Apel. Anulare marca. Similaritate analizata vizual, fonetic, conceptual. Distinctivitate.
(Decizie nr. 84A din data de 25.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti)Apel. Anulare marca. Similaritate analizata vizual, fonetic, conceptual. Distinctivitate.
- Legea nr. 84/1998, art.6 lit.c;
- Hotararea nr. 833 din 19 noiembrie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, Regula 10;
- Legea nr. 4/1998 pentru aderarea Romaniei la Tratatul privind dreptul marcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994, art. 9.
Sub aspectul similaritatii marcilor, elementul comun al acestora este sintagma „Alexandria”, care reprezinta numele unei localitati. Intrucat elementul verbal „Alexandria” reprezinta denumirea unei localitati, nu poate fi apropriat in mod exclusiv de titularul unei marci.
Este adevarat ca reclamanta a obtinut inregistrarea marcii sale fara declaratie de renuntare la exclusivitate, asa cum a formulat parata, dar obtinerea inregistrarii marcii sale cu includerea elementului verbal „Alexandria” nu determina in mod obligatoriu si in mod absolut existenta unei protectii absolute in favoarea reclamantei.
Astfel, drepturile exclusive ale titularului de marca nu se apreciaza separat, cu referire la fiecare element in parte, ci global - pe toata marca in ansamblul ei. Or, per ansamblu, marca reclamantei este una putin distinctiva, putand fi calificata ca o marca „slaba” din punct de vedere al distinctivitatii sale.
Cum in mod corect s-a aparat parata, acordarea unei protectii unei astfel de marci, care in sine nu e suficient de distinctiva, nu se poate face decat prin limitarea la interzicerea inregistrarii unei marci identice.
Aprecierea similaritatii celor doua marci aflate in conflict nu poate fi insa facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele - de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate in conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia ii sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.
Sub aspectul clasei de produse, produsele si serviciile nu pot fi considerate asemanatoare pe motiv ca figureaza in aceeasi clasa si nici nu pot fi considerate diferite pe motiv ca figureaza in clase diferite.
Dincolo de acest principiu, instanta de apel retine ca piata relevanta, in cadrul careia ar putea exista confuzie intre cele doua marci, este reprezentata de consumatorii de carti, adica cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.
In speta, sub aspectul similaritatii vizuale si fonetice, intre „Alexandria librarii” si „editura Alexandria” exista o diferenta care nu permite unui consumator obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, sa le considere, la prima vedere, ca fiind identice. Desi ambele marci fac trimitere la denumirea unei localitati, un consumator mediu nu poate asocia denumirea unei localitati cu un anume comerciant, tinand cont ca pot exista o multitudine de comercianti in localitatea respectiva. Sub aspect conceptual, cele doua marci, vazute ca ansamblu, partial, au avut alt concept de creatie, asa cum reiese cu evidenta din descrierea lor verbala. (Decizia nr.84A din 25.03.2010 - Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea inregistrata la data de 12.12.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V a Civila, reclamanta SEDCOMLIBRIS SA a solicitat in contradictoriu cu paratii SC EDITURA ALEXANDRIA SRL si OSIM anularea marcii Editura Alexandria nr. 090199, depozit national reglementar M 2007 07785, publicata in BOPI nr. 4/2008.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, potrivit art.6 lit.c din Legea nr. 84/1998, o marca nu poate fi inregistrata daca este similara cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, daca exista un risc de confuzie pentru public, incluzand riscul de asociere cu marca anterioara.
Reclamanta a aratat ca este titulara marcii Alexandria inregistrata sub nr. 069852 pentru clasele de produse 16 si 35, conform clasificarii de la Nisa. Marca apartinand paratei este inregistrata pentru clasele 16, 35 si 41 si sustine ca elementul principal al ambelor marci este Alexandria, clasele 16 si 35 fiind comune, iar clasa 41 este complementara. Arata reclamanta ca, spre deosebire de marca anterioara, marca ulterioara este insotita de disclaimer pe cuvintele „Editura Alexandria”, in conformitate cu regula 17 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a legii nr. 84/1998. Pornind de la aceasta dispozitie legala, reclamanta apreciaza ca reprezentantii OSIM au considerat gresit ca marca anterioara ar fi indreptatita sa beneficieze de prevederile regulii 17 alin. 4, aratand ca aceasta putea fi facuta eventual doar pentru elementul „Editura”, elementul „Alexandria” apartinand reclamantei, conform certificatului de marca eliberat de OSIM si asupra caruia nu a solicitat disclaimer. In consecinta, sustine reclamanta ca OSIM trebuia sa respinga marca potrivit art. 48 si art. 6 lit. c din lege. In aceste conditii, cele doua societati au protectie legala pe aceeasi marca si pe aceeasi clasa de produse.
Reclamanta a mai aratat ca este cunoscuta la nivelul intregii tari sub denumirea „Alexandria”, pentru produsele comercializate in librarii si in alte magazine mari, publicul consumator avand cunostinta de serviciile prestate de reclamanta. De asemenea, desfasoara o activitate pe o raza teritoriala extinsa, publicitatea si promotiile facute de reclamanta au adus in atentia consumatorilor existenta marcii si legatura acesteia cu serviciile oferite. Sustinand riscul de confuzie si de asociere, reclamanta a invocat decizia Curtii de Justitie de la Benelux din 20.05.1983, precum si directiva nr. 89/104/1988. mai arata reclamanta ca cele doua marci sunt identice atat din punct de vedere auditiv si vizual, cat si din punct de vedere conceptual si nu pot coexista.
