Vanzari cumparari.

        Vanzari cumparari.
        
        Vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local. Conditii. Contract de inchiriere si fisa de calcul a chiriei - dovada existentei raporturilor de inchiriere.  
        
        - art.5 alin.4 si art.16 din Legea nr.550/2002
        
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA NR.1393/23.06.2011)
        
        Prin sentinta civila nr.923/17.03.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, SCAF a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii/prematuritatii formularii actiunii, ca neintemeiata.
        A fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta S. C. M. P. in contradictoriu cu paratii COMISIA PENTRU VANZAREA SPATIILOR COMERCIALE SAU DE PRESTARI SERVICII - PRIMARIA SECTOR 1 BUCURESTI, si CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1 BUCURESTI, astfel cum a fost formulata.
        A fost obligata parata Comisia pentru Vanzarea Spatiilor Comerciale sau de Prestari Servicii din cadrul Primariei Sectorului 1, sa procedeze la vanzarea prin negociere directa a spatiului comercial situat in Bucuresti, str. Popa Tatu nr. ..., sector 1, in suprafata de 101,73 mp, catre reclamanta.
        In considerentele sentintei s-au retinut urmatoarele:
        Prin cererea inregistrata pe rolul acestei sectii sub nr.44734/3/CA/2009, reclamanta S. C. M. P., in contradictoriu cu paratii Comisia Pentru Vanzarea Spatiilor Comerciale sau de Prestari Servicii - Primaria Sector 1 Bucuresti si Consiliul Local al Sectorului 1 Bucuresti, a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratei sa negocieze direct cu societatea reclamanta pretul de vanzare a spatiului comercial in suprafata de 184,43 mp situat in Bucuresti, sector 1, str. Popa Tatu nr. ....., in vederea incheierii cu paratul CLS 1 a contractului de vanzare cumparare al spatiului respectiv.
        In motivarea actiunii se mentioneaza ca reclamanta, fosta C. D., are calitate de chirias si detine cu titlu de inchiriere  spatiul comercial  mentionat, incepand cu data de 14.05.1976 si pana in prezent, conform contractului de inchiriere nr. 747/14.05.1976, incheiat cu ICRAL Giulesti si contractului de inchiriere nr. 747/2007.
         Desi in contractul de inchiriere mentionat spatiul comercial apare ca avand o suprafata de 101,73 mp, iar in contractul de inchiriere nr.747/01.08.2007 apare ca fiind inchiriata o suprafata comerciala de 151,73 mp, si o curte de 118,50 mp, in realitate asa cum  reiese si din masuratorile efectuate  pentru intocmirea  documentatiei cadastrale in vederea intabularii imobilului s-a dovedit ca acesta nu are curte, iar spatiul comercial de la parter are o suprafata 184,43 mp, fapt consemnat si in incheierea nr.240.709/25.04.2008 a OCPI Bucuresti - Sector 1.
          Ca aceasta este suprafata imobilul inchiriat rezulta si din adresa nr.2788/24.09.2008 emisa de locatorul SC R.-V. SA, sens in care s-a si incheiat actul aditional  la contractul de inchiriere din 01.08.2008 autentificat sub nr.2630 de catre BNP S. C. D. prin care se corecteaza  eroarea  cu privire la marimea suprafetei spatiului inchiriat.
         Totodata, mentioneaza reclamanta ca la data de 03.12.2002 a depus cerere pentru cumpararea acestui imobil in baza Legii nr.550/2002, inregistrata sub nr.483/04.12.2002 insa nu a primit nici un raspuns  pana in prezent din partea comisiei parate.
        In drept au fost invocate dispozitiile art.16 din Legea nr.550/2002.
        Prin intampinarea formulata in cauza de catre COMISIA PENTRU VANZAREA SPATIILOR COMERCIALE SAU DE PRESTARI SERVICII - PRIMARIA SECTOR 1 BUCURESTI (f.61-63), s-a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila intrucat din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.17 si 18 din Legea nr.550/2002  rezulta ca numai in cazul in care comisia  ar admite solicitarea societatii de cumparare a spatiului  dupa ce in prealabil a constatat ca indeplineste conditiile impuse de art.4 si 16 din Legea nr.550/2002,  se trece la negocierea  directa a vanzarii spatiului, astfel ca in speta nefiind emisa o astfel de decizie, actiunea este prematura.
        Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea  actiunii ca neintemeiata intrucat desi parata a solicitat reclamantei in mai multe randuri sa completeze documentatia atasata cererii sale cu copie valabila a contractului de inchiriere in vigoare la data  aparitiei Legii nr.550/2002, cu privire la suprafata si destinatia spatiului si cu documentul de plata a chiriei aferente lunii decembrie 2002, potrivit art.7 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.550/2002, documentele depuse de reclamanta nu dovedesc nici ce numar postal a purtat imobilul  de-a lungul anilor, respectiv daca a avut numarul postal 90 sau 90 - 92 fie 92, astfel ca nu se poate identifica imobilul pentru care reclamanta a formulat cerere.
        In dosarul cauzei au fost depuse inscrisuri de catre parti.
        Analizand intregul material probator administrat in vederea solutionarii exceptiei inadmisibilitatii/prematuritatii actiunii, dar si a cauzei pe fond, tribunalul in ceea ce priveste exceptia a retinut ca ca aceasta este neintemeiata, intrucat in motivarea acesteia parata  recunoaste ca practic a incalcat atributiile ce-i revin in baza Legii nr.550/2002, in conditiile in care nici pana in prezent nu a  emis un raspuns cu privire la cererea reclamantei de a cumpara spatiul comercial din str. Popa Tatu nr. ...... Sector 1, desi a fost investita cu o astfel de cerere inca din 04.12.2002.
        In plus, in conditiile in care o astfel de situatie nu-si gaseste reglementarea expresa in Legea nr.550/2002, fiind vorba de o cererea adresata unei autoritatii administrative, nesolutionata in termenul legal,  actiunea este admisibila in conformitate cu dispozitiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, astfel ca  nu se poate  retine inadmisibilitatea ori prematuritatea acesteia, in conditiile in care conform art.18  din Legea nr.550/2002, comisia avea obligatia sa comunice solicitantului decizia sa de admitere sau de respingere a cererii in termen de 30 de zile de la data primirii cererii.
        Fata de considerentele acestea tribunalul a respins exceptia invocata ca neintemeiata.
        Cat priveste cauza pe fond  tribunalul  a constatat ca  pe de o parte ca din actele dosarului reiese fara dubiu ca reclamanta detine si a solicitat cumpararea spatiului comercial situat la adresa postala din Bucuresti, str. Popa Tatu nr. .....  sector 1 astfel ca sustinerile paratei in sens contrar sunt neintemeiate.
        Totodata, potrivit art.16 din Legea nr.550/2002, vanzarea spatiilor comerciale, de prestari servicii si de productie catre comerciantii care le folosesc in baza unui contract de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere in participatiune sau leasing, incheiat in conditiile legii si valabil la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe.
        Legiuitorul a conditionat dreptul comerciantului de a negocia vanzarea spatiului de existenta unui contract care sa il indreptateasca sa foloseasca spatiul, iar reclamanta a sustinut ca fisele de calcul in baza carora plateste chiria dovedeste existenta contractul de inchiriere, cu atat mai mult cu cat detinea spatiul comercial pe care doreste sa-l cumpere, in baza contractului de inchiriere nr.747/1976, a carui valabilitate a fost prelungita, prin tacita relocatiune pana in 2007 cand a fost incheiat un nou contract de inchiriere.
        Studiind actele depuse la dosar de catre reclamanta, rezulta ca aceasta este in posesia unor fise de calcul pentru spatiul comercial  din str. Popa Tatu nr. .....  sector 1, detinut, in suprafata de 101, 73 - conform  inscrisurilor aflate la filele 82- 91 din dosar, in baza carora autoritatile locale au perceput contravaloarea dreptului de folosinta pentru spatiul comercial mentionat.
        Asadar, reclamanta a folosit spatiul din Bucuresti, str. Popa Tatu  nr. .... sector 1 in suprafata de 101,73 m.p., cu acceptul administratorului spatiului care i-a notificat obligatia de plata a contravalorii folosintei si care a primit de la reclamanta sumele respective, conform fisei de calcul, existand deci acordul partilor pentru derularea in fapt, a unui contract de inchiriere, inca din 1976 si implicit la momentul aparitiei Legii nr.550/2002, chiar daca nu s-a intocmit si un inscris constatator al actului juridic intervenit intre parti. Legea nr.550/2002 impune existenta unui contract de inchiriere incheiat in mod valabil, iar cerinta existentei unui inscris constatator nu este prevazuta de art.1411 Cod civil ca o conditie esentiala pentru valabilitatea conventiei de inchiriere.
        De asemenea, reclamanta a dovedit prin actele depuse in dosar, ca nu a inregistrat restante la plata chiriei cel putin 6 luni consecutive, nu a subinchiriat si nu a divizat spatiul si nu exista cu privire la acesta nici o revendicare imobiliara (f.24- 28) si a formulat cerere de cumparare a spatiului in termenul legal inregistrand o cerere in acest sens sub nr.483/04.12.2002 (f.21-22), astfel ca aceasta indeplineste conditiile prevazute de dispozitiile tezei a doua a art.16 din Legea nr.550/2002 pentru  negocierea directa a vanzarii spatiului.
