Termenul de motivare a recursului curge, in cazul in care partea declara recurs anterior comunicarii deciziei apelate, de la momentul declararii recursului si nu de la data comunicarii deciziei conform principiului echipolentei.
(Decizie nr. 1080 din data de 23.06.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Termenul de motivare a recursului curge, in cazul in care partea declara recurs anterior comunicarii deciziei apelate, de la momentul declararii recursului si nu de la data comunicarii deciziei conform principiului echipolentei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.1080/23.06.2009)
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.3644/19.05.2008, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis in parte cererea formulata de reclamanta-parata T.L., in contradictoriu cu B.C.; a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, in cote egale de contributie, apartamentul nr.106 situat in B., sector 5, str.N. nr.8, bl. P 57, sc.4, et.2, in valoare de 275.340 RON; a sistat starea de indiviziune asupra masei partajabile, dupa cum urmeaza: a atribuit in deplina proprietate si linistita posesie reclamantei-parate apartamentul nr.106, situat in B., sector 5, str.N. nr. 8, bl.P57, sc.4, et.2, in valoare de 275.340 RON; a obligat reclamanta-parata la plata catre paratul-reclamant a sumei de 137.670 RON, cu titlu de sulta; a acordat termen pentru plata sultei 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari si a obligat paratul-reclamant la plata catre reclamanta-parata a sumei de 819,3 RON, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca, potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobandire in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor si constituie proprietatea codevalmasa a acestora. Codevalmasii, neavand de la inceput stabilit dreptul de proprietate asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabileste cota fiecarui sot in ansamblu, pentru totalitatea bunurilor dobandite in timpul casatoriei. Cota fiecarui sot se stabileste in raport cu aportul avut in intreaga perioada a casatoriei si apare ca vadit gresita retinerea unei cote in functie de modalitatea de achitare a unui singur bun (in prezenta speta-imobilul). Astfel, plata exclusiva a ratelor de achizitionare a unui bun in timpul casatoriei confera doar un drept de creanta (care nu s-a solicitat in cauza), neinfluentand cota de contributie la dobandire a bunurilor care se calculeaza asupra intregii mase partajabile si in raport de intreaga perioada a casatoriei. Prin urmare, instanta de fond nu a retinut in favoarea reclamantei-parate o cota majora de contributie la dobandire a masei partajabile pentru simplul motiv ca ar fi achitat exclusiv anumite rate in timpul casatoriei ori parte din avans. Concluzionand, din analiza probelor administrate in cauza, raportat la intreaga perioada a casatoriei, in opinia instantei, niciuna dintre parti nu a dovedit ca a avut o cota de contributie majora, semnificativa la dobandirea masei partajabile.
Pe cale de consecinta, fata de cele expuse anterior, prin incheierea pronuntata la data de 03.12.2007, avand in vedere dispozitiile art. 30 din Codul familiei raportat la art.6735 Cod procedura civila, a admis in pane cererea principala precum si cererea reconventionala si a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei cu cote egale de contributie o masa partajabila compusa din apartamentul nr. 106, situat in Bucuresti, sector 5, str.N. nr.8, bl. P 57, sc.4, et.2.
Analizand aceste criterii prin prisma situatiei de fapt retinute prin incheierea de admitere in principiu data la 03.12.2007, instanta de fond a avut in vedere ca, in afara criteriului domiciliului, ambele parti se califica in mod egal la atribuirea imobilului in contextul in care acordul la atribuire este inexistent iar cotele de contributie la dobandirea bunului sunt egale, niciuna dintre parti ne dovedind ca a adus imbunatatiri apartamentului. Totusi, in opinia instantei, se impune ca imobilul in litigiu sa fie atribuit reclamantei-parate, chiar daca aceasta isi are domiciliul in Italia, avand in vedere ca din inscrisurile depuse la dosar (filele 37-72, 121-196), rezulta ca, din februarie 1994 pana in ianuarie 1995, ratele in vederea achitarii locuintei i-au fost retinute din salariu de pe statele de plata si chiar daca acest aspect nu a putut fi avut in vedere pt. retinerea unei cote majore de contributie (pentru motivele expuse anterior) se poate avea in vedere ca si criteriu pentru atribuirea imobilului.
