Cerere de inscriere in fals. Suspendarea cauzei in temeiul art.183 Cod Proc.Civ. Procedura reglementata de art.180-184 Cod Proc.Civ.

       Cerere de inscriere in fals. Suspendarea cauzei in temeiul art.183 Cod Proc.Civ. Procedura reglementata de art.180-184 Cod Proc.Civ.
       
- Cod Proc.Civ., art.177-179, art.180-184;
- Cod Civil, art.1173, art.1177;
       
        Este nefondata critica in sensul ca inscrierea in fals ar fi aplicabila doar inscrisurilor sub semnatura privata.
        In primul rand trebuie precizat, asa cum se sustine in mod constant atat in doctrina, cat si in jurisprudenta, ca art.177-179 C.proc.civ. reglementeaza verificarea de scripte care intervine in cazul in care se contesta un inscris sub semnatura privata, in timp ce procedura falsului este reglementata de art.180-184 C.proc.civ., fiind folosita in cazul inscrisurilor autentice care, in privinta constatarilor personale ale agentului instrumentator, fac dovada pana la inscrierea in fals. Nu este prejudiciat nici un tert prin aceasta procedura, intrucat daca se cerceteaza falsul de catre instanta, scopul este determinarea daca inscrisul este fals sau nu, si in consecinta daca va fi avut in vedere la solutionarea cauzei, iar nu condamnarea unei persoane, in timp ce daca falsul este cercetat de catre organele penale competente, acestea aplicand normele procedurale penale, vor instiinta persoana acuzata ca ar fi savarsit falsul, si vor audia toate persoanele care ar putea contribui la rezolvarea acelui caz.
        De asemenea, din interpretarea art.180 si urmatoarele C.proc.civ., aplicabile inscrisului in cauza, nu rezulta, asa cum sustine recurentul, ca s-ar fi statuat ca o conditie de admisibilitate participarea la redactarea si semnarea actului a celui ce contesta. In solutionarea unui litigiu se aduc de regula ca probe inscrisuri la redactarea carora nu participa neaparat una dintre parti si cu atat mai putin probabil ambele parti. O astfel de interpretare ar reduce aplicabilitatea acestor dispozitii, intr-un mod neprevazut de legiuitor, la extrem de putine inscrisuri. Mai mult in ceea ce priveste actele autentice sunt aplicabile prevederile art.1173, iar nu ale 1177 C.civ. (Decizia  nr.290.R din 29.06.2010 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)

       Prin cererea inregistrata la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti reclamantul I.F. a solicitat obligarea paratei B.E. la plata sumei de 40.560 Euro cu titlu de despagubiri.
       Prin sentin?a civila nr. 6958/17.12.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a fost respinsa actiunea ca neintemeiata.
       Impotriva acestei sentin?e a declarat apel reclamantul I.F.
       La termenul de judecata din data 19.01.2010, intimata-parata a formulat cerere de inscriere in fals impotriva contractelor de asistenta juridica nr. 314884/18.04.2007 si nr. 211062/14.11.2002, precum si impotriva inscrisului intitulat "contract de vanzare-cumparare drept litigios nr.33/27.10.2001", a aratat ca potrivit statului avocatului, avocatul atesta identitatea si continutul si ca il indica drept autor al falsului pe avocatul N.N. A precizat ca semnaturile de pe interogatoriul de la fond ale apelantului-reclamant nu sunt identice cu cele de pe contractele de asistenta juridica incheiate de domnul avocat N.N. si a solicitat suspendarea prezentei cauze.
       Apelantul-reclamant a aratat ca aparatorul intimatei-parate savarseste un abuz de drept prin formularea cererilor de la acest termen de judecata, ca intimata-parata, in cazul in care avea de mult timp banuieli cu privire la semnatura de pe contractele de asistenta juridica, avea posibilitatea sa formuleze plangere penala direct la organele de urmarire penala. A precizat ca posibilitatea inscrierii in fals este numai impotriva actelor sub semnatura privata. A invocat prevederile art.177 -183 C.pr.civ. si a mai aratat ca nu este obligatorie suspendarea cauzei in baza art.183 C.pr.civ., ca intimata-parata ar fi trebuit sa faca plangere penala si ca in cazul in care s-ar fi inceput urmarirea penala s-ar fi suspendat prezentul dosar. A solicitat respingerea cererii de suspendare, mentionand ca a depus originalele contractelor de asistenta juridica nr. 314884/18.04.2007 si nr. 211062/14.11.2005.
