Prejudiciu moral. Notiune. Criterii de aprecierea despagubirilor.

Prejudiciu moral. Notiune. Criterii de aprecierea despagubirilor.
Prejudiciul moral consta in rezultatul daunator direct al unei fapte ilicite si culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu continut nepatrimonial care definesc personalitatea umana.
In aprecierea daunelor morale trebuie sa se tina seama de consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt si, mai ales, vor fi percepute consecintele.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, trebuie sa se aiba in vedere ca acestea sa aiba efecte compensatorii, neputand sa constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.

- Art. 184 Cod penal.
- Art.346 Cod procedura, art.998 si 999 Cod civil

(Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala
Decizia penala nr.1133/R din 31.05.2012)

Asupra recursului penal de fata, retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.1877 din 14 decembrie 2011 pronuntata de Judecatoria sectorului 5 Bucuresti in dosarul nr.15861/302/2011, in temeiul art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal cu aplicarea art. 3201 si a art.74 al.1 lit.a) si lit. c)  Cod penal rap. la art.76 lit.e) Cod penal, a fost condamnat inculpatul F. L. F. la o pedeapsa de 3 (trei) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa (la data de 23.01.2006).
In temeiul art.71 Cod penal, i s-a aplicat aceluiasi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin1 lit.a) teza a II-a, lit. b) si lit. c)  Cod penal, pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art.81 si 71 alin.final  Cod penal, a fost suspendata conditionat  executarea pedepsei principale si a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 3 luni.
In temeiul art.359 Cod pr.penala, i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In temeiul art.346  Cod pr.penala rap. la art.14-15 Cod pr.penala, art. 998-999 Cod civil si art.48-59 din Legea nr.136/1995, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila F. I. obligat asiguratorul de raspundere civila, S.C. Groupama Asigurari S.A, sa ii plateasca partii civile suma totala de 16.000 euro cu titlu de despagubiri (in echivalentul in lei de la data platii - din care 1.000 euro  reprezinta daune materiale si 15.000 euro  reprezinta daune morale).
In temeiul art.14 rap. la art.346  Cod pr.penala rap. la art.998-999 Cod civil rap. la art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisa actiunea civila, astfel cum a fost precizata, formulata de partea civila  Spitalul Universitar de Urgenta Militar Central „Dr.Carol Davila” Bucuresti - prin Ministerul Apararii Nationale - si obligat inculpatul la plata catre aceasta a  sumei de 3.053,39 lei cu titlu de despagubiri, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate partii vatamate - actualizata cu indicele de inflatie la data efectuarii platii.
In temeiul art.191 alin.1 Cod pr.penala, a fost obligat inculpatul la plata catre stat a sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
In sarcina inculpatului F. L. F. se retine, in fapt, in esenta, ca la data de 23.01.2006, in jurul orei 11:00,  conducea autoturismul proprietate personala marca Dacia Logan, cu nr. de inmatriculare B-75-ELF,  pe str. Splaiul Independentei din sectorul 5 al Municipiului Bucuresti, iar cand a ajuns in dreptul trecerii de pietoni de la Podul Hasdeu, nerespectand dispozitiile legale pentru exercitiul profesiei/activitatii de conducator auto, a lovit-o pe partea vatamata  F. I.(ce traversa regulamentar pe marcajul pentru trecerea de pietoni),  fapta ce a condus la producerea unor  leziuni care au necesitat 90-95 de zile de ingrijiri medicale vindecare (leziunile traumatice suferite nepunand insa in  primejdie viata victimei).
Luand in considerare art.52 Cod penal, potrivit caruia pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei il constituie prevenirea savarsirii de noi infractiuni, instanta a procedat la stabilirea si aplicarea unei pedepse pentru infractiunea retinuta in sarcina  inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevazute de art.72 Cod penal, respectiv: dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social a faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. 
