stabileasca existenta unui mobil.
Considerentele instantei de apel sunt contradictorii si nesustinute de
probatoriu - s-a apreciat ca inculpatul a fost de buna credinta intrucat a
vazut in afacerea incheiata un profit pentru banca, avand convingerea ca
trateaza cu o firma serioasa si credibila insa nu s-a aratat din ce mijloace de
proba rezulta aceasta "convingere".
Nici sustinerea instantei ca inculpatul, in calitate de vicepresedinte al
BIR, nu putea sa urmareasca sau sa accepte cauzarea unei tulburari
insemnate a activitatii unitatii pentru ca "ar fi fost amenintata chiar functia pe
care o detinea" nu este corecta, intrucat, daca am accepta ca argumentul
este de necontestat, s-ar ajunge la concluzia inadmisibila ca un functionar nu
este capabil sa savarseasca un abuz in serviciu intrucat i s-ar periclita functia
detinuta.
De altfel opinia separata exprimata la luarea deciziei este legala si
temeinica, considerandu-se ca inculpatul in mod vadit si cu stiinta a actionat,
iar faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea
imediata, respectiv producerea unei tulburari insemnate activitatii bancii si a
pagubei sa nu existe, fapt ce rezulta din Nota intocmita in urma sedintei
Consiliului de Administratie al BIR la 29.11.1997.
Se apreciaza ca este greu de crezut ca fapta a fost savarsita de
inculpat cu intentie atat timp cat in conformitate cu procesul verbal al sedintei
Comitetului Director din 20.05.1997 (fila 181) si declaratiile martorilor, in
pofida opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul bancii,
inculpatul a insistat la acordarea creditului.
In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei de acordare a unui credit
cu incalcarea normelor bancare Curtea retine ca cererea de schimbare a
incadrarii juridice in art.248 Cod penal raportat la art.248/1 Cod penal nu
poate fi admisa.
Potrivit art.145 Cod penal prin termenul public se intelege tot ceea ce
priveste autoritatile publice, institutiile publice , institutiile sau alte persoane
juridice de interes public, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate
publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care,
potrivit legii sunt de interes public.
In raport de aceste prevederi, Banca Internationala a Religiilor, nu face
parte din categoria persoanelor juridice de interes public.
Prin activitatea inculpatului, astfel cum am aratat anterior s-a adus o
vatamare intereselor legitime ale actionarilor acestei. Acordarea de credite cu
incalcarea normelor de creditare, de catre in director al Bancii Internationale
a Religiilor constituie infractiunea de abuz in serviciu prev.de art.246 raportat
la art.248/1 Cod penal cu referire la art.258 Cod penal rap.la art.248 Cod
penal.
Daca am accepta teza contrara, respectiv faptul ca bancile sunt unitati
dintre cele descrise de art.145 Cod penal, ar insemna sa se aplice legea prin
analogie, pe criteriul pericolului faptei, ceea ce constituie o incalcare grava a
principiului legalitatii.
Probele au aratat ca avand cunostinta de normele bancare inculpatul a
facilitat obtinerea unui credit fara a exista garantiile necesare.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea
imediata, producerea tulburarii insemnare a activitatii bancii si a unei pagube
sa nu existe.
Conform notei intocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la
28.11.1997 creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SRL la
20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale bancii si
cu incalcarea flagranta a conditiile de garantare, plata si urmarire a destinatiei
creditului. Prejudiciul cauzat bancii trebuia apreciat la data la care creditul a
devenit restant, acoperirea acestuia fiind datorata asa cum precizeaza BIR
"eforturilor deosebite pentru recuperarea sa" (f 109 d.u.p.).
Tulburarea insemnata a activitatii bancii decurge din afectarea esentiala
a relatiilor de serviciu produsa atat prin cuantumul prejudiciului , cat si prin
erodarea increderii in credibilitatea bancii .
Constatand ca in cauza exista intentia de savarsire a faptei si
producerea unei tulburari insemnate bunului mers la bancii Curtea, admitand
recursul Parchetului de pe langa tribunalul Bucuresti, va casa hotararile, in
baza art.334 Cod procedura penala va schimba incadrarea juridica data
faptei din art.248 - 248/1 Cod penal in art.246 Cod penal rap.la art.248/1 cu
aplicarea art.258 Cod penal.
2
Neglijenta in serviciu.
Distinctie.
(decizia penala nr.1969/R/28 oct.2004 - C.A.B.- S I Pen)
Fapta inculpatului, vicepresedinte al unei societati bancare, constand in
intocmirea referatului pentru aprobarea unui credit, in lipsa documentelor
suficiente si necesare conform normelor bancare si trecand peste obiectiunile
Comitetului de Credite si Risc referitoare la lipsa garantiilor reale si a
documentelor financiar-contabile si sustinerea acestui referat in sedinta
Comitetului de Directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea
unui prejudiciu deosebit de grav bancii, intruneste elementele constitutive ale
infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246
Cod penal, rap.la art.248/1 Cod penal si art.258 Cod penal, iar nu cele ale
infractiunii de neglijenta in serviciu prev.de art.249 Cod penal.
Inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, indeplinindu-si cu
stiinta in mod defectuos atributiile de serviciu si prevazand ca prin aprobarea
creditului in absenta unor garantii reale se poate cauza prin nerambursare o
tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat care, chiar daca nu a fost
urmarit de inculpat, acesta a acceptat posibilitatea producerii lui.
Prin sentinta penala nr.291 din 31.01.2003 pronuntata de Judecatoria
sector 4 Bucuresti in dosarul 12397/2001 in baza art.334 Cod procedura
penala s-a schimbat incadrarea juridica data prin rechizitoriu faptei, din
infractiunea prev. de art.248 - 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de art.249
al.1 Cod penal.
In baza art.249 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B V la 6 luni
inchisoare pentru neglijenta in serviciu.
In baza art.1 din Legea 137/1998 s-a constatat gratiata pedeapsa
aplicata.
I-au fost puse o in vedere inculpatului prevederile art.10 din Legea
137/1997.
S-a dedus preventia de la 17.11.2000 la 09.01.2001.
S-a respins actiunea civila alaturata procesului penal de partea civila
Banca Nationala a Religiilor SA -banca in faliment , prin lichidator SC
Reconversie si Valorificare active SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca in
cursul lunii martie 1997 , SC I Il SRL, prin reprezentatul R I a solicitat B.I.R.
un credit pentru suma de 1.000.000 USD destinat rambursarii capitalului
social SC B SRL subscris si varsat integral de firma franceza Pargest SA
(51% din parti sociale ale SC B SRL apartinand firmei Pt SA , iar 49% SC B
T SA)capital depus la Banca Societe Generale.
Nefiind intrunite cerintele Regulamentului valutar al B.N.R din 1994
pentru aceasta forma de solicitate, cererea a fost respinsa , dupa cum a fost
respinsa si cererea prin care s-a solicitat creditul in lei, ce urma a fi garantat
cu un depozit in valuta, ce constituia chiar capitalul social depozitat la Societe
Generale, nefiind permisa nici creditarea in legatura cu capitalul social al
unei societati comerciale.
In 1993, SC B T SA a constituit cu firma P SA societatea mixta B SRL
al carei capital social de 1.000.000 USD a fost depus la Banca Societe
Generale Bucuresti in proportie de 51% - partea franceza si 49% partea
romana, achitat in intregime de catre P SA , care a avansat si cota firmei
romane.
Ulterior , la 29.04.1997, administratorii P SA au dispus cesionarea
partilor sociale pe care le detineau la SC B SA firmei romane SC I Il SRL.
De asemenea , P SA a incheiat o "promisiune unilaterala de vanzare"
cu SC I Il SRFL in care se preciza ca trebuie sa aduca aport: investitii
efectuate sub forma de studii, proiecte, lucrari si amenajari pentru
reconstruirea si modernizarea Complexului B si Cina , precum si a imobilului
IPIU si a pretins 2.500.000 USD cin care 1.000.000 USD in 15 zile dupa
semnarea acestei promisiuni.
Pentru a obtine creditul in formele cerute de legislatia romana, a fost
schimbat obiectul acestuia in raport de cele convenite cu partenerul extern,
SC I Il SA prin R I, solicitand imprumutul conform cererii din 15.05.1997
pentru plata unui avans de 40% (1 milion dolari) din valoarea contractului
incheiat cu P SA si avand ca obiect livrarea , integrarea si instalarea de
echipamente Hardware si echipamente electronice.
Creditul urma sa fie garantat prin cesionarea in favoarea BRI a
creantelor pe care SC I Il SA le avea de incasat prin derularea a doua
contracte de export, unul in valoare de 1.600.000 marci germane si unul in
valoare de 820.000 USD.
Potrivit regulamentului BIR, aprobarea sau neaprobarea debitului urma
sa fie dispusa de Comitetul Director al BIR in baza unui referat cu rol
consultativ intocmit de Comitetul de Credite si Risc, in urma analizei si
verificarii cererii si documentelor anexate.
In speta cererea inregistrata la 15.05.1997 a fost repartizata spre
analiza de catre inculpatul B V - la acea data vicepresedintele BIR, martorei
O C - director al Directiei de credite, care la randul sau a repartizat-o
martorei P A - Sef serviciu Credite, acestea doua refuzand intocmirea
referatului cu aviz consultativ favorabil considerand dosarul incomplet.
In aceasta situatie, inculpatul B V a luat spre analiza personala cererea
de credit si apreciind ca operatiunea este rentabila si profitabila bancii, a
intocmi o ciorna a unui referat de avizare consultativa a aprobarii creditului,
proiect pe care l-a adus in discutia Comitetului de Credite si Risc, membrii
acestuia semnand si asumandu-si astfel referatul cu diferite obiectii si
mentiuni, inculpatul avizand prin semnatura, propunerea acestui referat spre
aprobare in Comitetul de directie.