Parata SC EDITURA ALEXANDRIA SRL a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii de reprezentant, exceptie pe care nu a mai sustinut-o ulterior, asa cum s-a consemnat in incheierea de sedinta din 02.04.2009.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu motivarea ca cele doua marci nu sunt identice si nici atat de similare, incat sa produca o confuzie in randul publicului. A aratat ca, din punct de vedere auditiv si fonetic, marcile nu sunt identice, aceeasi fiind situatia si din punct de vedere vizual, fata de culorile folosite in conceptul si grafica celor doua marci. Parata a sustinut ca simpla asociere pe care publicul ar putea sa o faca intre cele doua marci ca rezultat al continutului semantic analog, nu este prin ea insasi suficienta pentru a se concluziona ca exista risc de confuzie, in sensul directivei. Arata ca exista risc de confuzie doar in situatia in care publicul ar fi indus in eroare in ce priveste originea produselor sau a serviciilor.
Parata sustine ca, in analiza similaritatii produselor si serviciilor desemnate de cele doua marci, nu are relevanta daca acestea vizeaza clase identice de produse, parata invocand regula 10 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 si Legea nr. 4/1998, aratand ca ceea ce trebuie avut in vedere este obiectul principal de activitate diferit al acestor doua societati. Sustine parata ca nu poate fi generata confuzie intre cele doua marci, intrucat cumparatorii de carti sunt persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.
Sustinand ca nu exista nici similaritate vizuala intre cele doua marci, parata a aratat ca singurul element comun este termenul „Alexandria”, care nu are caracter distinctiv, fiind uzual si de folosire curenta pe teritoriul Romaniei. In acest sens, a facut trimitere la hotararea pronuntata de Curtea Suprema din Olanda in cauza Juicy Fruit, sustinand ca in raport de caracterul slab al marcii „Alexandria” si de deosebirile pregnante dintre cele doua marci, apare evident ca nu exista risc de confuzie in cadrul segmentului de consumatori evident.
Paratul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENTII SI MARCI, desi nu a formulat intampinare, a depus la dosar concluzii scrise, in cuprinsul carora solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr. 519/ 09.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - sectia a V a Civila, a fost admisa actiunea si s-a dispus anularea marcii „Editura Alexandria” inregistrata sub nr. 090199, fiind obligata parata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in cuantum de 9,5 lei.
In motivarea sentintei, s-a retinut ca exista identitate sau similaritate a produselor sau serviciilor marcate de acestea, constatand ca atat marca reclamantei, cat si marca paratei, poarta asupra claselor de produse 16 si 35, marca paratei fiind acordata in plus si pentru clasa 41-educatie, instruire, divertisment, activitati culturale si sportive, clasa care se afla in stransa legatura cu produsele din clasele 16 si 35, fata de natura acestora.
Retinand identitatea sau similaritatea produselor sau serviciilor pentru care au fost inregistrate marcile aflate in conflict, instanta a apreciat ca se impune a se analiza in ce masura publicul considera produsele sau serviciile ca fiind ale unuia sau altuia dintre titularii marcilor.
In acest context, riscul de confuzie trebuie analizat luand in considerare marcile in ansamblu, perceptia unui consumator rezonabil de bine informat si de precaut in alegerea produsului sau serviciului, insa cu un nivel mediu de atentie in distingerea produselor sau serviciilor similare. In plus, in analiza identitatii sau similaritatii marcilor in conflict, trebuie pornit de la premisa ca exista o perceptie a marcii in ansamblul ei ca intreg, fara o evaluare atenta a detaliilor, consumatorul pastrand in memorie elementul care asigura caracterul distinctiv al marcii, intrucat rareori are ocazia de a realiza o comparatie directa a diferitelor marci, motiv pentru care trebuie sa se increada in imaginea imperfecta pe care o pastreaza in memorie.
De aceea, aprecierea riscului de confuzie trebuie sa se faca, in ceea ce priveste similaritatea vizuala, fonetica sau conceptuala a marcilor aflate in conflict, in functie de imaginea de ansamblu produsa de acestea, tinand cont de elementele lor distinctive, dominante.
In speta, se constata ca marcile supuse analizei sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic.
In analiza identitatii ori similaritatii marcilor in conflict, potrivit cu dispozitiile art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, asa cum se retine in preambulul Directivei Consiliului Comunitatilor Europene nr. 89 /EEC /21.12.1989, interpretarea conceptului de similaritate trebuie facuta in legatura cu riscul de confuzie.
Din punct de vedere vizual, marcile in conflict sunt marci combinate, cu element figurativ, iar din punct de vedere fonetic ele sunt similare, diferenta dintre acestea fiind data de cuvintele „Editura” si „librarii”. Aceasta nu poate reprezenta insa o diferentiere semnificativa, cata vreme editura si libraria semnifica activitati de publicare ori comercializare a cartii. De aceea, din punct de vedere conceptual semnele sunt similare, avand aceeasi semnificatie, cuvantul „Alexandria” fiind denumirea comuna si distinctiva a celor doua marci. Raportat la acest element dominant, rezulta ca din punct de vedere conceptual, auditiv si vizual, cele doua marci sunt identice ori similare, diferenta de ordin vizual determinata de o grafica diferita, fiind nesemnificativa sub aspectul prezentei analize.
