CONTESTATIE IN ANULARE - Art. 318 alin. 1 teza I Cod procedura civila - greseli materiale

DREPT PROCESUAL CIVIL

CONTESTATIE IN ANULARE - Art. 318 alin. 1 teza I Cod procedura civila - greseli materiale

Textul art. 318 alin. 1 teza I Cod procedura civila se refera la greseli materiale evidente, in legatura cu aspectele formale ale judecatii recursului si pentru verificarea carora nu e necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
 
Decizia civila nr. 765/25 iunie 2014 -R
(dosar nr. 1537/296/2008*)

Prin Sentinta civila nr. 724/07.02.2013 pronuntata de Judecatoria S.M. in dosar nr. unic de mai sus, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamantul V.C. impotriva paratei V.D.C. si a fost admisa in parte actiunea reconventionala formulata de parata reclamanta V.D.C. si, in consecinta:
S-a constatat ca partile au dobandit sub durata casatoriei in cote egale de 1/2 parte fiecare, imobilul (casa si teren) situat in S.M. str. L.; mobila sufragerie (compusa din: canapea, fotolii, masa cu 12 scaune, servanta) in valoare de 10.000 euro, doua mobile dormitor (compuse din doua paturi, dulap, 2 noptiere, 3 comode), mobila de tineret.
S-a constatat ca sunt datorii comune: 32.000 euro la parintii reclamantului; 7.000 euro la F.A.; 20.000 euro rest credit la B. T.; 20.160 euro credit restituit de reclamant din 2006 pana in prezent; contributia proprie a paratei reclamante sunt sumele de 13.000 euro si 10.750 euro si sunt bunuri proprii ale paratei doua tablouri primite de la verisorul sau primar. De asemenea, sunt bunuri proprii ale paratei doua tablouri.
S-a dispus partajarea bunurilor identificate mai sus prin formarea a doua loturi astfel:
Lotul I - in valoare de 83.400 euro ce s-a atribuit reclamantului, format din urmatoarele bunuri: casa si teren situate in S.M. str. L. nr. 43 in valoare de 82.400 euro; dormitor; sufrageria in valoare de 10.000 euro si 
Lotul II - format din mobila de dormitor si mobila de tineret.
Reclamantul a fost obligat sa plateasca paratei pana in data de 30.06.2013 suma de 61.700 euro, in lei la valoarea de schimb din momentul platii, cu titlu de sulta.
Restul capetelor de cerere de cerere au fost respinse.
Parata reclamanta a fost obligata sa plateasca reclamantului parat suma de 12.270 lei cheltuieli de judecata si s-a dispus compensarea celorlalte cheltuieli, respectiv onorariile de avocat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Conform Sentintei civile nr. 3137/2006 a Judecatoriei S.M., casatoria incheiata de parti in data de 4.07.1987 a fost desfacuta in data de 29.06.2006.
Reclamantul a solicitat si parata nu s-a opus, in principiu, la partajarea bunurilor dobandite de parti sub durata casatoriei.
Avand in vedere actele din dosar, depozitiile de martori instanta de fond, in baza art. 673 indice 5 si art. 673 indice 6 Cod procedura civila a pronuntat Incheierea interlocutorie in data de data de 10.05.2012.
Dupa ramanerea in pronuntare, din verificarile efectuate, instanta de fond a sesizat o omisiune, in sensul ca nu a fost inclusa in masa bunurilor comune contributia proprie a paratei in suma de 10.750 euro (cota de 1/2 din suma obtinuta din vanzarea apartamentului din Centrul Nou).
Conform dispozitiilor art. 673 indice 7 Cod procedura civila in cazul in care se constata omisiunea unor bunuri, instanta va putea da o noua incheiere, fara sa fi avut loc o dezbatere contradictorie.
Prin urmare a fost introdusa in masa bunurilor comune contributia proprie a paratei in suma de 10.750 euro (cota de 1/2 din suma obtinuta din vanzarea apartamentului din Centrul Nou), astfel ca in final incheierea interlocutorie are urmatorul cuprins:
"Reclamantul V.C.si parata V.D.C. au dobandit sub durata casatoriei in cote egale de 1/2 parte fiecare, imobilul (casa si teren) situat in S.M. str. L.; mobila sufragerie tip Baltrum (compusa din: canapea, fotolii, masa cu 12 scaune, servanta), doua mobile dormitor (compuse din doua paturi, dulap, 2 noptiere, 3 comode), mobila de tineret.