        Prin urmare, cererea dedusa judecatii este intemeiata si a fost admisa, in parte, iar tribunalul a obliga parata sa negocieze cu reclamanta vanzarea spatiului comercial din Bucuresti, str.  Popa Tatu nr. .... sector 1 in suprafata de 101, 73 m.p., conform procedurii prevazute de art.16 din Legea nr.550/2002, prin metoda negocierii directe.
        Totodata, tribunalul a mai retinut ca in speta nu se poate admite actiunea decat pentru suprafata de 101 ,73 mp. de spatiu comercial si nu pentru suprafata de 184,43 mp. asa cum a solicitat reclamanta, intrucat pe de o parte  aceasta nu a facut dovada ca la data intrarii in vigoare a Legii nr.550/2002 detine o suprafata mai mare decat cea mentionata in contractul de inchiriere nr.747/1976, respectiv, de 101,73 mp., iar mentiunile contractului de inchiriere din 2007 nu au relevanta in cauza.
        De asemenea, din fisele de calcul existente in dosar nu reiese ca de-a lungul timpului reclamanta ar fi platit chirie pentru o suprafata  mai mare decat cea mentionata in contractul de inchiriere din 1976 si, in plus, in lista  cuprinzand spatiile comerciale si de prestari servicii proprietate privata a statului aflate in administrarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti  emisa in baza prevederilor art.5 alin.4 din Legea nr.550/2002, aprobata prin  HCGMB nr.271/05.12.2002, spatiul comercial din str. Popa Tatu nr. ......  figureaza cu o suprafata de 101,73 mp, (f.79) astfel ca doar acesta poate fi  vandut in baza Legii nr.550/2002.
        Impotriva acestei sentinte parata Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002, Sector 1, prin reprezentantii sai legali a formulat recurs, invocand exceptia prematuritatii cererii de chemare in judecata, pentru urmatoarele considerente:
        Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.17 si art.18 din Legea nr.550/2002 rezulta ca numai in cazul in care Comisia constituita la nivelul sectorului 1 ar admite solicitarea de cumparare a spatiului, dupa ce in prealabil a constatat ca indeplineste conditiile impuse de art.4 si art.16 din legea mai sus mentionata, se trece la negocierea directa a vanzarii spatiului. Din acest moment incepe a se desfasura procedura propriu-zisa de negociere a pretului de vanzare a spatiului in sensul art.19 din lege, pornindu-se de la pretul minim de vanzare a spatiului in sensul art.8 din lege.
        Asa cum rezulta si din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre reclamant, se poate constata cu usurinta faptul ca nu a fost emisa o decizie de admitere a cererii de cumparare a spatiului comercial din str. Popa Tatu nr. ...., astfel cererea de chemare in judecata apare ca fiind prematura.
        Asadar in nici un caz nu poate fi obligata la negocierea pretului de vanzare, intrucat se trece la negocierea directa a vanzarii spatiului numai daca solicitantul se incadreaza in conditiile prevazute la art.4, lit.b si la art.16.
        Negocierea urmeaza in mod firesc deciziei de admitere a cererii de vanzare a spatiului, mai sus mentionat nu se poate pune problema negocierii a pretului de vanzare, intrucat negocierea implica in mod obligatoriu stabilirea pretului minim ca baza de negociere.
        Mai mult, art.8 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a legii nr.550/2002 cu modificarile si completarile ulterioare prevede ca "..dupa aprobarea cererii de cumparare se va proceda la stabilirea pretului prin negociere directa, pornindu-se de la pretul minim de vanzare, determinat potrivit art.8 din lege".
        Pe fondul cauzei, solicita instantei sa admita prezenta cerere de recurs avand in vedere urmatoarele considerente:
        Invedereaza instantei ca prin adresa nr.32823/27.01.2003, institutia recurenta a solicitat reclamantei sa completeze cererea conform art.16 din Legea nr.550/2002 cu urmatoarele documente :Copie contract valabil la data intrarii in vigoare la Legii nr.550/2002;Suprafata si destinatia spatiului;Copie dupa documentul de plata a chiriei aferente lunii decembrie 2002. Prevederile   art.7, alin.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.550/2002 prevad ca cererea va cuprinde datele necesare identificarii spatiului si solicitantului, suprafata si destinatia spatiului, la aceasta anexandu-se copii de pe actele in baza carora este detinut spatiul.
