Drept de servitute constituit conventional. Natura juridica in situatia inexistentei unui loc infundat

Drept de servitute constituit conventional. Natura juridica in situatia inexistentei unui loc infundat

     (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.32668/299/2006 - DECIZIA CIVILA NR.1517/09.11.2009)
     
     Prin cererea formulata la 13.10.2006, reclamanta S.G.R. a chemat in judecata pe parata C.A.M. (fosta A.), solicitand sa se constate stins dreptul de servitute de trecere instituit in favoarea terenului - fond dominant - lotul 1 B situat in B., str.N. nr.38 - 42, ce poarta asupra terenului - fond aservit - lotul 1 A, situat la aceeasi adresa, aflat in proprietatea reclamantei.
In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamanta a constituit o servitute conventionala de trecere prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1839/30.07.2002 de catre B.N.P. Stefan Rosana-Olga, prin care terenul situat in str.N. nr.38 - 42, sector 1, lotul 1, proprietatea reclamantei devenea fond aservit, iar lotul 1 B, proprietatea vanzatoarei I.E., fond dominant. Aceasta servitute a fost constituita pentru faptul ca fondul dominant - lotul B 1, cu toate ca avea acces mai scurt si direct la drumul public, acesta era impracticabil la acel moment, astfel incat servitutea, prin conventia partilor, avea un caracter temporar.
De altfel, sustine recurenta, nu exista nici o ratiune pentru a-si ingradi de buna voie exercitiul dreptului de proprietate, atata timp cat locul 1 B nu avea la acea data si nici in prezent caracter de loc infundat, intrucat exista iesire la calea publica.
Singurul motiv pentru care s-a instituit aceasta servitute a fost acela ca drumul de acces la care avea iesire lotul 1 B nu era pavat.
Parata reclamanta a formulat cerere reconventionala solicitand obligarea reclamantei parate ca in termen de 30 zile de la pronuntarea hotararii sa desfiinteze lucrarile edificate pe terenul afectat servitutii de trecere, lucrari ce nu ii permit exercitarea acestui drept, iar in ipoteza in care reclamanta nu intelege sa desfiinteze aceste lucrari, sa fie autorizata parata reclamanta sa desfiinteze aceste lucrari pe cheltuiala reclamantei parate.
Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr.17455/14.12.2007, a admis cererea, a omologat raportul de expertiza, a constatat stins dreptul de servitute de trecere instituit in favoarea terenului fond dominant - lotul 1 B si a respins cererea reconventionala, ca neintemeiata.
In motivarea sentintei s-a retinut ca servitutea conventionala de trecere a fost constituita cu caracter temporar, caracter atribuit prin vointa comuna a partilor, ca urmare a faptului ca la acea data accesul direct la drumul public aferent lotului 1 B era impracticabil.
In prezent, acest drum de acces este practicabil, neexistand nici un impediment in utilizare, iar imprejurarea ca aceasta cale de acces nu are inca atribuita o denumire, nu afecteaza afectatiunea sa de drum public.
Cererea reconventionala a fost respinsa ca urmare a caracterului temporar al servitutii.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, prin decizia civila nr.1121/16.09.2008, a admis apelul, a schimbat in tot sentinta civila in sensul ca, a respins actiunea principala ca neintemeiata, a admis in parte cererea reconventionala si a obligat reclamanta parata sa desfiinteze, in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii, gardul edificat intre punctul 7C si 18 si pct.3A si 52, respingand in rest cererea reconventionala.
In considerentele acestei decizii s-a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1839/30.07.2002 de B.N.P. Stefan Rosana Olga, reclamanta a instituit o servitute conventionala de trecere in favoarea lotului invecinat nr.1 B prin lotul nr.1A, proprietatea reclamantei, spre str.Nuferilor, pe portiunea situata in vestul terenului, pe o portiune de 3 m si pe toata lungimea terenului de 57,54 m, prin acelasi act solicitand inscrierea servitutii in cartea funciara.
In contractul mentionat nu se stipuleaza nici o clauza din care sa rezulte ca dreptul de trecere conventional stabilit prin contract ar fi fost recunoscut doar pentru un anumit termen sau pana la realizarea vreunei conditii sau ca la stabilirea acestui drept de trecere s-a avut in vedere situatia de loc infundat a imobilului paratei.
Sunt retinute ca incidente in cauza dispozitiile art.1191 alin.2 Cod civil si art.977 Cod civil, iar din probele administrate in cauza a rezultat ca nici macar intentia reclamantei nu a fost cea pretinsa, avand in vedere comportamentul sau ulterior.