Prin decizia civila nr. 462/09.04.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelul declarat de catre apelantul-parat B.C.; a schimbat in parte sentinta, in sensul ca a atribuit paratului imobilul si l-a obligat pe acesta la plata catre reclamanta a sumei de 137.670 lei, cu titlu de sulta; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei; a obligat intimata la plata catre apelant a sumei de 10,15 lei, cheltuieli de judecata.
Referitor la critica apelantului intemeiata pe interesul copilului, care desi major, locuieste impreuna cu tatal sau in apartamentul supus partajului, Tribunalul a retinut din probele administrate de intimata si din inscrisul olograf semnat de fiul sau, B.G.C., ca acesta din anul 2007 nu mai locuieste cu tatal sau, in imobil locuind numai apelantul si concubina acestuia, M.A..
Intimata are domiciliul stabilit in Italia, in timp ce apelantul locuieste efectiv in apartamentul supus partajului. In consecinta, faptului ca intimata-reclamanta a achitat ratele pentru apartament intr-o anumita perioada de timp, fara dovedirea unei cote majoritare de contributie, nu i se poate da eficienta superioara faptului ca dupa plecarea intimatei in Italia, apelantul a continuat si continua sa locuiasca in acest imobil. De asemenea, nu rezulta ca acesta ar avea posibilitatea de a locui in alta parte.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat intimata-reclamanta, la data de 29.04.2009.
Instanta de recurs, la termenul din 23.06.2009, a pus in discutia partilor exceptia procesuala de procedura, absoluta, peremptorie a nulitatii recursului, pentru nemotivarea acestuia in termenul legal prevazut de art.301 raportat la art.284 alin.3 Cod procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art.137 Cod procedura civila, Curtea va analiza prioritar exceptiei invocate pe care, in majoritate, o va admite, pentru urmatoarele considerente:
Instanta considera ca se afla in prezenta unei situatii de echipolenta intemeiate pe dispozitiile art.284 alin.3 Cod procedura civila.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 301 alin. 1 Cod procedura civila, termenul de recurs este de 15 zile de comunicarea hotararii. Dispozitiile art.284 alin.2-4 se aplica in mod corespunzator.
Potrivit dispozitiilor art.303 alin.1 Cod procedura civila, recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.
In aplicarea principiului echipolentei, in baza art.102 alin.2 Cod procedura civila si a art.301 Cod procedura civila, care face trimitere la art.284 Cod procedura civila, actul comunicarii in vederea exercitarii recursului este inlocuit cu alte acte echivalente - declararea recursului inainte de comunicarea hotararii - art.284 alin.3 Cod procedura civila - fiind unul dintre aceste acte echivalente.
Verificand dosarul de apel, Curtea constata ca decizia civila nr.462/03.04.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, i s-a comunicat intimatei-reclamante la data de 12.05.2009, dar la o alta adresa decat adresa domiciliului procesual ales de catre aceasta si indicat instantei la termenul din data de 09.04.2009.
Cu toate acestea, recurenta, prin aparator ales, declara recurs impotriva deciziei pronuntate la data de 09.04.2009, in dosarul nr.1493/302/2007, de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, la data de 29.04.2009.
Potrivit dispozitiilor art.284 alin.3 Cod procedura civila, care se aplica si in faza procesuala a recursului, conform art.301 alin.1 Cod procedura civila, daca o parte face apel, respectiv recurs, inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata de la data depunerii cererii de apel, respectiv de recurs. Introducerea recursului inainte de comunicarea hotararii echivaleaza, deci, cu luarea la cunostinta a hotararii atacate si, din acel, moment partea are la dispozitie un termen de 15 zile pentru motivarea recursului.
