RECURS - NEINCADRARE IN MOTIVE DE NELEGALITATE - art. 304 Cod procedura civila

DREPT PROCESUAL CIVIL

RECURS - NEINCADRARE IN MOTIVE DE NELEGALITATE
- art. 304 Cod procedura civila Potrivit art. 304 Cod procedura civila, reformarea unei hotarari in recurs se poate face numai pentru motive de nelegalitate si nu de netemeinicie, instanta de recurs nemaiavand competenta de a cenzura situatia de fapt stabilita prin hotararea atacata si de a reevalua in acest scop probele.
Decizia civila nr. 766/25 iunie 2014-R
(dosar nr. 10/177/2013) Prin Sentinta civila nr. 754 din 28.05.2013 pronuntata de Judecatoria A. s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta N.L.A., in contradictoriu cu paratul N.C.V., s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional N.C.V., in contradictoriu cu parata reconventionala N.L.A. si s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 28.09.2007 in localitatea B., jud. B. si inregistrata in registrul starii civile al comunei B. sub nr. 46 din data de 28.09.2007 din culpa ambilor soti, reclamanta urmand sa isi reia numele avut anterior casatoriei, acela de "L.", a fost stabilit domiciliul minorilor N.C.S., nascut la data de 15.02.2012 si N.S.C., nascuta la data de 18.10.2009 la parat si s-a dispus ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de ambii parinti, reclamanta fiind obligata la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorilor N.C.S., nascut la data de 15.02.2012 si N.S.C., nascuta la data de 18.10.2009, in cota de 33% din veniturile lunare ale acesteia, incepand cu data de 03.01.2013 si pana la majoratul minorilor sau pana la noi dispozitii ale instantei, cheltuielile de judecata fiind compensate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Partile s-au casatorit la data de 28.09.2007 in localitatea B., casatoria fiind inregistrata in registrul starii civile al comunei B. sub nr. 46 din data de 28.09.2007, iar din casatoria partilor au rezultat minorii N.S.R., nascuta la data de 18.10.2009 si N.C.S., nascut la data de 15.02.2012, conform certificatelor de casatorie si de nastere depuse la dosar.
Imprejurarile relevate de parti si de martorii audiati in cauza au fost socotite de catre instanta ca fiind motive temeinice datorita carora continuarea casatoriei nu mai este posibila, cu atat mai mult cu cat partile sunt despartite in fapt. Din declaratia martorilor audiati in cauza, instanta a retinut ca neintelegerile dintre parti au aparut ca urmare a violentelor fizice si verbale ale paratului, precum si datorita atitudinii posesive a acestuia. Pe de alta parte, reclamanta a parasit domiciliul conjugal de 6 luni de zile, antrenandu-se intr-o relatie extraconjugala cu un alt barbat, partile nereluand de la acea data convietuirea.
Din cele aratate mai sus, rezulta incalcarea de catre ambele parti a dispozitiilor art.309 alin.1 Cod civil potrivit carora "sotii isi datoreaza reciproc respect, fidelitate si sprijin moral", aspect fata de care instanta a apreciat ca acestia nu vad casatoria ca pe o uniune a doua persoane intemeiata pe prietenie si afectiune reciproca, pe sprijinul moral pe care fiecare sot trebuie sa il acorde celuilalt si pe sprijinul material cu care fiecare sot trebuie sa contribuie la cheltuielile casniciei, toate aceste elemente fiind considerate de catre instanta imprejurari edificatoare ce ilustreaza culpa comuna a ambilor soti in destramarea casatoriei.
Pentru aceste motive, instanta a admis in parte actiunea formulata de reclamanta si a admis in parte cererea reconventionala formulata de parat si in baza art. 373 lit. b) si art.379 alin.1 din Noul Cod civil, a desfacut casatoria incheiata intre parti la data de 28.09.2007 in localitatea V.-C., din culpa ambilor soti.
In ceea ce priveste numele pe care reclamanta urmeaza sa il poarte dupa desfacerea casatoriei, instanta, fata de pozitia partilor, a facut aplicarea dispozitiilor art.383 alin.3 Cod civil si a dispus ca reclamanta sa reia numele avut anterior casatoriei, acela de "L.".
Conform dispozitiilor art.400 alin.1 Cod civil, "in lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic".
Notiunea de "interes al copilului" are un caracter complex, interesul fiind legat de varsta acestora, de ocupatia si comportamentul parintilor, de atasamentul copiilor fata de parinti, de interesul pe care acestia l-au manifestat fata de minori, de legaturile afective stabilite intre parinti si copii si de posibilitatile materiale ale parintilor.
