Sechestru asigurator. Conditiile instituite de art.591 Cod Proc.Civ. Situatia respingerii prin hotarare judecatoreasca definitiva a pretentiilor creditorului, anterior solutionarii irevocabile a cererii de sechestru asigurator.

      Sechestru asigurator. Conditiile instituite de art.591 Cod Proc.Civ. Situatia respingerii prin hotarare judecatoreasca definitiva a pretentiilor creditorului, anterior solutionarii irevocabile a cererii de sechestru asigurator.

Cod Proc.Civ., art.591

      1. Din formularea textului art.591 Cod Proc.Civ., ce reglementeaza conditiile pentru infiintarea sechestrului asigurator, rezulta ca legea impune conditia existentei unei creante exigibile constatata prin act scris si a intentarii actiunii. Or, contrar celor aratate de prima instanta, indeplinirea cerintelor pentru angajarea raspunderii contractuale (analizata de tribunal) nu tinea de exigibilitatea creantei pretinse, ci de insasi temeinicia actiunii in pretentii formulata de  recurentul creditor.
      Astfel, de vreme ce in cauza creanta pretinsa de recurentul-creditor este consemnata intr-un act scris si potrivit dispozitiilor contractuale invocate de acesta este exigibila, iar creditorul a formulat actiune, formal erau indeplinite cerintele art.591 Cod Proc.Civ. pentru instituirea sechestrului asigurator.
      2. Cu toate acestea, in faza procesuala a recursului s-a depus la dosar hotararea judecatoreasca definitiva prin care a fost respinsa ca nefondata actiunea prin care recurentul creditor din cauza de fata solicitase obligarea intimatului debitor la plata sumei de 500.000 Euro reprezentand echivalentul a 1.833.00 lei si a dobanzii legale in temeiul antecontractului de vanzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007.
      Prin urmare, la momentul solutionarii prezentului recurs, cererea de chemare in judecata formulata de creditor pentru valorificarea in fond a pretentiilor sale a fost respinsa prin hotarare definitiva, ce se bucura de autoritate de lucru judecat relativa.
      Or, aceasta imprejurare nu poate fi ignorata deoarece, in aceste conditii, echivaleaza practic cu inexistenta creantei, hotararea judecatoreasca definitiva amintita bucurandu-se de prezumtia relativa de adevar izvorata din autoritatea de lucru judecat aratata mai sus, ce nu a fost rasturnata.
      Pentru aceste considerente, se retine ca nu este indeplinita cerinta cuprinsa in art.591 Cod Proc.Civ., a existentei creantei, astfel ca in mod corect a fost respinsa cererea de chemare in judecata de catre prima instanta. (Decizia civila nr. 357.R din data de 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala)
      
      Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 10.03.2010, creditorul I.G.M. a solicitat, in contradictoriu cu debitorul G.P.., in temeiul dispozitiilor art.591 si urmatoarele Cod Proc.Civ., infiintarea sechestrului asiguratoriu asupra terenului intravilan situat Craiova, B-dul D. nr. .... jud. Dolj, inscris in cartea funciara nr.66723 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Dolj, numar cadastral 24177, precum si asupra altor bunuri mobile si imobile ale debitorului G.P. domiciliat in Craiova, Cartierul R.,  nr....., ap ..... , judetul Dolj.
      In motivarea cererii, creditorul a aratat ca intre acesta in calitate de promitent-cumparator si debitor, in calitate de promitent-vanzator, a fost incheiat la data de 10 mai 2007, antecontractul de vanzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007, avand ca obiect imobilul teren intravilan construibil, in suprafata totala de 24.028 metri patrati (din acte), situat in Municipiul Craiova, Cartierul L., B-dul D., zona F.de E. - I.U.G. Craiova, Judetul Dolj, cu urmatoarele vecinatati: la Nord - F.de.E., la Sud - parcare, teren Primaria Craiova, la Est - I.U.G. Craiova, la Vest - B-dul D., teren Primaria Craiova.