Prin urmare, instanta a constatat ca in cauza similaritatea ori identitatea in ceea ce priveste elementul dominant al celor doua marci este suficient de pronuntata din punct de vedere vizual, fonetic si conceptual, pentru a induce in eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie in distingerea produselor similare. Astfel, instanta a apreciat ca sunt intrunite cerintele art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel la data de 31.07.2009 (data postei) parata SC EDITURA ALEXANDRIA SRL.
In motivarea apelului, s-a aratat ca in mod netemeinic a apreciat si constatat instanta de fond ca cele doua marci sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic si ca astfel ar fi de natura a induce in eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie in distingerea produselor similare.
Se arata ca aprecierea similaritatii celor doua marci aflate in conflict nu poate fi facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele-de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate in conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia ii sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.
Se arata ca trebuie observat faptul ca marca Editura Alexandria deserveste activitatea de editare, iar marca „Alexandria librarii” deserveste activitatea de comercializare de carte cu amanuntul in spatii special amenajate respectiv, in librarii, astfel ca acest aspect trebuie avut in vedere in momentul in care se analizeaza segmentul de consumatori si modalitatea in care ar putea exista riscul de confuzie in randul acestora raportat la identitatea sau similaritatea celor doua marci aflate in conflict.
La aprecierea riscului de confuzie trebuie sa se tina seama de toti factorii relevanti, si anume: identitatea produselor, similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate in conflict in functie de elementele lor distinctive, de gradul de distinctivitate, toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent.
Nu exista similaritate vizuala, sub nici un aspect-nici coloristic, nici grafic, si nici similaritate fonetica. Singurul element comun este cuvantul „Alexandria”, considerat a fi elementul dominant de distinctivitate, astfel ca in functie de acesta urmeaza sa se aprecieze si nivelul mai scazut sau mai ridicat de distinctivitate al marcii, gradul de distinctivitate mai scazut sau mai ridicat al marcii atragand dupa sine o protectie mai slaba sau mai puternica a marcii. Or, acest element dominant este un cuvant comun, un termen uzual, de folosire curenta pe teritoriul Romaniei, atat ca prenume, cat si ca denumire de oras. In consecinta, inregistrarea unei marci slab distinctive nu poate fi opusa utilizarii unei alte marci ulterioare ce are in componenta acelasi element generic, deoarece protectia unei asemenea marci este slaba si nu poate sa se limiteze la interzicerea unei marci identice, protectia fiind asigurata doar daca este vorba de o copie servila.
Or, cele doua marci aflate in conflict nu sunt identice, elementele vizuale, fonetice si conceptuale fiind evident diferite. Pe de alta parte, riscul de confuzie dintre cele doua marci este eliminat de diferentele grafice si coloristice folosite de cei doi agenti economici si de diferenta de activitati desfasurate.
Consumatorii in cazul de fata sunt cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, ce au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului sau serviciului deservit de marca, intrucat aceste caracteristici sunt extrinseci la vedere. Astfel, este putin probabil ca singurul element care sa ramana in mintea acestor consumatori si sa genereze confuzie intre cele doua marci sa fie cuvantul „Alexandria”, astfel cum in mod netemeinic a apreciat instanta de fond. Cuvantul „Alexandria” este un cuvant comun, un termen uzual, de folosire curenta pe teritoriul Romaniei, determinand o marca extrem de slaba si a carei protectie nu poate fi asigurata decat fata de o marca absolut identica. Pe de alta parte, nu s-a dovedit riscul de confuzie intre cele doua marci in perceptia publicului or acesta nu se prezuma ci se dovedeste, inclusiv in cazul marcilor notorii, astfel dupa cum s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justitie in cauza Sabek vs. Puma AG.
Cererea de apel a fost timbrata cu 4 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar.
Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanta, precum si a apararilor invocate de intimati, fata de probele administrate, Curtea retine urmatoarele:
In fapt, reclamanta este titulara marcii combinate „ALEXANDRIA LIBRARII” inregistrata sub nr. 069852 la data de 07.06.2005 pentru clasele 16, si 35.
Parata este titulara marcii combinate „EDITURA ALEXANDRIA” inregistrate sub nr. 090199 la data de 10.08.2007 pentru clasele 16, 35 si 41.
In esenta, se sustine de catre apelanta ca cele doua marci nu sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic si ca astfel nu exista riscul de a induce in eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie in distingerea produselor similare.
Curtea retine ca, sub aspectul similaritatii marcilor, elementul comun al acestora este sintagma „Alexandria”, care reprezinta numele unei localitati. Intrucat elementul verbal „Alexandria” reprezinta denumirea unei localitati, nu poate fi apropriat in mod exclusiv de titularul unei marci.
Este adevarat ca reclamanta a obtinut inregistrarea marcii sale fara declaratie de renuntare la exclusivitate, asa cum a formulat parata (fila 51 dosar fond), dar obtinerea inregistrarii marcii sale cu includerea elementului verbal „Alexandria” nu determina in mod obligatoriu si in mod absolut existenta unei protectii absolute in favoarea reclamantei.
Astfel, drepturile exclusive ale titularului de marca nu se apreciaza separat, cu referire la fiecare element in parte, ci global - pe toata marca in ansamblul ei.
Or, per ansamblu, marca reclamantei este una putin distinctiva, putand fi calificata ca o marca „slaba” din punct de vedere al distinctivitatii sale.
Cum in mod corect s-a aparat parata, acordarea unei protectii unei astfel de marci, care in sine nu e suficient de distinctiva, nu se poate face decat prin limitarea la interzicerea inregistrarii unei marci identice.