        Intimata a depus adresa nr.503646M/386/13.03.2006 referitoare la situatia juridica a spatiului cu alta destinatie situat in imobilul str. Popa Tatu nr. ..., dar si adresa nr.72630/6488/17.04.2008 referitoare la situatia juridica a terenului aferent spatiului cu alta destinatie situat in imobilul din str. Popa Tatu nr ....
        Se poate observa cu usurinta ca in evidentele cadastrale intocmite pe baza de declaratii in anul 1986, se vorbeste de imobilul care figureaza cu urmatoarele date: str. Popa Tatu nr. ..., un imobil proprietate de stat, compus din teren si constructii, si respectiv imobilul situat la adresa postala str. Popa Tatu nr. ....-.... inscris cu teren si constructie.
        Si prin adresa nr.778455/16606/03.11.2008, Primaria Municipiului Bucuresti, comunica reclamantei date privind spatiului cu alta destinatie situat in imobilul din str. Popa Tatu nr. ...., aratand ca in evidentele cadastrale figureaza inscris imobilul cu adresa str. Popa Tatu nr. .....
        Cu toate acestea, tot Primaria Municipiului Bucuresti comunica intimatei, prin adresa nr.778459/16605/05.12.2008, faptul ca imobilul, probabil se refera la spatiu comercial este inclus in imobilul care a purtat de-a lungul anilor diferite adrese postale, insa fara sa se arate clar faptul ca, vreodata spatiul comercial a purtat/poarta fie adresa postala nr. ...., fie adresa postala nr. .... - ...., fie adresa postala nr. .....
        In aceste conditii Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002 Sector 1 se afla in imposibilitatea de a identifica spatiul comercial, in conditiile in care nici administratorul in numele Municipiului Bucuresti - singurul titular al dreptului de proprietate publica/privata al unitatii administrativ-teritoriale - nu poate oferi date necesare identificarii spatiului comercial.
        Mai mult decat atat, instanta de fond a obligat Comisia pentru Vanzarea Spatiilor Comerciale Sector 1 la vanzarea catre intimata a unei suprafete de 101,73 mp din spatiul comercial. In acest context, sustine ca ii este foarte greu, daca nu chiar imposibil de determinat aceasta suprafata, in conditiile in care instanta de fond nu a clarificat care este aceasta si cum se poate delimita.
        Fata de cele mai sus-mentionate, solicita admiterea recursului si desfiintarea hotararii primei instantei ca nelegala si netemeinica.
        In drept, au fost invocate prevederile art.299 si urmatoarele din Codul de procedura civila si pe prevederile Legii nr.550/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.
        In dovedire au fost atasate in fotocopie adresele mentionate in cuprinsul  motivelor de recurs, contractul de inchiriere din 2007, cererea adresata reclamantei privind completarea documentatiei.
        Impotriva aceleiasi sentinte a formulat recurs si reclamanta S. C. M. P., solicitand in conformitate cu prevederile art.304 ind.9, art.304 ind.1 si art.312 Cod procedura civila admiterea cererii de recurs, modificarea, in parte, a hotararii atacate in sensul obligarii intimatei-parate, Comisia pentru vanzarea spatiilor comerciale sau de prestari de servicii din cadrul Primariei sectorului 1-Bucuresti ca, in conformitate cu prevederile Legii nr.550/2002, cu modificarile ulterioare, si cu normele de aplicare ale acesteia, sa procedeze la vanzarea, prin negociere directa, catre recurenta-reclamanta, a spatiului comercial din  Bucuresti, str. Popa Tatu nr. ...., parter, sector 1, in suprafata de 184,43 mp, si nu numai in suprafata de 101,73 mp, cum, in mod nelegal, a hotarat instanta de fond.
        In motivare, recurenta-reclamanta a invederat urmatoarele:
        In fapt, S.C.M. P., fosta C. D., are calitatea de chirias si detine cu titlu de inchiriere spatiul comercial in suprafata de 184,43 mp, situat in Bucuresti, str. Popa Tatu nr. ...., parter, sector 1, incepand cu data de 14.05.1976 si pana in prezent, in conformitate cu Contractul de inchiriere nr.747 din 14.05.1976, incheiat intre I.C.R.A.L. Giulesti in calitate de locator si C. D., in calitate de locatar.
        Acest contract, incheiat initial pana la data de 31.12.1980, a fost prelungit prin acordul partilor, exprimat prin tacita relocatiune, pana la data de 01.08.2007, cand s-a incheiat in forma scrisa contractul cu acelasi numar ca cel initial, adica 747/01.08.2007, contract in derulare si la data prezentei.
        Cu privire la spatiul comercial inchiriat arata ca acesta este si in prezent acelasi spatiu inchiriat inca din 1976, numai ca, din eroare, acesta a figurat cu marimi diferite in cele doua contracte mai sus mentionate, diferite si acestea de suprafata reala inchiriata.