Constata ca sunt datorii comune: 32.000 euro la parintii reclamantului; 7.000 euro la F.A; 20.000 rest credit la BTrsansilvania; 20.160 euro credit restituit de reclamant din 2006 pana in prezent.
Contributia proprie a paratei sunt sumele de 13.000 euro obtinuti prin vanzarea imobilului cumparat cu bani obtinuti de la parintii paratei si 10.750 euro (cota de 1/2 din suma obtinuta din vanzarea apartamentului din Centrul Nou).
Sunt bunuri proprii ale paratei: doua tablouri primite de la verisorul sau primar".
Pentru a ajunge la aceasta concluzie s-au avut in vedere urmatoarele:
A fost recunoscuta de parti achizitionarea, in cota egala de 1/2 parte fiecare imobilului casa situat in S.M. str. L. nr. 43A; mobila sufragerie (compusa din: canapea, fotolii, masa cu 12 scaune, servanta), doua mobile dormitor (compuse din doua paturi, dulap, 2 noptiere, 3 comode), camera de zi cu mobila tip Baltrum, mobila de tineret.
Referitor la terenul situat in S.M. str. L. nr.43/A reclamantul a sustinut ca este bun comun, iar parata a sustinut ca este bunul sau propriu.
In conformitate cu art. 35 alin. 2 din Codul familiei, in situatia in care, oricare dintre soti exercita singur acte de administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor comune, el este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot.
Legea instituie astfel o prezumtie de mandat tacit reciproc, in temeiul caruia fiecare dintre soti este presupus ca, atunci cand exercita singur drepturile conferite de lege sotilor asupra bunurilor lor comune, el o face nu numai in numele sau propriu, ci si ca reprezentant al celuilalt sot.
Prin lege se prezuma ca fiecare dintre soti este imputernicit sa-l reprezinte pe celalalt in privinta actelor juridice pe care le incheie cu privire la bunurile comune.
Conform extrasului CF 45218 S.M. - fila 10 - partile sunt proprietare asupra terenului "arator L." inscris in top 14805/1 in suprafata de 200 mp si 14806/7a in suprafata de 688 mp, cu titlu juridic cumparare.
Pentru bunurile cumparate in timpul casatoriei dispozitiile art. 30 Codul familiei instituie prezumtia relativa a proprietatii codevalmase, cota ideala fiind cea de 1/2 parte pentru fiecare sot.
Delimitarea bunurilor proprii fata de bunurile comune o face legea prin art. 31 din Codul familiei, stabilind cele sase categorii de bunuri care apartin in exclusivitate fiecaruia dintre soti, chiar daca sunt dobandite in timpul casatoriei.
Parata a afirmat ca a cumparat singura, din bani proprii, terenul in suprafata de 1.300 mp inscris in CF nedef. 1537 S.M., dar in extrasul CF - fila 46 - este inscrisa ca proprietara «V.D.C. cas. cu V. C.», inscriere facuta tocmai in baza prezumtiei instituite de art. 30 Codul familiei
Instanta de fond a considerat ca aceasta prezumtie nu a fost rasturnata de parata.
Astfel in contractul nr. 254/16.06.2003 prin care partile au accesat un credit de 10.000 euro, se stipuleaza clar ca banca acorda «creditul care va fi utilizat pentru cumpararea unui teren intravilan de la A.G.».
Martorul S. Z. - fila 87 - a afirmat ca a imprumutat pe reclamant in anul 1996 cu suma de 2500 DM pentru cumpararea unui teren necesar la edificarea unei constructii. Suma i s-a restituit in acelasi an, deci sub durata casatoriei. Aceasta suma a constituit o parte din avansul achitat vanzatorilor A. G.
Imprumutul si restituirea lui este confirmat de martora M.A.
Pentru considerentele expuse instanta de fond a constatat ca terenul situat in S.M. str. L. este bunul comun al celor doi soti. Cu toate acestea parata reclamanta a dovedit ca pentru cumpararea terenului de la S. F. in anul 1996 a fost folosita suma de 10.000.000 rol obtinuta de la parintii sai (depozitia martorilor M.A. si P. G.). Prin vanzari succesive s-a obtinut in final suma de 13.000 euro bani proprii ai paratei reclamante, care constituie creditul sau fata de reclamant.