      Prin Dispozitia Primarului Municipiului Craiova, nr.27719 din 24.11.2006, debitorului i-a fost restituit in natura imobilul teren in suprafata de 30.709 metri patrati situat in intravilanul Municipiului Craiova, Cartierul L., B-dul D., zona F.de E. - I.U.G. Craiova, Judetul Dolj, din care face parte si terenul in litigiu.
      Intre data cererii de restituire (Notificarea nr.1229/N/2001) si data restituirii terenului prin Dispozitia nr.27719 din 24.11.2006, Ministerul Educatiei si Cercetarii a eliberat titlu de proprietate Universitatii din Craiova, prin emiterea Ordinului Ministrului Educatiei si Cercetarii (care tine loc de Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate) nr.3839 din 14.05.2004 pentru o suprafata de 55.000 de metri patrati din care face parte si terenul ce facea obiectul restituirii;
      Debitorul a intentat impotriva Universitatii din Craiova si a Ministerului Educatiei si Cercetarii actiune in nulitatea partiala a titlului Universitatii din Craiova ("Litigiul"), cerere ce a facut obiectul Dosarului nr. 925/ 54/2007 pe rolul Curtii de Apel Craiova solutionat la data de 24.04.2007, prin admiterea actiunii si a cererii de interventie formulata de Consiliul Local al Municipiului Craiova.
      Impotriva sentintei Curtii de Apel, Universitatea Craiova si Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului au formulat recurs, solutionat in favoarea promitentului-vanzator de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 22 noiembrie 2007, care a pronuntat in dosarul nr. 925/54/2007, decizia definitiva si irevocabila nr. 4525/22.11.2007 prin care a respins ca nefondate recursurile formulate de parati, ceea ce inseamna indeplinirea Conditiei Precedente stipulate la Art. 4.1.1 din Antecontract.
      In ceea ce priveste incalcarea de catre debitor a obligatiilor prevazute in antecontract, creditorul a aratat ca partile semnatare au stabilit ca vor vinde si vor cumpara terenul dupa solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului care exista pe rolul instantelor judecatoresti referitor la titlul de proprietate al promitentului-vanzator, dupa obtinerea numarului cadastral pentru teren si dupa inscrierea dreptului de proprietate al promitentului-vanzator, liber de orice sarcini sau servituti, asupra terenului in Cartea Funciara a Municipiului Craiova.
      In data de 27 noiembrie 2007, promitentul-vanzator ii notifica promitentului-cumparator prin intermediul notificarii nr.2387/27.11.2007 transmisa prin Biroul Executorului Judecatoresc Dorina Gont, desfiintarea de plin drept, fara despagubiri, a antecontractului, fara indeplinirea vreunei formalitati prealabile si fara interventia instantelor judecatoresti, in conformitate cu dispozitiile art. 969 Cod Civil fi art. 10.1.1 din Antecontract."
      In temeiul Art.5.2 din antecontract, promitentul-cumparator il convoaca pe promitentul-vanzator sa se prezinte pe data de 19 februarie 2008, intre orele 10 si 12, la sediul Biroului Notarilor Publici Asociati Elisabeta Costescu, Monica Stefania Stroe si Nicolae Dragos Costescu, cu toate documentele necesare care sa ateste indeplinirea obligatiilor prevazute in antecontract.
      Astfel cum rezulta din incheierea de certificare a starii de fapt nr. 1979/19.02.2008 a Biroului Notarilor Publici Asociati Elisabeta Costescu, Monica Stefania Stroe si Nicolae Dragos Costescu, debitorul nu s-a prezentat la aceasta convocare. Potrivit art. 10.4.1 din antecontract in cazul in care promitentul-vanzator nu mai doreste respectarea antecontractului (promitentul-vanzator se razgandeste) atunci promitentul-cumparator va putea considera antecontractul ca fiind desfiintat de plin drept, fara nici o formalitate si fara interventia instantei judecatoresti, promitentul-vanzator obligandu-se in mod expres, ferm si irevocabil sa plateasca promitentului-cumparator la prima cerere si fara intarziere suma de 500.000 EURO cu titlu de despagubiri pentru pierderile suferite de acesta din urma, pierderi pe care Promitentul,Cumparator nu trebuie sa le dovedeasca.