Cum in mod corect a invocat apelanta, aprecierea similaritatii celor doua marci aflate in conflict nu poate fi facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele - de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate in conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia ii sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.
Distinctivitatea a fost analizata mai sus, astfel incat se vor analiza si celelalte criterii invocate de apelanta.
Sub aspectul clasei de produse, marca paratei deserveste activitatea de editare, iar marca reclamantei deserveste activitatea de comercializare de carte cu amanuntul in spatii special amenajate respectiv, in librarii, astfel ca acest aspect trebuie avut in vedere in momentul in care se analizeaza segmentul de consumatori si modalitatea in care ar putea exista riscul de confuzie in randul acestora raportat la identitatea sau similaritatea celor doua marci aflate in conflict.
Asa cum s-a prevazut in Regula 10 din Regulamentul de aplicare a Legii Marcilor si in art. 9 din Legea nr. 4/1998 de ratificare a Tratatului de la Geneva, produsele si serviciile nu pot fi considerate asemanatoare pe motiv ca figureaza in aceeasi clasa si nici nu pot fi considerate diferite pe motiv ca figureaza in clase diferite.
Dincolo de acest principiu, instanta de apel retine ca piata relevanta, in cadrul careia ar putea exista confuzie intre cele doua marci, este reprezentata de consumatorii de carti, adica cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.
Criteriul clasei de produse nu reprezinta un criteriu suficient de relevant pentru a permite tragerea unei concluzii referitoare la existenta sau inexistenta unui risc de confuzie, asa ca se va continua analizarea celorlalte criterii invocate de apelanta.
Sub aspectul similaritatii vizuale, se constata ca cele doua marci au culori diferite: marca reclamantei are culorile grena, gri si alb revendicate, iar marca paratei are culorile portocaliu si bej. Un alt element de diferenta rezulta din grafica, deoarece marca reclamantei are ca elemente componente dreptunghiul cu latura lunga de deasupra arcuita, pe suprafata caruia se afla un capat de coloana in stil doric, denumirea Alexandria scrisa fara elemente distinctive si cuvantul „librarii”; in schimb, marca paratei este formata din cele doua cuvinte, „editura” si „Alexandria”, unul peste altul, iar litera A din „Alexandria” este formata din doua carti. Consumatorul va putea identifica produsele purtand cele doua marci tocmai datorita modului de combinare a elementelor grafice diferite aflate in componenta acestora (culoare, contur, emblema), precum si a termenilor „editura” si „librarii”, care individualizeaza anumite activitati ce nu pot fi suprapuse.
Sub aspect fonetic, intre „Alexandria librarii” si „editura Alexandria” exista o diferenta care nu permite unui consumator obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, sa le considere, la prima vedere, ca fiind identice.
Desi ambele marci fac trimitere la denumirea unei localitati, un consumator mediu nu poate asocia denumirea unei localitati cu un anume comerciant, tinand cont ca pot exista o multitudine de comercianti in localitatea respectiva.
Sub aspect conceptual, cele doua marci, vazute ca ansamblu, iar nu luate pe bucati, au avut alt concept de creatie, asa cum reiese cu evidenta din descrierea lor verbala. Curtea retine astfel ca cele doua marci aflate in conflict nu sunt identice, elementele vizuale, fonetice si conceptuale fiind evident diferite. Pe de alta parte, riscul de confuzie dintre cele doua marci este eliminat de diferentele grafice si coloristice folosite de cei doi agenti economici si de diferenta de activitati desfasurate.
Intrucat nu s-a dovedit riscul de confuzie intre cele doua marci in perceptia publicului, iar acesta nu se prezuma ci se dovedeste, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.6 lit.c din Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, marcile aflate in discutie putand coexista pe piata, fara a produce confuzie si nici risc de asociere in randul consumatorilor, destinatarii marcilor, astfel ca apelul declarat de apelanta este fondat.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata in sensul ca va respinge actiunea ca neintemeiata.
- Legea nr. 84/1998, art.6 lit.c;
- Hotararea nr. 833 din 19 noiembrie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, Regula 10;
- Legea nr. 4/1998 pentru aderarea Romaniei la Tratatul privind dreptul marcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994, art. 9.
Sub aspectul similaritatii marcilor, elementul comun al acestora este sintagma „Alexandria”, care reprezinta numele unei localitati. Intrucat elementul verbal „Alexandria” reprezinta denumirea unei localitati, nu poate fi apropriat in mod exclusiv de titularul unei marci.
Este adevarat ca reclamanta a obtinut inregistrarea marcii sale fara declaratie de renuntare la exclusivitate, asa cum a formulat parata, dar obtinerea inregistrarii marcii sale cu includerea elementului verbal „Alexandria” nu determina in mod obligatoriu si in mod absolut existenta unei protectii absolute in favoarea reclamantei.
Astfel, drepturile exclusive ale titularului de marca nu se apreciaza separat, cu referire la fiecare element in parte, ci global - pe toata marca in ansamblul ei. Or, per ansamblu, marca reclamantei este una putin distinctiva, putand fi calificata ca o marca „slaba” din punct de vedere al distinctivitatii sale.
Cum in mod corect s-a aparat parata, acordarea unei protectii unei astfel de marci, care in sine nu e suficient de distinctiva, nu se poate face decat prin limitarea la interzicerea inregistrarii unei marci identice.
Aprecierea similaritatii celor doua marci aflate in conflict nu poate fi insa facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele - de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate in conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia ii sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.
