Constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, in temeiul Legii nr.10/2001. Termenul de prescriptie pentru promovarea actiunii in constatarea nulitatii absolute. Distinctia dintre contractele incheiate inainte si dupa intrarea in...

Constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, in temeiul Legii nr.10/2001. Termenul de prescriptie pentru promovarea actiunii in constatarea nulitatii absolute. Distinctia dintre contractele incheiate inainte si dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001. Nesolutionarea notificarii de restituire a imobilului in natura. Relevanta pronuntarii unei hotarari judecatoresti, prin care se recunoaste dreptul de proprietate al fostului proprietar.

C.p.cv., art.304 pct.9,art. 1, Legea nr.10/2001

1. Contractele de vanzare-cumparare a caror nulitate absoluta  a fost invocata de catre  reclamanta, au fost incheiate la data de 2.08.2002, fiind intabulate.
Termenul special de un an  prevazut de dispozitiile   art. 45 alin. 5 Cod procedura civila,  prelungit ulterior  cu 6 luni,   a fost instituit  de la data  intrarii in vigoare a legii, fiind evident, asa cum in mod corect a retinut si instanta de apel, ca fata de data de 14.08.2002,  data la care a expirat termenul de  un an , aceasta dispozitie speciala nu se poate aplica decat actelor juridice de instrainare  incheiate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.

2.Imprejurarea ca reclamanta a formulat o notificare prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului coroborata cu sentinta civila nr. 10022/6.10.1993,  a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, irevocabila, prin care s-a constatat ca reclamanta este proprietarul Imobilului,  sunt  suficiente  pentru a concluziona ca reclamanta justifica un interes legitim, nascut si actual, precum si personal si direct, in exercitarea prezentei actiuni civile.
      Reclamanta beneficiaza de o hotarare judecatoreasca irevocabila, prin care s-a constatat calitatea sa  de proprietar asupra imobilului in litigiu, imobil ce a fost preluat fara titlu valabil.
In mod corect, instanta de apel a constatat  reaua -credinta a paratelor la incheierea contractelor de vanzare-cumparare, in conditiile in care  parata S.C. IPCM  SA era notificata  cu o cerere de restituire in natura inca din anul 2001, fiind evident  ca toate partile contractelor de vanzare-cumparare  aveau cunostinta despre regimul juridic al bunului imobil, acest aspect fiind mentionat in mod expres in cuprinsul contractelor de vanzare-cumparare respectivele contracte fiind incheiate  cu frauda la lege, nefiind fondate pe o cauza licita.
Asadar, in cauza sunt incidente dispozitiile   art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, fiind  facuta pe deplin dovada  in cauza a relei credinte a paratelor la incheierea contractelor de vanzare-cumparare, acestea fiind de  coniventa  frauduloasa,  actele juridice fiind incheiate la aceeasi data.
Imprejurarea ca la data incheierii contractelor de vanzare-cumparare  nu era notat  nici un litigiu in Cartea Funciara, in conditiile in care  S.C. IPCM SA era  notificata si s-a precizat acest lucru in mod expres in cuprinsul contractelor,  nu poate conduce  la  concluzia ca  paratele au fost de buna credinta la incheierea contractelor de vanzare-cumparare.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.1073 /29.06.2009, dosar nr.2227 /2/2009


      Prin cererea inregistrata la data de  26.11.2003  pe rolul  Judecatoriei  Sectorului 1 Bucuresti sub nr.15070/2003  reclamanta  M.M.  a chemat in judecata pe   paratii  I.P.C.M.  SA, S.C.  TEHNOINVEST  SA  si  GRAMPET  SA,  actiunea introductiva  avand ca obiect    pronuntarea  unei hotarari judecatoresti prin care  sa se constate nulitatea  absoluta partiala  a contractului de vanzare-cumparare  incheiat cu IPCM  SA  si cu Societatea  Comerciala  Tehnoinvest  SA,  autentificat   cu nr.2814/02.082002, precum si  nulitatea  absoluta  partiala a contractului de vanzare-cumparare  dintre SC  Tehnoinvest  SA si S.C. Grampet SA, repunerea partilor  in situatia anterioara  incheierii contractelor de vanzare-cumparare  si obligarea societatii  comerciale   IPCM  SA sa raspunda  la  notificarea  nr.587/09.07.2001.