Martora M.A. - fila 96 - si martorul P.G. - fila 95 - au confirmat faptul ca parata a primit de la parinti suma de 45.000.000 rol, bani ce au constituit cota de 1/2 parte din pretul cu care partile au cumparat un apartament la pretul de 90 mil. rol si vandut apoi la pretul de 21.500 euro. Suma a fost folosita de parti in timpul casatoriei. Aceasta suma a fost omisa din masa bunurilor comune constatata prin incheierea din data de 10.05.2012, dar a fost introdusa in baza art. 673 indice 7 Cod procedura civila conform celor de mai sus.
Reclamantul a recunoscut in raspunsul la interogatoriu - fila 69 intrebarea 5 - ca parata a primit de la parintii ei suma de 45.000.000 rol, iar faptul afirmat de reclamant ca acesti bani ar fi fost folositi la renovarea unui imobil din str. P., nu a fost dovedit. Astfel suma se 10.750 euro (cota de 1/2 din 21.500 euro) este contributia paratei, ceea ce constituie evident un credit al paratei fata de reclamant.
Contributia proprie a paratei reclamante sunt sumele de 13.000 euro obtinuti prin vanzarea imobilului cumparat cu bani obtinuti de la parintii paratei si 10.750 euro (cota de 1/2 din suma obtinuta din vanzarea apartamentului din Centrul Nou).
Bunurile mobile enumerate de parata reclamanta au fost recunoscute de reclamantul parat, acestea sunt: mobila sufragerie (compusa din: canapea, fotolii, masa cu 12 scaune, servanta), doua mobile dormitor (compuse din doua paturi, dulap, 2 noptiere, 3 comode), camera de zi cu mobila tip Baltrum, mobila de tineret.
Autoturismul Skoda, la care face referire parata reclamanta in cererea reconventionala, nu a fost recunoscut de reclamantul parat si nu au fost administrate probe pentru dovedirea existentei in masa bunurilor comune a autoturismului. Prin urmare acest bun nu a fost introdus in masa bunurilor comune.
Suma de 3.000 euro pe care o solicita parata reclamanta ca fiind achitati martorei M. A. nu a fost dovedita.
Referitor la datoriile contractate de parti instanta de fond a retinut urmatoarele:
Suma de 32.000 euro imprumutati de la parintii reclamantului a fost recunoscuta de parata si cota de 1/2 din aceasta suma (16.000 euro) constituie credit al reclamantului fata de parata.
Suma de 7000 euro au fost imprumutati de parti de la F.A. in doua transe, respectiv 4000 euro in anul 2006 si 3000 euro in 2007 - fila 88 din dosar - si au fost restituiti de reclamant dupa desfacerea casatoriei. Prin urmare reclamantul are un credit (cota de 1/2 din 7000 euro) in suma de 3500 euro fata de parata.
Imprumutul de 7.000 euro de la F. A. a fost folosit pentru restituirea restului neachitat de parti in timpul casatoriei din 10.000 euro de la SC K. SRL restituit de reclamant.
Referitor la bunurile mobile, parata reclamanta a indicat ca fiind bunuri comune: mobila sufragerie (compusa din: canapea, fotolii, masa cu 12 scaune, servanta) in valoare de 10.000 euro, doua mobile dormitor (compuse din doua paturi, dulap, 2 noptiere, 3 comode), mobila de tineret, iar reclamantul parat a confirmat existenta acestora.
Referitor la partajarea bunurilor instanta de fond a avut in vedere, conform dispozitiilor art. 673 indice 9 Cod procedura civila, propunerea partilor.
In speta reclamantul a solicitat sa i se atribuie imobilul, iar parata a fost de acord; parata reclamanta a solicitat sa i se atribuie mobila de dormitor si mobila de tineret a fiului partilor, iar celalalt dormitor reclamantului impreuna cu sufrageria a carei valoare este de 10.000 euro. S-a considerat ca, cele doua mobile de dormitor au aceeasi valoare, iar mobila de tineret, desi se atribuie paratei-reclamante nu va fi luata in calcul apartinand fiului partilor.