      Creditorul a mentionat ca in temeiul antecontractului, l-a notificat pe debitor, solicitandu-i ca pana la data de 12.05,2008 sa plateasca suma de 500.000 EUR (Notificarea nr. 79N/2008 transmisa prin Biroul Executorului Judecatoresc Ana Maria Toma). Nici aceasta Notificare nu a primit nici un raspuns, explicatie sau justificare.
      Astfel, a formulat in contradictoriu cu debitorul o cerere de chemare in judecata prin care a solicitat: obligarea la plata sumei de 500.000 EUR reprezentand echivalentul a 1.833.900 RON la un curs afisat de Banca Nationala a Romaniei in data de 14.05.2008 de 1 EUR = 3,6678 RON; obligarea la plata cu titlu de daune a dobanzii legale calculate conform Ordonantei nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, dobanda care se va calcula pentru suma de 500.000 EURO incepand cu data de 12.05.2008 si pana la achitarea integrala a sumei solicitate; obligarea la plata cheltuielilor de judecata in conformitate cu prevederile art. 274 C.proc.civ.
      Instanta de fond a admis partial cererea de chemare in judecata, prin sentinta civila nr.288/02.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila in dosarul nr. 18430/3/2008, obligand debitorul la plata sumei de 500.000 EURO, cu titlu de despagubiri, precum si la plata dobanzii legale calculata la aceasta suma, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la achitarea integrala a debitului. De asemenea, instanta de judecata a obligat debitorul la 21.530,52 lei cheltuieli de judecata.
      La data de 18 august 2009, debitorul a formulat apel impotriva sentintei civile nr.288 din data de 2 martie 2009 .
      Potrivit dispozitiilor art.591 Cod Proc.Civ., pentru infiintarea sechestrului asigurator trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: creditorul sa nu detina un titlu executoriu - conditie indeplinita, intrucat antecontractul de vanzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007 nu constituie un titlu executoriu; creditorul sa dovedeasca existenta unei actiuni impotriva debitorului - conditie indeplinita prin introducerea cererii de chemare in judecata ce constituie obiectul dosarului nr. 18430/3/2008, solutionat de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 2 martie 2009 si aflat la acest moment pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, cu termen de judecata la data de 18.03.2010;creanta sa fie constatata prin act scris - conditie de asemenea indeplinita prin existenta antecontractului de vanzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007; creanta sa fie exigibila - conditie indeplinita, suma fiind datorata de catre debitor de la data de 12.05.2008.
      In consecinta, fata de toate considerentele expuse, creditorul a solicitat admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
      Prin incheierea din data de 07.05.2010, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata.
      A retinut tribunalul dispozitiile art. 591 alin.1 Cod Proc.Civ., in sensul ca creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta.
      Asadar, in raport de prevederile legale evocate, tribunalul a apreciat ca in ipoteza in care creditorul care nu are titlu executoriu, dar creanta sa este constatata prin act scris, pentru instituirea sechestrului asigurator trebuie verificata indeplinirea cumulativa a cumulativa a doua conditii, respectiv aceea a exigibilitatii creantei precum si a dovezii ca a intentat actiune.
      Tribunalul a apreciat ca nu este indeplinita cerinta caracterului exigibil al creantei, deoarece petentul creditor are o creanta impotriva debitorului, insa aceasta nu este ajunsa la scadenta. Din examinarea prevederilor art. 10.4 din antecontract tribunalul a apreciat ca pentru a se angaja obligatia de plata a debitorului este necesar a se verifica realizarea ipotezelor convenite de parti in cuprinsul acestei clauze, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva care sa stabileasca culpa promitentului vanzator, si numai de la momentul ramanerii definitive a acesteia, creanta va deveni exigibila. Nu se poate considera ca din momentul primirii notificarii adresate de creditor promitentului vanzator, creanta este exigibila, atat timp cat in cauza nu s-a stabilit printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, culpa acestuia din urma. In acest sens simpla afirmatie a creditorului ca promitentul vanzator s-a razgandit si ca nu mai doreste respectarea antecontractului, nu are relevanta in privinta caracterului exigibil al creantei pretinse.