Prin sentinta civila nr. 1109/13.02.2004 pronuntata de  Judecatoria  Sectorului 1  Bucuresti  in dosarul nr. 15070 /2003 s-a   respins exceptia  netimbrarii actiunii, ca neintemeiata si s-a admis  exceptia prescrierii  actiunii  si in consecinta a fost respinsa actiunea  formulata de  reclamanta M.M.  ,  in contradictoriu cu paratele  Societatea Comerciala   IPCM SA, Societatea  Comerciala  Tehnoinvest  SA si Societatea  Comerciala  Grampet SA,, ca prescrisa.
Pentru a pronunta aceasta hotarare , prima instanta a retinut  ca, reclamanta  M.M.  este succesoarea  defunctului ei sot, M.D. conform certificatului  de mostenitor nr.42/1962 , acesta  a fost proprietarul unei pravalii ce purta  nr. 1, situata  alaturi de  blocul nr.112 din Calea Victoriei  si aflata  in cadrul imobilului din Bucuresti  Calea Victoriei nr.114.
      Reclamanta isi intemeiaza  prezenta actiune  pe dispozitiile  Legii nr. 10/2001 , solicitand constatarea  nulitatii absolute   parte a contractului de vanzare-cumparare  autentificat  cu  nr. 2814 si 2815 din 02.08.2002.
In ce priveste exceptia  netimbrarii cererii  de chemare in judecata , instanta  de fond  a retinut ca,  potrivit dispozitiilor  art. 51  din Legea nr. 10/2001 : "Cererile  sau actiunile  in justitie precum  si transcrierea  sau intabularea   titlului de proprietate  legate de aplicarea  prevederilor prezentei  legi  si de bunurile  ce fac obiectul  acesteia, sunt scutite  de taxa de timbru.
In raport de aceste  dispozitii legale, instanta a apreciat ca actiunea  reclamantei, de constatare  partiala a  nulitatii absolute  a contractului de vanzare-cumparare , fiind intemeiata pe  Legea nr.10/2001   este scutita  de plata taxei  de timbru.
Referitor la cererea  de repunere a partilor  in situatia anterioara  incheierii  contractelor de vanzare-cumparare  mentionate in petitul  actiunii  introductive, instanta de fond  a retinut ca aceasta reprezinta  efectul  constatarii nulitatii  absolute partiale  a  contractelor de vanzare-cumparare  in discutie.
Instanta de fond  a considerat ca termenul  se constata implinit  la data de 14  august  2002, iar actiunea reclamantei  este introdusa  la 26 noiembrie  2003  si ca atata  timp cat  cererea de chemare  in judecata  a reclamantei  se  intemeiaza pe dispozitiile Legii nr.10/2001, termenul de prescriptie  prevazut de  art. 46  din Legea nr. 10/2001  se aplica  si prezentei cauze, reclamanta nu poate  invoca faptul ca instrainarea  imobilelor s-a realizat  dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 , neputandu-se prevala   de dispozitiile    dreptului comun.
Impotriva  acestei sentinte  a declarat apel reclamanta  M.M.  , criticand-o pentru  nelegalitate  si netemeinicie si solicitand  anularea  acesteia,  retinerea cauzei  spre solutionare si pe fond  admiterea  actiunii introductive  si in consecinta,  constatarea  nulitatii  contractelor de  vanzare-cumparare  in  discutie   ca fiind incheiate  in  frauda  dispozitiilor legale  si a dreptului  sau de  proprietate.
