Retrocedare imobil. Anulare contract vanzare-cumparare

     ROMANIA
CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA a IX-a CIVILA  SI  PENTRU
                   CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA

   DECIZIA CIVILA NR. 249.R.
Sedinta  publica  de la 18.04.2006.
        Curtea  compusa  din :
PRESEDINTE - LILIANA-ZOLETA KORÖSI
JUDECATOR -  SILVIA   PANA
JUDECATOR -  ALINA-IULIANA TUCA
GREFIER       -   NOEMI GRATIELA STANCIU

     Pe rol  judecarea  cererii de  recurs   formulata  de  recurentii-reclamanti TEODORESCU FRUMOSU ALEXANDRU TADEUS, TEODORESCU  FRUMOSU MIHAIL ANTONIO , MARINESCU ANA ELENA  si MAGDA IOSIF  impotriva deciziei   civile  nr.699 din 27.09.2004   pronuntata de Tribunalul Bucuresti -Sectia a V-a Civila   in dosarul nr. 4039/2003 in contradictoriu  cu intimatii-parati MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN  PRIMARUL GENERAL, TANASA ION VIOREL si TANASA  ALINA RUXANDRA . 
     Dezbaterile  pe fondul  cererii de recurs au avut  loc in sedinta publica din data de 11.04.2006 , cand partile  prezente  au pus concluzii   ce au fost  consemnate  in incheierea de sedinta de  la acea data , incheiere  ce face parte integranta din prezenta decizie si cand Curtea, avand nevoie  de timp pentru a  delibera si pentru a  da posibilitate  partilor sa  depuna concluzii  scrise, a amanat pronuntarea  pentru  data de 18.04.2006 - data pronuntarii  prezentei  decizii  civile.

      C U R T E A
                                           DELIBERAND :

     Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, sub nr.6684/31.07.2002, reclamantii Teodorescu-Frumosu Alexandru-Tadeus, Teodorescu-Frumosu Mihail-Antonio, Marinescu Ana-Elena si Magda Iosif, in contradictoriu cu paratii Municipiul Bucuresti prin Primar General, Tanasa Ion-Viorel si Tanasa Alina-Ruxandra, au solicitat retrocedarea imobilului situat in Bucuresti, bd. Gheorghe Marinescu, nr.45-47, ap.2, sector 5, si anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parati cu privire la acesta.
In motivarea cererii se arata ca 1/2 din imobil a fost preluat de catre stat in urma condamnarii politice a lui Magda Alexandru, fostul proprietar, alaturi de Magda Maria, autorii reclamantilor. Cota de 1/2 a fost solicitata de catre Magda Maria ca bun comun, fiindu-i atribuita prin sentinta civila nr.1776/1960. Jumatatea detinuta de catre Magda Maria a fost preluata de catre stat prin Decizia nr.845/1980 a fostului C.P.M.B., in aplicarea Decretului nr.223/1974.
     In drept au fost invocate prevederile art.480 Cod civil si ale Legii nr.10/2001.
     Prin sentinta civila nr.3271/04.07.2003 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosar nr.6684/2002, au fost respinse ca neintemeiate exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor cu privire la capatul de  cerere avand ca obiect anularea contractului de vanzare-cumparare, exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantului Magda Nicolae-Iosif, exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria si Marinescu Ana-Elena, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor cu privire la cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, trecuta in proprietatea statului prin pedeapsa complementara a confiscarii.
     Au fost respinse ca neintemeiate cererile privind constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare, formulata de reclamantii Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria, Marinescu Ana-Elena si Magda Nicoale-Iosif, precum si cererea formulata de catre aceiasi reclamanti cu privire la retrocedarea in natura a imobilului.
     Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut faptul ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.39560/1947 de catre Grefa Tribunalului Ilfov - Sectia Notariat, autorul reclamantilor, Magda Alexandru, sub durata casatoriei cu Magda Maria, a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la etajul I al imobilului situat in Bucuresti, bd. Palatului Cotroceni, nr.47, fost bd. Dr. Emanuel Severin nr.47. Prin sentinta nr.317/1959 a Tribunalului Militar Cluj, Magda Alexandru a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de uneltire contra ordinii sociale, prevazuta de art.209 al.1 din Codul penal al R.P.R., dispunandu-se confiscarea totala a averii. Ulterior, Magda Alexandru a fost eliberat in baza Decretului de gratiere nr.176/1964.
     Prin sentinta civila nr.1776/1960 a fostului Tribunal Popular al RaionuluiV.I. Lenin, a fost admisa actiunea formulata de catre sotia acestuia, Magda Maria, constatandu-se calitatea de coproprietar a acesteia asupra imobilului, in cota de 1/2.
     In urma decesului acesteia, in 1972, intreaga mostenire a fost culeasa de catre reclamantul Magda Nicoale-Iosif, in calitate de fiu, ca urmare a renuntarii din partea celorlalti mostenitori (Magda Alexandru, sot supravietuitor, Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria, Magda Margareta-Tatiana si Marinescu Ana-Elena, in calitate de fiice).
     Cota de 1/2, mostenita de catre reclamantul Magda Nicoale-Iosif, de la defuncta Magda Maria, a trecut in proprietatea statului in baza Deciziei nr.845/1980 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucuresti, in temeiul Decretului nr.223/1974.
     Ulterior preluarii integrale, cu privire la imobil au fost incheiate contracte succesive de inchiriere, primul conferind drepturi locative surorii reclamantilor, Magda Margareta-Tatiana. In urma decesului acesteia, in 2001, intreaga succesiune a revenit reclamantei Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria, in baza certificatului de mostenitor nr.64/2001, eliberat de B.N.P. Simion Cristina-Denisa.
     In urma unui schimb locativ intre Magda Margareta-Tatiana si paratii Tanasa, chiriasi ai apartamentului din str. Dr. Eugen Iosif, nr.22, ap.1, parter, sector 5, acestia din urma au ocupat apartamentul in litigiu, beneficiind de contractele ulterioare de inchiriere.
     Prin contractul de vanzare-cumparare nr.40597/1996, paratii Tanasa au cumparat apartamentul in litigiu, in baza Legii nr.112/1995.
     Ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, reclamantii s-au adresat cu notificare, in procedura administrativa, notificarea nefiind inca solutionata, iar procedura administrativa nu a fost suspendata pe durata litigiului.
     In ceea ce priveste calitatea procesuala activa a reclamantilor, cu privire la cota de 1/2 din dreptul de proprietate, preluata prin confiscare de la Magda Alexandru, argumentul potrivit caruia masura confiscarii cotei de 1/2 nu a fost desfiintata, iar gratierea nu produce efecte asupra masurilor de siguranta, a fost inlaturat, fata de prevederile art.2 al.1 lit.b din Legea nr.10/2001, interpretate teleologic, ce nu conditioneaza acordarea de masuri reparatorii in natura sau prin echivalent de anularea prealabila a masurii confiscarii.
     Cu privire la calitatea procesuala activa a reclamantului Magda Nicoale-Iosif, referitor la cota-parte de 1/2 preluata in baza Decretului nr.223/1974, in temeiul Deciziei nr.845/1980, s-a apreciat faptul ca acest aspect vizeaza fondul cauzei, sub aspectul valabilitatii preluarii, si nu este apt sa inlature vocatia reclamantului la masurile reparatorii la care este indreptatit, potrivit art.3 al.1 lit.a din Legea nr.10/2001.
     In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria si Marinescu Ana-Elena, argumentul potrivit caruia acestea sunt straine de mostenirea mamei lor, Magda Maria, iar de pe urma tatalui, Magda Alexandru, nu aveau ce mosteni a fost inlaturat avandu-se in vedere dispozitiile art.3 si art.4 al.2 din Legea nr.10/2001, vocatia fiind recunoscuta si acelor succesibili care nu au acceptat mostenirea autorului lor (nu insa, si celor care au renuntat expres), acestia fiind repusi in termenul de optiune succesorala cu privire la imobilele ce intrau in sfera de reglementare a Legii nr.10/2001, prin notificarea adresata autoritatilor competente.
     S-a retinut faptul ca reclamantele nu se pot prevala de prevederile art.4 al.3 din lege, pentru a beneficia de repunerea in termen cu privire la mostenirea defunctei Magda Maria, intrucat si-au exercitat in mod irevocabil dreptul de optiune succesorala, renuntand la dreptul succesoral cu privire la cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu. Cu toate acestea, s-a apreciat in continuare, nu poate fi contestata vocatia acestora in privinta mostenirii ramase de pe urma defunctului lor tata, sustinerea paratilor ca de pe urma acestuia reclamantele nu aveau ce mosteni fiind eronata. Se concluzioneaza in sensul ca reclamantele beneficiaza de prevederile Legii nr.10/2001, de care au inteles sa uzeze prin depunerea notificarii, exprimandu-i fara echivoc intentia de a accepta succesiunea autorului lor, si dobandind astfel calitatea de persoane indreptatite la masuri reparatorii, respectiv legitimare procesuala activa in cauza, cel putin cu privire la cota de 1/2 din dreptul de proprietate ce a apartinut defunctului Magda Alexandru.