       Apelantul-reclamant a aratat ca intelege sa se foloseasca in prezenta cauza de cele doua contracte de asistenta juridica, precum si de contractul de vanzare-cumparare drept litigios.
       Prin incheierea de la 19.01.2010 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, in baza art.183 C.pr.civ., a dispus suspendarea cauzei privind apelul formulat de apelantul-reclamant I.F. impotriva sentintei civile nr. 6958/17.12.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in contradictoriu cu intimata-parata B.E., si sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 3 Bucuresti in vederea efectuarii de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de fals de catre numitul N.N.
       In motivarea incheierii s-a re?inut ca in cauza sunt incidente art.180 si urmatoarele C.pr.civ., in sensul ca procedura falsului se aplica inscrisurilor autentice, iar la termenul anterior s-au calificat drept autentice cele doua inscrisuri.
       Avand in vedere pozitia aparatorului intimatei-parate in sensul ca intelege sa se inscrie in fals cu privire la cele trei inscrisuri, a fost inaintata cererea de inscriere in fals Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 3 in vederea efectuarii de cercetari.
       Cu privire la cererea de inscriere in fals formulata de intimata-parata B.E., Tribunalul a constatat ca este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
       Prin cererea inregistrata la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti reclamantul I.F. a solicitat obligarea paratei B.E. la plata sumei de 40.560 Euro cu titlu de despagubiri.
       In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca a incheiat cu numitii B.S., B.M. si B.A. un contract de vanzare-cumparare de drepturi litigioase la data de 27.10.2001 prin care acestia din urma i-au vandut lui o cota de 1/3 din imobilul situat in str. S. nr. 13, sector 4, cu obligatia acestuia de a plati toate cheltuielile legate de obtinerea hotararilor judecatoresti de restituire a imobilului.
       Reclamantul a mai aratat ca a incheiat cu domnul avocat N.N. mai multe contracte de asistenta juridica in vederea efectuarii de demersuri pentru restituirea imobilului mentionat mai sus.
       La termenul de judecata din data 19.01.2010, aparatorul intimatei B.E. a invederat instantei ca intelege sa se inscrie in fals cu privire la contractele de asistenta juridica nr. 314884/18.04.2007 si nr. 211 062/14.11.2002, precum si cu privire la inscrisul intitulat "contract de vanzare-cumparare drept litigios nr.33/27.10.2001".
       Constatand ca inscrisurile cu privire la care intimata-parata s-a inscris in fals sunt inscrisuri pe care reclamantul si-a intemeiat prezenta actiune, deci solutionarea prezentei cauze depinde de existenta sau inexistenta acestor inscrisuri, avand in vedere ca aceste inscrisuri sunt autentice si faptul ca intimata-parata a aratat pe autorul falsului ca fiind numitul N.N.  Tribunalul a apreciat ca sunt indeplinite dispozitiile art. 183 C.pr.civ., motiv pentru care a dispus suspendarea cauzei si sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 3 Bucuresti in vederea efectuarii de cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de fals de numitul N.N.
       Impotriva incheierii mentionate anterior a declarat recurs apelantul-reclamant I.F., in temeiul art. 244 ind. 1 si 299 si urmatoarele C. proc. civ., solicitand, in principal, casarea incheierii de suspendare a cauzei constatand inaplicabilitatea art.177, 183 si urmatoarele  C.proc.civ, dispunand continuarea judecatii; in subsidiar, casarea incheierii de suspendare a cauzei, constatand masura ca nejustificata si dispunerea continuarii judecatii, chiar si in conditiile in care actul defaimat urmeaza a fi cercetat de catre organele de urmarire penala.
       In motivarea recursului s-a aratat ca instanta a suspendat in mod gresit cauza in baza art.183 C.pr.civ, contractul de asistenta juridica fiind un act autentic caruia nu i se aplica prevederile art. 177 C.pr.civ.
       Contractul de asistenta juridica (cat si delegatia emisa in temeiul acestuia) este asimilat contractelor autentice, din pricina atestarii vointei si identitatii partilor, nefiind altceva decat o forma a mandatului, speciala, ce se incheie cu respectarea anumitor formalitati cerute de art. 3 din Legea nr.51/1995, art.92 din Statutul profesiei de avocat, fiind astfel guvernat de dispozitiile art. 1171 si urmatoarele C.civ.