      In consecinta, tribunalul a considerat ca pentru infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile apartinand promitentului vanzator, nu este suficient ca petentul creditor sa fi introdus actiune in justitie tinzand la plata unei sume de bani datorata de debitor, ci este obligatoriu ca aceasta creanta sa fie exigibila, de unde rezulta ca nu este posibil a se dispune luarea masurii asiguratorii, in baza unei pretentii eventuale care, pentru exista are nevoie de a fi consacrata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
      In conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod Proc.Civ., a obligat creditorul la 7.372,5 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
      Impotriva acestei incheieri a declarat recurs creditorul  I.G.M., solicitand admiterea recursului si, pe fondul cauzei, modificarea in intregime a incheierii atacate, in sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurator,
      Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuala la data de 09.09.2010.
      In dezvoltarea motivelor de recurs, s-a aratat ca instanta de fond a interpretat in mod gresit atat prevederile Antecontractului de vanzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007, cat si prevederile Art.591 alin.1 Cod Proc.Civ.
      Prevederile Art.10.4 din Antecontractul de Vanzare-cumparare nr.200/10.07.2006 sunt cat se poate de clar formulate, ca "in cazul in care:
      10.4.1 Promitentul-vanzator nu mai doreste respectarea prezentului Antecontract (Promitentul-vanzator se razgandeste); sau
      10.4.2 promitentul-vanzator nu indeplineste Conditia Precedenta descrisa la Art.4.1.1 pct.(i) de mai sus si, in termen de treizeci (30) de zile de cand a luat cunostinta de aceasta, nu depune toate diligentele pentru indeplinirea Conditiei Precedente descrisa Ia Art.4.1.1 pct. (ii) de mai sus (promitentul-vanzator nu introduce o actiune in revendicare si/sau actiune in constatarea nulitatii titlului in contradictoriu cu Universitatea din Craiova pentru Terenul ce face obiectul prezentului Antecontract); sau
      10.4.3 dupa indeplinirea Conditiei Precedente prevazuta la Art.4.1.1 de mai sus, oricare dintre Conditiile Precedente descrise la Art.4.1.2 - 4.1.5 de mai sus nu se poate indeplini pana la Data Finala din culpa exclusiva a Promitentului-vanzator (inclusiv dar fiara a se limita la simpla pasivitate sau neacordarea catre Promitentul-cumparator a Procurii in forma autentica potrivit Art. 10.3 de mai sus),
      atunci promitentul-cumparator va putea considera prezentul Antecontract ca fiind desfiintat de plin drept, fara nicio alta formalitate si fara interventia instantei judecatoresti promitentul-vanzator obligandu-se in mod expres, ferm si irevocabil, sa plateasca promitentului-cumparator ia prima cerere si fara intarziere suma de cinci~sute-mii (500.000) Euro ("Penalitatea 1") cu titlu de despagubiri pentru pierderile suferite de acesta din urma, pierderi pe care promitentul-cumparator nu trebuie sa le dovedeasca."
      Dupa cum se poate observa, ipotezele prevazute de cele trei aliniate ale Art.10.4 din Antecontract sunt alternative, dovada fiind conjunctia disjunctiva "sau" utilizata de parti. Astfel, paragraful final al Art.10.4 devine aplicabil la indeplinirea oricarei ipoteze prevazute de cele trei aliniate anterioare, fara nicio alta formalitate si fara interventia instantei judecatoresti.
      Prin Notificarea nr.2387/27.11.2007, transmisa catre recurent prin BEJ Dorina Gont, promitentul-vanzator i-a notificat desfiintarea de plin drept, fara despagubiri, a Antecontractului, fara indeplinirea vreunei formalitati prealabile si fara interventia instantelor judecatoresti, in conformitate cu disparitiile Art.969 C. civil si Art. 10.1.1 din Antecontract.
      Art. 10.1.1 din Antecontractul de Vanzare-cumparare nr.200/10.07.2006 prevede urmatoarele: "In cazul in care promitentul-vanzator nu indeplineste Conditia Precedenta prevazuta la Art.4.1.1 de mai sus, atunci prezentul Antecontract se va desfiinta de plin drept, fara nicio formalitate prealabila si fara interventia instantelor judecatoresti, Partile nedatorandu-si reciproc nicio suma de bani si nicio alta despagubire."