     In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor de a solicita anularea contractului de vanzare-cumparare prin care paratii au dobandit si incaperile de la subsol si garajul, nementionate in titlul de proprietate la nivelul anului 1947, s-a apreciat netemeinicia acesteia, retinandu-se identitatea imobilului ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare contestat cu cel detinut in proprietate de catre autorul reclamantilor. Desi in contractul din 1947 nu este evidentiata alcatuirea imobilului, totusi particularitatile privind compunerea, dependintele si anexele rezulta din cuprinsul unor inscrisuri care fac referire la acestea (sentinta civila nr.1776/1960 sau Decizia nr.845/1980).
     Se apreciaza asupra obiectului legii de reparatie, ce priveste imobilele preluate abuziv, respectiv atat imobilele preluate cu titlu, cat si cele preluate fara titlu sau fara titlu valabil, fata de reglementarile anterioare (Legea nr.112/1995 si Legea nr.213/1998), distinctie apreciata ca importanta din perspectiva prevederilor art.46 din Legea nr.10/2001 (inainte de  republicarea din septembrie 2005).
     In ceea ce priveste caracterul preluarii cote de 1/2 prin hotararea penala de condamnare penala politica, s-a apreciat ca regimul comunist a deturnat in mod abuziv natura juridica a infractiunii prevazute de art.27 al.3 raportat la art.209 din Codul penal, transferand faptic in sfera penalului orice delict de opinie politica disidenta fata de ideologia sistemului comunist, delict ce era calificat, cel mai frecvent, drept "uneltire contra ordinii sociale".
     Autorul reclamantilor a fost condamnat pentru faptul ca, in cursul anilor 1956-1958 a facut parte din organizatia "Purtatorii Crucii", in scopul schimbarii formei de guvernamant  a R.P.R., primind misiunea de a duce un exemplar al programului organizatiei la Bucuresti.
     S-a apreciat caracterul abuziv al preluarii astfel a cotei de 1/2, aducand atingere unui drept fundamental al omului si anume, dreptul la libera opinie si exprimare, ceea ce atrage aplicabilitatea prevederilor art.46 al.2 din Legea nr.10/2001.
     In privinta celeilalte cote de 1/2, au fost avute in vedere art.1 al.2 si 4 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, aprobate prin H.G. nr.20/1996, raportate la prevederile art.6 din Lege anr.213/1998, apreciindu-se initial, preluarea fara titlu valabil, in temeiul Decretului nr.223/1974, ipoteza incadrata la art.2 al.1 lit.h din Legea nr.10/2001.
     S-a apreciat faptul ca Decretul nr.223/1974 contravenea Constitutiei din 1965, respectiv prevederilor art.36 al.1 si ale art.17 al.1, generand o modalitate de sporire a patrimoniului statului pe seama proprietati private, cat timp dobanditorul nu putea fi altul decat statul.
     S-a retinut faptul ca decretul contravenea flagrant reglementarilor internationale al care Romania era parte, respectiv Pactului international cu privire la drepturile civile si politice adoptat de O.N.U., ratificat de Romania prin Decretul nr.212/1974 si Declaratia Universala a drepturilor Omului adoptata de O.N.U.  in 1948, Romania devenind stat membru in 1955.
     S-a concluzionat in sensul ca preluarea in baza Decretului nr.223/1974 a fost fara titlu valabil chiar daca ar fi fost respectate conditiile de fond si forma instituite de acest act normativ pentru realizarea transferului dreptului de proprietate.
     In continuare, retinand prevederile art.1.4 lit.B din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.498/2003, se apreciaza aplicabilitatea in speta a prevederilor art.46 al.4 din Legea nr.10/2001, si faptul ca problema caracterului preluarii a fost transata prin norma metodologica, in sensul considerarii trecerii in proprietatea statului ca neavand caracter abuziv, fiind vorba despre o preluare cu titlu valabil a cotei de 1/2 in baza decretului mentionat.
     Intrucat jumatate din imobil a fost considerata ca trecuta cu titlu in proprietatea statului, iar cealalta jumatate fara titlu, s-a procedat la aprecierea valabilitatii contractului de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr.112/1995 din perspectiva prevederilor art.46 al.2 si 4 din Legea nr.10/2001.
     S-a retinut incheierea contractului de vanzare-cumparare cu respectarea prevederilor imperative ale Legii nr.112/1995, dezvoltate prin Normele metodologice de aplicare a legii, paratii valorificandu-si un drept recunoscut de lege de a cumpara imobilul pe care il ocupau in calitate de chiriasi.
     In ceea ce priveste buna-credinta, s-a retinut faptul ca vanzatorul este indiscutabil de rea-credinta, cu privire la cota de 1/2  preluata in baza sentintei de condamnare, iar in ceea ce-l priveste pe cumparator, nu a fost inlaturata prezumtia de buna-credinta. S-a retinut, sub acest aspect, faptul ca, pana la incheierea contractului de vanzare-cumparare fostii proprietari nu au intreprins nici un demers in vederea restituirii imobilului, fie pe calea administrativa instituita de Legea nr.112/1995, fie pe calea actiunii in revendicare de drept comun. Potrivit raspunsului la interogatoriu, paratii nu au cunoscut modalitatile de preluare a imobilului, increzandu-se cu buna-credinta in calitatea de proprietar a vanzatorului.
     In privinta capatului de cerere privind retrocedarea imobilului, intemeiata pe prevederile art.480 Cod civil, s-a retinut ca aceasta vizeaza revendicarea imobilului de la subdobanditor prin compararea titlurilor ce provin de la autori diferiti.
     S-a apreciat diferit, in functie de caracterul preluarii fiecareia dintre cele doua cote. Astfel, in ceea ce priveste cota preluata prin confiscare, au fost avute in vedere dispozitiile art.2 al.2 din Legea nr.10/2001, apreciindu-se ca, desi a fost recunoscuta valabilitatea contractului de vanzare-cumparare, dandu-se eficienta principiului validitatii aparentei in drept, in raport cu buna-credinta la momentul incheierii contractului, aceasta nu este suficienta pentru a valora titlu de proprietate si implicit pentru a determina automat respingerea actiunii in revendicare, formulata de fostii proprietari, deoarece acest principiu este recunoscut doar in materia revendicarii mobiliare, efectele sale neputand fi extinse si asupra imobilelor. In privinta acestora, s-a apreciat ca trebuie intrunite conditiile uzucapiunii de scurta durata.
     Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca, pentru cota preluata abuziv, este preferabil titlul reclamantilor, celui al paratilor, acestia putand invoca buna-credinta doar pentru a salva actul de la nulitate, iar nu si pentru a consolida un drept de la un non dominus.
     In ceea ce priveste uzucapiunea de scurta durata, s-a retinut faptul ca nu este implinit termenul de 10 ani pentru a uzucapa, fata de imprejurarea ca mostenitorii adevaratului proprietar au locuit in afara circumscriptiei tribunalului judetean unde se afla imobilul.
     Buna-credinta se intemeiaza pe just titlu, neputandu-se invoca jonctiunea posesiei exercitata de catre parati cu cea exercitata de catre stat, intrucat statul nu a exercitat o posesie utila, ci a fost un uzurpator al drepturilor proprietarului originar, posesia acestuia fiind afectata de viciul violentei, in sensul art.1851 Cod civil.
     O data cu schimbarea regimului potici nu se poate aprecia ca ar fi intervenit o intervertire a detentiei abuzive intr-o posesie utila, care sa poata fi unita cu posesia paratilor, pentru a duce la dobandirea dreptului de proprietate, in privinta cotei preluate fara titlu.
     In ceea ce priveste cota preluata cu titlu, s-a apreciat ca dreptul de proprietate s-a transmis in mod valabil in patrimoniul paratilor, in virtutea contractului de vanzare-cumparare, ce este preferabil titlului produs de catre reclamanti.
     S-a concluzionat in sensul ca, nu poate fi revendicata cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului, preluata fara titlu, intrucat obiectul actiunii consta in recunoasterea dreptului de proprietate si aducerea bunului in integralitatea lui in patrimoniul celui care il revendica si nu doar recunoasterea dreptului asupra unei cote ideale din bun.
