Constatare nulitate absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare de actiuni. Bun imobil preluat fara titlu de societatea privatizata. Netemeinicie.

      Domeniu: Litigii cu profesionisti; Aspecte de drept material
      
      Constatare nulitate absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare de actiuni. Bun imobil preluat fara titlu de societatea privatizata. Netemeinicie.

      -  Art.45 alin.2 din Legea 10/2001

      Potrivit dispozitiilor art.45 alin.2 din legea nr.10/2001, actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, considerate astfel anterior intrarii in vigoare a Legii 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt lovite de nulitate absoluta in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.
      Din interpretarea acestui text de lege rezulta, fara putinta de tagada, ca respectivele dispozitii legale se aplica doar actelor juridice al caror obiect il reprezinta bunuri imobile.
      Aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile contractului de vanzare-cumparare de actiuni incheiat in cadrul procesului de privatizare, prin raportare la bunurile imobile ce formeaza patrimoniul societatii privatizate.
      Contractul de vanzare-cumparare de actiuni nu are ca obiect un bun imobil preluat fara titlu valabil, ci are ca obiect actiuni reprezentand un anumit procent din capitalul social al societatii privatizate; actiunile nu se confunda cu bunurile mobile si imobile din patrimoniul unei societati comerciale, ele fiind bunuri mobile prin determinarea legii, conform art.474 alin.1 Cod civil, respectiv bunuri mobile incorporale.
      

 (CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 15 din 17.01. 2012)


Asupra cauzei civile de fata:
Prin sentinta comerciala nr.2527/22.06.2011 pronuntata de Sectia Civila a Tribunalului Calarasi in dosarul nr.1014/116/2010, s-a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul M.I.C. impotriva paratelor SC I. SA si A. Bucuresti, actiune avand ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare-cumparare actiuni nr.80/1994 incheiat intre parate, numai cu privire la partea de actiuni corespunzatoare imobilului a carei restituire s-a solicitat, respectiv imobilului teren in suprafata de 6.296 mp, a cladirii moara cu instalatiile aferente si a cladirii anexe cu destinatia de presa de ulei aflate pe acest teren, temeiul de drept fiind art.45 alin.2 din Legea 10/2001.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca dispozitiile art.45 alin.2 din Legea 10/2001 sunt foarte clare si se refera la actele de instrainare care au avut ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, in aceasta ipoteza neputand fi incadrat si contractul de vanzare cumparare actiuni ce formeaza obiectul prezentei cauze.
Obiectul contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/1994 l-a constituit, dupa cum rezulta chiar din denumirea sa, vanzarea de catre FPS a unui numar de 56.525 actiuni, reprezentand 70% din capitalul social al SC "I.L. SA" catre PAS "I.L.", actiunile nefiind altceva decat parti, fractiuni din capitalul social al unei societati comerciale conform art.91 din Legea Societatilor Comerciale nr.31/1990, iar art.474 C.civ calificandu-le drept bunuri mobile.
      Fata de aceste precizari, instanta de fond a retinut ca, in mod  evident, nu se poate incadra contractul de vanzare-cumparare de actiuni in categoria actelor de instrainare avand ca obiect imobile, conform art.45 alin.2 din Legea 10/2001, neexistand identitate intre "actiuni" ca bunuri mobile sau de creanta si "imobile" (oricat de extensiva ar fi interpretarea textului citat).
In baza acestor argumente, tribunalul a apreciat ca sustinerile reclamantului referitoare la cauzele de nulitate ale contractului de vanzare cumparare actiuni, fondate pe lipsa calitatii de proprietar a statului asupra imobilului la momentul incheierii contractului, nevalabilitatea titlului si ingerinta in dreptul de proprietate al autorului reclamantului nu pot fi analizate in cadrul prezentei actiuni care are ca obiect anularea unui contract de vanzare actiuni intocmit in cadrul procesului de privatizare.
Contractul in litigiu, fiind un contract ce intra sub incidenta legilor privatizarii, este valabil incheiat, fiind respectate dispozitiile in vigoare la data incheierii lui, iar in speta nu s-a putut proba nici reaua-credinta a societatii parate SC I. SA intrucat, pentru dovedirea acesteia, reclamantul a depus doar doua declaratii extrajudiciare de martori din continutul carora rezulta ca semnatarii acestora au cunostinta de demersurile efectuate de fostii proprietari din relatarile facute de acestia.
      Nici aceste depozitii si nici alte probe directe nu fac dovada faptului ca reclamantul sau autorii sai ar fi notificat, incunostintat sau actionat in instanta paratele printr-o modalitate din care sa rezulte, in mod neechivoc, ca titlul statului in temeiul caruia detinea bunul  ar fi supus vreunei contestari.
