Concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.

DOMENIU Desfacerea contractului de munca.
Concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului. Aprecierea dificultatilor economice. Dreptul angajatorului de a organiza activitatea.

- Codul muncii, art. 65, art. 40 alin. 1 lit.a)

Caile de urmat in cazul unei situatii economice dificile tin de dreptul angajatorului de a-si organiza si conduce activitatea, prevazut de art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul muncii. Suportand riscul desfasurarii activitatii, angajatorul va lua si deciziile pe care le considera potrivite cu cerintele unei bune gestionari a activitatii la un moment dat, in raport de anumite imprejurari concrete.
Or, in speta, fata de perspectiva financiara a societatii, la momentul discutarii si aprobarii reorganizarii activitatii, decizia de a desfiinta posturile care nu isi dovedeau utilitatea si eficienta nu apare ca lipsita de un fundament rezonabil, inscriindu-se intr-un proces mai larg de reorganizare, incluzand si schimbarea directorului general.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI  - SECTIA A VII A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE,  DECIZIA NR. 5635
din  22.10.2012)

Prin sentinta civila nr.590 din data de 15.03.2012 pronuntata de Tribunalul Teleorman Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si Contencios Administrativ si Fiscal, a fost respinsa contestatia, asa cum a fost completata, formulata de contestatoarea C.E. in contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A, ca nefondata.
In considerentele hotararii judecatoresti, instanta de fond a retinut ca reclamanta a fost salariata unitatii intimate pana la data de 16.11.2011, cand a intervenit incetarea raporturilor de munca in conformitate cu dispozitiile art. 65 din Codul muncii.
Analizand decizia prin prisma art. 76 (1) din Codul muncii, instanta a constatat ca ea indeplineste criteriile prevazute de lege – respectiv motivele care determina concedierea, durata preavizului, in ceea ce priveste dispozitiile de la lit. c) si d) al susmentionatului articol, ele nu au aplicabilitate in cauza, deoarece este vorba de o concediere individuala si nu colectiva, astfel incat sa fie necesar ca decizia sa cuprinda si aceste elemente.
Ca atare, sub acest aspect, instanta a constatat indeplinirea de catre angajator a cerintelor imperative ale art. 76 (1) Codul muncii, de fond si de forma, decizia susmentionata fiind conforma acestor prevederi legale.
Sub aspectul fondului, instanta a analizat decizia criticata, prin prisma alin. 2 al art. 65 – respectiv desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Este cert ca acest tip de concediere este generata de ratiuni economice.
Desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama unitatii sau in statul de functiuni.
Prin urmare, pentru a se putea constata daca desfiintarea a avut loc in mod efectiv, trebuie sa fie cercetate statul de functii si/sau organigrama unitatii, locul de munca al salariatului in cauza, fiind suprimat din schema organizatorica, rezulta fara nici un dubiu desfiintarea lui.
Astfel, din organigrama unitatii, la data de 01.08.2010, reiese ca in structura unitatii existau posturile de gestionari aflati in subordinea sefului birou aprovizionare, desfacere, transport, iar din organigrama din data de 14.10.2011, reiese ca aceste posturi nu se mai regasesc.
Un al doilea element il reprezinta cauza care trebuie sa fie reala, adica sa aiba un caracter obiectiv, este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice, independent de buna sau reaua credinta a angajatorului.
Caracterul efectiv, real si serios al desfiintarii locului de munca ocupat de salariat rezulta din programul de restructurare si reorganizare a societatii, proiectul de concediere colectiva, organigramele si statele de functii ale unitatii, anterioare si ulterioare concedierii.
Din organigrama a rezultat reducerea efectiva, iar din actele depuse, respectiv balanta de verificare la nivelul lunii septembrie 2011, procese verbale ale sedintei Consiliului de Administratie, a reiesit si justificarea masurii din punct de vedere economic, organigrama fiind aprobata, structura organizatorica a societatii, numarul de posturi si constituirea compartimentelor functionale.
Ca reorganizarea a fost efectiva a reiesit si din Registrul de Evidenta a Salariatilor din care se constata fara dubiu ca aceste posturi nu mai exista in structura societatii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta C.E.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de prevederile art. 3041 C.pr.civ., Curtea a retinut urmatoarele:
In prealabil, se impune respingerea apararii formulate de intimata prin intampinare in sensul ca motivele sustinute in recurs nu au fost invocate la instanta de fond, avand in vedere ca cererea initiala a fost completata cu cererea depusa in data de 10.02.2012 (fila 69 dosar fond) prin care s-a invocat si nerealitatea si neseriozitatea desfiintarii locului de munca al recurentei.
Recurenta a fost salariata a societatii intimate in postul de gestionar in temeiul contractului individual de munca inreg. in data de 11.07.1977. Raporturile de munca dintre parti au incetat in data de 16.11.2011 in conformitate cu art. 65 din Codul muncii. Motivele ce au condus la emiterea deciziei de concediere au fost dificultatile economice cu care societatea se confrunta.
Situatia economica a societatii a fost discutata la sedinta Consiliului de administratie din datele de 25.08.2011 (fila 52 dosar fond) si 13.10.2011 (fila 57 dosar fond), considerandu-se necesar ca, in vederea redresarii, se impunea revocarea mandatului incredintat directorului general si reducerea personalului, prin desfiintarea posturilor lipsite de eficienta economica, reorganizarea activitatii productive ti inlocuirea personalului din functiile unde se constata ca lipseste performanta financiara si nerespectarea atributiilor de serviciu.
Prin decizia din data de 13.10.2011 (fila 47  dosar fond), directorul general al societatii a dispus reorganizarea activitatii acesteia si aprobarea unei noi organigrame.
Totodata, din balanta de verificare pe conturi analitice la nivelul lunii septembrie 2011 (f. 50 si urm. dosar fond), s-a retinut ca societatea nu inregistra profituri.
Sub aspectul respectarii cerintelor de forma impuse de lege, Curtea a constatat ca prima instanta a concluzionat in mod corect ca sunt indeplinite prevederile art. 76 din Codul muncii republicat, fiind indicate termenul de preaviz de care recurenta a si beneficiat, precum si motivele de fapt si de drept.
In ce priveste legalitatea si temeinicia deciziei, Curtea a inlaturat  sustinerea recurentei in sensul ca masura dispusa de angajator este una extrema in conditiile in care puteau fi identificate alte cai de redresare economica. Caile de urmat in cazul unei situatii economice dificile tin de dreptul angajatorului de a-si organiza si conduce activitatea, prevazut de art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul muncii. Suportand riscul desfasurarii activitatii, angajatorul va lua si deciziile pe care le considera potrivite cu cerintele unei bune gestionari a activitatii la un moment dat, in raport de anumite imprejurari concrete. Or, in speta, fata de perspectiva financiara a societatii, la momentul discutarii si aprobarii reorganizarii activitatii, decizia de a desfiinta posturile care nu isi dovedeau utilitatea si eficienta nu apare ca lipsita de un fundament rezonabil, inscriindu-se intr-un proces mai larg de reorganizare, incluzand si schimbarea directorului general. Intre situatia economica si eficienta activitatii exista o stransa legatura, iar in acest context cauza desfiintarii locului de munca al recurentei este una reala si serioasa. Faptul ca la data de 31.12.2011 societatea inregistra profit, iar nu pierdere nu este determinant in cercetarea legalitatii si temeiniciei desfiintarii postului ocupat de recurenta, fiind o situatie ulterioara.
O alta critica adusa hotararii atacate consta in aceea ca organigrama nu apartinea societatii intimate, ci unei alte societatii. S-a retinut ca organigrama apartine angajatorului, fiind semnata chiar de directorul general, numit in data de 13.10.2011 (fila 46 dosar fond), in urma revocarii fostului director general.
Cat priveste mentinerea unor posturi de gestionari, Curtea a constatat ca redistribuirea unor atributii ale posturilor desfiintate, in speta, al recurentei, catre alti salariati nu lipseste de seriozitate aceasta masura, in conditiile in care aceste atributii pot fi indeplinite de alti salariati in conformitate cu natura functiei lor, fara a se ajunge la o incarcatura excesiva a activitatii acestora, astfel incat pastrarea postului in discutie nu mai este necesara. Or, asa cum a aratat intimata in intampinarea depusa la instanta de fond (fila 40 dosar fond), desfiintarea intregului compartiment de gestionari aflat in subordinea sefului serviciului desfacere a fost impusa de volumul mic de marfa tranzitata si preluarea activitatii de o persoana implicata si in procesul de productie.
Pentru aceste considerente, vazand dispozitiile art.3041 si art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea a constatat ca recursul nu este fondat si l-a respins ca atare.