        Astfel in contractul de inchiriere nr.747/14.05.1976 apare o suprafata inchiriata de 101,73 mp. iar in contractul de inchiriere nr.747/01.08.2007 apare, ca inchiriata, o suprafata comerciala de 151,73 mp. si o curte  de 118,50 mp, curte care nu a existat niciodata.
        La sesizarea recurentei-reclamante si cu ocazia efectuarii masuratorilor pentru intocmirea documentatiei cadastrale in vederea intabularii imobilului s-a adeverit faptul ca imobilul nu are curte si ca suprafata spatiului comercial de la parterul imobilului este de 184,43 mp.
        Acest aspect este mentionat in incheierea nr.240.709 din 25.04.2008 a O.C.P.I. Bucuresti Sectorul 1, anexata in copie certificata, in care se specifica faptul ca se "admite intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat in strada Popa Tatu nr. .... etaj, parter, cu numarul cadastral 25219/0; 1 inscris in Cartea Funciara Speciala cu numarul 80871 a localitatii Bucuresti Sector 1 la PI/1 in favoarea lui Statului Roman asupra cotei de 1/1 cu titlul de PROPRIETATE la Pll/1", iar in anexa 11-Plan de amplasament si delimitare a imobilului se arata ca suprafata din masuratori este de 184,43 mp, ca suprafata din act este de 101,72 mp si ca terenul intravilan aferent este ocupat 100% de constructie.
        De asemenea, in Extrasul de carte funciara pentru informare din 09.05.2008 al O.C.P.I. Bucuresti Sectorul 1, anexat, este mentionat faptul ca imobilul situat in strada Popa Tatu nr. ...., parter, compus din spatiu comercial cu o suprafata totala de 184,43 mp, si teren in proprietate (cota indiviza) situat sub constructie, are numarul cadastral 25219/0; 1 si este inscris in Cartea Funciara Speciala cu numarul 80871 a localitatii Bucuresti Sector 1 la PI/1 in favoarea lui Statului Roman asupra cotei de 1/1 cu titlul de proprietate.
        Fata de acestea, la cererea recurentei-reclamante, locatorul S.C. R.-V. S.A, prin adresa nr.2788/24.09.2008, confirma faptul ca suprafata reala inchiriata este de 184,43 mp si ca nu exista nicio curte aferenta imobilului din str. Popa Tatu nr. .....
        In consecinta, la data de 10.10.2008 s-a incheiat Actul aditional la Contractul de inchiriere din 01.08.2008, autentificat sub nr.2630 de catre B.N.P. S. C. D., din Bucuresti, prin care se corecteaza eroarea cu privire la marimea suprafetei spatiului inchiriat.
        La data de 03.12.2002, ca urmare a aparitiei Legii nr.550/2002, si in termenul prevazut de aceasta, societatea recurenta, in calitate de chirias, a depus la Primaria sector 1 Bucuresti o cerere de cumparare a spatiului in discutie, inregistrata sub nr.32.823 din 03.12.2002, inregistrata in registrul special privind cererile formulate in baza Legii nr.550/2002 sub nr.483/04.12.2002.
        Avand in vedere aceasta situatie de fapt, dovedita prin probatoriul administrat, sustine ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala atunci cand a admis numai in parte cererea de chemare in judecata, obligand "parata Comisia pentru vanzarea spatiilor comerciale sau de prestari de servicii din cadrul Primariei sectorului 1-Bucuresti sa procedeze la vanzarea prin negociere directa a spatiului comercial situat in Bucuresti, str. Popa Tatu nr. ...., sector 1, in suprafata de 101,73 mp, catre reclamanta", cand, in mod legal, trebuia sa admita in tot cererea de chemare in judecata, adica pentru intreg spatiul comercial folosit cu titlu de inchiriere de catre societatea recurenta, inca din anul 1976 si pana in prezent, adica si la data intrarii in  vigoare a Legii nr.550/2002, dovedit a avea o suprafata de 184,43 mp, deoarece:
        1. Asa cum reiese din incheierea de intabulare nr.240.709/09.05.2008 cat si din documentatia cadastrala anexata, imobilul din str. Popa Tatu nr. .... este un teren in suprafata de 184.43 mp, ocupat in  totalitate de constructia - parter, care are si aceasta o suprafata construita tot de 184,43 mp, iar in subsolul Anexei nr.11 - Plan de amplasament si delimitare a imobilului gasindu-se mentiunea ca "Suprafata din act = 101,73 mp;
        2. In conformitate cu prevederile Legii nr.550/2002 are dreptul de a cumpara, prin metoda negocierii directe, spatiul comercial pe care il detinea cu titlu de inchiriere la data intrarii in vigoare a acestei legi, or, in  ceea ce ne priveste, din 1976 si pana in prezent a folosit unul si acelasi spatiu, pentru care a platit chiria stabilita de catre locator, fata de pretul unitar si suprafata pe care acesta le-a considerat;