In consecinta, intimata-reclamanta T.L. avea posibilitatea sa motiveze recursul in termen de 15 zile de la data declararii acestuia, deci de la data de 29.04.2009.
Faptul ca decizia instantei de apel nu a fost comunicata nu reprezinta un impediment in motivarea recursului, atata vreme cat recurenta si-a asumat aceasta responsabilitate, prin declararea recursului anterior comunicarii deciziei pronuntate de instanta de apel.
In acest context, Curtea considera necesar sa precizeze ca instituirea termenelor privind declararea cailor de atac si a intervalului de timp in care acestea trebuie motivate reprezinta limite legale admise ale dreptului de acces la un tribunal, interpretat ca o componenta materiala a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In cauza dedusa judecatii, in aplicarea acestei limitari, a fost esentiala imprejurarea ca recurenta a fost asistata de un aparator ales, persoana cu cunostinte de specialitate, pe tot parcursul judecatii, astfel incat acesta trebuia sa prevada si sa informeze partea cu privire la consecintele juridice ale declararii recursului anterior comunicarii deciziei civile pronuntate de instanta de apel si sa depuna toate diligentele necesare prezervarii drepturilor procesuale ale acesteia.
In acelasi sens, conform dispozitiilor de drept intern, art.723 alin.1 Cod procedura civila, drepturile civile trebuie exercitate cu buna-credinta, ceea ce inseamna ca recurenta putea sa ia cunostinta, cu minimum de diligente, de continutul deciziei recurate, cel putin de la data citarii ei in fata instantei de recurs, si sa fundamenteze aceste motive pana la prima zi de infatisare in fata instantei de recurs.
Pentru considerentele expuse, Curtea va gasi fondata exceptia nulitatii recursului formulat de recurenta reclamanta T.L. impotriva deciziei civile nr.462 A din 09.04.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, in contradictoriu cu intimatul parat B.C., pentru nemotivarea acestuia in termen, motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, in majoritate, va constata nul recursul.
Avand in vedere ca intimatul B.C. nu a depus la dosar dovada efectuarii cheltuielilor de judecata, aferente recursului, Curtea va respinge, ca nefondata, cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecata.
OPINIE SEPARATA,
in sensul respingerii exceptiei nulitatii recursului, ca nefondata
Consider ca, in speta, fata de argumentele ce urmeaza, exceptia nulitatii recursului nu este fondata.
Astfel, la data solutionarii in fond a apelului, intimata reclamanta T.L., prin avocat, a indicat ca domiciliu ales, pentru comunicarea actelor de procedura, adresa din B., strada V.nr.1, bloc 32, scara 2, apt.88, sector 5.
Hotararea recurata, respectiv decizia civila nr.462/09.04.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, a fost comunicata intimatei reclamante T.L. la domiciliul sau, respectiv B., strada V.O. nr.18, bloc A 31, scara A, parter, apt.1, sector 6, la data de 12.05.2009, cum rezulta din dovada de comunicare aflata la fila 43 dosar apel.
Reclamanta T.L. a exercitat calea de atac a recursului la data de 29.04.2009, anterior momentului comunicarii deciziei atacate la adresa indicata initial de parte, iar nu la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura.
Potrivit art.303 alin.1 din Codul de procedura civila, recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.
Alineatul 2 al aceluiasi articol dispune in sensul ca "termenul pentru depunerea motivelor se socoteste de la comunicarea hotararii, chiar daca recursul s-a facut mai inainte".
In speta, intimatei reclamante nu i-a fost comunicata, la adresa indicata in sedinta publica din 09.04.2009, hotararea astazi recurata, astfel ca este in termen sa depuna motivele de recurs dupa comunicare, imprejurare ce trebuie complinita de instanta de apel.
Conform art.301 din Codul de procedura civila, "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel". Textul, in teza a doua, precizeaza ca dispozitiile art.284, din materia apelului, se aplica in mod corespunzator.