In motivarea  cererii  de apel,  s-a  invocat  faptul ca instanta  de fond nu s-a  pronuntat   asupra  unui capat  de cerere cu solutionarea  caruia  a fost investita  si  anume nu  s-a pronuntat  in  vreun fel  asupra  cererii  de obligare a  unitatii  detinatoare de  a raspunde  notificarii  nr.587/09.07.2001.
De asemenea  s-a mai  invocat  si faptul ca sentinta atacata  a fost   pronuntata cu incalcarea  si aplicarea gresita  a  legii, intrucat  instanta de fond  a interpretat gresit  dispozitiile art. 46  alin. 5  din Legea nr.10/2001, ceea ce  a condus la   admiterea exceptiei  prescriptiei   dreptului  la actiune al reclamantei  si  la respingerea cererii  de chemare  in judecata , fara a se mai cerceta fondul  pricinii  dedusa judecatii.
Pe fondul cauzei, apelanta a solicitat   instantei de recurs sa constate actiunea  introductiva  este intemeiata,  intrucat contractele de  vanzare-cumparare  a caror nulitate  se invoca  au fost incheiate  cu incalcarea  dispozitiilor Legii nr.10/2001 , sens  in care  apelanta  invoca  dispozitiile   art. 46 alin.1  din acest  act normativ.
Apelanta  a considerat  ca, in raport  de  dispozitiile   art. 9 din Legea nr. 10/2001, intimata-parata  SC  IPCM  SA  avea obligatia legala de a emite  decizia prin care sa ii restituie   imobilul.
Prin  decizia  civila nr.  4927 A din 07.06.2004  instanta de apel , respectiv   Curtea de Apel Bucuresti Sectia a  VII-a Civila  si Litigii de Munca,   a admis  apelul  declarat de  apelanta - reclamanta M.M.  impotriva sentintei  civile nr.1109 din 13.02.2004   pronuntata de  Judecatoria   Sectorului 1 Bucuresti in dosarul  nr.15070/2003  in contradictoriu cu  intimatele-parate  Societatea  Comerciala IPCM  SA,  Societatea  Comerciala  Tehnoinvest  SA si  Societatea  Comerciala  GRAMPET  SA, a  anulat  sentinta civila  apelata  si a acordat  termen la 06.09.2004, C.1,  ora 9,00  pentru evocarea fondului, cu citarea partilor.
Prin decizia civila nr. 574/19.01.2006 pronuntata in dosarul nr.519/2005  de Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia  Civila si de Proprietate Intelectuala  ca instanta de recurs, au fost respinse  ca inadmisibile  recursurile declarate de  societatile  intimate -parate  mentionate mai sus  impotriva deciziei civile pronuntate  in cauza.
Ulterior cauza a fost inregistrata la   Curtea de Apel Bucuresti Sectia a  VII Civila  si pentru cauze   privind  Conflictele de Munca  si Asigurarile Sociale  nr.8553/2/2004 , care prin decizia  civila nr.11 A /15.01.2007 a admis   exceptia  necompetentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a  VII Civila  si pentru Cauze   privind  Conflictele de Munca  si Asigurarile Sociale si a declinat in favoarea  Tribunalului Bucuresti, competenta  solutionarii apelului   formulat de  apelanta reclamanta  M.M.  impotriva sentintei   civile nr.1109/13.02.2004,  pronuntata de Judecatoria  Sectorului 1  Bucuresti  in dosarul nr.  15070/2003   in contradictoriu cu  intimatele parate   Societatea  Comerciala  IPCM  SA,  Societatea   Comerciala  TEHNOINVEST  SA  si   Societatea   Comerciala  GRAMPET  SA.
Pricina  a fost inregistrata  la data de  19.03.2007  pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a  V  -a Civila  sub nr.  8553 /2/2004.