Din valoarea de 153.000 lei stabilita de expert pentru imobilul casa si teren din litigiu, reclamantul a achitat 19.440 euro rest credit la B. T. (asa cum afirma reclamantul in concluziile sale) si 20.160 euro credit restituit de reclamant din 2006 pana in prezent. Deoarece imobilul urmeaza a fi atribuit reclamantului, aceste sume se scad din valoarea de impartit, respectiv 153.000 - 19.440 euro - 20.160 euro = 114.400 euro. De asemenea, din aceasta valoare se scade datoria partilor in suma de 32.000 euro (datorie comuna la parintii reclamantului). Prin urmare valoarea de impartit a imobilului casa si teren este de 82.400 euro,
La impartirea bunurilor s-au format doua loturi astfel: Lotul I ce se atribuie reclamantului in valoare de 83.400 euro, format din urmatoarele bunuri: casa si teren situate in S.M. str. L. in valoare de 82.400 euro; dormitor si sufrageria in valoare de 10.000 euro si Lotul II format din: dormitor ce se compenseaza cu cel atribuit reclamantului si mobila de tineret care este a fiului partilor.
Sulta datorata de reclamant s-a calculat astfel:
Paratei i se cuvine cota de 1/2 din suma de 83.400, respectiv 41.700 euro
Pentru calcularea sultei datorate de reclamant paratei au fost avute in vedere urmatoarele:
- 3.750 euro creditul reclamantului fata de parata
- 13.000 euro + 10 750 euro = 23.750 euro creditul paratei fata de reclamant
- 23.750 euro - 3.750 euro = 20.000 euro.
Prin urmare paratei i se cuvine suma de 41.700 euro + 20.000 euro, respectiv 61.700 euro ceea ce reprezinta suma la care reclamantul a fost obligat sa o plateasca paratei cu titlu de sulta.
Conform art. 274 Cod procedura civila parata reclamanta a fost obligata sa plateasca reclamantului parat suma de 12.270 lei, cota de 1/2 parte achitata de reclamant cu titlu de onorariu pentru expert, avandu-se in vedere ca expertiza efectuata in cauza pentru evaluarea imobilelor casa si teren a profitat ambelor parti. S-a dispus compensarea onorariilor de avocati platite de parti.
Prin Incheierea din 14 martie 2013 - parte integranta a Sentintei civile nr. 724/07.02.2013 pronuntata de Judecatoria S.M. - a fost admisa cererea de indreptare a erorii materiale formulata de petenta V.D.C., astfel ca aliniatul 12 al minutei si dispozitivului Sentintei civile nr. 724/2013 are urmatorul cuprins: "Obliga parata reclamanta sa plateasca reclamantului parat suma de 1.200 lei cheltuieli de judecata si dispune compensarea celorlalte cheltuieli, respectiv onorariile de avocat".
Impotriva Sentintei civile nr. 724/2013, a incheierii interlocutorii pronuntata in sedinta publica din data de 10.05.2012 si respectiv impotriva incheierii interlocutorii pronuntata in cadrul sentintei apelate, reclamantul parat V.C., a declarat apel, solicitand in temeiul art. 297 alin. (2) teza finala Cod procedura civila admiterea apelului, anularea in tot a sentintei apelate (si) implicit a hotararilor interlocutorii pronuntate in cauza; anularea in tot a procedurii urmate de judecatorul fondului si, in consecinta, retinerea cauzei spre judecare, iar, urmare a judecarii cauzei si reaprecierii pieselor dosarului, in temeiul art. 6735 Cod procedura civila:
Prin incheierea interlocutorie pronuntata in sedinta din 10.05.2012, judecatorul fondului a stabilit:
- bunurile supuse impartelii, respectiv, imobilul (casa si teren) situat in municipiul S.M., str. L., nr. 43A + bunurile mobile constand din mobilier;
- calitatea de coproprietar, respectiv, partile litigante;
- cota-parte ce se cuvine fiecaruia, respectiv, cote egale de 1/2 parte fiecare;
- creantele nascute din starea de proprietate comuna, respectiv 32.000 euro la  parintii reclamantului; 7.000 euro la F. A.; 20.000 rest credit de la B. T.; 20.160 euro credit restituit de reclamant din 2006 pana in  prezent.
Cu toate acestea, judecatorul fondului a retinut si o contributie proprie a paratei in suma de 13.000 euro - suma care ar fi fost obtinuta din vanzarea terenului cumparat cu bani obtinuti de la parintii paratei.