      In aceasta situatie, sustinerea reclamantului privind fraudarea legii de catre stat (care ar fi cunoscut inexistenta titlului sau-constatare ce s-a facut abia in 2010 prin sentinta civila nr.3690/2010 a Judecatoriei Calarasi) si a lipsei cauzei la incheierea contractului de vanzare cumparare de actiuni nu reprezinta cauze de nulitate  absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.80/1994 si nici nu a fost rasturnata in cauza prezumtia bunei-credinte a paratei prevazuta de art.45 alin.2 din Legea 10/2011, situatie in care actiunea reclamantului a fost respinsa ca neintemeiata.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, reclamantul M.I.C., acesta fiind inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Civila sub acelasi nr. unic 1014/116/2010.
      In motivarea apelului, legal timbrat, reclamantul a aratat ca instanta de fond in mod gresit a retinut ca actul juridic a carui nulitate absoluta partiala a solicitat-o nu s-ar incadra in prevederile art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001. Aceasta deoarece legiuitorul a avut in vedere si a dorit ca, inclusiv contractele de vanzare-cumparare de actiuni incheiate in cadrul procesului de privatizare, sa faca parte din categoria actelor juridice mentionate la art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001. Intimata-parata SC I. SA a intrat in stapanirea tuturor bunurilor mobile si imobile din patrimoniul fostei SC I.L. SA numai prin incheierea contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/1994, acest act juridic fiind invocat de parata drept titlu sau de proprietate in ceea ce priveste imobilul teren si moara din judetul Calarasi.
      De altfel, considerentele sentintei sunt contradictorii deoarece, pe de o parte, se arata ca respectivul contract nu face parte din categoria actelor juridice avute in vedere de art.45 alin.2 din legea nr.10/2001, iar pe de alta parte se retine ca nu a fost rasturnata buna-credinta protejata si prevazuta de acest text de lege.
      S-a mai aratat ca instanta de fond nu a analizat sub nici un mod sustinerile reclamantului referitoare la nulitatea contractului pentru motivele invocate referitoare la: lipsa calitatii de proprietar a statului roman asupra bunului imobil in litigiu si asupra actiunilor corespunzatoare valorii imobilului, inexistenta titlului statului, cauza ilicita si frauda la lege. Desi trebuia sa analizeze toate aceste motive, instanta de fond s-a limitat la a face mentiunea ca aceste motive nu ar putea fi analizate in cadrul prezentei cauze.
      Apelantul-reclamant a precizat ca, prin probele administrate in cauza a dovedit ca statul roman nu a fost niciodata proprietarul imobilului din judetul Calarasi si nici proprietarul partii de actiuni corespunzatoare valorii imobilului in litigiu, astfel ca respectivul contract de vanzare-cumparare de actiuni a fost incheiat prin fraudarea legii si are o cauza ilicita. Preluarea de catre statul roman in mod abuziv si fara titlu a imobilului s-a constatat prin sentinta civila nr.3690/202/2010 pronuntata de Judecatoria Calarasi in dosarul nr.2205/202/2010, sentinta ramasa irevocabila.
      S-a mentionat ca terenul a fost detinut de fosta I.S.J.P.S., devenita ulterior SC I.L. SA si apoi SC I. SA Calarasi, aceasta din urma detinandu-l si in prezent.
      Fara a fi proprietarul acestui bun imobil, statul roman l-a inclus nelegal in capitalul social al SC I.L. SA, societate ce avea la acea data (momentul aparitiei Legii nr.15/1990) capital social integral de stat si care a luat fiinta prin transformarea fostei intreprinderi de stat in societate comerciala pe actiuni.
      Pentru ca bunul sa fie considerat administrat legal de fosta intreprindere de stat, iar respectivul drept de administrare sa se transforme intr-un drept de proprietate, trebuia ca bunul sa fi fost proprietatea statului roman pentru ca acesta l-a dat in administrare fostei intreprinderi de stat. In speta, aceasta conditie nu este indeplinita, bunul imobil neintrand niciodata in proprietatea statului. Ca urmare, legea nr.15/1990 nu a operat in privinta morii din comuna N., acest imobil fiind inclus nelegal in capitalul social al fostei  SC I.L. SA. Pe cale de consecinta, actiunile corespunzatoare valorii imobilului moara si teren din comuna N. nu au fost niciodata proprietatea statului roman, iar acesta nu le putea instraina valabil si nu putea include acest imobil in anexele la contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/1994.
      Incluzand, in mod ilegal, respectivul imobil in anexe la contract, ambele parti semnatare ale acestuia au fraudat legea si au fost de rea-credinta, statul roman instrainand ceea ce nu avea in proprietate.