Prin incheierea de sedinta  din 18.06.  2007   instanta a unit  cu fondul  exceptia lipsei  calitatii procesuale   active a  reclamantei si a respins  ca neintemeiate  exceptia  lipsei calitatii  procesuale pasive a S.C.IPCM SA  si exceptia  de prematuritate a cererii.
Pentru a pronunta  aceasta solutie , instanta a retinut  cu privire la  exceptia  lipsei  calitatii  procesuale active a reclamantei  ca pentru solutionarea  acesteia  este nevoie de  administrarea  si a altor probe , atat cu inscrisuri cat  si administrarea  altor mijloace  de proba.  In ce priveste  exceptia   lipsei calitatii  procesuale  pasive a paratei  SC  IPCM SA  instanta a retinut ca aceasta este parte  in contractul de vanzare-cumparare  a carui nulitate   se solicita , aceasta calitate  de parte contractanta  fiind suficienta  pentru justificarea  calitatii procesuale  pasive a paratei.
Cat priveste prematuritatea  actiunii  invocata   de parati  pe motiv ca dreptul  reclamantei  nu  este nascut  si actual  cata vreme  lipseste  expertiza  extrajudiciara  necesara  solutionarii notificarii, instanta a constatat ca  dreptul  reclamantei la solutionarea  notificarii  formulate  in temeiul Legii nr.10/2001  este un drept   nascut   si actual, prin raportare  la dispozitiile  art. 26 din   legea speciala  si nu are  legatura cu expertiza   extrajudiciara  pretinsa de catre parati.
In cauza a fost administrata  proba cu inscrisuri  precum si proba cu  expertiza   tehnica  judiciara   imobiliara   al carei raport   a fost depus la  dosar, filele  139-154.  Au fost formulate   obiectiuni la acest raport   iar raspunsul la obiectiuni a fost depus la  dosar la filele  180-189.
Prin decizia  civila nr. 1381 /A/  27.10.2008,  Tribunalul Bucuresti Sectia a    V-a Civila  a respins exceptia  lipsei calitatii procesuale active   ca fiind   neintemeiata. A admis  actiunea   cu privire la  constatarea nulitatii   si repunerea partilor  in situatia  anterioara.  S-a constatat  nulitatea  absoluta   partiala a contractelor  de vanzare-cumparare  si s-a dispus  repunerea  in situatia  anterioara. A  fost   disjuns  capatul de cerere avand  ca obiect obligarea paratei  sa raspunda la notificarea nr.587/9.07.2001,
Pentru a se pronunta  in acest mod  instanta de apel a  retinut, in esenta  reaua credinta a paratelor , care la  data incheierii  contractelor de vanzare-cumparare  autentificate sub nr.2814 si   2815 din   02.08. 2002 aveau  cunostinta  de existenta  notificarii  formulate  in temeiul  Legii nr. 10/2001 si nesolutionate.
Impotriva acestei  hotarari  judecatoresti au formulat recurs in termen legal  paratele  SC  IPCM  SA si  S C GRAMPET SA,  criticand-o   pentru nelegalitate.
Astfel,   parata   SC IPCM  SA  a sustinut  urmatoarele  prin motivele de  recurs  formulate.
In ceea ce priveste   decizia  nr.492/A/2004,  pronuntata de   Curtea de Apel Bucuresti, recurenta sustine ca sunt incidente   dispozitiile   art. 304  pct. 6 Cod procedura civila,  in sensul ca instanta  a acordat mai mult  decat  s-a cerut, respectiv faptul ca motivul de apel constand in nepronuntarea  instantei pe un capat de cerere, constituia un motiv de apel inadmisibil fata de  dispozitiile  procedurale  civile.
Dispozitiile art. 2822 Cod procedura civila  sunt  de  stricta  interpretare   si reclamanta nu poate sa solicite direct instantei de apel sanctionarea  omisiunii pretinse, atata timp cat nu a formulat cererea de completare a hotararii pronuntate  de prima instanta.
