Recurs litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar. Creante bugetare rezultate din titluri executorii necontestate in termenele si conditiile prevazute de codul de procedura fiscala. Exceptare de la verificare de cat

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Recurs litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar. Creante bugetare rezultate din titluri executorii necontestate in termenele si conditiile prevazute de codul de procedura fiscala. Exceptare de la verificare de catre administratorul judiciar.

- art. 66 din Legea nr. 85/ 2006
- art. 169 si 218 din O.G. nr. 92/ 2003

Decizia nr. 209/ C/ 03. 06. 2014 a Sectiei a II -a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea.
Dosar 7376/ 83/ 2010/ a1- R

Prin Sentinta nr. 290/F/2014 Tribunalul S.M. in temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006, a respins contestatia formulata de administratorul statutar al SC K. SRL - L. J. impotriva "Tabelului Preliminar al creantelor impotriva averii debitoarei" intocmit de practicianul in insolventa E. I. SPRL S.M., in contradictoriu cu creditoarea D.G.F.P. S.M.
Fara cheltuieli de judecata.
Analizand contestatia la tabelul de creanta formulata in cauza, actele si lucrarile dosarului, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Judecatorul sindic a apreciat ca, pentru a fi admisibila o contestatie intemeiata pe dispozitiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, este absolut necesar a se invoca si a se proba existenta uni fals, dol sau eroare esentiala care au determinat admiterea/ neadmiterea unei creante sau a unui rang de preferinta in tabelul de creante al debitoarei falite contestat.
 In speta, judecatorul sindic a constatat ca eroarea esentiala invocata de catre contestator ar fi determinata de interpretarea eronata data de practicianul in insolventa facturilor depuse in probatiune de catre autoritatea publica creditoare respectiv contestarea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei fiscale inscrisa in tabelele de creante ale debitoarei.
Desi se invoca inexistenta unei datorii la bugetul consolidat al statului si implicit inexistenta unei creanta a DGFP S.M. fata de societatea debitoare, inscrisurile depuse la dosar de catre DGFP S.M. inlatura sustinerea contestatoarei ca actul administrativ prin care i s-au stabilit obligatiile de plata nu i-a fost comunicat.
Deciziile de impunere, somatiile si confirmarile de primire atesta faptul ca creanta DGFP este certa, lichida si exigibila.
In ceea priveste exceptia prescriptiei invocate de catre contestator prin notele de sedinta formulate la data de 31.01.2014, judecatorul sindic a constatat ca verificarea acestora pe calea contestatiei la tabelul de creante al debitoarei este inadmisibila, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 66 din Legea nr. 85/200, "toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii.
 (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale."
Intrucat, contestatorul nu a facut dovada faptului ca titlurile de creanta si formele de executare silita emise impotriva acestuia de catre organele fiscale de executare silita au fost contestate in conditiile art. 169 si urmatoarele, respectiv art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, judecatorul sindic a constatat ca inscrisurile depuse de catre organul fiscal in sustinerea declaratiei sale de creanta nu mai pot fi verificate de catre judecatorul sindic sub aspectul legalitatii si temeiniciei acestora.
Judecatorul sindic a apreciat ca singura verificare pe care acesta este indreptatit sa o efectueze pe calea contestatiei la tabelul preliminar formulata impotriva unei creante declarate in legatura cu o creanta fiscala este cea privind existenta posibilitatii de reducere a cuantumului creantei datorate de catre organele fiscale urmare a stingerii acesteia in una din modalitatile prevazute de lege, respectiv prin plata, compensare, scutire de la plata etc., or in speta nu s-a invocat stingerea creantei fiscale in aceasta modalitate.
Prin urmare, judecatorul sindic a constatat ca, in legatura cu creanta declarata de catre creditoarea DGFP S.M., contestatorul nu a prezentat probe suficiente pentru a dovedi sustinerile acestuia din contestatia la tabelul de creanta in sensul ca aceasta creanta este nelegala si nedatorata de catre debitoare.
De asemenea, in lipsa invocarii si dovezii existentei unei erori esentiale in cauza, respectiv in lipsa altor motive de nulitate invocate de catre contestator, judecatorul sindic a constatat ca in speta nu ne aflam in niciuna din situatiile de admisibilitate a unei contestatii formulate in conditiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 motiv pentru care, in temeiul art. 11 lit. i din Legea nr. 85/2006 si a textelor de lege anterior amintite, s-a respins ca neintemeiata contestatia formulata de administratorul statutar impotriva tabelului definitiv de creante al debitoarei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatoarea debitoare SC K. SRL, solicitand modificarea sa in totalitate in sensul admiterii cererii sale, astfel cum a fost formulata, admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru o parte din creantele solicitate, respectiv pentru debitele a caror scadenta incepe din 12.12.2003 si se intinde pana in 25.04.2008, reprezentand in totalitate suma de 23.840 lei, iar pe fond sa se constate ca suma datorata este de 23.603 lei reprezentand debite si accesorii, din care se va scadea suma de 1884 lei reprezentand TVA achitat in plus.