      Frauda la lege rezulta din includerea nelegala a valorii imobilului  moara din comuna N. in valoare actiunilor instrainate, desi dispozitiile legale in materia privatizarii prevedeau ca valoarea societatii ce se privatiza reprezenta totalitatea valorii bunurilor din patrimoniul acesteia, iar bunurile care nu aveau situatiile juridice lamurite si care erau revendicate de alte persoane nu puteau face obiectul privatizarii si nu puteau fi incluse in actele de privatizare.
      In ceea ce priveste reaua-credinta a intimatelor-parate, apelantul a aratat ca statul roman preluase abuziv si fara titlul respectivul imobil, pe care il detinea la acel moment tot in mod abuziv, astfel ca implicit avea cunostinta ca nu era proprietar al acestuia.
      Si cumparatoarea Asociatia PAS SC I.L. SA a fost de rea-credinta, aceasta atestand, conform art.7.1 din contractul de privatizare, ca a putut verifica realitatea declaratiilor vanzatorului referitoare la dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilelor, inclusiv moara din comuna N., ceea ce inseamna ca a constatat ca respectivul imobil era preluat de stat fara titlu valabil. Cum a inteles totusi sa incheie contractul de vanzare-cumparare de actiuni in respectivele conditii, rezulta ca si cumparatorul a fost de rea-credinta, tranzactionand asupra unui bun care nu era proprietatea societatii de stat si pentru care putea anticipa si prevedea ca este proprietatea unui tert.
      Mai mult, la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, din conducerea organului reprezentativ al cumparatoarei au facut parte persoane care faceau parte si din conducerea SC I.L. SA si care cunosteau ca imobilul este revendicat si apartine unui alt proprietar. Aceasta situatie era cunoscuta si de salariati ce erau membri ai PAS din cadrul SC I.L. SA.
      Apelantul a mai precizau ca autorii lui, precum si el si rudele sale, au discutat cu "seful de moara" si cu alte persoane de la SC I.L. SA, aducandu-le la cunostinta faptul ca ei sunt adevaratii proprietari ai morii si ca doresc redobandirea bunului. Toate aceste imprejurari sunt dovedite cu declaratii de martorilor, date in fata notarului public si atasate la dosar.
      Fata de toate aceste motive, apelantul a solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si constatarii nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/1994 incheiat intre A. . si Asociatia PAS din cadrul  SC I.L. SA, numai in ceea ce priveste actiunile corespunzatoare valorii contabile de 14.294.000 lei vechi a imobilului situat in judetul Calarasi, compus din teren in suprafata de 6025,78 mp si constructia cu destinatie de moara.
      In drept, apelantul a invocat dispozitiile art.282 si urm. Cod procedura civila.
      Analizand hotararea atacata in raport de criticile formulate, Curtea a retinut urmatoarele:
      Apelantul-reclamant a investit instanta de fond cu solutionarea unei cereri avand ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr.80/1994 incheiat intre A. si Asociatia PAS din cadrul  SC I.L. SA, invocand drept temei legal dispozitiile art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001 si argumentand in fond ca imobilul format din teren si moara situat in judet Calarasi, a fost preluat fara titlu de statul roman, astfel ca nu putea fi inclus in documentatia ce a stat la baza privatizarii si in anexa la contractul de vanzare-cumparare de actiuni.
      Potrivit dispozitiilor art.45 alin.2 din legea nr.10/2001 invocate de apelant, actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, considerate astfel anterior intrarii in vigoare a Legii 213/1998, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt lovite de nulitate absoluta in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta.
      Din interpretarea logica si gramaticala a acestui text de lege rezulta, fara putinta de tagada, ca respectivele dispozitii legale se aplica doar actelor juridice al caror obiect il reprezinta bunuri imobile.
      Acest text de lege cuprinde o norma de drept restrictiva, limitata doar la actele juridice de instrainare avand ca obiect imobile, astfel ca  nu poate fi interpretat extensiv fara a se incalca regulile de interpretare a dispozitiilor legale.
      Contractul de vanzare-cumparare a carui nulitate absoluta partiala s-a solicitat a se constata nu are ca obiect un bun imobil preluat fara titlu valabil, ci are ca obiect actiuni reprezentand 70% din capitalul social al societatii intimate-parate SC I. SA (fosta SC I.L. SA). Aceasta concluzie, retinuta si de instanta de fond, se intemeiaza pe definitia data obiectului unui act juridic de catre dispozitiile art. 962-963 Cod civil.