Sub aspectul clasei de produse, produsele si serviciile nu pot fi considerate asemanatoare pe motiv ca figureaza in aceeasi clasa si nici nu pot fi considerate diferite pe motiv ca figureaza in clase diferite.
Dincolo de acest principiu, instanta de apel retine ca piata relevanta, in cadrul careia ar putea exista confuzie intre cele doua marci, este reprezentata de consumatorii de carti, adica cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.
In speta, sub aspectul similaritatii vizuale si fonetice, intre „Alexandria librarii” si „editura Alexandria” exista o diferenta care nu permite unui consumator obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, sa le considere, la prima vedere, ca fiind identice. Desi ambele marci fac trimitere la denumirea unei localitati, un consumator mediu nu poate asocia denumirea unei localitati cu un anume comerciant, tinand cont ca pot exista o multitudine de comercianti in localitatea respectiva. Sub aspect conceptual, cele doua marci, vazute ca ansamblu, partial, au avut alt concept de creatie, asa cum reiese cu evidenta din descrierea lor verbala. (Decizia nr.84A din 25.03.2010 - Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea inregistrata la data de 12.12.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V a Civila, reclamanta SEDCOMLIBRIS SA a solicitat in contradictoriu cu paratii SC EDITURA ALEXANDRIA SRL si OSIM anularea marcii Editura Alexandria nr. 090199, depozit national reglementar M 2007 07785, publicata in BOPI nr. 4/2008.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, potrivit art.6 lit.c din Legea nr. 84/1998, o marca nu poate fi inregistrata daca este similara cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, daca exista un risc de confuzie pentru public, incluzand riscul de asociere cu marca anterioara.
Reclamanta a aratat ca este titulara marcii Alexandria inregistrata sub nr. 069852 pentru clasele de produse 16 si 35, conform clasificarii de la Nisa. Marca apartinand paratei este inregistrata pentru clasele 16, 35 si 41 si sustine ca elementul principal al ambelor marci este Alexandria, clasele 16 si 35 fiind comune, iar clasa 41 este complementara. Arata reclamanta ca, spre deosebire de marca anterioara, marca ulterioara este insotita de disclaimer pe cuvintele „Editura Alexandria”, in conformitate cu regula 17 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a legii nr. 84/1998. Pornind de la aceasta dispozitie legala, reclamanta apreciaza ca reprezentantii OSIM au considerat gresit ca marca anterioara ar fi indreptatita sa beneficieze de prevederile regulii 17 alin. 4, aratand ca aceasta putea fi facuta eventual doar pentru elementul „Editura”, elementul „Alexandria” apartinand reclamantei, conform certificatului de marca eliberat de OSIM si asupra caruia nu a solicitat disclaimer. In consecinta, sustine reclamanta ca OSIM trebuia sa respinga marca potrivit art. 48 si art. 6 lit. c din lege. In aceste conditii, cele doua societati au protectie legala pe aceeasi marca si pe aceeasi clasa de produse.
Reclamanta a mai aratat ca este cunoscuta la nivelul intregii tari sub denumirea „Alexandria”, pentru produsele comercializate in librarii si in alte magazine mari, publicul consumator avand cunostinta de serviciile prestate de reclamanta. De asemenea, desfasoara o activitate pe o raza teritoriala extinsa, publicitatea si promotiile facute de reclamanta au adus in atentia consumatorilor existenta marcii si legatura acesteia cu serviciile oferite. Sustinand riscul de confuzie si de asociere, reclamanta a invocat decizia Curtii de Justitie de la Benelux din 20.05.1983, precum si directiva nr. 89/104/1988. mai arata reclamanta ca cele doua marci sunt identice atat din punct de vedere auditiv si vizual, cat si din punct de vedere conceptual si nu pot coexista.
Parata SC EDITURA ALEXANDRIA SRL a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii de reprezentant, exceptie pe care nu a mai sustinut-o ulterior, asa cum s-a consemnat in incheierea de sedinta din 02.04.2009.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu motivarea ca cele doua marci nu sunt identice si nici atat de similare, incat sa produca o confuzie in randul publicului. A aratat ca, din punct de vedere auditiv si fonetic, marcile nu sunt identice, aceeasi fiind situatia si din punct de vedere vizual, fata de culorile folosite in conceptul si grafica celor doua marci. Parata a sustinut ca simpla asociere pe care publicul ar putea sa o faca intre cele doua marci ca rezultat al continutului semantic analog, nu este prin ea insasi suficienta pentru a se concluziona ca exista risc de confuzie, in sensul directivei. Arata ca exista risc de confuzie doar in situatia in care publicul ar fi indus in eroare in ce priveste originea produselor sau a serviciilor.
Parata sustine ca, in analiza similaritatii produselor si serviciilor desemnate de cele doua marci, nu are relevanta daca acestea vizeaza clase identice de produse, parata invocand regula 10 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 si Legea nr. 4/1998, aratand ca ceea ce trebuie avut in vedere este obiectul principal de activitate diferit al acestor doua societati. Sustine parata ca nu poate fi generata confuzie intre cele doua marci, intrucat cumparatorii de carti sunt persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.
Sustinand ca nu exista nici similaritate vizuala intre cele doua marci, parata a aratat ca singurul element comun este termenul „Alexandria”, care nu are caracter distinctiv, fiind uzual si de folosire curenta pe teritoriul Romaniei. In acest sens, a facut trimitere la hotararea pronuntata de Curtea Suprema din Olanda in cauza Juicy Fruit, sustinand ca in raport de caracterul slab al marcii „Alexandria” si de deosebirile pregnante dintre cele doua marci, apare evident ca nu exista risc de confuzie in cadrul segmentului de consumatori evident.