Asadar, cat priveste punctul de plecare, art.301, ca o aplicatie concreta a regulii generale din art.102 alin.1 din Codul de procedura civila, stabileste norma de drept comun, potrivit careia termenul de recurs curge de la comunicare. Deci, ori de cate ori legea nu prevede in mod expres un alt moment, termenul se va calcula de la comunicarea hotararii.
Pentru a avea eficienta in privinta curgerii termenului de recurs este insa nevoie, in opinia mea, sa se comunice o copie de pe hotarare partilor in litigiu, iar comunicarea sa nu fie viciata (ca in cazul de fata, cand s-a realizat la alta adresa).
Cazul de echipolenta retinut in opinia majoritara nu-si gaseste aplicare in situatia de fata, pe de o parte, deoarece dispozitiile art.284 alin.3 din Codul de procedura civila, sunt incidente in mod corespunzator doar daca nu exista o dispozitie expresa, referitoare la judecata recursului, ce deroga de la exceptiile instituite de aceasta norma, in fapt art.303 alin.2 din Codul de procedura civila, ceea ce face ca textul de lege invocat sa devina inaplicabil, iar, pe de alta parte, intrucat o astfel de abordare limiteaza practic accesul la o instanta competenta, care trebuie sa fie efectiv, drept recunoscut de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, este posibil ca partea sa exercite calea de atac a recursului chiar inainte de motivarea hotararii instantei de apel, fiind in imposibilitate de a-si prezenta, in termen de 15 zile de la data depunerii declaratiei de recurs, criticile sale prin raportare la considerentele deciziei recurate, inca neredactata. Motivarea recursului, in abstract, doar pentru a respecta termenul de 15 zile impus de art.284 alin.3 din Codul de procedura civila, nu face decat sa prejudicieze pe recurent, iar nu sa-l protejeze, ca urmare a diligentei de care a dat dovada prin formularea caii de atac a recursului inainte de termen.
De altfel, acest caz de echipolenta poate fi inlaturat si de prevederile textului actual al art.287 alin.4 din Codul de procedura civila, modificat prin Legea nr.219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr.138/2000, ce se regaseste in Titlul IV "Apelul" din Codul de procedura civila, care are o redactare aproape identica celei din art.303 alin.2, in sensul ca termenul de motivare a caii de atac se socoteste de la comunicarea hotararii, chiar daca apelul s-a declarat inainte de comunicare.
Necoroborarea dispozitiilor art.303 alin.2 si art.301 din Codul de procedura civila, la momentul actual, ce reprezinta o deficienta imputabila legiuitorului, nu poate fi interpretata in defavoarea recurentului, cel care a manifestat un plus de diligenta la exercitarea recursului.
In speta insa, ceea ce are relevanta din punct de vedere juridic, in primul rand, este problema comunicarii hotararii deciziei instantei de apel, care, in fapt, nici nu s-a produs, pentru a se da prevalenta chiar prevederilor art.301 din Codul de procedura civila.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.1080/23.06.2009)
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.3644/19.05.2008, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis in parte cererea formulata de reclamanta-parata T.L., in contradictoriu cu B.C.; a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, in cote egale de contributie, apartamentul nr.106 situat in B., sector 5, str.N. nr.8, bl. P 57, sc.4, et.2, in valoare de 275.340 RON; a sistat starea de indiviziune asupra masei partajabile, dupa cum urmeaza: a atribuit in deplina proprietate si linistita posesie reclamantei-parate apartamentul nr.106, situat in B., sector 5, str.N. nr. 8, bl.P57, sc.4, et.2, in valoare de 275.340 RON; a obligat reclamanta-parata la plata catre paratul-reclamant a sumei de 137.670 RON, cu titlu de sulta; a acordat termen pentru plata sultei 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari si a obligat paratul-reclamant la plata catre reclamanta-parata a sumei de 819,3 RON, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca, potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobandire in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor si constituie proprietatea codevalmasa a acestora. Codevalmasii, neavand