Privitor la aceasta apreciere a judecatorului fondului, apelantul a formulat urmatoarele rezerve: pe de o parte, cererea paratei nu a fost formulata in termenul legal, sens in care a operat sanctiunea decaderii, iar pe de alta parte, parata nu a produs vreun mijloc de proba pertinent si concludent cu care sa dovedeasca veridicitatea cererii.
Mai mult decat atat, prin sentinta atacata, judecatorul fondului a retinut ca parata a afirmat ca a cumparat singura, din bani proprii, terenul in suprafata de 1.300 mp inscris in CF nedef. 1537 S.M., dar in extrasul CF este inscrisa ca proprietara V.D.C. casatorita cu V. C., inscriere facuta tocmai in baza prezumtiei instituite de art. 30 Codul familiei, instanta de fond considerand ca aceasta prezumtie nu a fost rasturnata de parata. Or, cata vreme terenul care "reprezinta temeiul contributiei proprii a paratei" a fost dobandit ca bun comun, sub durata casatoriei, rezulta ca o contributie proprie nu a existat. Cu alte cuvinte, privitor la unul si acelasi bun nu se poate retine - concomitent - ca este bun comun (nefiind rasturnata prezumtia de comunitate), dar si bun propriu, fiind cumparat din bani proprii.
Prin cea de-a doua incheiere interlocutorie "pronuntata" in cadrul sentintei apelate, judecatorul fondului "suplimenteaza" contributia paratei (si) cu suma de 10.750 euro. In acest sens, judecatorul fondului retine ca parata a primit de la parintii sai suma de 45.000.000 lei (vechi), bani ce au constituit cota de 1/2 parte din pretul cu care partile au cumparat un apartament la pretul de 90.000.000 lei (vechi) si vandut apoi la pretul de 21.500 euro. Aceasta suma a fost folosita de parti in timpul casatoriei.
Prin decizia civila nr. deciziei civile nr. 202/Ap din 24 octombrie 2013, Tribunalul S.M. a admis apelul declarat de reclamantul V.C., impotriva Sentintei civile nr. 724/2013 pronuntata de Judecatoria S.M., in contradictoriu cu intimata parata-reclamanta V.D.C..
A respins apelul declarat de reclamant impotriva Incheierii interlocutorii din  10 mai 2012.
A schimbat in parte sentinta in sensul ca a respins cererea de includere in masa partajabila a sumei de 10.750 euro.
A mentinut celelalte dispozitii.
A obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 50.950 euro, cu titlu de sulta, in lei la valoarea de schimb de la data efectiva a platii pana la data de 28 februarie 2014.
A obligat intimata sa plateasca apelantului 9,80 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele considerente:
Referitor la incheierea interlocutorie pronuntata la 10 mai 2012 motivele de nelegalitate sunt prezentate la fila 17 din dosar, respectiv pagina 5 din motivele de apel si sunt legate exclusiv de retinerea cu titlu de contributie proprie a paratei a sumei de 13000 EUR.
S-a opinat de Tribunal ca, criticile sunt nefondate, deoarece parata a formulat cerere de includere in masa bunurilor de impartit in termen legal, respectiv prin actiunea reconventionala (fila 44 dosar fond).
Sub aspectul probarii cererii, s-a criticat faptul ca s-a retinut gresit din probe, respectiv din inscrierea de carte funciara ca s-ar fi rasturnat prezumtia de comunitate de bunuri, acelasi bun neputand fi in acelasi timp si bun comun si bun propriu.
In realitate, s-a constatat ca instanta nu a retinut ca terenul cumparat cu suma de 13000 EUR ar fi bun propriu, astfel cum rezulta din dispozitivul si considerentele sentintei, ci doar ca, la dobandirea acestui bun, contributia paratei a fost mai mare, respectiv a fost de 13000 EUR. Calitatea de bun comun nu exclude ca, la partaj, partile sa dovedeasca masura in care au contribuit fiecare la dobandirea bunului respectiv. Din declaratia martorei Matei Aurelia si raspunsul reclamantului la interogatoriu, rezulta starea de fapt invocata de reclamanta reconventionala. Martorul S. Z., propus de reclamant, a declarat ca l-a imprumutat pe acesta cu 2500 marci in anul 1996 pentru cumpararea unui teren, dar chiar reclamantul arata la interogatoriu ca s-ar fi imprumutat de la parinti pentru cumpararea imobilului teren, apararile sale fiind contradictorii.