      Din interpretarea continutului Notificarii nr.2387/27.11.2007, a prevederilor Art.969 C.civil si Art.10.1.1 din Antecontractul de Vanzare-cumparare nr.200/10.07.2006, concluzia care se detaseaza, la prima vedere, este ca la data de 27.11.2007 Conditia Precedenta nu a fost indeplinita de Promitentul-vanzator si Antecontractul a fost desfiintat.
      Insa la data de 22.11.2007, cu cinci zile inainte de primirea Notificarii nr.2387/27.11.2009, inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat in Dosarul nr. 925/54/2007 Decizia definitiva si irevocabila nr.4525/22.11.2007 prin care a respins ca nefondate recursurile formulate de paratii Universitatea Craiova si Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, ceea ce inseamna indeplinirea Conditiei Precedente stipulate la Art. 4.1.1 din Antecontract.
      Avand in vedere toate considerentele anterior invederate, se poate concluziona ca prin Notificarea nr.2387/27.11.2007 Promitentul-vanzator i-a adus la cunostinta creditorului recurent faptul ca s-a razgandit, ipoteza in care devin aplicabile prevederile Art.10.4.1 din Antecontract, conform carora promitentul-vanzator s-a obligat in mod expres, ferm si irevocabil, sa plateasca subsemnatului suma de 500.000 Euro, la prima cerere si fara intarziere. Art. 10.4.1 din Antecontract nu prevede necesitatea existentei unei culpe a Promitentului-vanzator, motiv pentru care considerentele instantei de fond conform carora pentru a se angaja obligatia de plata a debitorului este necesar a se verifica realizarea ipotezelor convenite de parti in cuprinsul acestei clauze, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva care sa stabileasca culpa promitentului vanzator, si numai de la momentul ramanerii definitive a acesteia, creanta va deveni exigibila, sunt neintemeiate si dovedesc interpretarea gresita a prevederilor contractuale incidente in prezenta cauza.
      In temeiul Antecontractului, recurentul l-a notificat pe Promitentul-vanzator, solicitandu-i ca pana la data de 12.05.2008 sa plateasca suma de 500.000 EURO (Notificarea nr. 79N/2008 transmisa prin Biroul Executorului Judecatoresc Ana Maria Toma). Pe cale de consecinta, incepand cu data de 12 mai 2008, debitorul ii datoreaza suma de 500.000 EURO. in temeiul prevederilor Art.969 Cod Civil si ale Art.10.4.1 din Antecontract.
      Toate dispozitiile invocate mai sus demonstreaza, dincolo de orice dubiu, acest aspect, si confirma faptul ca obligatia de plata a debitorului a ajuns la scadenta in data de 12.05.2008, fara a fi necesara indeplinirea vreunei alte formalitati sau dovedirea culpei Promitentului-vanzator.
      Mai mult decat atat, prevederile Art.591 alin.1 Cod Proc.Civ. privind exigibilitatea creantei au fost interpretate gresit de catre instanta de fond, care a inteles sa raporteze aceasta conditie la toate ipotezele prevazute de Art.10.4 din Antecontract si sa o conditioneze de existenta unei culpe a debitorului, constatata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. Or, prevederile Art.591 Cod Proc.Civ. trebuie raportate la prevederile Antecontractului Incidente in cauza, respectiv ipoteza prevazuta de Art.10.4.1, si la Notificarea nr.79N/2008 prin care subsemnatul am solicitat plata penalitatii.
      In continuarea cererii de recurs, recurentul-creditor a expus din nou situatia de fapt reprodusa in cererea de chemare in judecata, precum si argumentele aduse de acesta in fata primei instante in sustinerea cererii sale intemeiata pe art.591 Cod Proc.Civ.
      Cererea de recurs, legal timbrata, a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.304 pct. 8 si 9 Cod Proc.Civ.
      Intimatul-debitor G.P. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
      Recursul este nefondat.
      Pe de o parte se impune a arata ca, desi unul dintre argumentele aduse in recurs de recurentul creditor este fondat, situatia privind temeinicia cererii sale si, implicit, a recursului, nu se schimba.