de la inceput stabilit dreptul de proprietate asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri, numai cu ocazia partajului se stabileste cota fiecarui sot in ansamblu, pentru totalitatea bunurilor dobandite in timpul casatoriei. Cota fiecarui sot se stabileste in raport cu aportul avut in intreaga perioada a casatoriei si apare ca vadit gresita retinerea unei cote in functie de modalitatea de achitare a unui singur bun (in prezenta speta-imobilul). Astfel, plata exclusiva a ratelor de achizitionare a unui bun in timpul casatoriei confera doar un drept de creanta (care nu s-a solicitat in cauza), neinfluentand cota de contributie la dobandire a bunurilor care se calculeaza asupra intregii mase partajabile si in raport de intreaga perioada a casatoriei. Prin urmare, instanta de fond nu a retinut in favoarea reclamantei-parate o cota majora de contributie la dobandire a masei partajabile pentru simplul motiv ca ar fi achitat exclusiv anumite rate in timpul casatoriei ori parte din avans. Concluzionand, din analiza probelor administrate in cauza, raportat la intreaga perioada a casatoriei, in opinia instantei, niciuna dintre parti nu a dovedit ca a avut o cota de contributie majora, semnificativa la dobandirea masei partajabile.
Pe cale de consecinta, fata de cele expuse anterior, prin incheierea pronuntata la data de 03.12.2007, avand in vedere dispozitiile art. 30 din Codul familiei raportat la art.6735 Cod procedura civila, a admis in pane cererea principala precum si cererea reconventionala si a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei cu cote egale de contributie o masa partajabila compusa din apartamentul nr. 106, situat in Bucuresti, sector 5, str.N. nr.8, bl. P 57, sc.4, et.2.
Analizand aceste criterii prin prisma situatiei de fapt retinute prin incheierea de admitere in principiu data la 03.12.2007, instanta de fond a avut in vedere ca, in afara criteriului domiciliului, ambele parti se califica in mod egal la atribuirea imobilului in contextul in care acordul la atribuire este inexistent iar cotele de contributie la dobandirea bunului sunt egale, niciuna dintre parti ne dovedind ca a adus imbunatatiri apartamentului. Totusi, in opinia instantei, se impune ca imobilul in litigiu sa fie atribuit reclamantei-parate, chiar daca aceasta isi are domiciliul in Italia, avand in vedere ca din inscrisurile depuse la dosar (filele 37-72, 121-196), rezulta ca, din februarie 1994 pana in ianuarie 1995, ratele in vederea achitarii locuintei i-au fost retinute din salariu de pe statele de plata si chiar daca acest aspect nu a putut fi avut in vedere pt. retinerea unei cote majore de contributie (pentru motivele expuse anterior) se poate avea in vedere ca si criteriu pentru atribuirea imobilului.
Prin decizia civila nr. 462/09.04.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelul declarat de catre apelantul-parat B.C.; a schimbat in parte sentinta, in sensul ca a atribuit paratului imobilul si l-a obligat pe acesta la plata catre reclamanta a sumei de 137.670 lei, cu titlu de sulta; a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei; a obligat intimata la plata catre apelant a sumei de 10,15 lei, cheltuieli de judecata.
Referitor la critica apelantului intemeiata pe interesul copilului, care desi major, locuieste impreuna cu tatal sau in apartamentul supus partajului, Tribunalul a retinut din probele administrate de intimata si din inscrisul olograf semnat de fiul sau, B.G.C., ca acesta din anul 2007 nu mai locuieste cu tatal sau, in imobil locuind numai apelantul si concubina acestuia, M.A..
Intimata are domiciliul stabilit in Italia, in timp ce apelantul locuieste efectiv in apartamentul supus partajului. In consecinta, faptului ca intimata-reclamanta a achitat ratele pentru apartament intr-o anumita perioada de timp, fara dovedirea unei cote majoritare de contributie, nu i se poate da eficienta superioara faptului ca dupa plecarea intimatei in Italia, apelantul a continuat si continua sa locuiasca in acest imobil. De asemenea, nu rezulta ca acesta ar avea posibilitatea de a locui in alta parte.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat intimata-reclamanta, la data de 29.04.2009.