Referitor la sentinta, se aduc critici dispozitiilor cuprinse in practicaua acesteia care sunt tratate ca o incheiere interlocutorie suplimentara in conditiile art.673 ind.7 Cod procedura civila.
Aceste critici s-a apreciat a fi fondate de instanta de apel, intrucat judecatoria a aplicat gresit dispozitiile legale mentionate. Potrivit normei legale, se poate da o noua incheiere conform art.673 ind.7 coroborat cu art.673 ind.3 Cod procedura civila doar daca se constata ca exista si alti proprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse impartelii. Aceasta prevedere cu caracter de exceptie este de stricta interpretare. In consecinta, s-a opinat ca instanta nu putea pronunta o noua incheiere - reprezentand in speta practicaua sentintei si parte integranta din aceasta - pentru a include creante ale unui sot fata de celalalt sot.
Recalculand valoarea masei bunurilor supuse impartelii ca urmare a excluderii sumei de 10750 EUR si a admiterii apelului cu consecinta schimbarii in parte a sentintei, instanta de apel a obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 50950 EUR cu titlu de sulta pana la data de 28 februarie 2014.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, instanta de apel a obligat intimata sa plateasca apelantului suma de 9,80 lei cheltuieli de judecata in apel, reprezentand taxa de timbru, alte cheltuieli nefiind dovedite.
Impotriva acestei decizii, legal timbrate, respectiv al reclamantului cu suma de 57 lei si timbru judiciar in valoare de 0,9 lei, iar al paratei, cu suma de 1262,5 lei si timbru judiciar in valoare de 5 lei, au declarat recurs: apelantul reclamant V. C., solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a deciziei, in sensul constatarii calitatii de bun comun a imobilului teren cu constructie, situat in localitatea S.M., strada L., nr.43/A; constatarea calitatii de bun comun a mobilei de sufragerie, doua mobile de dormitor, mobila camera de zi tip Baltrum; mobila de tineret; constatarea calitatii de bun comun a obligatiei de restituire a 32.000 Euro imprumutati de la mama sa, 7.000 Euro-imprumutati de la F. A., 20.160 Euro credit restituit de el, din luna mai 2006 la zi; stabilirea cotelor parti ce se cuvin fiecaruia, stabilirea masei partajabile, atribuirea imobilului in favoarea sa, intabularea in CF cu obligarea la sulta, atribuirea bunurilor mobile paratei, cu obligarea la sulta, cu cheltuieli de judecata; apelanta parata-reclamanta reconventionala V.D.C., solicitand admiterea acestuia, mentinerea sentintei si a incheierilor interlocutorii, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 547/27 martie 2014 s-au admis ca fondate recursurile civile declarate de reclamantul V.C. si de catre parata V.D., impotriva deciziei civile nr. 202/Ap din 24 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul S.M., care a fost modificata in parte, in sensul ca:
A fost inlaturata dispozitia prin care s-a respins cererea de includere in masa partajabila a sumei de 10.750 Euro, contributia proprie a paratei.
S-a stabilit ca sulta datorata de reclamant paratei este in valoare de 60.950 Euro in loc de 50.950 Euro.
Au fost mentinute celelalte dispozitii.
S-au compensat cheltuielile de judecata ocazionate in recurs.
Pentru a pronunta astfel, instanta de recurs a avut in vedere urmatoarele considerente:
Partile s-au casatorit la data de 4.07.1987, in localitatea S.M., casatorie desfacuta din vina ambilor soti, prin sentinta civila nr.3137 din 29.06.2006, pronuntata de Judecatoria S.M., filele 7-8 dosar de fond.
Cu ocazia solutionarii cauzei in fond, la data de 10.05.2012 -fila 233, instanta a pronuntat o incheiere interlocutorie prin care, conform art.6735, art.6766 Cod procedura civila, a constatat ca partile au dobandit sub durata casatoriei in cote egale de ½ parti fiecare, casa si teren situat in localitatea S.M., strada L., mobila de sufragerie compusa din canapea, fotolii, masa cu 12 scaune, servanta, doua mobile de dormitor compuse din 2 paturi, dulap, 2 noptiere, 3 comode, camera de zi cu mobila tip Baltrum, mobila de tineret. S-a mai constatat ca sunt datorii comune:32.000 Euro de la parintii reclamantului, 7.000 Euro de la F.A., 20.000 Euro rest credit la Banca T., 20.160 Euro credit restituit de reclamant din 2006 pana in prezent si contributia proprie a paratei de 13.000 Euro obtinuti din vanzarea terenului cumparat de la parintii acesteia, s-a constatat ca sunt bunuri proprii ale acesteia doua tablouri primite de la verisorul sau primar.