In referat se propunea acordare creditului de 1.000.000 lei USD
solicitat de SC I Il SRL pentru avans la contractul de vanzare - cumparare
nr.705061/1997 incheiat cu firma P SA , reprezentand livrarea, integrarea,
instalarea echipamentelor hardware si alte echipamente electronice , in
urmatoarele conditii: perioada de rambursare a creditului - 60 zile , dobanda
- 18,5% pre an; comision de gestiune - 2% , garantii - cesionarea
contractelor de export incheiate de cu firmele R AEC si I SA precum si
cesionarea in favoarea BIR a primei transe de 3.000.000 USD din creditul ce
urma sa fie acordat SC I Il SA de catre M SA.
Comitetul de Directie, in urma analizei referatului, ca urmare a
dezbaterilor si sustinerilor creditului de catre inculpat, a aprobat prin hotarare
la data de 20.05.1997, imprumutul solicitat conditionat de refacerea
documentatiei , cu referinte exclusiv la credit, fara conexiuni privind o
participare la capitalul social al SC BI si conditionat de cesionarea incasarilor
la export in favoarea BIR anterior creditului.
Dupa obtinerea aprobarii, referatului a fost refacut conform
observatiilor Comitetului de Directie, iar contractul a fost incheiat prin filiala
Bucuresti Nord a BIR la data de 20.05.1997, in urma comunicarii telefonice a
inculpatului privind aprobarea, catre directului filialei G N, fiind virata suma de
1.000.000 USD la data de 21.05.1997., dupa incheierea contractelor de
export ale imprumutantului cu firmele straine, ce constituiau garantii.
Ulterior , desi scadenta a avut loc la 21.07.1997, imprumutul nu a fost
restituit si nici dobanzile facandu-se apoi eforturi sustinute din partea BIR in
vederea recuperarii sumelor creditate, in final, la 24.12.1997(dupa revocarea
intre timp a inculpatului din functii) reusindu-se transferul depozitului de
1.096.924,22 USD de la Societe Generale la BIR iar la 4.06.1998 a fost
executat un depozit colateral ( cu o valoare ajunsa la 1.114.054 USD prin
acumularea de dobanzi) ramanand o datorie de 126.882 dolari SUA constand
in dobanzi si penalitati.
In acest sens s-a observat ca faptul intocmirii personal, de catre
inculpatul B Va ciornei referatului, insusit ulterior de catre Comitetul de
Credite si Risc prin semnaturile membrilor, nu constituie in sine o ilegalitate,
cum lasa sa se inteleaga rechizitoriul,pentru ca o ciorna nu are nici o valoare
juridica, putand fi intocmita de oricine. Ceea ce produce efecte este
"referatul# - ca act juridic cu valoare de aviz consultativ, iar "ciorna" a devenit
"referat"doar dupa semnarea de catre membrii Comisiei de Credite si Risc,
care si-au insusit continutul si pozitia consemnata fata de continut. Astfel,
"ciorna" nu are relevanta decat ca mijloc probator cu privire la pozitia
inculpatului fata de imprumut si la participarea activa in aceasta faza.
S-a retinut din declaratiile inculpatului, martorilor si existenta "ciornei",
ca desi pus in garda de refuzul initial al martorelor O C si P A, a analizat
structura cererii de imprumut si a , a semnat referatul spre a fi propus spre
avizare si a sustinut avizul favorabil, cat si aprobarea creditului.
Or, aceasta pozitie a inculpatului s-a nascut din demersurile sale
efectuate in conditiile in care nu au fost respectate in totalitate normele BIR
privind verificarea bonitatii si solvabilitatii clientului si evaluarea riscului, in
sensul ca nu s-a solicitat pentru verificare acte din care sa rezulte situatia
economico - financiara a solicitantului si care puteau aduce elemente noi in
privinta solvabilitatii clientului si evaluarii riscului si nu a solicitat documente
din care sa rezulte derularea efectiva a contractelor de export aduse ca
garantii - cu consecinta constatarii ulterioare ca in fapt aceste exporturi nu s-
au derulat.
In concluzie s-a retinut ca inculpatul si-a indeplinit in mod defectuos
atributiile de serviciu.
Prima instanta a retinut ca activitatile inculpatului au constituit parti si
elemente in traseul acordarii creditului, iar faptul ca deciziile au apartinut
organului colectiv nu inlatura raspunderea inculpatului pentru activitatile sale
defectuoase ci dimpotriva alaturi de inculpat ar putea raspunde si celelalte
persoane ale caror acte au condus la abordarea eronata sau defectuoasa a
creditului, in masura in care s-ar face vinovate de neglijente sau abuzuri prin
incalcari ale normelor de creditare.
Cu privire la urmarea cauzata prin fapta inculpatului, instanta a
constatat ca s-a cauzat o tulburare inse4mnata adusa bunului mers al filialei
Bucuresti Nord a BIR in sensul ca a fost afectata activitatea acesteia si ca au
fost necesare eforturi deosebite pentru recuperarea partiala a creantelor.