O alta critica vizeaza incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, in sensul ca instanta de fond a facut o corecta  interpretare a dispozitiilor   art. 46  alin.  5 din Legea nr. 10/2001  atunci cand  a  respins ca prescris dreptul la  actiunea  in constatarea  nulitatii  absolute a primului contract autentic de vanzare-cumparare, ceea ce facea de necercetat controlul valabilitatii actului subsecvent de instrainare, reclamanta  motivandu-si cererea  de nulitate a celei de a doua vanzari,pe nulitatea   actului anterior incheiat .
Actiunea reclamantei este motivata in drept exclusiv  pe  dispozitiile Legii nr. 10/2001, astfel incat nu se putea sustine  in apel  ca instanta de fond  ar fi trebuit sa analizeze   cererile reclamantei   sub un alt temei de drept decat acela  cu care   insasi reclamanta   a  investit  instanta.
In acest context, sustinerea instantei de apel in sensul ca  nu este aplicabil  art. 46   alin. 5 din Legea nr. 10/2001  atata vreme   cat reclamanta   s-a intemeiat exclusiv  pe acest act normativ,  constituie o aplicare  gresita a legii.
In ceea ce priveste decizia  civila nr. 1381/27.10.2008,  recurenta parata a invocat dispozitiile   art. 304 pct. 9 Cod procedura civila,  aratand urmatoarele;
In mod gresit  a fost respinsa exceptia lipsei  calitatii procesuale active  a reclamantei,  exceptie pe care  instanta a unit-o cu fondul cauzei,   intrucat  cu  inscrisurile depuse   reclamanta nu face dovada  identitatii intre spatiul actual  si cel  ce  rezulta ca a fost achizitionat   in anul 1949,  de catre autorul ei.
Expertiza tehnica efectuata in cauza nu constituie  dovada  faptului ca   reclamanta este titulara vreunui  potential drept  de proprietate  asupra spatiului ce a format parte din  obiectul vanzarilor.
Se mai sustine ca  decizia de  constatare a nulitatii absolute  partiale a contractelor de vanzare-cumparare  este data cu aplicarea gresita a legii , intrucat respectivele contracte au fost incheiate cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la momentul incheierii acestora,  inclusiv cu respectarea  dispozitiilor Legii nr.10/2001, sustinerile reclamantei  fiind  neintemeiate si in ceea ce priveste invocarea   art. 45 alin.1 din Legea nr. 10/2001.
Hotararea judecatoreasca invocata de catre reclamanta este inopozabila paratei recurente intrucat aceasta nu a fost parte in cauza.
Se sustine ca solutionarea pe fond a actiunii este dependenta de constatarea modalitatii in care imobilul a trecut  in proprietatea statului, cu sau fara titlu,  si sub acest aspect,  de stabilirea  situatiei juridice  a proprietatii .
Se precizeaza ca instrainarea imobilului  care ar cuprinde si spatiul la care se refera reclamanta,  de catre S.C.IPCM SA  catre SC TEHNOINVEST SA s-a  facut in cadrul procesului de privatizare al SC IPCM SA, fiind urmarea  unui  contract de leasing  imobiliar cu clauza irevocabila de  vanzare pentru acelasi imobil, incheiat in forma autentica in baza  Hotararii Adunarii Generale a Actionarilor  S.C. IPCM SA data in  baza mandatului special emis de APAPS in acest scop, respectiv in baza Hotararii Adunarii Generale a Actionarilor, S.C.TEHNOINVEST SA, aceste argumente inlaturand fara putinta de tagada sustinerile nefondate ale reclamantei din motivele de apel  relative la instrainarea imobilului de catre  recurenta.