Din considerentele sentintei pronuntate s-a retinut ca, dupa ramanerea in pronuntare, intrucat s-a constatat ca s-a omis ca in incheierea interlocutorie sa fie inclusa contributia proprie a paratei in suma de 10.750 Euro reprezentand cota de ½ din suma obtinuta din vanzarea apartamentului situat in Centrul nou, in baza art.6737 Cod procedura civila s-a procedat la emiterea unei noi incheieri interlocutori, aratandu-se continutul final al acesteia.
Art.6737 Cod procedura civila, prevede faptul ca, in cazul in care, dupa pronuntarea incheierii potrivit art.6736 Cod procedura civila, dar mai inainte de pronuntarea hotararii de imparteala se constata ca exista si alti coproprietari ori au fost omise unele bunuri care trebuiau impartite, fara ca privitor la acesti coproprietari sau la acele bunuri sa fi avut o dezbatere contradictoriu, instanta va putea da o noua incheiere care sa cuprinsa bunurile omise, ori, cu aplicarea corecta a acestor dispozitii legale instanta de fond a pronuntat cea de-a doua incheiere interlocutorie in completarea practic a celei din 10.05.2012, gresit instanta de apel retinand contrariul.
Faptul ca cea de-a doua incheiere interlocutorie se regaseste in practicaua sentintei, nu poate conduce la concluzia ca s-ar fi incalcat dispozitiile legale enuntate, cata vreme de altfel omisiunea includerii sumei de 10.750 Euro in masa de partaj, ca si contributie exclusiva a paratei, putea fi acoperita chiar prin dispozitivul sentintei, chiar in lipsa acestei noi incheieri interlocutorii, criticile recurentei V.D.C. fiind fondate.
Referitor la recursul declarat de V. C., se retine ca acesta a criticat, urmare a inlaturarii celei de-a doua incheieri interlocutorii, faptul ca, dupa respingerea cererii de includere in masa partajabila a sumei de 10.750 Euro, nu s-a avut in vedere la stabilirea masei de partaj suma de 153.000 Euro si pasivul de 92.160 Euro, pentru stabilirea sultei.
Procedand la verificarea acestor critici, Curtea a retinut ca, potrivit incheierii interlocutorii din 10.05.2012 si a celei din 7.02.2013, cotele de contributie ale partilor la dobandirea bunurilor comune a fost de ½ fiecare, aspect recunoscut prin motivele de recurs, iar datoriile comune se compun din 32.000 Euro+7.000 Euro+20.000 Euro+20.160 Euro=79.160 Euro, iar contributia recurentei parate exclusiva a fost de 13.000 Euro+10.750 Euro=23.750 Euro.
Din datoriile comune - ce au inclus si suma de 20.160 Euro achitata exclusiv de recurentul reclamant, fiecarei parti ii incumba o obligatie egala de ½ parte, deci de 39.580 Euro (79.160 Euro/2).
Valoarea bunurilor mobile a fost stabilita ca fiind de 10.000 Euro, a casei si terenului aferent din S.M., strada Lacrimioarei, nr.43/A de 153.000 Euro. Din valoarea acestui imobil insa, s-a scazut 19.440 Euro rest credit neachitat si cel de 20.160 Euro achitat de recurentul reclamant conform celor de mai sus, rezultand o valoare finala de 153.000 Euro-19.440 Euro-20.160 Euro=113.400 Euro. Din aceasta valoare s-a mai scazut si suma de 32.000 Euro datorata de parti, parintilor recurentului reclamant, valoarea de partaj a imobilului fiind astfel de 113.400 Euro-32.000 Euro=81.400 Euro, nefiind insa avuta in vedere cota de ½ din imprumutul de 7.000 Euro, deci 3.500 Euro cota paratei si contributia sa exclusiva de 13.000 Euro+10.750 Euro=23.750 Euro.