     Impotriva acestei sentinte paratii Matei Oprea Tudor si  Matei Elena au declarat apel, inregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr.3019/2004.
     Prin decizia civila nr. 699/27.09.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila in dosar nr.4039/2003, apelurile declarate de catre reclamantul Magda Nicoale-Iosif si de catre paratii Tanasa au fost admise, fiind respins ca nefondat apelul declarat de catre apelanti-reclamanti Marinescu Ana-Elena, Teodorescu-Frumosu Alexandru-Tadeus, Teodorescu-Frumosu Mihail-Antonio si Teodorescu-Frumosu Nicolae-Florin, ultimii trei in calitate de mostenitori ai defunctei Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria.
     Sentinta apelata a fost schimbata in parte, fiind admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor Marinescu Ana-Elena, Teodorescu-Frumosu Alexandru-Tadeus, Teodorescu-Frumosu Mihail-Antonio si Teodorescu-Frumosu Nicolae-Florin, ultimii trei in calitate de mostenitori ai defunctei Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria, actiunea formulata de catre acestia fiind respinsa in consecinta.
     A fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului Magda Nicolae-Iosif, cererea acestuia cu privire la constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare si revendicare pentru cota de 1/2, preluata prin confiscare in baza sentintei penale, fiind respinsa in consecinta.
     Cererea de revendicare a cotei de 1/2, preluata in baza Decretului nr.223/1974, a fost respinsa ca inadmisibila.
     A fost mentinuta dispozitia de respingere a cererii privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare si dispozitia privind cheltuielile de judecata.
     Pentru a decide astfel, instanta de apel a considerat nefondate criticile cu privire la incidenta prescriptiei achizitive, apreciind suficiente si temeinice considerentele instantei de fond sub acest aspect. 
     A fost apreciata ca intemeiata critica privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale a reclamantului Magda Nicolae-Iosif, cu privire la cota de 1/2 preluata prin confiscare, retinandu-se faptul ca preluarea astfel a cotei a fost una cu titlu, astfel ca nu se mai pune in discutie nulitatea absoluta a actului de instrainare al statului, pe considerentul ca acesta nu ar fi fost proprietar si l-ar fi preluat abuziv. S-a apreciat faptul ca nu se poate retine preluarea fara titlu sau fara titlu valabil a  cotei respective deoarece art.2 al.1 lit.b din Legea nr.10/2001 considera preluarea acestor imobile ca abuziva.
     In aceste conditii, s-a apreciat ca reclamantii Marinescu Ana-Elena, Teodorescu-Frumosu Alexandru-Tadeus, Teodorescu-Frumosu Mihail-Antonio si Teodorescu-Frumosu Nicolae-Florin, ultimii trei in calitate de mostenitori ai defunctei Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria, nu au legitimare procesuala activa pentru a solicita sa se constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare cu privire la cota de 1/2 ce a apartinut defunctului Magda Alexandru.
     Lipsa legitimarii lor procesuale active pentru a solicita sa se constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare in privinta celeilalte cote s-a retinut si pentru faptul ca nu sunt succesori ai defunctei Magda Maria, intrucat au renuntat la succesiunea acesteia.
     Exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantului Magda Nicolae-Iosif, pentru a solicita sa se constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare, precum si revendicarea cu privire la cota de 1/2, a fost retinuta ca urmare a faptului ca a fost preluata cu titlu valabil, fata de considerentul expus in cererea de chemare in judecata, respectiv ca preluarea ar fi fost una fara titlu.
     S-a retinut preluarea fara titlu a cotei preluate in temeiul Decretului nr.223/1974, pentru considerentele expuse de catre instanta de fond cu privire la caracterul neconstitutional al decretului, apreciindu-se ca normele metodologice retinute de catre instanta de fond sub acest aspect nu realizeaza o actiune de punere in aplicare a Legii nr.10/2001, ci o interpretare a acesteia. Or, pentru a putea fi considerata obligatorie, interpretarea trebuia sa fie data de insusi organul emitent al legii. In lipsa unei astfel de interpretari, ce ar fi fost obligatorie pentru instanta, s-a considerat ca instantele nu sunt obligate sa ia in considerare interpretarea data de Guvern.
     Tribunalul a retinut ca apelantul-reclamant Magda Nicolae-Iosif, prin cea de a doua critica din apel nu a solicitat insa, si nulitatea contractului de vanzare-cumparare cu privire la aceasta cota, astfel incat tribunalul nu se poate considera investit cu cenzurarea sentintei apelate cu privire la acest aspect. In plus, s-a retinut faptul ca, din cererea de apel, nu se deduce vointa apelantului ca instanta de apel sa cenzureze solutia primei instante sub acest aspect, si doar printr-o interpretare extensiva se poate retine vointa apelantului de a critica aceasta solutie in ceea ce priveste revendicarea.
     S-a retinut ca cererea de revendicare poate fi analizata doar sub aspectul cotei preluate in baza Decretului nr.223/1974, deoarece pentru cealalta cota statul a avut un titlu si a instrainat-o paratilor Tanasa. Sub acest aspect a fost retinuta inadmisibilitatea actiunii in revendicare, ce nu poate privi decat un bun individual, iar nu o cota ideala din dreptul de proprietate.
     In privinta art.3 al.2 din Normele metodologice s-a retinut faptul ca acesta nu au nici o aplicabilitate in cauza, fiind straine de obiectul pricinii.
     Impotriva acestei decizii, reclamantii au declarat recurs motivat, in termen legal.
     In motivarea recursului lor, recurentii-reclamanti invoca faptul ca instanta de apel nu a avut in vedere faptul ca imobilele trecute in proprietatea statului ca urmare a unei condamnari politice se restituie in natura, neputand fi instrainate de catre stat. Cumpararea unui astfel de imobil este o dovada de rea-credinta, cumparatorul stiind ca imobilul nu a fost construit de catre stat. Se invoca incalcarea prevederilor art.3 al.2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.
     Se invoca faptul ca vanzarea imobilului este lovita de nulitate absoluta, situatia imobilelor preluate in baza Decretului nr.223/1974 fiind stabilita ca nelegala chiar prin primele acte normative emise in decembrie 1989.
     Recurentii apreciaza ca este lipsit de moralitate ca proprietarii sa nu poata beneficia de bunul lor, desi Constitutia garanteaza acest drept, iar legea abuziva a fost abrogata. Repararea abuzurilor nu se poate realiza decat printr-o respectarea ferma a legii. 
     Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ce se circumscriu motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea retine caracterul fondat al recursului.
     Instanta de apel a procedat la o gresita interpretare a prevederilor art.2 al.1 lit.b din Legea nr.10/2001 raportat la art.6 din Legea nr.213/1998, retinand preluarea cu titlu a cotei-parti de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu in baza hotararii judecatoresti penale de condamnare.
     Potrivit art. 2 al.1 lit.b din Legea nr.10/2001, sunt imobile preluate in mod abuziv imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarari judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, savarsite ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist.
     Instanta de fond a procedat la o interpretare sistematica si istorico-teleologica a prevederilor legale mentionate, retinand preluarea fara titlu valabil a cotei-parti de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, in baza hotararii judecatoresti penale de condamnare pentru savarsirea unei infractiuni de natura politica, ca manifestare a opozitiei fata de regimul comunist.