Incheierea  contractului de leasing si a vanzarii subsecvente a avut loc ca urmare  a punerii in executare a hotararilor AGA  ale societatilor  implicate , hotarari care nu au fost atacate  in justitie, de tertii interesati  ( cum se poate considera si reclamanta) , astfel incat efectele acestor hotarari, respectiv incheierea contractelor de vanzare-cumparare  nu mai pot fi inlaturate prin promovarea unei actiuni vizand constatarea nulitatii instrainarilor.
Cele doua contracte de vanzare-cumparare  a caror nulitate partiala este invocata de reclamanta  , sunt autentificate de catre un notar public si prin urmare  conform Legii nr.36/1995,  precum si art. 1173-1174  Cod civil,  fac dovada deplina  (pana la inscrierea in fals) atat intre parti cat si fata de terti cu privire la dispozitiile si conventiile ce constata.
Parata SC GRAMPET SA  a solicitat prin recursul formulat, in principal,  casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, iar in subsidiar   modificarea in parte a  hotararii recurate in sensul respingerii apelului sau casarea hotararii judecatoresti cu consecinta  rejudecarii in fond a  apelului formulat  de  Minculescu Manda si a respingerii ca neintemeiata a cererii  de chemare in judecata  privind constatarea nulitatii absolute partiale  a contractului de vanzare-cumparare .
Astfel, se sustine ca instanta de apel a respins in mod nelegal  exceptiile invocate.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei extinctive,  fata de prevederile  art. 45 alin. 5  din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate  in mod abuziv in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989,  ultima zi  in care  s-ar mai fi putut formula o actiune in anulare avand  ca obiect contractele de vanzare-cumparare nr.2814/02.08.2002 si nr.2815/02.08.2002,  era   14.08.2002.
Actiunea a fost formulata la data de 26.11.2003, cu depasirea  termenului  de prescriptie special, prevazut de lege.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, in mod gresit  se sustine de catre recurenta,   instanta a considerat valabile concluziile  raportului de expertiza,  desi acestea  nu erau  conforme cu realitatea.
De asemenea se arata ca si exceptia  lipsei de interes a fost solutionata in mod gresit de catre instanta de judecata, intrucat , conform art. 29  din Legea nr.10/2001,  reclamanta este indreptatita  exclusiv la  despagubiri si ca atare nu justifica un interes legitim in promovarea actiunii introductive.
Notificarea trebuia, deci introdusa la aceasta  autoritate, care este cea  obligata sa raspunda si sa  stabileasca, daca este cazul, masurile reparatorii.
O alta critica   vizeaza faptul ca in cauza,  instanta  nu a retinut, in mod gresit,  ca termenul de solutionare a notificarii nu a expirat, termenul de  60 de zile  fiind calificat constant in doctrina ca fiind termen de recomandare.
Analizand  actele si lucrarile de la dosarul  cauzei, in raport de criticile formulate cat si de dispozitiile legale incidente in materie,   Curtea a retinut ca  recursurile sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente :
In ceea ce priveste criticile formulate impotriva deciziei civile  nt.492/A/7.06.2004,  Curtea  retine ca  hotararea  judecatoreasca pronuntata in cauza este legala, nefiind afectata de  motivele  de modificare  prevazute de dispozitiile   art. 304 pct. 6 si 9 Cod procedura civila.
Nu se poate   sustine ca  instanta de apel a acordat  mai mult decat s-a cerut, intrucat a retinut ca  instanta de fond nu s-a pronuntat pe un capat de cerere cu care a fost investita si prin respingerea actiunii  in integralitatea sa s-a  pricinuit partii  o vatamare  care,  conform art. 105 alin. 2 Cod procedura civila,  nu se poate inlatura decat prin  anularea  hotararii atacate.  De  asemenea, s-a retinut, in mod corect, ca  instanta de fond a solutionat cauza gresit ,  pe calea  exceptiei prescriptiei dreptului la actiune,impunandu-se  ca urmare  anularea sentintei  civile in baza  dispozitiilor   art. 297 Cod procedura civila,  in forma in vigoare la data pronuntarii deciziei civile.