S-a mai retinut ca urmarea periculoasa rezultata nu o constituie
prejudicierea bancii cu suma de 1.000.000 USD - creditul acordat - de vreme
ce, chiar cu intarziere, aceasta suma a fost recuperata(inclusiv, partial,
dobanzile si comisionul de gestiune); in consecinta nu exista din punct de
vedere penal, o pagubire in sensul rechizitoriului, neexistand pierderi ci doar
castiguri efective mai reduse decat cele specificate in contract, reprezentand
de fapt echivalentul unor dobanzi mai mici.
Instanta de fond a avut in vedere , in contra sustinerilor inculpatului , ca
existenta riscului bancar, nu exclude raspunderea penala, atunci cand
evaluarea riscului se face defectuos prin culpa persoanei care s-a ocupat de
acordarea creditului,cu incalcarea normele de lucru ale bancii, cauzand astfel
un prejudiciu sau o tulburare insemnata a activitatii. Ca urmare existenta
unor credite nerambursate sau rambursate cu intarziere nu echivaleaza
automat cu raspunderea penala, insa atunci cand prejudiciul este rezultatul
unor actiuni sau inactiuni ce se inscriu in elementul material al unor
infractiuni, apare si raspunderea penale.
Cu privire la vinovatie s-a retinut ca nu se poate vorbi de intentie directa
si nici despre neglijenta sa se aprecieze daca in speta s-a actionat cu intentie
directa sau cu modalitatea mai grava a culpei , culpa cu prevedere.
Intentia indirecta nu este de conceput fara un scop ori mobil principal
al actiunii faptuitorului , urmarit de acesta, altul decat cel al carui producere
eventuala prevazuta si acceptata este incriminata.
In speta, probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil ori
scop urmarit de inculpat si nici ca acesta in ideea atingerii unui scop propus,
ar fi acceptat producerea urmarii periculoase, astfel ca intentia indirecta este
exclusa.
Astfel s-a considerat ca fapta inculpatului care din culpa cu prevedere a
participat la elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a
avizat spre inaintare Comitetului de Directie, unde l-a sustinut, votand spre
aprobare, fara a solicita si aviza documentele necesare pentru verificarea
bonitatii si solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii si de
a semna personal dispozitia de virare a sumei , cu consecinta tulburarii
insemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord BIR pana la recuperarea partiala
prin executarea unui depozit bancar a debitelor, constituie infractiunea de
neglijenta in serviciu prevazuta de art.249 al.1 Cod penal, sens in care , in
baza art.334 Cod procedura penala instanta a procedat la schimbarea
incadrarii juridice a faptei.
La individualizarea pedepsei, prima instanta a tinut seama de art.72
Cod penal avand in vedere lipsa antecedentelor penale, varsta acestuia,
concluziile referatului de evaluare psiho - sociala, de faptul ca arestul
preventiv a putut deja realiza in parte scopul reeducativ si preventiv al
pedepsei, sinceritatea inculpatului, aspectul ca imprumutul s-a savarsit in
forma mai grava a culpei - culpa cu prevedere.
Pe latura civila s-a constata ca partea civila BIR - banca in lichidare a
solicitat o suma de 126.882 USD constand in dobanzile si penalitatile
datorate de SC I Il SA, astfel ca ceea ce s-a invocat a constitui un prejudiciu
delictual cauzat de inculpat reprezenta dobanzile si penalitatile contractuale
ale SC I Il SA, ori prejudiciul cauzat de fapta inculpatului nu se poate
confunda cu obligatia beneficiarului creditului si creanta corelativa a bancii.
Mai concret, tinand seama de acoperirea creditului, prejudiciul cauzat
de fapta inculpatului, il constituie nu dobanzile si penalitatile datorate intre
partile contractului de credit - deoarece inculpatul nu era parte in contract -
ci il constituie beneficiile de care banca s-ar fi putut bucura in cazul in care
creditul nu ar fi fost acordat .
In concluzie, retinandu-se ca dobanzile si penalitatile ramase
neachitate, sunt obligatii contractuale ale SC I Il SA si nu datorii decurgand
din prejudiciul delictual cauzat de inculpat prin fapta sa, instanta de fond a
respins ca neintemeiata actiunea civila.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa
Judecatoria sector 4 Bucuresti si inculpatul.
Parchetul a criticat sentinta pentru nelegalitate sub aspectul gresitei
incadrari juridice a faptei retinuta in sarcina inculpatului, sustinand ca nu
poate fi retinuta culpa cu prevedere, deoarece inculpatul, specialist in
domeniul bancar, nu putea accepta in mod usuratic ca exista posibilitatea
rambursarii creditului , cand stia ca lipsesc garantiile reale.