     Ambele instante au retinut in mod corect faptul ca textul art.2 al.1 din Legea nr.10/2001 se refera la imobilele preluate abuziv, fara a distinge pentru fiecare dintre cazurile din enumerarea exemplificativa pe care o contine dupa cum preluarea este una cu titlu, fara titlu sau fara titlu valabil (asa cum au facut-o partial si insuficient insa, reglementarile legale anterioare).
     Preluarea unui imobil (sau a unei cote-parti ideale din dreptul de proprietate asupra imobilului) in acest fel nu poate fi decat una abuziva fara titlu valabil, nicidecum o preluare cu titlu, rezultat al interpretarii sistematice si istorico-teleologice a textului legal mentionat.
     Curtea are in vedere intocmai, considerentele ample expuse de catre prima instanta sub aspectul retinerii caracterului politic al infractiunii pentru care autorul reclamantilor a fost condamnat.
     Asa cum in mod legal si temeinic a apreciat prima instanta, preluarea astfel a unui imobil (in urma savarsirii unei infractiuni de natura politica, prevazute de legislatia penala, ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist) constituie o sanctiune nejustificata si disproportionata, concurenta incalcarii libertatii fundamentale de exprimare, asa-numita "libertate a cuvantului", consacrata de prevederile art.85 lit.a din Constitutia din 1952.
     Autorul reclamantilor a fost deposedat impotriva vointei sale de dreptul sau de proprietate (indiferent de forma de proprietate), in lipsa unei dovezi de utilitate publica a preluarii si fara o dreapta si prealabila despagubire.
     In sensul art.6 al.1 din Legea nr.213/1998, pentru a face parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, trebuie sa fi intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.
     Aprecierea valabilitatii titlului preluarii, in sensul art.6 al.1 din Legea nr.213/1998, nu implica cercetarea legalitatii si temeiniciei actului procesual (hotararea judecatoreasca penala de condamnare) prin care a fost dispusa masura confiscarii (ce urmeaza caile procesual-penale de contestare), ci respectarea, in ordine, a Constitutiei in vigoare la momentul preluarii (1959), a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la acelasi moment. Ordinea enumerarii actelor normative in raport de care se analizeaza concordanta actului normativ de preluare determina ordinea etapelor in care se impune efectuarea cercetarii concordantei acestuia.
     Retinerea caracterului nevalabil al preluarii, in raport de oricare dintre cele trei categorii de reglementari in parte, face superflua cercetarea valabilitatii preluarii in etapa subsecventa.
     Ceea ce poate cerceta instanta civila investita cu o actiune in revendicarea imobilului preluat si in constatarea nulitatii actului juridic subsecvent de instrainare este legea aplicabila preluarii, la momentul respectiv, sub aspectul concordantei acesteia cu reglementarile prevazute de art.6 al.1 din Legea nr.213/1998, in ordine etapelor reglementate de textul legal.
     Cercetand valabilitatea titlului de preluare in raport de  prevederile constitutionale in vigoare la aceea data, respectiv Constitutia din 1952, Curtea retine neconcordanta prevederilor legale de sanctionare prin aplicarea pedepsei complementare a confiscarii, in baza carora a operat preluarea, cu prevederile art.12 din Constitutia din 1952.
     Potrivit acestor prevederi (art.12 din Constitutia din 1952), dreptul de proprietate personala a cetatenilor asupra casei de locuit era ocrotit de lege, iar potrivit art.481 Cod civil, nimeni nu putea fi silit a ceda proprietatea sa, decat pentru o cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
     Dreptul de proprietate privata al autorului reclamantilor asupra imobilului a fost incalcat, fara vreo justificare intemeiata de interesul general, securitatea statului ori siguranta publica si fara vreo prealabila si dreapta despagubire, concomitent cu incalcarea libertatii de exprimare.
     Nu numai preluarea acestei cote s-a facut insa, fara titlu valabil, ci si preluarea celeilalte cote de jumatate, asa cum in mod legal si temeinic a apreciat instanta de apel (si chiar instanta de fond, intr-o prima etapa), in baza Decretului nr.223/1974.
     Urmand aceleasi etape in aprecierea valabilitatii preluarii, prevazute de art.6 al.1 din Legea nr.213/1998, prevederile Decretului nr.223/1974 nu erau in concordanta cu reglementarile constitutionale in vigoare la momentul preluarii.
     Sub acest aspect, instanta de apel a retinut in mod legal si temeinic caracterul nevalabil al preluarii celeilalte cote de 1/2, in baza Decretului nr.223/1974, apreciind suficiente considerentele expuse initial de catre instanta de fond sub acest aspect.
     Potrivit reglementarilor constitutionale in vigoare la momentul preluarii, respectiv art.12 si art.36 din Constitutia din 1965 (republicata in 1986), in proprietatea statului nu puteau trece decat terenurile si constructiile expropriate pentru lucrari de interes public si numai cu plata unei juste despagubiri, dreptul de proprietate personala asupra casei de locuit si asupra terenului aferent acesteia fiind ocrotit de lege, iar art.17 din aceeasi Constitutie consacra principiul nediscriminarii cetatenilor.
     Decretul nr.223/1974 a reglementat neconstitutional, preluarea, fara vreo justificare, a imobilelor, inclusiv a unicei locuinte (cum este cazul in speta), apartinand cetatenilor romani care paraseau tara, operand o deposedare fara titlu valabil, o incalcare flagranta a dreptului de proprietate particulara imobiliara, garantat constitutional, asa cum in mod corect a apreciat instanta de fond sub acest aspect.
     Indiferent daca imobilul era preluat cu plata, prin "vanzarea" catre stat, sau fara plata (in functie de ipotezele de preluare reglementate de decret), preluarea era una fara titlu valabil.
     Preluarea fara plata nu comporta discutii, discriminarea facuta intre cetatenii cu domiciliul in tara si cei cu domiciliul in strainatate, sub aspectul dreptului de a detine in proprietate imobile pe teritoriul Romaniei, fiind evidenta, dupa cum evidenta este si incalcarea flagranta a dreptului de proprietate imobiliara asupra locuintei, prin preluarea acesteia fara o justificare intemeiata pe cauza de utilitate publica, siguranta publica ori securitate nationala si fara o dreapta si prealabila despagubire.
     Si in cazul preluarii cu plata, discriminarea era evidenta, pentru aceleasi considerente, iar restrangerea nejustificata a dreptului de dispozitie juridica asupra imobilului-locuinta, sub aspectul libertatii contractuale, din perspectiva alegerii cumparatorului (ce nu putea fi decat statul), era intemeiata pe o obligatie legala implicita de a vinde statului, reglementarea legala ce instituia o astfel de obligatie fiind neconstitutionala, aducand atingere dreptului de proprietate personala asupra imobilului cu destinatia de locuinta, garantat constitutional, cat timp nu era justificata de o cauza de utilitate publica sau privind siguranta nationala ori securitatea publica.
     Asa cum in mod legal si temeinic a apreciat instanta de apel, Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.498/2003, sunt norme de aplicare, iar nu de interpretare a legii, astfel incat normele instituite de pct.1.4 lit.B constituie o adaugare la lege. Mai mult, chiar daca s-ar admite caracterul de norme metodologice de interpretare a legii, date fiind referirile exprese din chiar textul acestora, interpretarea ar putea fi una obligatorie exclusiv pentru unitatea detinatoare, sesizata cu notificarea, in procedura administrativa de retrocedare, prevazuta de legea speciala de reparatie, nu si pentru instanta judecatoreasca, investita cu actiunea speciala in revendicare (in retrocedarea imobilului preluat abuziv, fara titlu valabil, de catre statul roman, in perioada regimului comunist), formulata de fostul proprietar impotriva cumparatorului de la stat, obligata a aprecia asupra caracterului preluarii din perspectiva prevederilor art.6 al.1 din Legea nr.213/1998.