Motivul de  modificare prevazut de  art.304 pct. 6 Cod procedura civila,  are in vedere ipoteza in care   instanta de judecata s-a pronuntat   asupra unor cereri  cu care nu a fost investita sau fiind investita in mod nelegal,  a acordat mai mult  decat  partile au solicitat.
In cauza,  imprejurarea ca au fost adoptate  dispozitiile   art. 2812 alin.1  Cod procedura civila, referitoare la completarea hotararii nu au relevanta, intrucat  motivul pentru  care instanta de apel a anulat hotararea judecatoreasca a fost pe de o parte,   ca instanta  nu s-a pronuntat  pe un capat de cerere, iar pe de alta parte,  ca a solutionat in mod gresit  cauza  pe cale de  exceptie, fara a intra in cercetarea fondului dreptului dedus judecatii.
Dispozitiile   art. 2812 alin.1 Cod procedura civila,  instituie  doar o facultate, un drept pus la dispozitia partilor, insa,   nu au caracter imperativ ,  acest aspect rezultand din  modul de redactare  a textului de lege.  
In ceea ce priveste aplicarea  gresita a legii de catre instanta de apel  in solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, Curtea retine  urmatoarele:
Contractele de vanzare-cumparare a caror nulitate absoluta  a fost invocata de catre  reclamanta, au fost incheiate la data de 2.08.2002, fiind intabulate.
Termenul special de un an  prevazut de dispozitiile   art. 45 alin. 5 Cod procedura civila,  prelungit ulterior  cu 6 luni,   a fost instituit  de la data  intrarii in vigoare a legii, fiind evident, asa cum in mod corect a retinut si instanta de apel, ca fata de data de 14.08.2002,  data la care a expirat termenul de  un an , aceasta dispozitie speciala nu se poate aplica decat actelor juridice de instrainare  incheiate inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
In ceea ce priveste criticile formulate de recurente, cu privire la decizia  civila nr. 1381/27.10.2008,  prin care Tribunalul Bucuresti a evocat fondul,   Curtea retine :
Instanta de apel a solutionat in mod  corect exceptia lipsei calitatii procesuale  active a  reclamantei , intemeindu-si solutia pronuntata pe concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza si constatand identitatea intre  imobilul stapanit de autorul  reclamantei  si cel care face obiectul contractelor de vanzare-cumparare  a caror nulitate se solicita.
Astfel, expertul a concluzionat ca exista identitate  intre cele doua imobile, facand referiri  exacte la actele de proprietate vechi,  prezentate de reclamanta cu trimitere la configuratia actuala a imobilului.
Neconcordantele constatate de expert  sunt minore  si nu prezinta relevanta in ceea ce priveste identificarea imobilului, fiind  inerente   fata de vechimea mentiunilor existente in actele de proprietate ale autorului  reclamantei,  ce au fost intocmite  in anul 1949.
De asemenea nu se pot retine  sustinerile formulate de  catre recurentele  parate in sensul ca reclamanta nu justifica  un interes in promovarea actiunii   fata de dispozitiile  art. 29 din Legea nr. 10/2001,
Imprejurarea ca reclamanta a formulat o notificare prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului coroborata cu sentinta civila nr. 10022/6.10.1993,  a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, irevocabila, prin care s-a constatat ca reclamanta este proprietarul Imobilului,  sunt  suficiente  pentru a concluziona ca reclamanta justifica un interes legitim, nascut si actual, precum si personal si direct, in exercitarea prezentei actiuni civile.
Curtea mai retine in ceea ce priveste exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a S.C.IPCM  si S.C. TEHNOINVEST ca  referirea recurentelor la dispozitiile art.27 alin. (2) din Legea nr.10/2001, nu are legatura cu  solutionarea celor doua exceptii, cele doua parate fiind parti in  contractele de vanzare-cumparare a caror nulitate se solicita, au calitate procesuala pasiva in actiunea dedusa judecatii.