La aceasta valoare ramasa din imobilul casa si teren, urmare a scaderii datoriilor comune, a creditului rambursat de recurentul reclamant, a celui ramas de rambursat, se adauga valoarea bunurilor mobile de 10.000 Euro, total 91.400 Euro masa de partajat, din care recurentei parate ii revine ½ la fel ca si fostului sot, deci cate 45.700 Euro, gresit urmare a calculului matematic instanta de fond retinand o masa partajabila de 82.400 Euro in loc de 91.400 Euro, iar sulta de ½ cuvenita din aceasta recurentei parate de 41.200 Euro in loc de 45.700 Euro.
Deoarece si recurentei parate ii incumba obligatia de-a achita ½ din imprumutul acordat familiei de catre F. A. -7.000 Euro, deci 3.500 Euro, aceasta scazandu-se din cei 23.750 Euro cota proprie, reiese o valoare de 23.750-3.500=20.250 Euro si nu 20.000 Euro, cum gresit a calculat instanta de fond. Aceasta valoare adaugata la sulta datorata din bunurile comune 20.250+45.700=65.950 Euro, in loc de 50.950 Euro, cum gresit s-a stabilit de instanta de apel.
Criticile recurentului reclamant apar ca fondate doar strict la calculul matematic, nu insa si cu privire la celelalte aspect invocate, raportat la cele expuse mai sus, iar recurenta parata a adus doar critici referitoare la inlaturarea sumei de 10.750 Euro, contributie proprie la masa de partaj, solicitand pastrarea sentintei apelate.
Fata de toate considerentele expuse, fiind incidente dispozitiile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedura civila, instanta de recurs, in baza art.312 alin.1 si 3 Cod procedura civila, a admis ca fondate recursurile, a modificat in parte decizia recurata, a inlaturat dispozitia prin care s-a respins cererea de includere in masa partajabila a sumei de 10.750 Euro, a stabilit ca sulta datorata de reclamant paratei este in valoare de 65.950 Euro, in loc de 50.950 Euro precizata prin decizia recurata, mentinand celelalte dispozitii ale deciziei recurate, ca fiind legale si temeinice.
In baza art.276 Cod procedura civila, au fost compensate cheltuielile de judecata ocazionate de parti in recurs, fata de cele dispuse.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare petentul V. C., solicitand anularea hotararii atacate, iar in urma rejudecarii sa fie respins recursul declarat de V.D.C., cu obligarea acestei la plata cheltuielilor de judecata in toate etapele procesuale.
In motivarea contestatiei se arata ca hotararea atacata este rezultatul unei greseli materiale, constand in imprejurarea ca instanta de recurs nu a facut nici o judecata asupra exceptiei de netimbrare a recursului paratei, exceptie invocata la termenul din 13 februarie 2014.
In drept, invoca dispozitiile art. 318 alin. 1 teza I din Cod procedura civila.
Examinand contestatia prin prisma motivelor invocate, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 318 alin. 1 teza I Cod procedura civila, hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
Textul de lege mai sus evocat se refera la greseli materiale evidente, in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului si pentru verificarea carora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, pe aceasta cale nu pot fi valorificate greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispozitiile legale, ori prin prezenta contestatie se invoca tocmai greseli de judecata, respectiv nepronuntarea instantei asupra unui incident procedural (exceptia de netimbrare), aspecte ce ar putea face mai degraba obiectul unei contestatii intemeiate pe art. 318 alin. 1, teza II Cod procedura civila, temei, insa neinvocat de contestator.
In concret, in prezenta cauza, instanta de recurs a citat-o pe recurenta cu mentinerea achitarii taxei de timbru in suma de 1262,5 lei.
Recurenta a contestat taxa de timbru stabilita, cerere calificata de instanta ca o cerere de reexaminare, aceasta fiind insa respinsa ca tardiva.
Dupa respingerea cererii de reexaminare recurenta a achitat taxa de timbru stabilita (fila 21 dosar de recurs).
In aceste conditii, se poate aprecia ca termenul pentru plata taxei de timbru a fost prorogat de instanta pana dupa solutionarea cererii de reexaminare, astfel, ca plata acesteia, facuta dupa pronuntarea incheierii din 24 februarie 2014 in mod corect a fost validata de instanta, ceea ce echivaleaza cu respingerea implicita a exceptiei invocata de petent, exceptie pe care de altfel acesta nu a mai reiterat-o cu ocazia concluziilor formulate la ultimul termen de judecata.
Fata de considerentele mai sus retinute, Curtea a respins contestatia fara cheltuieli de judecata.