Paratul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENTII SI MARCI, desi nu a formulat intampinare, a depus la dosar concluzii scrise, in cuprinsul carora solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr. 519/ 09.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - sectia a V a Civila, a fost admisa actiunea si s-a dispus anularea marcii „Editura Alexandria” inregistrata sub nr. 090199, fiind obligata parata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in cuantum de 9,5 lei.
In motivarea sentintei, s-a retinut ca exista identitate sau similaritate a produselor sau serviciilor marcate de acestea, constatand ca atat marca reclamantei, cat si marca paratei, poarta asupra claselor de produse 16 si 35, marca paratei fiind acordata in plus si pentru clasa 41-educatie, instruire, divertisment, activitati culturale si sportive, clasa care se afla in stransa legatura cu produsele din clasele 16 si 35, fata de natura acestora.
Retinand identitatea sau similaritatea produselor sau serviciilor pentru care au fost inregistrate marcile aflate in conflict, instanta a apreciat ca se impune a se analiza in ce masura publicul considera produsele sau serviciile ca fiind ale unuia sau altuia dintre titularii marcilor.
In acest context, riscul de confuzie trebuie analizat luand in considerare marcile in ansamblu, perceptia unui consumator rezonabil de bine informat si de precaut in alegerea produsului sau serviciului, insa cu un nivel mediu de atentie in distingerea produselor sau serviciilor similare. In plus, in analiza identitatii sau similaritatii marcilor in conflict, trebuie pornit de la premisa ca exista o perceptie a marcii in ansamblul ei ca intreg, fara o evaluare atenta a detaliilor, consumatorul pastrand in memorie elementul care asigura caracterul distinctiv al marcii, intrucat rareori are ocazia de a realiza o comparatie directa a diferitelor marci, motiv pentru care trebuie sa se increada in imaginea imperfecta pe care o pastreaza in memorie.
De aceea, aprecierea riscului de confuzie trebuie sa se faca, in ceea ce priveste similaritatea vizuala, fonetica sau conceptuala a marcilor aflate in conflict, in functie de imaginea de ansamblu produsa de acestea, tinand cont de elementele lor distinctive, dominante.
In speta, se constata ca marcile supuse analizei sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic.
In analiza identitatii ori similaritatii marcilor in conflict, potrivit cu dispozitiile art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, asa cum se retine in preambulul Directivei Consiliului Comunitatilor Europene nr. 89 /EEC /21.12.1989, interpretarea conceptului de similaritate trebuie facuta in legatura cu riscul de confuzie.
Din punct de vedere vizual, marcile in conflict sunt marci combinate, cu element figurativ, iar din punct de vedere fonetic ele sunt similare, diferenta dintre acestea fiind data de cuvintele „Editura” si „librarii”. Aceasta nu poate reprezenta insa o diferentiere semnificativa, cata vreme editura si libraria semnifica activitati de publicare ori comercializare a cartii. De aceea, din punct de vedere conceptual semnele sunt similare, avand aceeasi semnificatie, cuvantul „Alexandria” fiind denumirea comuna si distinctiva a celor doua marci. Raportat la acest element dominant, rezulta ca din punct de vedere conceptual, auditiv si vizual, cele doua marci sunt identice ori similare, diferenta de ordin vizual determinata de o grafica diferita, fiind nesemnificativa sub aspectul prezentei analize.
Prin urmare, instanta a constatat ca in cauza similaritatea ori identitatea in ceea ce priveste elementul dominant al celor doua marci este suficient de pronuntata din punct de vedere vizual, fonetic si conceptual, pentru a induce in eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie in distingerea produselor similare. Astfel, instanta a apreciat ca sunt intrunite cerintele art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel la data de 31.07.2009 (data postei) parata SC EDITURA ALEXANDRIA SRL.
In motivarea apelului, s-a aratat ca in mod netemeinic a apreciat si constatat instanta de fond ca cele doua marci sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic si ca astfel ar fi de natura a induce in eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie in distingerea produselor similare.
Se arata ca aprecierea similaritatii celor doua marci aflate in conflict nu poate fi facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele-de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate in conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia ii sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.
Se arata ca trebuie observat faptul ca marca Editura Alexandria deserveste activitatea de editare, iar marca „Alexandria librarii” deserveste activitatea de comercializare de carte cu amanuntul in spatii special amenajate respectiv, in librarii, astfel ca acest aspect trebuie avut in vedere in momentul in care se analizeaza segmentul de consumatori si modalitatea in care ar putea exista riscul de confuzie in randul acestora raportat la identitatea sau similaritatea celor doua marci aflate in conflict.
La aprecierea riscului de confuzie trebuie sa se tina seama de toti factorii relevanti, si anume: identitatea produselor, similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate in conflict in functie de elementele lor distinctive, de gradul de distinctivitate, toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent.
Nu exista similaritate vizuala, sub nici un aspect-nici coloristic, nici grafic, si nici similaritate fonetica. Singurul element comun este cuvantul „Alexandria”, considerat a fi elementul dominant de distinctivitate, astfel ca in functie de acesta urmeaza sa se aprecieze si nivelul mai scazut sau mai ridicat de distinctivitate al marcii, gradul de distinctivitate mai scazut sau mai ridicat al marcii atragand dupa sine o protectie mai slaba sau mai puternica a marcii. Or, acest element dominant este un cuvant comun, un termen uzual, de folosire curenta pe teritoriul Romaniei, atat ca prenume, cat si ca denumire de oras. In consecinta, inregistrarea unei marci slab distinctive nu poate fi opusa utilizarii unei alte marci ulterioare ce are in componenta acelasi element generic, deoarece protectia unei asemenea marci este slaba si nu poate sa se limiteze la interzicerea unei marci identice, protectia fiind asigurata doar daca este vorba de o copie servila.