Parchetul mai sustine ca o dovada a incalcarii cu stiinta a atributiilor de
serviciu este faptul ca inculpatul a intocmit singur referatul respectiv, desi
aceasta nu intra in atributiile sale si ca este neintemeiata sustinerea
instantei de fond ca, pentru savarsirea cu intentie directa sau indirecta a
infractiunii prev. de art.248 Cod penal este nevoie ca faptuitorul sa actioneze
cu un mobil sau scop special, deoarece art.248 Cod penal nu prevede
aceasta cerinta.
Inculpatul a criticat sentinta , pentru gresita sa condamnare si a
solicitat achitarea , avand in vedere ca lipseste probatiunea pentru
infractiunea retinuta si ca in cauza nu exista prejudiciu. A mai aratat ca
instanta a motivat retinerea acestei infractiuni prin aceea ca, in calitatea pe
care o avea in cadrul BIR, si-a indeplinit in mod defectuos atributiile de
serviciu si in mod usuratic nu a acceptat nerambursarea creditului, cand de
fapt in mod constient si responsabil a acceptat posibilitatea nerambursarii ,
aceasta fiind o trasatura a activitatii bancare.
Prin decizia penal nr.1831/A/2003 s-au respins ca nefondate apelurile
declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria sector 4 Bucuresti si
inculpatul B V impotriva sentintei penale nr.291/2003. A fost obligat
inculpatul la 200.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizia tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod corect instanta de fond a schimbat incadrarea juridica a faptei
din infractiunea prev.de art.248 - 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de
art.249 al.1 Cod penal, cu motivarea ca inculpatul din culpa a participat la
elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a avizat spre
inaintare in Comitetul de Directie unde l-a sustinut, votand pentru aprobare
fara a solicita si analiza documentele necesare pentru verificarea bonitatii si
solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii, cu consecinta
tulburarii insemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord a BIR pana la
recuperarea prejudiciului.
Instanta de fond a retinut , ca situatie de fapt imprejurarea ca la
15.07.1997 SC I Il a solicitat acordarea unui credit pe termen scurt de
1.000.000 USD ce urma sa fie garantat cu doua contracte de export, in
valoare de 1.600.000 marci germane si 820.000 USD.
Inculpatul, in calitate de vicepresedinte al BIR a repartizat dosarul
Directiei de Credite, care a dat aviz negativ, imprejurare fata de care,
personal a intocmit un referat pe care l-a inaintat Comitetului de Directie,
unde l-a prezentat, l-a sustinut, afirmand ca este vorba de o afacere rentabila.
Desi nu pot fi retinute apararile facute de inculpat conform carora , s-a
implicat personal in redactarea acelui referat, intrucat era o afacere rentabila
pentru banca, nu i se poate imputa acestuia ca a redactat personal acel
referat, avand in vedere ca potrivit functiei pe care o avea putea intocmi un
astfel de act, dar in momentul in care si-a asumat redactarea acestuia act, ar
fi trebuit sa respecte toate exigentele impuse de Normele BIR.
Chiar daca inculpatul ar fi trecut pe lista garantiilor si creditul colateral
de la Societe Generale, asa cum se sustine, tot nu poate fi inlaturata ipoteza
incalcarii indatoririlor de serviciu pentru ca ar fi trebuit verificata existenta
reala a celorlalte doua garantii.
De asemenea nu poate fi retinuta apararea inculpatului conform careia
incheierea acestui contract ar fi fost benefica pentru banca pentru ca i-a adus
un beneficiu si nu se poate vorbi de o tulburare insemnata a bunului mers la
acesteia.
Conform Notei intocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la
28.11.1997 "creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SA la data
de 20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale
bancii si cu incalcarea flagranta a conditiilor de garantare , plata si urmarire a
destinatiei creditului, asa cum a hotarat Comitetul de Credite si Risc, hotarare
insusita de Comitetul Director. Ulterior , imprumutul in cauza a devenit restant
iar in prezent se fac eforturi deosebite pentru recuperarea acestuia"(fila 109
d.u.p).
Mai mult, acordarea unor astfel de credite de valoare mare, insuficient
garantate au dus in final la falimentarea BIR.
Nu poate fi retinuta nici critica formulata de Parchet conform careia
inculpatul ar fi actionat cu intentie si ca atare ar fi trebuit sa se retina
infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata., intrucat conform art.19
Cod penal fapta este savarsita cu intentie atunci cand infractorul prevede
rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui, prin savarsirea acelei fapte sau
atunci cand desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
In cazul art.248 si 249 Cod penal rezultatul faptei, urmare imediata
consta tocmai in cauzarea unei tulburari insemnate a bunului mers al unui
organ sau al unei institutii de stat din cele la care se refera art.145 Cod penal
sau o paguba a patrimoniului acesteia.
In lipsa producerii acestui rezultat, incalcarea indatoririlor de serviciu
de catre un functionar public nu reprezinta infractiune, ci cel mult abatere.
Pentru a retine intentia inculpatului ar trebui sa demonstram ca acesta
a urmarit prin incalcarea indatoririlor de serviciu producerea rezultatului -
cauzarea unei tulburari insemnate sau ca "desi nu a urmarit, a acceptat
producerea lui", or, in calitate de vicepresedinte al BIR nu putea sa
urmareasca sau sa accepte o astfel de finalitate pentru ca ea ar fi amenintat
chiar functia pe care o detinea.