Instanta de recurs, la termenul din 23.06.2009, a pus in discutia partilor exceptia procesuala de procedura, absoluta, peremptorie a nulitatii recursului, pentru nemotivarea acestuia in termenul legal prevazut de art.301 raportat la art.284 alin.3 Cod procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art.137 Cod procedura civila, Curtea va analiza prioritar exceptiei invocate pe care, in majoritate, o va admite, pentru urmatoarele considerente:
Instanta considera ca se afla in prezenta unei situatii de echipolenta intemeiate pe dispozitiile art.284 alin.3 Cod procedura civila.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 301 alin. 1 Cod procedura civila, termenul de recurs este de 15 zile de comunicarea hotararii. Dispozitiile art.284 alin.2-4 se aplica in mod corespunzator.
Potrivit dispozitiilor art.303 alin.1 Cod procedura civila, recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.
In aplicarea principiului echipolentei, in baza art.102 alin.2 Cod procedura civila si a art.301 Cod procedura civila, care face trimitere la art.284 Cod procedura civila, actul comunicarii in vederea exercitarii recursului este inlocuit cu alte acte echivalente - declararea recursului inainte de comunicarea hotararii - art.284 alin.3 Cod procedura civila - fiind unul dintre aceste acte echivalente.
Verificand dosarul de apel, Curtea constata ca decizia civila nr.462/03.04.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, i s-a comunicat intimatei-reclamante la data de 12.05.2009, dar la o alta adresa decat adresa domiciliului procesual ales de catre aceasta si indicat instantei la termenul din data de 09.04.2009.
Cu toate acestea, recurenta, prin aparator ales, declara recurs impotriva deciziei pronuntate la data de 09.04.2009, in dosarul nr.1493/302/2007, de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, la data de 29.04.2009.
Potrivit dispozitiilor art.284 alin.3 Cod procedura civila, care se aplica si in faza procesuala a recursului, conform art.301 alin.1 Cod procedura civila, daca o parte face apel, respectiv recurs, inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata de la data depunerii cererii de apel, respectiv de recurs. Introducerea recursului inainte de comunicarea hotararii echivaleaza, deci, cu luarea la cunostinta a hotararii atacate si, din acel, moment partea are la dispozitie un termen de 15 zile pentru motivarea recursului.
In consecinta, intimata-reclamanta T.L. avea posibilitatea sa motiveze recursul in termen de 15 zile de la data declararii acestuia, deci de la data de 29.04.2009.
Faptul ca decizia instantei de apel nu a fost comunicata nu reprezinta un impediment in motivarea recursului, atata vreme cat recurenta si-a asumat aceasta responsabilitate, prin declararea recursului anterior comunicarii deciziei pronuntate de instanta de apel.
In acest context, Curtea considera necesar sa precizeze ca instituirea termenelor privind declararea cailor de atac si a intervalului de timp in care acestea trebuie motivate reprezinta limite legale admise ale dreptului de acces la un tribunal, interpretat ca o componenta materiala a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In cauza dedusa judecatii, in aplicarea acestei limitari, a fost esentiala imprejurarea ca recurenta a fost asistata de un aparator ales, persoana cu cunostinte de specialitate, pe tot parcursul judecatii, astfel incat acesta trebuia sa prevada si sa informeze partea cu privire la consecintele juridice ale declararii recursului anterior comunicarii deciziei civile pronuntate de instanta de apel si sa depuna toate diligentele necesare prezervarii drepturilor procesuale ale acesteia.
In acelasi sens, conform dispozitiilor de drept intern, art.723 alin.1 Cod procedura civila, drepturile civile trebuie exercitate cu buna-credinta, ceea ce inseamna ca recurenta putea sa ia cunostinta, cu minimum de diligente, de continutul deciziei recurate, cel putin de la data citarii ei in fata instantei de recurs, si sa fundamenteze aceste motive pana la prima zi de infatisare in fata instantei de recurs.