In speta, avand in vedere varsta minorilor N.S.R., nascuta la data de 18.10.2009 si N.C.S., nascut la data de 15.02.2012, atasamentul acestora fata de tata, faptul ca in ultimele 6 luni acestia au fost in grija paratului, nevoia de stabilitate in cresterea acestora, conditiile locative ale paratului, precum si recomandarea autoritatii tutelare, instanta, in baza art.400 alin.1 Cod civil, cu respectarea dispozitiilor art. 263 Cod civil, a stabilit domiciliul minorilor la tata.
In baza art.396 alin. 1 din Cod civil, "instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor pe care ii asculta".
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.397 Cod civil, "dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel".
Raportat la prevederile legale anterior citate, avand in vedere si pozitia partilor, instanta a apreciat in interesul superior al minorilor N.S.R. si N.C.S. ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun de catre ambii parinti.
Tinand cont, pe de o parte, de nevoile minorilor, care trebuiesc sa beneficieze de sprijinul material al ambilor parinti, instanta, in temeiul art. 402 si art. 530 alin.3 Cod civil, a dispus obligarea reclamantei la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorilor N.S.R., nascuta la data de 18.10.2009 si N.C.S., nascut la data de 15.02.2012 in cota de 33% din veniturile lunare ale acesteia, incepand cu data de 03.01.2013, data introducerii cererii de chemare in judecata, si pana la majoratul minorilor sau pana la noi dispozitii ale instantei.
Totodata, instanta, in baza art.276 din Codul de procedura civila, a dispus compensarea cheltuielilor de judecata efectuate de parti cu prezentul dosar.
Impotriva acestei hotarari, la data de 26.07.2013, in termen legal, a declarat apel, ulterior precizat, reclamanta N.L.A., solicitand schimbarea in parte a sentintei apelate in sensul incredintarii minorilor rezultati din casatorie si obligarea paratului la plata pensiei de intretinere in favoarea acestora, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 32/A/30 ianuarie 2014 pronuntata de Tribunalul B., s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelanta N.L.A., in contradictoriu cu intimatul N.C.V., impotriva sentintei civile nr. 754 din 28.05.2013 pronuntata de Judecatoria A., pe care o schimba in parte, in sensul ca:
     A stabilit locuinta minorilor N.C.S., nascut la data de 15.02.2012 si N.S.C., nascuta la data de 18.10.2009 la mama reclamanta.
A obligat pe tatal parat la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorilor in cuantum de 1/3 din venitul sau net lunar (cate 1/6 pentru fiecare minor) de la data pronuntarii prezentei si pana la majoratul minorilor sau noi dispozitii.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.
A fost obligat intimatul la cheltuieli de judecata in cuantum de 1000 lei in favoarea apelantei.
Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
In raport de dispozitiile art. 16 ind. 2 alin. 1 din Legea 272/2004, la stabilirea locuintei copilului instanta de tutela va avea in vedere interesul acestuia, care se evalueaza prin prisma nevoilor de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie, a opiniilor copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate, a istoricului copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor, a capacitatii parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia, posibilitatea de mentinere a relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament, dar si raportat la disponibilitatea fiecarui parinte de a-l implica pe celalalt parinte in deciziile legate de copil si de a respecta drepturile parintesti ale acestuia din urma, disponibilitatea fiecaruia dintre parinti de a permite celuilalt mentinerea relatiilor personale, situatia locativa din ultimii 3 ani a fiecarui parinte, istoricul cu privire la violenta parintilor asupra copilului sau asupra altor persoane, distanta dintre locuinta fiecarui parinte si institutia care ofera educatie copilului. Aceste criterii reprezinta o detaliere a sferei notiunii anterioare de interes superior al minorului.
Din probele administrate in cauza rezulta ca minorii sunt atasati de ambii parinti si ambii parinti isi iubesc copiii, sunt persoane responsabile si cu discernamant, situatia care a dus la separare fiind legata strict de problemele acestora de cuplu, care insa nu au legatura cu copiii ci doar cu relatia sotilor, care s-a deteriorat. Este adevarat ca cea care a plecat din locuinta a fost apelanta, intrucat locuinta conjugala este a intimatului, insa nu se poate retine ca aceasta si-a parasit copiii, in conditiile in care, cu ocazia plecarii, acest lucru nu i-a fost permis de catre intimat, cu acea ocazie fiind prezente mai multe persoane in casa partilor, inclusiv din cadrul bisericii din care face parte intimatul, care au incercat sa medieze conflictul conjugal, martorul U. A., propus chiar de parat, confirmand intentia reclamantei de a-i lua pe copii si faptul ca paratul i-a interzis. Conflictul din seara respectiva nu a fost doar verbal, rezultand din certificatul medico-legal depus la dosar ca apelanta a suferit unele leziuni produse prin lovire si comprimare cu degetele.