     Asadar, intreg imobilul a fost preluat fara titlu valabil de catre stat, in speta nepunandu-se problema inadmisibilitatii actiunii in revendicarea imobilului si nici problema lipsei de legitimare procesuala activa a vreunuia dintre reclamanti, din perspectiva niciunuia dintre aspectele sub care cele doua exceptii au fost analizate de catre instanta de apel.
     In ceea ce priveste admisibilitatea actiunii in revendicarea imobilului preluat abuziv de catre stat, in perioada regimului comunist, formulata de catre comostenitorii fostilor coproprietari, impotriva cumparatorului de la stat, cat timp se revendica de catre toti comostenitorii, intreg imobilul, in materialitatea lui, nu se pune problema aprecierii admisibilitatii in raport de cotele-parti din dreptul de proprietate asupra imobilului, preluate in temeiuri diferite.
     Mai mult, cercetarea admisibilitatii actiunii in revendicare sub acest aspect a devenit superflua cat timp s-a retinut (in cele ce preced) faptul ca intreg imobilul a fost preluat in mod abuziv, fara titlu valabil. 
     In ceea ce priveste legitimarea procesuala activa (in raport de ambele capete de cerere), se impune precizarea faptului ca legitimarea procesuala activa trebuie analizata in raport de intregul imobil si cumulat, pentru ambele capete de cerere, iar nu in raport de fiecare din cotele-parti din dreptul de proprietate asupra acestuia, preluate in temeiuri diferite, ori in raport de fiecare capat de cerere in parte, asa cum in mod gresit a apreciat instanta de apel.
     Caracterul preluarii nu se analizeaza sub aspectul legitimarii procesuale active, ci constituie un aspect esential al fondului, respectiv premisa de la care se porneste in cercetarea fondului actiunii in revendicarea imobilului preluat abuziv, instrainat in temeiul Legii nr.112/1995.
     Cat timp s-a retinut preluarea abuziva, fara titlu valabil, a intregului imobil, cercetarea legitimarii procesuale active in raport de fiecare cota-parte din dreptul de proprietate, preluata pe temeiuri diferite, asa cum a procedat instanta de apel, este superflua si lipsita de temei.
De asemenea, in ce masura unul sau altul dintre reclamanti are vocatie succesorala efectiva doar la mostenirea unui sau altuia dintre cei doi soti defuncti, deveniti coproprietari in urma primei preluari, nu constituie o problema de legitimare procesuala activa in revendicarea imobiliara a imobilului preluat abuziv, ci o problema de aplicare a regulilor devolutiunii succesorale, ce excede cadrului procesual, cat timp reclamantii comostenitori nu au solicitat stabilirea cotelor-parti din dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat (si nici partajul acestuia), ca accesoriu al capetelor de cerere privind revendicarea si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare.
Aplicarea regulilor devolutiunii succesorale constituie o etapa ulterioara admiterii actiunii speciale in revendicarea imobilului preluat abuziv, formulata de catre comostenitorii fostilor coproprietari impotriva cumparatorului de la stat, etapa care nu este intotdeauna litigioasa, putand avea si caracter necontencios (dezbaterea succesorala notariala), cu privire la imobilul retrocedat, in privinta caruia comostenitorii (mai putin cei care au renuntat in mod expres), au fost repusi de drept in termenul legal de optiune succesorala prin chiar introducerea actiunii in revendicare.
     Intr-adevar, Teodorescu-Frumosu Sanda-Victoria, Magda Margareta-Tatiana si Marinescu Ana-Elena, in calitate de fiice ale celor doi defuncti, au renuntat expres la mostenirea defunctei lor mame, neputand fi considerate ca repuse in termenul de optiune succesorala cu privire la cota-parte din dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, preluata de la aceasta in temeiul Decretului nr.223/1974. Asa cum in mod legal si temeinic a retinut instanta de fond, legitimarea procesuala activa a acestora nu poate fi contestata insa, in virtutea calitatii lor de mostenitori ai defunctului lor tata, in raport de care au  fost repuse de drept in termenul de optiune succesorala cu privire la imobilul a carui retrocedare se solicita.
     Pentru situatia imobilelor vandute in temeiul Legi nr.112/1995, fostilor proprietari li se recunoaste nu numai dreptul de a formula notificare pentru a declansa procedura administrativa de retrocedare, concomitent cu actiunea in justitie in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, ci si dreptul la actiunea directa in revendicare, singura sau insotita de cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, pornind de la premisa ca prima etapa obligatorie in cercetarea fondului actiunii in revendicare, sub aspect probator, este aceea de a statua asupra valabilitatii titlurilor ce se opun (in lipsa valabilitatii unui sau a ambelor titluri, cercetarea fondului actiunii in revendicare comporta aspecte diferite).
     Prin urmare, comostenitorii fostilor coproprietari sunt de drept repusi in termenul de optiune succesorala cu privire la imobilul preluat abuziv, fara titlu valabil, prin chiar cererea de chemare in judecata ce declanseaza actiunea in revendicare.
     Repunerea de drept in termenul de optiune succesorala a mostenitorilor fostilor proprietari in aceasta ipoteza rezulta din interpretarea extensiva a prevederilor art.4 al.3 raportat la alineatele 2 si 4 ale aceluiasi articol din Legea nr.10/2001, republicata.
     Chiar daca textele legale mentionate se refera la cererea de restituire formulata in procedura administrativa a legii speciale de reparatie, ele sunt aplicabile extensiv si cererii de chemare in judecata ce declanseaza actiunea in revendicare, ca ipoteza concreta ce se circumscrie ipotezei legale, cat timp prevederile speciale ale legii de reparatie nu deroga de la prevederile de drept comun sub acest aspect, neexcluzand in mod expres actiunea in revendicare impotriva cumparatorului imobilului preluat abuziv, fara titlu valabil, si nici implicit, prin reglementarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, cat timp aceasta din urma actiune nu este reglementata ca unic mijloc de obtinere a retrocedarii imobilului, concomitent cu obligatia legala expresa de a declansa procedura administrativa de restituire in natura, ce trebuia reglementata expres ca atare, fata de dispozitiile art.18 lit.c din legea speciala de reparatie (republicata), pentru ipoteza in care se urmarea restituirea in natura a imobilului vandut, iar nu prin echivalent.
     Fata de cele retinute, in temeiul art.312 al.1-3 si al.5 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va casa decizia recurata, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului de catre acelasi tribunal, fiind necesara cercetarea fondului pricinii, sub aspectul ambelor capete de cerere, in raport de dezlegarea data de prezenta problemelor de drept analizate.
     Cauza va fi trimisa spre rejudecarea apelului, dat fiind caracterul devolutiv al caii de atac, precum si faptului ca prima instanta a pronuntat o solutie pe fondul cauzei, schimbata in apel, prin pronuntarea unor solutii pe exceptie.
     In temeiul art.274 al.1 raportat la art.316 Cod procedura civila, Curtea va respinge cererea intimatilor Tanase privind cheltuielile de judecata, ca neintemeiata, recurentii nefiind in culpa procesuala in aceasta faza procesuala.
     