Or, cele doua marci aflate in conflict nu sunt identice, elementele vizuale, fonetice si conceptuale fiind evident diferite. Pe de alta parte, riscul de confuzie dintre cele doua marci este eliminat de diferentele grafice si coloristice folosite de cei doi agenti economici si de diferenta de activitati desfasurate.
Consumatorii in cazul de fata sunt cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, ce au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului sau serviciului deservit de marca, intrucat aceste caracteristici sunt extrinseci la vedere. Astfel, este putin probabil ca singurul element care sa ramana in mintea acestor consumatori si sa genereze confuzie intre cele doua marci sa fie cuvantul „Alexandria”, astfel cum in mod netemeinic a apreciat instanta de fond. Cuvantul „Alexandria” este un cuvant comun, un termen uzual, de folosire curenta pe teritoriul Romaniei, determinand o marca extrem de slaba si a carei protectie nu poate fi asigurata decat fata de o marca absolut identica. Pe de alta parte, nu s-a dovedit riscul de confuzie intre cele doua marci in perceptia publicului or acesta nu se prezuma ci se dovedeste, inclusiv in cazul marcilor notorii, astfel dupa cum s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justitie in cauza Sabek vs. Puma AG.
Cererea de apel a fost timbrata cu 4 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar.
Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanta, precum si a apararilor invocate de intimati, fata de probele administrate, Curtea retine urmatoarele:
In fapt, reclamanta este titulara marcii combinate „ALEXANDRIA LIBRARII” inregistrata sub nr. 069852 la data de 07.06.2005 pentru clasele 16, si 35.
Parata este titulara marcii combinate „EDITURA ALEXANDRIA” inregistrate sub nr. 090199 la data de 10.08.2007 pentru clasele 16, 35 si 41.
In esenta, se sustine de catre apelanta ca cele doua marci nu sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic si ca astfel nu exista riscul de a induce in eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie in distingerea produselor similare.
Curtea retine ca, sub aspectul similaritatii marcilor, elementul comun al acestora este sintagma „Alexandria”, care reprezinta numele unei localitati. Intrucat elementul verbal „Alexandria” reprezinta denumirea unei localitati, nu poate fi apropriat in mod exclusiv de titularul unei marci.
Este adevarat ca reclamanta a obtinut inregistrarea marcii sale fara declaratie de renuntare la exclusivitate, asa cum a formulat parata (fila 51 dosar fond), dar obtinerea inregistrarii marcii sale cu includerea elementului verbal „Alexandria” nu determina in mod obligatoriu si in mod absolut existenta unei protectii absolute in favoarea reclamantei.
Astfel, drepturile exclusive ale titularului de marca nu se apreciaza separat, cu referire la fiecare element in parte, ci global - pe toata marca in ansamblul ei.
Or, per ansamblu, marca reclamantei este una putin distinctiva, putand fi calificata ca o marca „slaba” din punct de vedere al distinctivitatii sale.
Cum in mod corect s-a aparat parata, acordarea unei protectii unei astfel de marci, care in sine nu e suficient de distinctiva, nu se poate face decat prin limitarea la interzicerea inregistrarii unei marci identice.
Cum in mod corect a invocat apelanta, aprecierea similaritatii celor doua marci aflate in conflict nu poate fi facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele - de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate in conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia ii sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.
Distinctivitatea a fost analizata mai sus, astfel incat se vor analiza si celelalte criterii invocate de apelanta.
Sub aspectul clasei de produse, marca paratei deserveste activitatea de editare, iar marca reclamantei deserveste activitatea de comercializare de carte cu amanuntul in spatii special amenajate respectiv, in librarii, astfel ca acest aspect trebuie avut in vedere in momentul in care se analizeaza segmentul de consumatori si modalitatea in care ar putea exista riscul de confuzie in randul acestora raportat la identitatea sau similaritatea celor doua marci aflate in conflict.
Asa cum s-a prevazut in Regula 10 din Regulamentul de aplicare a Legii Marcilor si in art. 9 din Legea nr. 4/1998 de ratificare a Tratatului de la Geneva, produsele si serviciile nu pot fi considerate asemanatoare pe motiv ca figureaza in aceeasi clasa si nici nu pot fi considerate diferite pe motiv ca figureaza in clase diferite.
Dincolo de acest principiu, instanta de apel retine ca piata relevanta, in cadrul careia ar putea exista confuzie intre cele doua marci, este reprezentata de consumatorii de carti, adica cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.
Criteriul clasei de produse nu reprezinta un criteriu suficient de relevant pentru a permite tragerea unei concluzii referitoare la existenta sau inexistenta unui risc de confuzie, asa ca se va continua analizarea celorlalte criterii invocate de apelanta.