In perioada convietuirii partilor nu pot fi retinute manifestari nepotrivite fata de copii din partea vreunuia sau altuia dintre parinti, declaratiile martorilor audiati in cauza, care sustin fiecare pozitia partii care i-a propus, in sensul ca celalalt parinte nu se preocupa de copii sau se ocupa necorespunzator, fiind apreciate ca subiective fata de relatia de rudenie sau religie dintre martori si partea care i-a propus.
Actualmente, minorii mentin relatia de atasament fata de ambii parinti, apelanta vizitandu-i pe acestia, ducandu-le diverse bunuri necesare si achitand si pensie de intretinere, chiar daca nu in fiecare luna, iar minora mai mare isi manifesta dorul de mama.
Faptul ca minora percepe separarea de mama ca pe un abandon, dupa cum arata chiar martora audiata in apel la solicitarea intimatului, demonstreaza insa puternica legatura de afectiune fata de mama si suferinta in care se gaseste la ora actuala minora, separata de mama. In plus, chiar daca intimatul a fost in concediu pentru ingrijirea copilului pana la 2 ani, din probele administrate in cauza rezulta ca acesta nu stat efectiv acasa pentru a ingriji pe minor, ci a lucrat cu ziua, minorii fiind ingrijiti in fapt de mama cat partile au convietuit, iar ulterior de rudele tatalui.
Instanta a tinut cont si de varsta frageda a celor doi minori, ca figura de atasament profund a acestora este mama, astfel ca in interesul superior al acestora este de a locui cu mama si nu cu tatal, in caz contrar, stabilitatea lor psihica si emotionala fiind in mai mare masura periclitata. Bineinteles ca si figura paterna este foarte importanta in viata minorilor si acestia trebuie sa pastreze o legatura stransa cu tatal, sa aiba intalniri frecvente cu acesta si chiar sa petreaca timp impreuna, ambii parinti avand datoria de a conlucra pentru a le explica minorilor situatia, pe intelesul acestora, astfel incat acestia sa nu perceapa separarea parintilor ca pe un abandon, sentiment care este de natura sa le zdruncine echilibrul psihic si emotional.
Asa fiind, se impune ca locuinta minorilor sa fie la mama, iar, fata de disp. art. 402, 530 alin. 3 Cod civil tatal va achita pe seama minorilor o pensie lunara de intretinere in cuantum de 1/3 din venitul sau net lunar cate 1/6 pentru fiecare minor, in speta impunandu-se stabilirea pensiei de intretinere la nivelul plafonului maxim prevazut de lege, raportat la nevoile minorilor si veniturile intimatului, care nu s-au dovedit a fi superioare venitului minim pe economie, iar indemnizatia pentru ingrijirea copilului incetand la implinirea varstei de 2 ani de catre minor.
Fata de cele retinute, tribunalul, in baza art. 295 Cod de procedura civila, a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta N.L.A. in contradictoriu cu intimatul N.C.V., impotriva sentintei civile nr. 754 din 28.05.2013 pronuntata de Judecatoria A., pe care a va schimbat-o in parte, in sensul ca a stabilit locuinta minorilor N.C.S., nascut la data de 15.02.2012 si N.S.C., nascuta la data de 18.10.2009 la mama reclamanta si a obligat pe tatal parat la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorilor in cuantum de 1/3 din venitul sau net lunar (cate 1/6 pentru fiecare minor) de la data pronuntarii deciziei si pana la majoratul minorilor sau noi dispozitiuni.
In baza art. 274 Cod de procedura civila  instanta l-a obligat pe intimat la 1000 lei cheltuieli de judecata in apel in favoarea apelantei, reprezentand onorariu avocatial, justificat cu chitanta nr. 77/29.10.2013 depusa la dosar.
Impotriva aceste hotarari a declarat recurs paratul N.C.V., solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei recurate cu consecinta mentinerii sentintei civile nr. 754 din 28.05.2013 a Judecatoriei A., sub aspectul dispozitiei de stabilire a domiciliului minorilor la tata. Cu cheltuieli de judecata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurentul ca, contrar sustinerilor intimatei si contrar concluziilor instantei de apel, intimata a parasit domiciliul conjugal in mod voluntar, fara a fi exercitat presiuni fizice si psihice impotriva acesteia.
Mai arata ca din declaratia martorei T.I., rezulta ca apelanta reclamanta isi neglija copiii pentru a fi impreuna cu amantul sau, C.D., in perioada in care el era plecat la lucru.
Acest lucru a fost confirmat indirect de declaratiile de martor ale vecinei N. M. si a lui B. L., precum si ale mamei sale toti declarand ca relatia reclamantei cu C.D. era de notorietate in localitate.
Considera ca atitudinea duala a acesteia ar fi trebuit sa-i dea motive instantei de apel sa aprecieze altfel argumentele si probele propuse de parti, apreciind ca probatiunea a fost interpretata in mod unilateral de catre instanta de apel.