        3. Asa cum reiese si din Anexa nr.12 a documentatiei cadastrale, din punct de vedere tehnic si functional, spatiul comercial inchiriat  este de tip "vagon", cu incaperile dand dintr-una in cealalta, cu o singura intrare la strada, si care, in consecinta, nu poate fi folosit decat de catre un singur comerciant, cu s-a si intamplat;
        4. Chiar prin normele interne de functionare a comisiilor pentru vanzarea spatiilor comerciale sau de prestari de servicii se specifica faptul ca "Suprafetele spatiilor comerciale si de prestari de servicii din listele aprobate prin hotararea C.G.M.B. nr.109/2003 sunt estimative. Formalitatile de vanzare potrivit Legii nr.550/2002 se fac pentru suprafetele reale existente si constatate de catre evaluator.";
        5. De altfel, chiar instanta de judecata, in vederea pronuntarii unei hotarari legale si temeinice, in situatia in care existau nelamuriri asupra intinderii dreptului adus in discutie, avea obligatia de a dispune efectuarea unei expertize de specialitate, expertiza care in speta nu a mai fost necesara datorita depunerii la dosarul cauzei a documentatiei cadastrale a imobilului in cauza;
        6. Eroarea facuta de locatorul imobilului constructie, rezultata, probabil, din faptul ca in timp nu se cunostea delimitarea exacta intre imobilele din str. Popa Tatu nr. .... si ...., a fost inlaturata odata cu intabularea celor doua imobile, documentatiile respective fiind depuse la dosarul cauzei;
        7. In acest sens mentioneaza si punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public prin care acesta solicita admiterea actiunii, apreciind ca "reclamanta a facut dovada faptului ca imobilul a carui vanzare o solicita prin procedura negocierii directe a fost inchiriat, ca a folosit acest imobil si nu l-a subinchiriat, adresele depuse de catre aparatorul reclamantei la dosarul cauzei fiind intrutotul doveditoare, chiar daca la un moment dat au existat anumite diferente de suprafata, aceasta chestiune fiind lamurita prin demersurile efectuate de catre reclamanta la Oficiul Cadastru".
        8. Prin hotararea pronuntata, instanta de fond, in mod nelegal, face o confuzie regretabila intre dreptul recurentei - reclamante, izvorat din prevederile Legii nr.550/2002, de a cumpara, prin metoda negocierii directe spatiul comercial inchiriat la data intrarii in vigoare a legii, si cuantificarea acestui drept, care, in mod normal, urma sa se faca prin documentatia de evaluare, supusa si aceasta unei cai de atac in justitie, in situatia unor divergente;
        In drept, au fost invocate dispozitiile art.3041 si 312 Cod procedura civila, Legii nr.550/2002 si ale Normelor de aplicare ale acesteia, cu modificarile ulterioare, precum si pe teoria si practica judiciara in materie.
        Recurenta - parata Comisia pentru vanzarea spatiilor comerciale sau de prestari servicii Sector 1 si intimatul - parat Consiliul Local al Sectorului 1, au formulat la data de 20.12.2010 intampinare fata de recursul formulat de catre S. C. M. P., prin care au solicitat respingerea recursului pentru urmatoarele considerente:
        In conformitate cu prevederile art.6 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1341/2002, modificata. "Vanzarea spatiilor comerciale si a celor de prestari de servicii se face prin negociere directa catre comercianti, respectiv prestatorii de servicii, persoane fizice sau juridice, care le folosesc efectiv la data intrarii in vigoare a legii, in baza unui contract de:
        a) inchiriere;
        b) concesiune;
        c) locatie de gestiune;
        d) asociere in participatiune;
        e) leasing."
        Astfel, pentru a putea beneficia de cumpararea spatiului comercial, recurenta trebuia sa-l detina la data intrarii in vigoare a Legii nr.550/2002 in baza unuia dintre contractele enumerate la lit.a)- e). Or, recurenta nu a facut dovada ca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 550/2002 detinea o suprafata mai mare decat cea mentionata in contractul de inchiriere nr.747/1976, respectiv, de 101,73 mp.
        De asemenea, din fisele de calcul existente la dosar nu reiese ca de-a lungul timpului recurenta ar fi platit chirie pentru o suprafata mai mare decat cea mentionata in contractul de inchiriere nr.747/1976.