       Inscrierea in fals, conform dispozitiilor art.177 si urmatoarele C.pr.civ, este posibila numai si numai in cazul inscrisurilor sub semnatura privata, ce sunt supuse dispozitiilor art. 1176 si urmatoarele C.civ., (deci nu in ceea ce priveste actele autentice) si ca atare nu se aplica contractului de asistenta juridica.
       Este adevarat ca in doctrina se exprima opinia conform careia inscrierea in fals se aplica actelor autentice, insa aceasta este gresita, deoarece pe de o parte, premisele legiuitorului exprimate in cuprinsul art. 177 C.pr.civ (existenta actului sub semnatura privata) nu s-au schimbat, existand continuitate intre articolele de lege, iar pe de alta parte, in lipsa prevederii exprese de aplicabilitate cu privire la actele autentice, ar insemna ca terta persoana ce a redactat inscrisul si l-a autentificat, adica notarul public, avocatul, tertul functionar in genere, ce nu este parte in proces sa nu isi poata face apararile, fiind astfel prejudiciat, prejudiciu ce l-ar incerca si partea careia nu ii profita suspendarea dispusa in temeiul art. 183 C.pr.civ, in conditiile in care, in cazul unei plangeri penale adresate organelor de urmarire penala, suspendarea pricinii civile s-ar dispune conform art. 244 pct. 2 C. pr. Civ numai in cazul inceperii urmaririi penale.
       Doctrina, in raport de dispozitiile art. 1177 alin. 1 C.civ. coroborat cu art. 177 alin. 2 si art.183 alin. 3 C.pr.civ., a statuat ca o conditie de admisibilitate participarea la redactarea si semnarea actului a celui ce contesta.
       In conditiile in care art.1177 C.civ. vorbeste de tagaduirea semnaturii sale, de vreme ce intimata nu a fost parte semnatara la incheierea contractului de asistenta juridica, nu poate uza de inscrierea in fals, ci numai de plangerea penala adresata direct organelor de urmarire penala, ceea ce inseamna ca instanta de apel a gresit.
       Chiar daca ar fi aplicabile dispozitiile art.183 C.pr.civ., suspendarea judecarii pricinii este facultativa, iar tribunalul a aplicat nejustificat aceasta masura, de vreme ce inscrierea in fals efectuata de catre parata nu este altceva decat un abuz de drept, in sensul art.723 C.pr.civ.
       In conditiile in care parata cunostea inscrisurile defaimate inca inainte de introducerea actiunii si nu a formulat plangere penala, rezulta ca utilizarea in prezenta pricina a acestui mijloc procedural (inscrierea in fals) nu are drept scop decat tergiversarea solutionarii cauzei, fapt nesesizat de catre instanta de apel.
       Asa fiind, chiar si in cazul in care instanta ar fi dispus in mod corect inaintarea actului defaimat organului de urmarire penala (previzibila fiind solutia de neincepere a urmaririi penale), totusi nu trebuia sa suspende judecata cauzei, caci, in realitate, paratei nu i se incalca vreun drept, avand deschisa calea revizuirii in cazul in care ar fi avut castig de cauza.
        Analizand actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs ?i la apararile intimatului Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
        Potrivit art. 2441 alin.1 C.proc.civ., poate fi atacata cu recurs separat, inainte de pronuntarea unei hotarari in cauza, dispozitia instantei de suspendare a judecarii procesului.
        Ca urmare, in cadrul acestei cai de atac, nu pot fi criticate celelalte dispozitii ale instantei luate prin aceeasi incheiere, care pot fi atacate doar odata cu fondul, dispozitiile art. 2441 alin.1 C.proc.civ. fiind speciale si de stricta interpretare si aplicare.
        In speta, suspendarea cauzei a fost dispusa in temeiul art.183 C.proc.civ., potrivit caruia "daca partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanta poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului impreuna cu procesul-verbal ce se va incheia."
        Este nefondata critica in sensul ca inscrierea in fals ar fi aplicabila doar inscrisurilor sub semnatura privata.