Pentru considerentele expuse, Curtea va gasi fondata exceptia nulitatii recursului formulat de recurenta reclamanta T.L. impotriva deciziei civile nr.462 A din 09.04.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, in contradictoriu cu intimatul parat B.C., pentru nemotivarea acestuia in termen, motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, in majoritate, va constata nul recursul.
Avand in vedere ca intimatul B.C. nu a depus la dosar dovada efectuarii cheltuielilor de judecata, aferente recursului, Curtea va respinge, ca nefondata, cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecata.
OPINIE SEPARATA,
in sensul respingerii exceptiei nulitatii recursului, ca nefondata
Consider ca, in speta, fata de argumentele ce urmeaza, exceptia nulitatii recursului nu este fondata.
Astfel, la data solutionarii in fond a apelului, intimata reclamanta T.L., prin avocat, a indicat ca domiciliu ales, pentru comunicarea actelor de procedura, adresa din B., strada V.nr.1, bloc 32, scara 2, apt.88, sector 5.
Hotararea recurata, respectiv decizia civila nr.462/09.04.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, a fost comunicata intimatei reclamante T.L. la domiciliul sau, respectiv B., strada V.O. nr.18, bloc A 31, scara A, parter, apt.1, sector 6, la data de 12.05.2009, cum rezulta din dovada de comunicare aflata la fila 43 dosar apel.
Reclamanta T.L. a exercitat calea de atac a recursului la data de 29.04.2009, anterior momentului comunicarii deciziei atacate la adresa indicata initial de parte, iar nu la domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura.
Potrivit art.303 alin.1 din Codul de procedura civila, recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.
Alineatul 2 al aceluiasi articol dispune in sensul ca "termenul pentru depunerea motivelor se socoteste de la comunicarea hotararii, chiar daca recursul s-a facut mai inainte".
In speta, intimatei reclamante nu i-a fost comunicata, la adresa indicata in sedinta publica din 09.04.2009, hotararea astazi recurata, astfel ca este in termen sa depuna motivele de recurs dupa comunicare, imprejurare ce trebuie complinita de instanta de apel.
Conform art.301 din Codul de procedura civila, "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel". Textul, in teza a doua, precizeaza ca dispozitiile art.284, din materia apelului, se aplica in mod corespunzator.
Asadar, cat priveste punctul de plecare, art.301, ca o aplicatie concreta a regulii generale din art.102 alin.1 din Codul de procedura civila, stabileste norma de drept comun, potrivit careia termenul de recurs curge de la comunicare. Deci, ori de cate ori legea nu prevede in mod expres un alt moment, termenul se va calcula de la comunicarea hotararii.
Pentru a avea eficienta in privinta curgerii termenului de recurs este insa nevoie, in opinia mea, sa se comunice o copie de pe hotarare partilor in litigiu, iar comunicarea sa nu fie viciata (ca in cazul de fata, cand s-a realizat la alta adresa).
Cazul de echipolenta retinut in opinia majoritara nu-si gaseste aplicare in situatia de fata, pe de o parte, deoarece dispozitiile art.284 alin.3 din Codul de procedura civila, sunt incidente in mod corespunzator doar daca nu exista o dispozitie expresa, referitoare la judecata recursului, ce deroga de la exceptiile instituite de aceasta norma, in fapt art.303 alin.2 din Codul de procedura civila, ceea ce face ca textul de lege invocat sa devina inaplicabil, iar, pe de alta parte, intrucat o astfel de abordare limiteaza practic accesul la o instanta competenta, care trebuie sa fie efectiv, drept recunoscut de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, este posibil ca partea sa exercite calea de atac a recursului chiar inainte de motivarea hotararii instantei de apel, fiind in imposibilitate de a-si prezenta, in termen de 15 zile de la data depunerii declaratiei de recurs, criticile sale prin raportare la considerentele deciziei recurate, inca neredactata. Motivarea recursului, in abstract, doar pentru a respecta termenul de 15 zile impus de art.284 alin.3 din Codul de procedura civila, nu face decat sa prejudicieze pe recurent, iar nu sa-l protejeze, ca urmare a diligentei de care a dat dovada prin formularea caii de atac a recursului inainte de termen.