Tribunalul a considerat ca inculpatul a fost de buna credinta, ca intr-
adevar a vazut afacerea incheiata a pe una profitabila bancii si ca din dorinta
de a o incheia foarte repede a trecut peste exigentele impuse in acordarea
unui credit, avand convingerea ca trateaza cu o firma serioasa, credibila..
Plecand de la acest rationament , tribunalul a considerat ca nu se
poate retine ca forma de vinovatie nici macar culpa cu prevedere, asa cum a
argumentat instanta de fond, pentru ca in acest caz inculpatul ar fi prevazut
rezultatul faptei sale, dar nu l-ar fi acceptat, socotind fara temei ca el nu se va
produce, astfel ca in cauza nu poate fi retinuta decat culpa simpla, in sensul
ca inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l
prevada.
In opinia separata existenta in cauza se motiveaza necesitatea admiterii
recursului Parchetului astfel:
Fapta inculpatului B V constand in intocmirea referatului pentru
aprobarea unui credit de 1.000.000 USD, in lipsa documentelor suficiente si
necesare conform normelor bancare, trecand peste obiectiunile sefilor
Departamentului si Serviciului credite si sustinerea acestui referat in sedinta
comitetului de directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea
unui prejudiciu deosebit de grav bancii, intruneste elementele constitutive ale
infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, prev.de art.248 rap.la 248/1
Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie sub
forma intentiei directe rezultata din aceea ca in mod vadit a actionat cu
"stiinta" indeplinind in mod defectuos activitatile de serviciu. Cunoscand
normele bancare inculpatul a facilitat obtinerea unui credit insemnat fara a
exista garantiile necesare si suficiente.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit, nu face ca urmarea
imediata respectiv producerea unei tulburari insemnate a activitatii bancii si a
unei pagube sa nu existe.
Aceasta s-a produs si rezulta din Nota intocmita in urma sedintei
Consiliului de Administratie al BIR din 28.11.1997 , declaratiile martorilor GN,
P A si O C.
In plus , situatia de fapt descrisa anterior se probeaza si cu referatul
intocmit la 19.05.1997 de catre inculpat, contract de imprumut, hotarari din
data 20.05.1997 si din data de 16.09.1997 ale Comitetului Director al BIR,
nota din 28.11.1997.
Este greu de crezut ca fapta a fost savarsita de inculpat din culpa ,
atata timp cat in conformitate cu procesul verbal al sedintei comitetului
director din 20.05.1997 si declaratiile martorilor mentionati, in pofida
opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul BIR inculpatul
a "insistat" in depasirea "obiectiilor" si acordarea creditului.
In consecinta raspunderea penala a inculpatului ar fi trebuit angajata in
baza art.248 rap.la art.248/1 Cod penal.
Impotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe langa
Tribunalul Bucuresti si inculpatul B V.
In recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti se critica
solutia instantelor sub aspectul gresitei retineri a formei de vinovatie ,
cerandu-se schimbarea incadrarii juridice si retinerea unei vinovatii in forma
intentiei si in consecinta condamnarea inculpatului conform art.248 Cod
penal si art.248/1 Cod penal.
In recursul inculpatului se critica hotararea pe motive de nelegalitate.
Se precizeaza ca instanta nu s-a pronunta cu privire la unele probe
administrate si a unor cereri esentiale, de natura sa garanteze dreptul la
aparare in sensul ca acuzarea s-a bazat pe acte ce lipsesc de la dosarul
cauzei, iar judecatorii nu au depus eforturi pentru administrarea probelor.
De asemenea se arata ca a fost ignorat de instante raportul de
expertiza contabila ale carui concluzii erau in sensul ca acordarea si
garantarea creditului s-a facut in conformitate cu regulamentul in vigoare.
Se critica hotararile in ceea ce priveste gresita condamnare a
inculpatului avand in vedere ca probele administrate au condus la concluzia
ca faptele acestuia nu au reprezentat altceva decat exercitarea atributiilor de
serviciu in functia detinuta.
Prezenta elementului subiectiv in savarsirea faptei care constituie
elementul material al infractiunii marcheaza prezenta vinovatiei in forma
ceruta de lege pentru ca fapta sa constituie infractiune.
Pentru existenta infractiunii nu este suficienta savarsirea unei fapte
care prezinta pericol social, chiar daca se stabileste ca aceasta este
imputabila unei anumite persoane. Infractiunea nu poate fi redusa la latura sa
obiectiva, astfel incat trebuie sa se verifice posibilitatea reala subiectiva a
faptuitorului in momentul si conditiile savarsirii faptei de a anticipa rezultatul si
atitudinea acestuia fata de rezultatul socialmente periculos.
Proba reprezentarii rezultatului se face analizandu-se modul cum a
actionat ca si imprejurarile in care a actionat inculpatul , tinand seama de
experienta sa profesionala.