Consideratiile formulate de recurenta-parata S C Grampet SA cu privire la termenul de solutionare a  notificarii, nu sunt fondate si, mai mult, nu pot fi retinute, cata vreme capatul de cerere vizand obligarea paratei SC IPCM SA sa raspunda la notificare, a fost disjuns si, ca atare, instanta nu a cercetat fondul dreptului dedus judecatii.
Pe fond, Curtea constata legalitatea modului de solutionare a pricinii in sensul constatarii nulitatii absolute a celor doua contracte de vanzare-cumparare.
Astfel, in mod corect, instanta de apel si-a argumentat solutia pe efectele sentintei civile nr.10022/6.10.1993, ce beneficiaza de puterea de lucru judecat in ceea ce priveste constatarea calitatii de proprietar asupra imobilului a reclamantei.
Termenul de prescriptie prevazut de dispozitiile art.405 Cod procedura civila, de care fac vorbire recurentele se poate considera implinit in ceea ce priveste petitul actiunii  vizand revendicarea  imobiliara  si nu in ceea ce priveste  actiunea in constatare promovata, care nu este  susceptibila  de executare silita.
Ca urmare,  reclamanta beneficiaza de o hotarare judecatoreasca irevocabila, prin care s-a constatat calitatea sa  de proprietar asupra imobilului in litigiu, imobil ce a fost preluat fara titlu valabil.
In mod corect, instanta de apel a constatat  reaua -credinta a paratelor la incheierea contractelor de vanzare-cumparare, in conditiile in care  parata S.C. IPCM  SA era notificata  cu o cerere de restituire in natura inca din anul 2001, fiind evident  ca toate partile contractelor de vanzare-cumparare  aveau cunostinta despre regimul juridic al bunului imobil, acest aspect fiind mentionat in mod expres in cuprinsul contractelor de vanzare-cumparare respectivele contracte fiind incheiate  cu frauda la lege, nefiind fondate pe o cauza licita.
Asadar, in cauza sunt incidente dispozitiile   art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, fiind  facuta pe deplin dovada  in cauza a relei credinte a paratelor la incheierea contractelor de vanzare-cumparare, acestea fiind de  coniventa  frauduloasa  ,  actele juridice fiind incheiate la aceeasi data.
Imprejurarea ca la data incheierii contractelor de vanzare-cumparare  nu era notat  nici un litigiu in Cartea Funciara, in conditiile in care  S.C. IPCM SA era  notificata si s-a precizat acest lucru in mod expres in cuprinsul contractelor,  nu poate conduce  la  concluzia ca  paratele au fost de buna credinta la incheierea contractelor de vanzare-cumparare.
Indiferent cum S.C.IPCM SA  a dobandit dreptul de proprietate   asupra imobilului, transferul a operat   de la un neproprietar,  imobilul fiind preluat fara titlu  valabil de catre Statul Roman, acest aspect fiind constatat  cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr. 10022 a Judecatoriei Sectorului 1, irevocabila.
Imprejurarea ca paratele recurente  nu au fost parti   in litigiul ce a  fost finalizat prin aceasta hotarare judecatoreasca  nu are relevanta asupra aprecierii dreptului de proprietate al reclamantei, precum si asupra modului de preluare a bunului imobil de catre  stat.
Conform dispozitiilor   art. 17 Cod procedura civila- cererile accesorii si incidentale sunt in caderea  instantei competente  sa judece  cererea principala.
Aceste dispozitii legale nu sunt incidente in cauza,  capatul de cerere vizand obligatia de a face neavand caracterul unei  cereri accesorii sau incidentale, asa incat instanta de apel a procedat in mod corect dispunand  disjungerea acestui capat de cerere.
Fata de aceste considerente, in baza dispozitiilor   art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursurile formulate In cauza  urmeaza a fi respinse , ca fiind nefondate.