De altfel, acest caz de echipolenta poate fi inlaturat si de prevederile textului actual al art.287 alin.4 din Codul de procedura civila, modificat prin Legea nr.219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr.138/2000, ce se regaseste in Titlul IV "Apelul" din Codul de procedura civila, care are o redactare aproape identica celei din art.303 alin.2, in sensul ca termenul de motivare a caii de atac se socoteste de la comunicarea hotararii, chiar daca apelul s-a declarat inainte de comunicare.
Necoroborarea dispozitiilor art.303 alin.2 si art.301 din Codul de procedura civila, la momentul actual, ce reprezinta o deficienta imputabila legiuitorului, nu poate fi interpretata in defavoarea recurentului, cel care a manifestat un plus de diligenta la exercitarea recursului.
In speta insa, ceea ce are relevanta din punct de vedere juridic, in primul rand, este problema comunicarii hotararii deciziei instantei de apel, care, in fapt, nici nu s-a produs, pentru a se da prevalenta chiar prevederilor art.301 din Codul de procedura civila.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Chemare in judecata (actiuni, cereri)
DISCRIMINARE SI HARTUIRE MORALA IN CADRUL DERULARII RAPORTURILOR DE MUNCA. DAUNE MORALE. NETEMEINICIA CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA. - Sentinta civila nr. 1752/LM/2009 din data de 14.05.2009Neindeplinirea procedurii prevazute de art. 720/1 Cod proc. civila atrage respingerea cererii ca inadmisibila. - Decizie nr. 77/R din data de 23.03.2006
Cerere pentru recunoasterea tranzactiei formulate pe cale principala - Decizie nr. 186 din data de 25.06.2015
Restituire bursa de studii ca urmare a pierderii calitatii de student - Sentinta civila nr. 612 din data de 10.12.2014
Actiune in contencios administrativ avand ca obiect cererea de contestare a unui fapt negativ. Inadmisibilitate. Respingere recurs reclamant - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Drepturi revolutionari - Decizie nr. 173/R din data de 02.03.2010
Cheltuieli de judecata. Momentul de la care se datoreaza in caz de renuntare la judecata. - Decizie nr. 316 din data de 07.04.2006
Motive de recurs invocate dupa expirarea termenului prevazut de art. 303(1) Cod procedura civila - Decizie nr. 201 din data de 08.03.2006
Apel declarat peste termen de mostenitorul paratului nelegal citat - Decizie nr. 217 din data de 10.03.2006
Repunerea in termenul de exercitare a cailor de atac - Decizie nr. 184 din data de 02.03.2006
Compensare bugetara-situatii de inadmisibilitate - Decizie nr. 775 din data de 12.10.2004
Anulare act - Sentinta civila nr. 3761 din data de 13.05.2010
Hotarare care sa tina loc de act autentiv - Sentinta civila nr. 4692 din data de 17.06.2010
Internare medicala - Hotarare nr. 182 din data de 23.05.2011
Autoritate de lucru judecat - Hotarare nr. 1543 din data de 29.06.2011
Prescriptia dreptului de a cere executarea silita - Hotarare nr. 1598 din data de 05.07.2011
Perceptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita - Hotarare nr. 1591 din data de 05.07.2011
Art. 248,215,292 CP cu aplicare Art. 33 lit A CP - Hotarare nr. 315 din data de 07.11.2011
Schimbare incadrare juridica - Hotarare nr. 3462 din data de 03.05.2011
Atribuire termen aferent DL 42/1990 - Hotarare nr. 2514 din data de 15.11.2011