Sub acest aspect critica formulata de Parchet este fondata elementul
subiectiv al faptei fiind intentia, astfel cum rezulta circumstantele reale de
savarsire a faptei.
Serviciul Credite a refuzat semnarea referatului de aprobare motivand
lipsa garantiilor reale si a documentelor financiar contabile, iar numita O C,
sef al Directiei Credite, a invederat lipsa unui contract ferm intre SC I Il SRL
si P SA, lipsa garantiilor reale, a documentelor financiar contabile si a propus
ca cesionarea incasarilor in favoarea BIR sa fie efectuata inainte de
acordarea creditului, prin contract de cesiune si prin notificare prin executor
judecatoresc.
Cunoscand aceste opozitii, inculpatul a ales intentionat sa nu le aiba in
vedere si a decis sa intocmeasca singur referatul pentru acordarea creditului,
iar in cadrul Comitetului de Directie din data de 20.05.1997, i-a indemnat pe
membrii acestuia sa nu ia in considerare opozitiile, convingandu-i ca
afacerea este profitabila prin prezentarea unor date ce nu au corespondent in
document.
Imediat dupa aprobarea creditului, inculpatul i-a telefonat martorului G
N, directorului filialei Bucuresti Nord a BIR si i-a cerut sa ia masurile necesare
pentru incheierea contractului de imprumut, fapt ce s-a si realizat inainte de
primirea comunicarii oficiale din partea conducerii BIR.
De altfel, asa cum rezulta din rechizitoriu, numitul R I administrator si
director general al SC I Il SRL a fost cercetat intr-un dosar separat, pentru
comiterea infractiunii de inselaciune, intrucat a solicitat si obtinut de la BIR
creditul de 1.000.000 USD, folosind acte falsificate.
Concluzia evidenta este ca inculpatul a urmarit sa determine acordarea
acestui credit, cu stiinta ca nu respecta atributiile deserviciu obligatorii, a
prevazut ca prin aprobarea creditului in absenta unor garantii reale se poate
cauza prin nerambursare o tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat
pe care , daca nu l-a urmarit, l-a acceptat.
Argumentele instantelor in sustinerea tezei culpei , cu consecinta
schimbarii incadrarii juridice , sunt nefondate.
Instanta de fond a apreciat ca intentia indirecta este exclusa intrucat
probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil sau scop urmarit
de inculpat.
Rationamentul este gresit intrucat latura subiectiva a infractiunii prev.de
art.246 - 248 Cod penal nu include vreun motiv sau scop special, intentia
rezultand din probele administrate in cauza, nefiind necesar ca organele
judiciare sa stabileasca existenta unui mobil.
Considerentele instantei de apel sunt contradictorii si nesustinute de
probatoriu - s-a apreciat ca inculpatul a fost de buna credinta intrucat a
vazut in afacerea incheiata un profit pentru banca, avand convingerea ca
trateaza cu o firma serioasa si credibila insa nu s-a aratat din ce mijloace de
proba rezulta aceasta "convingere".
Nici sustinerea instantei ca inculpatul, in calitate de vicepresedinte al
BIR, nu putea sa urmareasca sau sa accepte cauzarea unei tulburari
insemnate a activitatii unitatii pentru ca "ar fi fost amenintata chiar functia pe
care o detinea" nu este corecta, intrucat, daca am accepta ca argumentul
este de necontestat, s-ar ajunge la concluzia inadmisibila ca un functionar nu
este capabil sa savarseasca un abuz in serviciu intrucat i s-ar periclita functia
detinuta.
De altfel opinia separata exprimata la luarea deciziei este legala si
temeinica, considerandu-se ca inculpatul in mod vadit si cu stiinta a actionat,
iar faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea
imediata, respectiv producerea unei tulburari insemnate activitatii bancii si a
pagubei sa nu existe, fapt ce rezulta din Nota intocmita in urma sedintei
Consiliului de Administratie al BIR la 29.11.1997.
Se apreciaza ca este greu de crezut ca fapta a fost savarsita de
inculpat cu intentie atat timp cat in conformitate cu procesul verbal al sedintei
Comitetului Director din 20.05.1997 (fila 181) si declaratiile martorilor, in
pofida opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul bancii,
inculpatul a insistat la acordarea creditului.
In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei de acordare a unui credit
cu incalcarea normelor bancare Curtea retine ca cererea de schimbare a
incadrarii juridice in art.248 Cod penal raportat la art.248/1 Cod penal nu
poate fi admisa.
Potrivit art.145 Cod penal prin termenul public se intelege tot ceea ce
priveste autoritatile publice, institutiile publice , institutiile sau alte persoane
juridice de interes public, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate
publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care,
potrivit legii sunt de interes public.
In raport de aceste prevederi, Banca Internationala a Religiilor, nu face
parte din categoria persoanelor juridice de interes public.