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de catre acelasi recurentii-reclamanti Teodorescu-Frumosu Alexandru-Tadeus, Teodorescu-Frumosu Mihail-Antonio, Marinescu Ana-Elena si Magda Nicolae-Iosif, toti cu domiciliul in Bucuresti, bd. Ion Mihalache, nr.38, bl.33A, sc.B, et.9, ap.74, sector 1, la mandatar Iacobescu Gheorghe, impotriva deciziei civile nr.699/27.09.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila in dosar nr.4039/2003, in contradictoriu cu intimatii-parati Municipiul Bucuresti prin Primar General, cu sediul in Bucuresti, bd. Regina Elisabeta, nr.47, sector 5, Tanasa Ion-Viorel si Tanasa Alina-Ruxandra, ambii cu domiciliul in Bucuresti, bd. Gheorghe Marinescu, nr.45-47, ap.2, sector 5.
Caseaza decizia recurata si trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiasi instante.
Respinge cererea intimatilor Tanase privind cheltuielile de judecata ca neintemeiata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 18.04.2006.

      Presedinte                                    Judecator                         Judecator Liliana-Zoleta Korösi                       Silvia Pana                                 Alina-IulianaTuca                                                

            
                                                                                     Grefier
                                                                               Noemi-Gratiela Stanciu