        Mai mult decat atat, in Lista cuprinzand spatiile comerciale si de prestari servicii, proprietate privata a statului, aflate in administrarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti, aprobata prin Hotararea Consiliului General al Municipiului Bucuresti nr.271/05.12.2002, spatiul comercial situat in str. Popa Tatu nr. .... figureaza cu o suprafata de 101,73 mp, astfel ca doar aceasta suprafata poate fi vanduta catre recurenta.
        De altfel, acelasi lucru rezulta si din adresa nr.503646M/386/1303.2006 a Primariei Municipiului Bucuresti - Directia Evidenta Imobiliara si Cadastrala - Serviciul Evidenta Proprietatii, potrivit careia "spatiul cu alta destinatie, in suprafata de 101,72 mp, situat in strada Popa Tatu nr. ...., Sector 1 este inscris la pozitia nr.25 (SI ROMVIAL)...".
        Faptul ca ulterior aceasta a dobandit o suprafata mai mare din imobilul a carui cumparare o solicita nu are nici o relevanta in situatia de fata.
        In raport de cele mai sus-mentionate, solicita respingerea recursului formulat ca neintemeiat.
        In  drept, au fost invocate prevederile art.115 din Codul de procedura civila si pe cele ale Legii nr.550/2002 cu modificarile si completarile ulterioare.
        In dovedire au fost atasate in fotocopie inscrisuri:contractul de inchiriere incheiat in anul 1976, HCGMB nr.271/05.12.2002, schita anexa 12 privind spatiul in discutie, releveul privind acelasi spatiu.
        Ulterior repunerii dosarului de recurs pe rol au fost atasate in fotocopie recomandare emisa de Comisia de Coordonare pentru aplicarea Legii nr.550/2002 de la nivelul Municipiului Bucuresti (fila 55), precum si schita plan anexa la contractul de inchiriere din anul 1976 (fila 56).
        Deliberand asupra celor doua recursuri, prin prisma motivelor invocate, a sustinerilor intimatilor, a probelor administrate, precum si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea va retine urmatoarele:
        Criticile formulate de catre recurenta reclamanta sunt fondate intrucat dovada detinerii suprafetei  de catre recurenta-reclamanta anterior intrarii in vigoare a Legii nr.550/2002 rezulta din imprejurarea necontestata de catre parati a faptului ocuparii spatiului in cauza in temeiul contractului de inchiriere coroborat cu fisa de calcul a chiriei aferente suprafetei solicitata prin actiunea introductiva (fila 83 in care se mentioneaza ca imobilul in cauza ar fi compus din constructie de 101,73 m.p. si curte si gradina aferenta, precum si un sopron, suprafete avute in vedere la calcularea chiriei platita de catre recurenta-reclamanta).
        Pe de alta parte  se constata din  analiza contractului de inchiriere incheiat in anul 1976 ca respectiva cladire dispunea de 6 incaperi, astfel cum rezulta din inscrisul aflat la fila 56 recurs, necontestat de catre parati, din modul in care constructia a fost configurata rezultand ca era vorba prin definitie despre o singura constructie tip vagon, dispusa pe intreaga suprafata de teren mentionata in acest inscris - 188,50 m.p. - imprejurare confirmata de inscrisul aflat la fila 17 din dosarul de fond, delimitata de alte proprietati, nefiind dovedita de catre parati efectuarea unor extinderi ale suprafetei initial inchiriate de catre recurenta-reclamanta, paratii neprezentand dovezi in sensul existentei si a unui teren aferent, in extinderea celui ocupat efectiv de constructia in cauza, simpla mentiune din contract necoroborata cu dovada efectuarii unor masuratori atestate la data incheierii contractului de inchiriere neavand relevanta solicitata de catre recurenta-parata.
        De asemenea Curtea retine ca recurenta-reclamanta a achitat chiria stabilita prin fisa de calcul a chiriei, astfel cum a fost calculata de catre locator(filele nr. 83-84 dosar fond) pentru intreaga suprafata de teren, care potrivit incheierii de intabulare, extrasului de Carte Funciara si adresei aflata la fila 49 a dosarului de fond prin care se atesta faptul ca suprafata este ocupata 100 % de constructie parter.
        In plus  se constata ca fisa de calcul a chiriei mentionata anterior a fost insusita de catre locator anterior intrarii in vigoare a Legii nr.550/2002, avand semnificatia unei dovezi a existentei unui contract de inchiriere incheiat in mod valabil intre parti.