        In primul rand trebuie precizat, asa cum se sustine in mod constant atat in doctrina, cat si in jurisprudenta, ca art.177-179 C.proc.civ. reglementeaza verificarea de scripte care intervine in cazul in care se contesta un inscris sub semnatura privata, in timp ce procedura falsului este reglementata de art.180-184 C.proc.civ., fiind folosita in cazul inscrisurilor autentice care, in privinta constatarilor personale ale agentului instrumentator, fac dovada pana la inscrierea in fals. Nu este prejudiciat nici un tert prin aceasta procedura, intrucat daca se cerceteaza falsul de catre instanta, scopul este determinarea daca inscrisul este fals sau nu, si in consecinta daca va fi avut in vedere la solutionarea cauzei, iar nu condamnarea unei persoane, in timp ce daca falsul este cercetat de catre organele penale competente, acestea aplicand normele procedurale penale, vor instiinta persoana acuzata ca ar fi savarsit falsul, si vor audia toate persoanele care ar putea contribui la rezolvarea acelui caz.
        Instanta de apel a facut aplicarea tocmai a acestor ultime articole.
        De asemenea, din interpretarea art.180 si urm. C.proc.civ., aplicabile inscrisului in cauza, nu rezulta, asa cum sustine recurentul, ca s-ar fi statuat ca o conditie de admisibilitate, participarea la redactarea si semnarea actului a celui ce contesta. In solutionarea unui litigiu se aduc de regula ca probe inscrisuri la redactarea carora nu participa neaparat una dintre parti si cu atat mai putin probabil ambele parti. O astfel de interpretare ar reduce aplicabilitatea acestor dispozitii, intr-un mod neprevazut de legiuitor, la extrem de putine inscrisuri. Mai mult in ceea ce priveste actele autentice sunt aplicabile prevederile art.1173, iar nu ale 1177 C.civ.
In ceea ce priveste faptul ca in cazul suspendarii prevazute de art.244 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanta poate suspenda judecata cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea, in timp ce in speta suspendarea s-a dispus o data cu inaintarea inscrisului procurorului, Curtea a constatat ca nu exista nicio contradictie atat timp cat exista o dispozitie speciala in acest sens, reglementata de art.183 C.proc.civ., care nu a fost modificata odata cu pct.2 al art.244.
Diferenta evidenta dintre cele doua situatii este reprezentata de autoritatea persoanei care sesizeaza organul de urmarire penala. 
       Nu poate fi retinut ca motiv de refuz al suspendarii cauzei faptul ca inscrierea in fals s-ar fi facut in mod abuziv, in sensul art.723 C.proc.civ., raportat la faptul ca partea ar fi cunoscut existenta inscrisurilor defaimate inca inainte de introducerea actiunii si nu a formulat plangere penala, ceea ce ar duce la concluzia ca inscrierea in fals nu are drept scop decat tergiversarea solutionarii cauzei, avand in vedere ca pentru  aprecia un comportament procesual al partii ca fiind abuziv nu este suficienta formularea unei cereri la un anumit interval de la inceperea procesului, aceasta intarziere putandu-se datora nestiintei partii, faptului ca nu s-a gandit la aceasta posibilitate. De altfel avocatul intimatului a aratat ca a inceput sa se indoiasca de semnatura apelantului-reclamant de pe contractele de asistenta juridica in momentul in care a vazut semnatura acestuia pe interogatoriile de la fond.
Astfel, atat timp cat nu exista alte imprejurari care sa fie coroborate cu aceasta situatie de fapt  nu se poate ajunge la concluzia relei credinte si a exercitarea drepturilor procedurale contra scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege.
       Faptul ca partea ar avea deschisa calea revizuirii daca in urma cercetarii penale s-ar ajunge la concluzia ca actul este fals nu reprezinta un motiv temeinic pentru a sustine ca in prezenta cauza nu se impunea suspendarea avand in vedere ca aceasta premisa se regaseste in toate cazurile avute in vedere de acest text de lege. Daca ar fi pornit de la recunoasterea acestui fapt legiuitorul nu ar mai fi reglementat posibilitatea suspendarii. Astfel, acesta nu este un motiv determinant pentru a nu dispune suspendarea in prezenta cauza.
       Astfel, motivele retinute de catre instanta de apel pentru a dispune suspendarea cauzei si anume faptul ca inscrisurile cu privire la care intimata-parata s-a inscris in fals sunt inscrisuri pe care reclamantul si-a intemeiat prezenta actiune, deci solutionarea prezentei cauze depinde de existenta sau inexistenta acestor inscrisuri, avand in vedere ca aceste inscrisuri sunt autentice si faptul ca intimata-parata a aratat pe autorul falsului ca fiind numitul N.N., se incadreaza in dispozitiile art. 183 C.proc.civ.
In consecinta, in temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.