Red. L.Z.K./2 ex./15.05.2006

DOSAR NR. 2837/2/2005 (Nr. vechi 181/2005 )

     ROMANIA
CURTEA DE APEL  BUCURESTI -SECTIA a IX-a CIVILA  SI  PENTRU
                   CAUZE  PRIVIND  PROPRIETATEA  INTELECTUALA

I N C H E I E R E
Sedinta  publica  de la 11.04.2006.
        Curtea  compusa  din :
PRESEDINTE - LILIANA-ZOLETA KORÖSI
JUDECATOR -  SILVIA   PANA
JUDECATOR -  ALINA-IULIANA TUCA
GREFIER       -   NOEMI GRATIELA STANCIU


      Pe rol  judecarea  cererii de  recurs   formulata  de  recurentii-reclamanti TEODORESCU FRUMOSU ALEXANDRU TADEUS, TEODORESCU  FRUMOSU MIHAIL ANTONIO , MARINESCU ANA ELENA  si MAGDA IOSIF  impotriva deciziei   civile  nr.699 din 27.09.2004   pronuntata de Tribunalul Bucuresti -Sectia a V-a Civila   in dosarul nr. 4039/2003 in contradictoriu  cu intimatii-parati MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN  PRIMARUL GENERAL, TANASA ION VIOREL si TANASA  ALINA RUXANDRA . 
     La apelul nominal  facut  in sedinta  publica  au raspuns recurentii-reclamanti TEODORESCU FRUMOSU ALEXANDRU TADEUS, TEODORESCU  FRUMOSU MIHAIL ANTONIO, MARINESCU ANA ELENA  si MAGDA IOSIF  prin mandatar  Iacobescu Gheorghe  cu procura speciala autentificata sub nr. 11807 din 09.12.2002 de BNP Cristina Denisa Simion  la fila 57 din dosarul nr. 6684/2002 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti  si prin avocat Mihaescu Paula cu delegatie de substituire nr.40 din 11.04.2006 la dosar, intimatul-parat MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic Liliana Galesanu, cu delegatia la dosar, intimatii-parati TANASA ION VIOREL personal si asistat de avocat Petrescu Maria cu imputernicirea avocatiala nr.252427 din 24.03.2005 la dosar si TANASA  ALINA RUXANDRA prin acelasi avocat.
     Procedura  legal indeplinita.
     Grefierul de sedinta a  facut referatul cauzei  dupa care :
     Recurentii-reclamanti, prin avocat, si intimatii-parati Tanasa, prin avocat, invedereaza instantei faptul ca cererea de stramutare formulata de recurentii-reclamanti a fost respinsa de catre Inalta Curtea de Casatie si Justitie, dar la acest moment nu pot prezenta un certificat de grefa in acest sens .
     Curtea acorda cuvantul pe probe.
     Recurentii-reclamanti, prin avocat, solicita incuviintarea probei cu inscrisuri, in cadrul carora inteleg sa depuna acte din care sa rezulte modul in care s-au aplicat prevederile Legii nr.112/1995 la momentul cumpararii  imobilului din litigiu, respectiv faptul ca familia Tanasa a crescut in mod artificial numarul membrilor familiei, pentru a putea primi cu chirie un spatiu mai mare; de asemenea, doresc sa depuna inscrisuri ce provin de la diverse institutii ale statului ce atesta profilul moral al autorului recurentilor, respectiv al numitului Mogda Alexandru, intrucat prin intampinarea depusa la dosar, intimatii au facut niste afirmatii care nu au un suport real.
     Intimatii-parati Tanasa, prin avocat, se opun admiterii probei cu inscrisuri solicitata de recurentii-reclamanti, considerand ca inscrisurile enumerate de acestia nu au relevanta in solutionarea recursului de fata. Pentru intimatii-parati, solicita incuviintarea probei cu inscrisurile  ce au fost deja depuse la dosar, respectiv actul aflat la fila 45 dosar recurs, reprezentand un raspuns al SC Cotroceni SA la cererea formulata de intimati, adresa pe care o solicita doar pentru confirmarea probelor lor, ce au fost deja administrate in prezenta cauza.
     Municipiul Bucuresti prin primarul General, prin consilier juridic, solicita respingerea probelor solicitate de recurentii-parati, intrucat acestea sunt nerelevante pentru solutionarea recursului, aratand ca la momentul incheierea contractului, primaria a tinut seama de prevederile si clauzele contractului de inchiriere deja existent precum si de  unele relatii primite de la primaria de sector si nicidecum de numarul  membrilor familiei intimatilor-parati.Totodata, arata ca nu se opun la proba cu inscrisul solicitat de intimatii-parati Tanasa.
     Curtea, deliberand  asupra probelor  solicitate de recurentii-parati, le apreciaza ca partial inadmisibile, iar partial inutile si neconcludente si le respinge ca atare, pentru urmatoarele considerente: declaratia extrajudiciara a tertului privind numarul membrilor familiei intimatilor Tanasa este o proba inadmisibila fata de prevederile art.305 C.pr.civ., intrucat se tinde indirect la administrarea unei probe testimoniale in recurs; cu privire la inscrisurile pe care recurentii doresc sa le depuna in contraproba fata de sustinerile intimatilor din intampinare, acestea nu pot fi primite deoarece aspectele de dovedit exced cadrului procesual, in conditiile in care nici apararile din intampinare, ce exced cadrului procesual nu pot fi avute in vedere in speta; cu privire la celelalte inscrisuri depuse, se constata faptul ca unele dintre acestea au fost deja depuse la dosarul cauzei, iar altele nu au relevanta fata de cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare in judecata, prin motivele de apel si respectiv  motivele de recurs.
     Curtea, deliberand asupra probei cu inscrisuri solicitata de intimatii-parati Tanasa, respectiv inscrisul aflat la fila 45 dosar recurs, reprezentand un raspuns  al SC Cotroceni SA la cererea formulata de intimati, o apreciaza ca inutila, fata de data emiterii adresei respective, continutul acesteia si sustinerile intimatilor-parati care au afirmat ca respectiva adresa vine doar sa intareasca probele cu inscrisuri deja administrate in cauza.
     Intimatii-parati Tanasa, prin avocat, invoca exceptia nulitatii recursului  considerand ca motivele invocate de recurentii-reclamanti nu se incadreaza in nici unul din motivele prevazute de art. 304 C.pr.civ.
     Recurentii-reclamanti, prin avocat, solicita respingerea exceptiei nulitatii recursului, apreciind ca motivele de recurs se incadreaza in prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
     Curtea, deliberand asupra exceptiei procesuale de procedura, peremptorie si absoluta a nulitatii recursului, invocata de intimatii-parati Tanasa, o apreciaza ca neintemeiata si, in raport de prevederile art. 306 alin.3 C.pr.civ., o respinge ca atare, retinand ca motivele de recurs formulate de recurentii-reclamanti se incadreaza in prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.
     Recurentii-reclamanti, prin avocat, invedereaza Curtii ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicita acordarea cuvantului pe cererea de recurs.
     Intimatii-parati Tanasa,  prin avocat,invedereaza Curtii ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicita acordarea cuvantului pe cererea de recurs.
     Municipiul Bucuresti prin primarul General, prin consilier juridic,invedereaza Curtii ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat si solicita acordarea cuvantului pe cererea de recurs.
     Curtea constatand cauza in stare de judecata, acorda cuvantul pe recursul declarat.
     Recurentii-reclamanti, prin avocat, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat si motivat , modificarea in tot a deciziei civile recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, fara cheltuieli de judecata , depunand si concluzii scrise.
     Mandatarul recurentilor-reclamanti depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
     Intimatii-parati Tanasa,  prin avocat, solicita respingerea recursului formulat si motivat de recurentii-reclamanti, ca fiind nefondat, mentinerea deciziei civile atacate ca fiind legala si temeinica, cu obligarea recurentilor-reclamanti la plata cheltuielilor de judecata. In sustinerea pozitiei sale, precizeaza ca, preluarea imobilului din litigiu in baza Decretului nr. 223/1974 a fost legala , recurentii-reclamanti beneficiind de despagubiri pentru respectivul imobil .
     Municipiul Bucuresti prin primarul General, prin consilier juridic, solicita respingerea recursului, mentinerea deciziei civile atacate ca fiind legala si temeinica.
     Considerand cauza lamurita,  Curtea dispune inchiderea dezbaterilor.
     
C U R T E A

In temeiul art. 260 alin.1 C.pr.civ., avand nevoie de timp pentru a delibera, acordand astfel posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise,
D I S P U N E

Amana pronuntarea cauzei pentru data de 18.04.2006.
Data  in sedinta publica de azi, 11.04.2006.

PRESEDINTE            JUDECATOR             JUDECATOR         GREFIER