Imprejurarea ca la sudul proprietatii apartinand paratei exista un drum care ar putea sa serveasca accesului catre proprietatea reclamantei, este irelevanta, intrucat din probele administrate rezulta ca drumul respectiv exista si la momentul la care s-a constituit dreptul de trecere. Desi dreptul de trecere a fost denumit de parti "servitute de trecere", acesta este in fapt un drept de trecere stabilit conventional si nu o servitute de trecere, ce rezulta din situatia de loc infundat al imobilului fond dominant.
Impotriva acestei decizii, reclamanta S.G.R. a formulat recurs.
O prima critica s-a intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.6 Cod de procedura civila, respectiv ca instanta de apel s-a pronuntat pe o cerere neexistenta, aceea de a constata dreptul de trecere al intimatei parate, intrucat cererea introductiva si cea reconventionala privea constatarea stingerii dreptului de servitute de trecere, respectiv respectarea acestui drept.
Din interpretarea conventiei facuta de tribunal, rezulta altceva decat partile contractante au avut in vedere la incheierea conventiei, opinie ce este contrara atat probelor, cat si cererilor formulate de parti, incalcand principiul disponibilitatii procesului civil.
O alta critica se refera la interpretarea gresita a probelor de la dosar, precum si o aplicare gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art.1191 alin.2 Cod civil si art.977 Cod civil.
In aceeasi ordine de idei sunt invocate dispozitiile art.616 - 619 Cod civil, texte care presupune cu necesitate existenta a doua elemente esentiale, respectiv fondul dominant si cel aservit.
Astfel, fondul dominant, terenul intimatei parate, are iesire la o cale publica, in consecinta nu are sau nu mai are caracterul de loc infundat, servitutea de trecere urmand a fi stinsa.
Asadar, potrivit dispozitiilor sus citate, nu poate exista un drept de servitute de trecere, fie el constituit prin conventia partilor, daca nu exista un loc infundat - fond dominant.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, se arata ca solutia pronuntata de tribunal este contradictorie, in argumentarea sa, intrucat initial, instanta a retinut ca dreptul de trecere nu poate ingradi dreptul proprietarului de a-si ingradi proprietatea, iar in cauza nu s-a facut dovada ca reclamanta ar fi edificat gardul de o astfel de maniera, incat sa rezulte ca a intentionat impiedicarea sau diminuarea peste limitele aplicabile a dreptului de trecere recunoscut paratei, ca apoi sa dispuna desfiintarea gardului intre punctele 7C si 18 si 3A si 52.
In cadrul probei cu acte, recurenta a depus la dosar adresa nr.838297/1.07.2009 a D.G.D.I.P.U. din cadrul P.M.B.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivele de recurs invocate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, avand in vedere urmatoarele:
Potrivit art.304 pct.6 Cod de procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Aceasta dispozitie procedurala are in vedere in special dispozitiile cuprinse in dispozitivul hotararilor, iar nu considerentele acesteia.
Raportandu-ne la obiectul cererii de chemare in judecata si la dispozitivul deciziei pronuntata in apel, Curtea constata ca nu s-a acordat mai mult decat ceea ce s-a cerut, intrucat cererea principala avand ca obiect constatarea stingerii unui drept de servitute a fost respinsa ca neintemeiata, iar cererea reconventionala avand ca obiect desfiintarea unor lucrari a fost admisa in parte, in limitele mentionate anterior.
Faptul ca instanta a facut o interpretare a conventiei ar putea fi cel mult asimilata unei interpretari gresite a actului juridic dedus judecatii, care a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acesteia, ipoteza ce se incadreaza in dispozitiile art.304 pct.8 Cod de procedura civila.
Din dezvoltarea motivului de recurs, rezulta insa fara dubiu ca recurenta a avut in vedere numai dispozitiile art.304 pct.6 Cod de procedura civila, intrucat se invoca incalcarea principiului disponibilitatii procesului civil.
In ambele cazuri, Curtea constata ca nu s-au incalcat nici dispozitiile art.304 pct.6 Cod de procedura civila, astfel cum s-a aratat, si nici dispozitiile art.304 pct.8 Cod de procedura civila, intrucat este atributul instantei de judecata potrivit art.129 Cod de procedura civila sa interpreteze raporturile juridice existente intre parti sub aspectul vointei lor interne la momentul contractarii obligatiilor, atat in raport de situatia de fapt rezultata in urma administrarii probelor, cat si fata de temeiurile de drept aplicabile cauzei deduse judecatii.
Sub acest aspect, instanta a aplicat corect atat dispozitiile art.1191 alin.1 Cod civil, cat si dispozitiile art.977 Cod civil.
Potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1839/2002, cumparatoarea S.G.R. a instituit o servitute conventionala de trecere in favoarea lotului invecinat nr.1B, prin lotul nr.1A, proprietatea sa, spre str.N. pe portiunea situata in vestul terenului, pe o latime de 3 m si pe toata lungimea terenului (57,54 m.), solicitand si inscrierea ei in cartea funciara.
Simpla mentiune a cuvantului "servitute" in cuprinsul contractului nu inseamna ca din punct de vedere al institutiilor juridice, ceea ce partile au convenit se poate inscrie in notiunea de servitute.
In analizarea existentei acestei institutii juridice si a vointei partilor contractante, trebuia avut in vedere cu necesitate situatia de fapt a terenurilor litigante la momentul incheierii conventiei.
Din aceasta perspectiva, art.576 Cod civil defineste servitutea, in general, ca fiind o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt proprietar.
Art.616 - 619 Cod civil defineste servitutea de trecere in sensul ca, proprietarul locului infundat poate sa ceara vecinului sau dreptul de trecere spre calea publica pentru folosirea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi pentru pagubele ce i le-ar produce.
Loc infundat este cel ce nu are nici o iesire la calea publica, deci imposibilitatea absoluta sau care are o iesire cu inconveniente grave ori periculoase.
In aceeasi ordine de idei, notiunea de "loc infundat" a fost statuata in doctrina si in practica judecatoreasca in sensul ca, daca exista loc de trecere la calea publica, fie un drum impracticabil in anumite imprejurari, dar care poate deveni practicabil, cu multe cheltuieli, locul nu este infundat in sensul textului.
Daca locul de iesire la calea publica este insuficient pentru exploatarea locului infundat, exista servitute de trecere.
De asemenea, s-a mai cristalizat in practica judecatoreasca faptul ca aprecierea inconvenientelor sau greutatilor pe care le prezinta trecerea spre calea publica apartine instantei de judecata.
Raportandu-ne la situatia de fapt a celor doua terenuri invecinate, lotul 1B si 1A, la momentul incheierii conventiei, rezulta ca dispozitiile art.616 - 619 Cod civil nu erau aplicabile.
In aceasta situatie, rezultata de altfel si din adresa nr.601549/2197/28.02.2007 a P.M.B. - D.E.I.C. si din constatarile expertului ce a intocmit raportul de expertiza in fata instantei de fond, nici unul dintre cele doua terenuri nu se aflau in pozitia de dominant si aservit, lotul 1 B, in favoarea caruia s-a instituit un drept de trecere, neavand caracterul de loc infundat la momentul incheierii conventiei.
Din aceasta perspectiva, este necesar a se clarifica care au fost raporturile reale dintre parti, respectiv ce anume s-a dorit sa se constituie prin conventie.
Astfel, cata vreme atat lotul 1A, cat si lotul 1B aveau acces la calea publica, lotul 1B presupunand, de altfel, dupa cum sustine si recurenta reclamanta in cuprinsul actiunii, o iesire greu practicabila, ceea ce s-a instituit prin contractul de vanzare-cumparare a fost un drept de trecere constituit in favoarea paratei reclamante.
Din cuprinsul conventiei nu rezulta insa caracterul temporar al acestui drept, nicaieri neexistand stipulat vreun termen determinat ori determinabil.
Rezulta astfel ca solutia pronuntata de tribunal este corecta sub aspectul aplicarii dispozitiilor legale in materie.
Criticile care privesc interpretarea gresita a probelor de catre instanta de apel, respectiv interogatoriu, expertiza martori, cercetare la fata locului, nu pot fi analizate intrucat dispozitiile art.304 pct.11 Cod de procedura civila a fost abrogat expres prin Legea nr.219/2005, astfel incat nu poate fi analizate de catre instanta de recurs.
Nici criticile intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.6 Cod de procedura civila, in ceea ce priveste solutia pronuntata in cererea reconventionala nu sunt fondate, intrucat tribunalul, prin raportare la situatia de fapt si a probelor administrate in cauza, a motivat atat in fapt, cat si in drept solutia pronuntata, neexistand nici o contradictorialitate in motivare, cata vreme cererea reconventionala a fost admisa in parte.
Astfel, desi lucrarile de constructie - gard obtureaza partial dreptul de trecere al intimatei in punctele 7C si 18 si 3A si 52, tribunalul a apreciat corect ca nu se impune desfiintarea aceluiasi gard care nu aduce nici un inconvenient dreptului intimatei parate reclamante.
Astfel fiind, Curtea, avand in vedere dispozitiile art.312 alin.1 cu referire la dispozitiile art.304 pct.6, 7, 8 si 9 Cod de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.