      Actiunile sunt fractiuni ale capitalului social, ele reprezentand titluri de valoare negociabile si transmisibile; actiunile nu se confunda cu bunurile mobile si imobile din  patrimoniul unei societati comerciale, ele fiind bunuri mobile prin determinarea legii, conform art.474 alin.1 Cod civil, respectiv bunuri mobile incorporale.
      Prin urmare, este nefondata critica apelantului potrivit careia dispozitiile art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001 sunt aplicabile in speta.
      A sustine ca legiuitorul a avut in vedere si a dorit ca inclusiv contractele de vanzare-cumparare de actiuni incheiate in cadrul procesului de privatizare sa faca parte din categoria actelor juridice mentionate la art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001 nu reprezinta decat o interpretare eronata a dispozitiei legale, o incercare de a adauga la lege, ceea ce nu este nimanui permis. De altfel, apelantul nu argumenteaza in niciun fel aceasta interpretare data textului de lege, limitandu-se doar la o enunta.
      Constatand ca aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile in speta, apare de prisos analiza instantei de fond in legatura cu buna sau reaua-credinta a partilor la momentul incheierii actului, conduita analizata din aceasta perspectiva a dispozitiilor art.45 alin.2 din legea nr.10/2001.
      Sunt nefondate si criticile potrivit carora instanta de fond nu a analizat sub nici un mod sustinerile reclamantului referitoare la nulitatea contractului pentru lipsa calitatii de proprietar a statului roman asupra bunului imobil in litigiu si asupra actiunilor corespunzatoare valorii imobilului, inexistenta titlului statului, cauza ilicita si frauda la lege. Aceasta deoarece, in considerentele sentintei atacate, tribunalul mentioneaza ca sustinerile reclamantului referitoare la cauzele de nulitate ale contractului de vanzare cumparare actiuni, fondate pe lipsa calitatii de proprietar a statului asupra imobilului la momentul incheierii contractului, nevalabilitatea titlului si ingerinta in dreptul de proprietate al autorului reclamantului nu pot fi analizate in cadrul prezentei actiuni care are ca obiect anularea unui contract de vanzare actiuni intocmit in cadrul procesului de privatizare.
       Rezulta, asadar, ca instanta de fond nu a ignorat aceste sustineri ale apelantului-reclamant ci le-a avut in vedere la solutionarea cauzei iar, in urma analizarii compatibilitatii lor cu natura cauzei dedusa judecatii, a conchis ca nu pot forma obiect de analiza pe calea prezentei actiuni.
      Imposibilitatea analizarii unor motive in cadrul unei actiuni nu este similara cu neanalizarea lor, caci instanta ajunge la respectiva concluzie tocmai in urma unei analize efectuata.
      De altfel, Curtea a constatat ca instanta de fond a facut o analiza a acestor motive, concluzionand ca sustinerile referitoare la lipsa unui titlu valabil al statului asupra imobilului situat in comuna N. au fost analizate prin sentinta civila nr.3690/2010 a Judecatoriei Calarasi, iar frauda la lege si lipsa cauzei la incheierea contractului de vanzare-cumparare de actiuni nu reprezinta cauze de nulitate absoluta a contractului, fata de imprejurarea ca abia in anul 2010 s-a constatat ca statul nu are un titlu valabil pentru respectivul imobil, constatare facuta prin sentinta mentionata anterior.
      Mai  mult, Curtea a constatat ca apelantul-reclamant a invocat ca si motiv de apel neanalizarea de catre instanta de fond a nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare de actiuni prin raportare la lipsa calitatii de proprietar a statului roman asupra bunului imobil in litigiu si asupra actiunilor corespunzatoare valorii imobilului, inexistenta titlului statului, cauza ilicita si frauda la lege. Toate aceste motive au fost invocate la fond in sustinerea nulitatii contractului in baza art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001. Niciodata reclamantul nu a sustinut nulitatea actului independent de textul de lege invocat, prin raportare la alte temeiuri de drept. Prin urmare, a scoate din contextul art.45 alin.2 motivele invocate si a le analiza prin prisma altor dispozitii legale reprezinta o modificare a cauzei actiunii, ceea ce nu este permisa in calea de atac, conform art.294 alin.1 Cod procedura civila.
      Urmare a celor retinute mai sus, Curtea nu a facut o analiza a respectivelor critici independent de temeiul de drept invocat - art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001. De asemenea, nu a analizat nici buna sau reaua-credinta a intimatelor-parate la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, aceasta conduita a partilor nefiind relevanta atata timp cat s-a statuat ca art.45 alin.2 din legea nr.10/2001 nu este aplicabil contractului in discutie.
      Fata de toate aceste considerente din care rezulta ca sunt nefondate criticile apelantului, in baza art.296 Cod procedura civila Curtea a respins  apelul ca atare.