Instanta de apel dupa ce a realizat o analiza in abstracto a elementelor pe care trebuie sa le aiba in vederea in luarea deciziei privind stabilirea domiciliului minorilor a tras concluzia ca atat acesta cat si intimata sunt parinti responsabili, insa arata ca au dubii in ceea ce o priveste pe intimata reclamanta cu privire la responsabilitatea sa fata de copii.
Toata probatiunea administrata in cauza arata fara putinta de tagada ca in perioada in care copiii s-au gasit in grija sa exclusiva, li s-au asigurat cele mai bune conditii de viata, au fost ingrijiti cu dragoste, si, chiar in perioadele scurte in care ea a fost la lucru, de cateva ore, mama sa le-a asigurat aceleasi bune conditii.
De cand copiii se afla la mama lor, avand in vedere ca aceasta lucreaza in ture, locuieste intr-o fosta camera de camin in Municipiul O., unde nici nu sunt foarte doriti de concubinul intimatei, copiii se gasesc la parintii acesteia intr-o locuinta improprie formata din doua camere, in care mai locuiesc inca 6 membri majori, in grija unei bunici autoritare, care in perioada in care-i vizita la D. avea accese de violenta in raport cu minorii, lucru confirmat de martorul T.I..
Arata apoi ca, dupa pronuntarea hotararii din apel, in primele zile cand copiii s-au aflat in O., nu i s-a permis sa-i vada in casa pe copii, fiind impiedicat de catre concubinul intimatei, intalnirea avand loc afara, baiatul fiindu-i adus necorespunzator imbracat si descult desi in luna februarie era destul de frig.
Ulterior, copiii au fost dusi in B., comuna S., unde acestia locuiesc in conditii improprii si intr-o stare de igiena indoielnica.
Copiii percep locuinta lor, cea in care au locuit cu el, respectiv din D., nr. 63 comuna B.
Considera ca instanta de apel a apreciat probatiunea administrata, a judecat, din perspectiva exclusiv materna, prezentul raport juridic, a apreciat numai dintr-o perspectiva probatiunea din dosar, luand in considerare doar marturia evaziva si chiar echivoca a martorului U.A. si neglijand sustinerile altor martori ca T.I., care a aratat ca intimata reclamanta si-a pregatit plecarea sa exclusiva de acasa de mai mult timp, fara sa ia in considerare luarea cu sine a copiilor, ca solicitarea de a-i lua cu sine pe minori in seara de 22. 12. 2012 a fost una formala, neinsistenta.
In drept au fost invocate dispozitiilor art. 299 art. 302 Cod procedura civila.
Intimata N. L.-A. nu a depus la dosarul cauzei intampinare, insa si-a precizat pozitia procesuala prin intermediul reprezentantului acesteia, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Examinand recursul formulat, prin prisma criticilor invocate, raportat si la motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 Cod procedura civila s-au constatat urmatoarele:
Art. 2 din Legea nr. 272/2004 consacra aplicarea principiului interesului superior al copilului care trebuie impus cu prioritate si care prevaleaza in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv in ceea ce priveste deciziile luate in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Tot astfel, din coroborarea dispozitiilor art. 261 - 263 Cod civil cu prevederile art. 483 - 486 Cod civil, rezulta ca orice masura privitoare la copil trebuie luata ca respectarea interesului superior al acestuia.
In speta, instanta de apel a statuat ca interesul superior al celor doi minori raportat si la varsta frageda a acestora, atasamentul profund fata de mama este de a locui cu mama si nu cu tatal in caz contrar retinand instanta ca stabilitatea lor psihica si emotionala ar fi in mare masura periclitata.
Analizand criticile invocate de recurent in cuprinsul recursului, s-a constatat ca acestea privesc in exclusivitate modul in care instanta de apel a interpretat probatiunea, ridicand o problema de netemeinicie si nu de nelegalitate a hotararii.
Potrivit art. 304 Cod procedura civila reformarea unei hotarari in recurs se poate face numai pentru motive de nelegalitate si nu de netemeinicie, instanta de recurs nemaiavand competenta de a cenzura situatia de fapt stabilita prin hotararea atacata si de a reevalua in acest scop probele, astfel cum urmareste recurentul - parat prin criticile invocate, ci doar de a verifica legalitatea hotararii prin raportare la situatia de fapt pe care o constata.
Ori, in speta, raportat la situatia de fapt cum aceasta a fost retinuta de instanta de apel, nu se poate conchide ca hotararea a fost data cu incalcarea principiului interesului superior al minorului, astfel cum acesta este reglementat prin dispozitiile legale anterior aratate, asa incat, neputand fi retinut nici un motiv de nelegalitate la adresa hotararii recurate din cele prevazute de art. 304 Cod procedura civila, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 2 Cod procedura civila a fost respins recursul ca nefondat, fara cheltuieli de judecata.