Sub aspectul similaritatii vizuale, se constata ca cele doua marci au culori diferite: marca reclamantei are culorile grena, gri si alb revendicate, iar marca paratei are culorile portocaliu si bej. Un alt element de diferenta rezulta din grafica, deoarece marca reclamantei are ca elemente componente dreptunghiul cu latura lunga de deasupra arcuita, pe suprafata caruia se afla un capat de coloana in stil doric, denumirea Alexandria scrisa fara elemente distinctive si cuvantul „librarii”; in schimb, marca paratei este formata din cele doua cuvinte, „editura” si „Alexandria”, unul peste altul, iar litera A din „Alexandria” este formata din doua carti. Consumatorul va putea identifica produsele purtand cele doua marci tocmai datorita modului de combinare a elementelor grafice diferite aflate in componenta acestora (culoare, contur, emblema), precum si a termenilor „editura” si „librarii”, care individualizeaza anumite activitati ce nu pot fi suprapuse.
Sub aspect fonetic, intre „Alexandria librarii” si „editura Alexandria” exista o diferenta care nu permite unui consumator obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, sa le considere, la prima vedere, ca fiind identice.
Desi ambele marci fac trimitere la denumirea unei localitati, un consumator mediu nu poate asocia denumirea unei localitati cu un anume comerciant, tinand cont ca pot exista o multitudine de comercianti in localitatea respectiva.
Sub aspect conceptual, cele doua marci, vazute ca ansamblu, iar nu luate pe bucati, au avut alt concept de creatie, asa cum reiese cu evidenta din descrierea lor verbala. Curtea retine astfel ca cele doua marci aflate in conflict nu sunt identice, elementele vizuale, fonetice si conceptuale fiind evident diferite. Pe de alta parte, riscul de confuzie dintre cele doua marci este eliminat de diferentele grafice si coloristice folosite de cei doi agenti economici si de diferenta de activitati desfasurate.
Intrucat nu s-a dovedit riscul de confuzie intre cele doua marci in perceptia publicului, iar acesta nu se prezuma ci se dovedeste, nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.6 lit.c din Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, marcile aflate in discutie putand coexista pe piata, fara a produce confuzie si nici risc de asociere in randul consumatorilor, destinatarii marcilor, astfel ca apelul declarat de apelanta este fondat.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata in sensul ca va respinge actiunea ca neintemeiata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Proprietate intelectuala
Folosire si stocare in format digital in cadrul societatii de programe de calculator fara acordul titularului de drepturi. Inchirierea calculatoarelor fundatiei catre diverse persoane fizice in scopul rularii programelor reproduse pe acestea fara a a... - Sentinta penala nr. 75 din data de 23.04.2008Dreptul de autor. Admisibilitate despagubiri - Decizie nr. 259/R din data de 21.05.2014
Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul de autor si drepturi conexe. Gestiunea colectiva obligatorie pentru exercitarea dreptului de comunicare publica a operelor muzicale. - Decizie nr. 157/A din data de 17.10.2008
Drept de creatie intelectuala. Natura juridica a cauzelor. Nesemnarea minutei de catre judecator. Efecte. - Decizie nr. 274/A din data de 05.11.2004
Proprietate intelectuala - Decizie nr. 10763/3/2010 din data de 11.01.2011
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1413 din data de 26.11.2009
Ordonanta presedintiala - Sentinta civila nr. 1123 din data de 28.08.2007
Legea nr. 571/2003, art. 140 alin. (2) lit. f), art. 141 alin. (2) lit. e) - Decizie nr. 3496 din data de 20.09.2017
Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ - Decizie nr. 3302 din data de 11.09.2017
Prin obligatia autoritatii publice de a comunica informatiile de interes public solicitate nu se intelege obligatia acesteia de a evalua probleme de drept sau de fapt, ci doar de a comunica date privind activitatea desfasurata. - Decizie nr. 3255 din data de 07.09.2017
O oferta neconforma sau inacceptabila nu poate ocupa un anume loc in cadrul clasamentului efectuat de comisia de elaborare ulterior deschiderii ofertelor deoarece nu este o oferta apta a asigura executarea contractului ce ar urma a fi incheiat. - Decizie nr. 3145 din data de 10.08.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3138 din data de 27.07.2017
Domeniu. Drept administrativ Litigiu privind achizitiile publice - Decizie nr. 3130 din data de 21.07.2017
Contencios administrativ. Conflict de competen?a, instan?a competenta sa solu?ioneze o cerere formulata de un magistrat, avand ca obiect obligarea paratilor la stabilirea unor drepturi salariale ?i plata acestor drepturi - Decizie nr. 1187 din data de 04.04.2017
Contencios administrativ, func?ionar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015 - Decizie nr. 501 din data de 08.02.2017
Contencios administrativ ?i fiscal; art. 348 C.fisc. coroborat cu pct. 8 alin. (39) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227 /2015 privind noul C.fisc., referitoare la reducerea cu 75 % a garantiei dispuse a fi constituita pentru antre - Decizie nr. 197 din data de 27.01.2017
Condi?iile prevazute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contesta?iei administrative, justificarea conditionalita?ii ca infractiunile sesizate sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in proc - Decizie nr. 196 din data de 27.09.2017
Societati. Constatarea legalitatii fuziunii. Necesitatea formei autentice a hotararii de aprobare a fuziunii prin absorbtie, in cazul terenurilor. - Decizie nr. 703A din data de 10.04.2017
Procedura de insolventa. Cesionarea creantei unui creditor. Nedobandirea calitatii de membru al comitetului creditorilor de catre creditorul cesionar. - Decizie nr. 871A din data de 10.05.2017
Cererea de obligare a Fondului de Garantare a Asiguratilor la despagubiri ca urmare a producerii unor riscuri acoperite de asigurarea RCA. Procedura speciala de reglementare a legii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 863A din data de 18.05.2017