Prin activitatea inculpatului, astfel cum am aratat anterior s-a adus o
vatamare intereselor legitime ale actionarilor acestei. Acordarea de credite cu
incalcarea normelor de creditare, de catre in director al Bancii Internationale
a Religiilor constituie infractiunea de abuz in serviciu prev.de art.246 raportat
la art.248/1 Cod penal cu referire la art.258 Cod penal rap.la art.248 Cod
penal.
Daca am accepta teza contrara, respectiv faptul ca bancile sunt unitati
dintre cele descrise de art.145 Cod penal, ar insemna sa se aplice legea prin
analogie, pe criteriul pericolului faptei, ceea ce constituie o incalcare grava a
principiului legalitatii.
Probele au aratat ca avand cunostinta de normele bancare inculpatul a
facilitat obtinerea unui credit fara a exista garantiile necesare.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea
imediata, producerea tulburarii insemnare a activitatii bancii si a unei pagube
sa nu existe.
Conform notei intocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la
28.11.1997 creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SRL la
20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale bancii si
cu incalcarea flagranta a conditiile de garantare, plata si urmarire a destinatiei
creditului. Prejudiciul cauzat bancii trebuia apreciat la data la care creditul a
devenit restant, acoperirea acestuia fiind datorata asa cum precizeaza BIR
"eforturilor deosebite pentru recuperarea sa" (f 109 d.u.p.).
Tulburarea insemnata a activitatii bancii decurge din afectarea esentiala
a relatiilor de serviciu produsa atat prin cuantumul prejudiciului , cat si prin
erodarea increderii in credibilitatea bancii .
Constatand ca in cauza exista intentia de savarsire a faptei si
producerea unei tulburari insemnate bunului mers la bancii Curtea, admitand
recursul Parchetului de pe langa tribunalul Bucuresti, va casa hotararile, in
baza art.334 Cod procedura penala va schimba incadrarea juridica data
faptei din art.248 - 248/1 Cod penal in art.246 Cod penal rap.la art.248/1 cu
aplicarea art.258 Cod penal.
2
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Abuzuri
Plangere 278 Cpp - Decizie nr. DP204/R/2008 din data de 31.03.2009ABUZ IN SERVICIU - Sentinta penala nr. 34 din data de 18.03.2015
Abuz in serviciu medic de familie. Neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii. Mentinerea in recurs a solutiei de neincepere a urmaririi penale - Decizie nr. 41 din data de 08.02.2010
Litigiu de munca. Desfacere contract de munca - Decizie nr. 1004/R din data de 28.07.2009
Infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 privind descoperirea, prevenirea si sanctionarea faptelor de coruptie, raportat la art. 246 Cod penal. Pentru a se putea retine existenta infractiunii de la art. art. 1... - Sentinta penala nr. 336/S din data de 06.12.2011
Abuz in serviciu. Neagravarea situatiei inculpatului in propria cale de atac. Nelegalitate. - Decizie nr. 567 din data de 23.10.2008
- Sentinta penala nr. 1240 din data de 15.06.2010
Abuz de incredere - Sentinta penala nr. 25 din data de 04.02.2008
Abuz in serviciu contra intereselor persoanei art. 246 Cod penal - Sentinta penala nr. 91 din data de 20.02.2009
ABUZ IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR. ABUZ IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE. FUNCTIONAR. FUNCTIONAR PUBLIC - Decizie nr. 98 din data de 11.02.2010
Depunerea notificarii in termenul prevazut de art. 22 din Legea nr. 10/2000 - Decizie nr. 1 din data de 18.01.2010
Abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. Sesizare nelegala. Aflarea adevarului. Rol activ. - Decizie nr. 211 din data de 19.03.2009
Revendicare imobil preluat abuziv. Buna credinta a subdobanditorului - Decizie nr. 97 din data de 14.10.2009
ART.2781 COD PR.PENALA. ORGANULUI DE URMARIRE PENALA II ESTE INTERZIS PEIN CONSTITUTIE SI PRIN LEGE SA FACA CERCETARI SI/SAU APRECIERI CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA DE JUDECATA A UNUI MAGISTRAT ATATA TIMP CAT SOLUTIA PRONUNTATA DE ACESTA ESTE SUPUSA CAIL... - Decizie nr. 810 din data de 22.01.2006
Abuz in serviciu - Sentinta penala nr. 141 din data de 01.04.2015
Abuz de incredere. Refuz de restituire. Existenta laturii subiective - Sentinta penala nr. 175 din data de 07.01.2008
ABUZ IN SERVICIU. ELEMENTE CONSTITUTIVE. EXISTENTA VINOVATIEI SUB FORMA INTENTIEI. - art. 246 c.p. Nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, prevazuta de dispozitiile art. 246 c.pen., in conditiile in care ... - Sentinta penala nr. 2321 din data de 02.11.2006
Constatare abuz de drept - Sentinta civila nr. 741 din data de 09.02.2011
art 246 Cp - Sentinta penala nr. 628 din data de 02.11.2011
Art. 178 CP OUG 195/2002 - Sentinta penala nr. 571 din data de 07.10.2010