In motivare, recurenta arata ca este prescris dreptul material la actiune pentru o parte din creantele solicitate, respectiv pentru debitele a caror scadenta incepe din 12.12.2003 si se intinde pana in 25.04.2008, reprezentand in totalitate suma de 23.840 lei. Prescriptia incepe sa curga de la data la care se naste dreptul la actiune, astfel, in cauza, dreptul la actiune s-a nascut la data la care obligatiile asumate prin declaratiile fiscale au devenit scadente. In cauza sunt incidente astfel dispozitiile art. 91 din OG nr. 92/2003, art. 2552 din Noul Cod civil, art. 182 Cod de procedura civila, in ce priveste durata si calculul termenului de prescriptie, iar urmand aceste calcule, suma de 23.840 lei solicitata de creditoarea intimata este prescrisa. Aceasta suma nu este legal solicitata si nu-i poate fi imputata, fiind platitoare de buna - credinta pentru intreaga perioada cuprinsa in certificatul de atestare fiscala pentru persoane juridice nr. xxxxx/ xx.xx.2008. Acest act reprezinta actul administrativ fiscal emis de organul fiscal competent la solicitarea contribuabilului, care cuprinde creantele fiscale exigibile, existente in sold in ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii si in prima zi a lunii urmatoare depunerii cererii.
Suma de 23.840 lei reprezinta o suma care nu apare in certificatul de atestare fiscala, fiind o suma care nu s-a operat in timpul legal de catre angajatii creditoarei, nu ii este opozabila si nu a recunoscut-o. Achitarea sumei cuprinse in certificatul de atestare fiscala pentru persoane juridice nr. xxxxx/xx.xx.2008, in valoare de 351.634 lei, la data de 12.06.2008, inseamna achitarea in intregime a obligatiilor de plata catre buget pana la data de 09.06.2008 si eliberarea de datorie pentru intreaga perioada. Sumele solicitate ulterior achitarii in conformitate cu certificatul fiscal nu ii sunt opozabile, sunt nelegale si prescrise, iar acest fapt reprezinta culpa exclusiva a angajatilor creditoarei DGFP si nu i se poate imputa.
Includerea acestei suma este o eroare esentiala, conform art. 75 din Legea nr. 85/2006. Invocarea ulterioara a unui alt calcul decat cel cuprins in certificatul de atestare fiscala reprezinta un dol al creditoarei DGFP S.M., facut cu intentia de a o frauda si de a defavoriza in cadrul procedurii insolventei. DGFP trebuie inscrisa in tabelul definitiv cu suma de 23.603 lei.
In drept, recurenta invoca prevederile art. 301 - 303 Cod de procedura civil a, Decretul nr. 167/1958 - art. 7, art. 91 alineatul 2 din OG nr. 92/2003, art. 2552 alineatul 2 din Legea nr. 287/2009, art. 182 alineatul 2 din Legea nr. 134/2010, art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Intimatii nu au depus intampinare.
Verificand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, s-a constatat ca aceasta este temeinica si legala, iar recursul formulat este nefondat, fiind respins, pentru urmatoarele considerente:
Este adevarat ca la data de 09.06.2008, la cererea debitoarei, creditoarea DGFP S.M. a emis Certificatul de atestare fiscala pentru persoane juridice nr. xxxxx prin care ii erau comunicate obligatiile fiscale datorate la acel moment, in valoare de 351.634 lei, obligatii pe care debitoarea le-a si achitat la data de 12.06.2008.
Declaratia de creanta formulata de creditoare in prezentul dosar cuprinde insa si obligatii fiscale calculate in sarcina debitoarei pe perioada anterioara emiterii certificatului de atestare. Astfel, din cuprinsul raportului de expertiza contabila intocmit in cauza rezulta ca fisa platitorului pe care isi intemeiaza creditoarea cererea de inscriere creanta cuprinde dobanzi si penalitati care la data de 09.06.2008 erau calculate de DGFP S.M., dar care nu erau instituite, pentru debite la care scadenta platii incepe din 12.12.2003 si se intinde pana la data de 25.04.2008. Mai retine expertul, in mod legal de altfel, ca aceste sume trebuiau sa fie cuprinse in certificatul de atestare fiscala emis de DGFP la data de 09.06.2008 si ca, la 6 luni dupa emiterea acestui certificat, creditoarea a emis Decizia nr. xxxx/xx.xx.2008 prin care a instituit aceste dobanzi si penalitati in sarcina debitoarei.
 Chiar daca debitoarea nu a fost informata corect asupra obligatiilor de plata la bugetul de stat, la data emiterii certificatului de atestare fiscala, atata vreme cat obligatiile instituite ulterior in sarcina sa au fost stabilite printr-o Decizie comunicata debitoarei si pentru care au fost emise somatii si titluri executorii de asemenea comunicate debitoarei, conform dovezilor de comunicare de la dosar, iar debitoarea nu a contestat aceste acte emise de creditoare, instanta nu poate pe calea contestatiei la tabelul de creante sa inlature forta unor titluri executorii necontestate, opunandu-se in acest sens dispozitiile art. 66 din Legea nr. 85/200, conform carora toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii si nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale, raportat la dispozitiile art. 169 si urmatoarele, respectiv art. 218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, asa cum de altfel in mod legal si temeinic a retinut si judecatorul sindic.
Cu alte cuvinte, odata stabilite in sarcina sa aceste obligatii de plata necuprinse in certificatul de atestare fiscala, fiindu-i comunicate, debitoarea avea posibilitatea legala, prevazuta de Codul de procedura fiscala, de a contesta aceste Decizii si titluri executorii, iar in conditiile in care nu a facut-o, nici administratorul sau lichidatorul judiciar nu mai pot sa inlature forta obligatorie a acestor titluri executorii, si nici instanta de judecata, dispozitiile art. 66 din Legea nr. 85/2006 fiind clare sub acest aspect.
In consecinta, toate apararile recurentei legate de prescriptia dreptului la actiune, culpa creditoarei intimate si buna sa credinta, ar fi putut fi avute in vedere de o instanta investita cu solutionarea contestatiilor impotriva Deciziilor de impunere si a titlurilor executorii emise pentru plata creantei contestate prin prezenta cerere, dar nu pot conduce la modificarea cuantumului creantei in prezenta contestatie.
Pentru toate aceste motive, Sentinta atacata cu recurs a fost mentinuta, fiind legala si temeinica.