      Astfel, curtea constata ca din formularea textului art.591 Cod Proc.Civ., ce reglementeaza conditiile pentru infiintarea sechestrului asigurator, rezulta ca legea impune conditia existentei unei creante exigibile constatata prin act scris si a intentarii actiunii.
      Or, contrar celor aratate de prima instanta, indeplinirea cerintelor pentru angajarea raspunderii contractuale (analizata de tribunal) nu tinea de exigibilitatea creantei pretinse, ci de insasi temeinicia actiunii in pretentii formulata de  recurentul creditor.
      In consecinta, curtea nu isi insuseste rationamentul primei instante prin care aceasta a analizat efectele clauzelor contractuale in lumina exigibilitatii creantei.
      Pe de alta parte, se retine ca cererea de chemare in judecata nu era intemeiata si, inlaturand celelalte critici cuprinse in cererea de recurs, va mentine hotararea recurata, substituind motivarea primei instante.
      Astfel, de vreme ce in cauza creanta pretinsa de recurentul-creditor este consemnata intr-un act scris si potrivit dispozitiilor contractuale invocate de acesta este exigibila, iar creditorul a formulat actiune, formal erau indeplinite cerintele art.591 Cod Proc.Civ. pentru instituirea sechestrului asigurator.
      Cu toate acestea, in faza procesuala a recursului s-a depus la dosar decizia civila nr.244A/01.04.2010, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu Minori si Familie, prin care s-a admis apelul declarat de intimatul debitor din cauza de fata, G.P., a fost schimbata in tot sentinta civila nr.288/02.03.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in sensul ca a fost respinsa ca nefondata actiunea prin care recurentul creditor din cauza de fata solicitase obligarea intimatului debitor la plata sumei de 500.000 Euro reprezentand echivalentul a 1.833.00 lei si a dobanzii legale in temeiul antecontractului de vanzare-cumparare atestat sub nr.200/10.05.2007.
      Prin urmare, la momentul solutionarii prezentului recurs, cererea de chemare in judecata formulata de creditor pentru valorificarea in fond a pretentiilor sale a fost respinsa prin hotarare definitiva, ce se bucura de autoritate de lucru judecat relativa.
      Or, curtea nu poate ignora aceasta imprejurare care, in aceste conditii, echivaleaza practic cu inexistenta creantei, deoarece hotararea judecatoreasca definitiva amintita se bucura de prezumtia relativa de adevar izvorata din autoritatea de lucru judecat aratata mai sus, ce nu a fost rasturnata.
      Pentru aceste considerente, curtea retine ca nu este indeplinita cerinta cuprinsa in art.591 Cod Proc.Civ., a existentei creantei, astfel ca in mod corect a fost respinsa cererea de chemare in judecata de catre prima instanta.
      Se impune a consemna din nou imprejurarea ca in procedura pendinte instanta nu examineaza temeinicia cererii in despagubiri formulata de creditorul reclamant, ci exclusiv conditiile formale de instituire a masurii asiguratorii, iar din pronuntarea deciziei definitive mentionate mai sus se retine exclusiv efectul aratat, al neindeplinirii cerintelor art.591 Cod Proc.Civ.
      In consecinta, nu sunt relevante pentru solutionarea recursului de fata nici argumentele expuse de recurentul-creditor, deduse din interpretarea clauzelor antecontractului, acestea facand obiectul judecatii in fond.
      De asemenea, nu vor fi analizate nici sustinerile expuse in legatura cu situatia de fapt si istoricul relatiilor dintre parti, deoarece si acestea fac obiectul altei judecati, iar in conditiile invocarii art.304 pct.8 si 9 Cod Proc.Civ., curtea nu poate examina decat motivele de critica ce se circumscriu acestor motive de recurs.
      De altfel, se poate observa ca singura critica reala (restul afirmatiilor reprezentand in fapt reiterarea fidela a continutului cererii de chemare in judecata) este cea referitoare la gresita interpretare de catre prima instanta a antecontractului incheiat intre parti si a dispozitiilor art.591 Cod Proc.Civ., cu privire la care curtea s-a pronuntat mai sus.




2