        Imprejurarea ca in lista cuprinzand spatiile comerciale si de prestari  servicii proprietate privata a statului aflate in administrarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti  emisa in baza prevederilor art.5 alin.4 din legea nr. 550/2002, aprobata prin  HCGMB nr.271/05.12.2002,  spatiul comercial din str. Popa Tatu nr. .... figureaza cu o suprafata de 101,73 mp,  (f.79) astfel ca doar acesta poate fi  vandut in baza Legii nr.550/2002, nu poate fi retinuta de instanta de recurs avand in vedere dispozitiile art.16 din Legea nr.550/2002 potrivit carora vanzarea spatiilor comerciale, de prestari de servicii si de productie catre comerciantii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc in baza unui contract de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere in participatiune sau leasing, incheiat in conditiile legii si valabil la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe.
        De asemenea se constata ca formarea pretului se realizeaza prin negociere plecandu-se de la existenta unui raport de evaluare care are in vedere suprafata intregii constructii ocupata de catre recurenta-reclamanta in temeiul contractului de inchiriere existent anterior intrarii in vigoare a Legii nr.550/2002 completat cu fisa de calcul a chiriei in modalitatea anterior mentionata.
        Faptul ca in lista respectiva aprobata prin hotarare a CGMB s-a mentionat in anexa suprafata  de 101,73 m.p. nu poate conduce la refuzul de incheiere a contractului de vanzare-cumparare pentru intreaga suprafata inchiriata in realitate recurentei-reclamante, respectiv aceea de 184,43 m.p. rezultata din schita de amplasament avuta in vedere la intabularea imobilului, terenul in cauza fiind ocupat in integralitate de constructia in cauza.
        Mai mult se constata ca dispozitiile legale anterior mentionate instituie posibilitatea vanzarii spatiilor cu alta destinatie care au facut obiectul unor contracte de inchiriere valabile la data intrarii in vigoare a Legii nr.550/2002, fiind evidenta intentia locatorului de a inchiria recurentei-reclamante suprafata solicitata prin prezenta actiuni, iar nu numai o parte, percepand chirie pentru o suprafata de 188,50 mp, ocupata in intregime de constructia inchiriata reclamantei.
        In acest context, Curtea retine ca nefondate sustinerile recurentei-parate in sensul ca spatiul in cauza nu ar fi identificabil atat ca suprafata, cat si ca numar postal, in raport de considerentele mentionate anterior, cat si de faptul ca nu se pot confunda imobilele de la numerele postale .... si ...., acesta din urma fiind intabulat in mod separat conform inscrisurilor atasate dosarului de fond, rezultand ca sunt doua imobile diferite.
        De altfel, spatiul in cauza a fost mentionat chiar in lista cuprinzand spatiile comerciale si de prestari  servicii proprietate privata a statului aflate in administrarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti  emisa in baza prevederilor art.5 alin.4 din legea nr. 550/2002, aprobata prin HCGMB nr.271/05.12.2002,  ca situand-se in  str. Popa Tatu nr. ...., imprejurare care se coroboreaza cu adresa aflata la fila 7 recurs, in sensul ca imobilul in cauza identificat cu numarul cadastral 25219/0;1 a  fost inclus in imobilul avand la nivelul anului 1948 numerele postale .... si .... pe aceeasi strada, ulterior fiind intabulate in mod separat (filele 92 - 94 dosar fond).
        De asemenea sustinerea recurentei-parate in sensul ca nu a fost inca admisa cererea recurentei-reclamante de a cumpara acest spatiu este nefondata avand in vedere ca nu s-a dovedit incalcarea conditiilor art.16 din Legea nr. 50/2002, cererea de cumparare fiind formulata la data de 04.12.2002 (fila 22 dosar fond), insa recurenta-parata a refuzat sa comunice un raspuns reclamantei, desi aceasta din urma a facut dovada ca cererea acesteia este justificata conform mentiunilor din prezenta.
        Pe de alta parte prematuritatea nu poate fi retinuta avand in vedere ca nici la data solutionarii prezentului recurs recurenta-parata nu a facut dovada emiterii unei decizii de solutionare a cererii de cumparare, nefiind admisibila invocarea propriei culpe a paratei in cauza in sustinerea acestei exceptii, reclamanta efectuand toate demersurile legale in vederea finalizarii procedurii de vanzare-cumparare prin negociere directa a acestui spatiu.
        In raport de toate aceste considerente, Curtea retine ca se impune in temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila - vizand gresita aplicare a dispozitiilor legale analizate de catre instanta de fond - admiterea recursului formulat de catre reclamanta, in sensul modificarii in parte a sentintei recurate, admiterii actiunii si obligarii paratei Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002, sectorul 1 sa procedeze la vanzarea prin negociere directa a spatiului comerciala de 184,43 m.p., precum si respingerea ca nefondat a recursului paratei in cauza.