Cat despre pericolul social concret al faptelor comise, acesta a fost apreciat in baza art.181 alin.2 Cod penal, tinandu-se cont de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita inculpatului.
Instanta a retinut pe de o parte ca gradul de pericol social concret al faptei savarsite este unul ridicat, intrucat actiunea culpabila a inculpatului a condus la vatamarea integritatii fizice si psihice a partii vatamate.
In ceea ce priveste modalitatea de comitere a faptei, instanta a avut in vedere faptul ca infractiunea a fost savarsita prin nerespectarea prevederilor legale impuse conducatorilor de autoturisme,  care trebuie sa adopte o atitudine prudenta fata de ceilalti participanti la traficul rutier si sa tina cont de indicatoare.
Urmarea imediata a fost si ea luata in considerare la stabilirea pedepsei, intrucat leziunile traumatice suferite de partea vatamata au fost grave, aceasta fiind  internata in repetate randuri in spital si suferind mai multe interventii chirurgicale.
Pe de alta parte, instanta a retinut in favoarea inculpatului, in primul rand,  reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa in conformitate cu art. 3201  Cod pr.penala; in plus, s-a retinut ca inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala (conform mentiunilor din fisa de cazier judiciar de la fila 34) si este pe deplin integrat social, avand profesia  de regizor tehnic de emisie la postul de radio - Radio Romania Actualitati (unde a fost un angajat activ si disciplinat, dovedind un comportament civilizat - astfel cum rezulta din caracterizarea de la fila 37).
   Nu in ultimul rand, instanta a considerat ca in cauza trebuie sa se tina cont de imprejurarea ca ulterior savarsirii infractiunii, inculpatul a manifestat o conduita responsabila, ducand partea vatamata-civila la spital si asigurandu-se ca primeste ingrijirile necesare; tot astfel, pe tot parcursul procesului penal, iar nu doar in faza de judecata, inculpatul a avut un comportament pe deplin  sincer si cooperant, a recunoscut fapta si a aratat ca este de acord sa despagubeasca partea civila (precizand insa doar ca suma solicitata de aceasta i se pare exagerata).
In raport cu toate aceste aspecte, instanta a dat eficienta dispozitiilor art.74 al.1 lit.a si c Cod penal, retinand aceste imprejurari drept circumstante atenuante ale comiterii faptei.
    Sub acest aspect, instanta a tinut sa invedereze ca, in opinia sa, aplicarea art. 3201 Cod pr.penala nu este de natura sa impiedice si incidenta art.74 lit.c Cod penal, intrucat in caz contrar s-ar ajunge ca prin aplicarea unei norme reglementate in favoarea inculpatului (si care, in masura in care sunt indeplinite cerintele prev. de art. 3201  Cod pr.penala, este obligatorie pentru instanta) sa se creeze o situatie juridica mai dezavantajoasa pentru inculpatul care are o atitudine de recunoastere a acuzatiilor, decat pana la adoptarea disp. art.3201 Cod pr.penala (din moment ce efectul juridic al circumstantelor atenuante, in masura in care instanta hotaraste sa le retina, este in mod vadit mult mai favorabil pentru inculpat); in plus, opinia instantei are in vedere si deosebirile dintre ipotezele celor doua norme juridice in discutie, intrucat art.74 lit.c Cod penal vizeaza atitudinea inculpatului in cursul intregului proces penal, nu doar al fazei de judecata (ca art.3201 Cod pr.penala).
Pentru toate aceste considerente, instanta i-a aplicat acestui inculpat o pedeapsa sub minimul legal (astfel cum a fost redus conform art.3201 Cod pr.penala) pentru infractiunea comisa, respectiv 3 luni inchisoare -  considerand ca aceasta este suficienta pentru atingerea scopului preventiv, educativ si coercitiv reglementat de art.52 Cod penal.
In ceea ce priveste individualizarea executarii pedepsei, instanta a retinut ca, in cauza, sunt indeplinite conditiile pentru incidenta institutiei suspendarii conditionate a executarii pedepsei, prevazute la art.81 Cod penal.
   Astfel, pe de o parte, pedeapsa aplicata de instanta este mai mica de 3 ani inchisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, asa cum rezulta din cazierul judiciar depus la dosar; pe de alta parte, tinand cont de circumstantele concrete in care a fost savarsita fapta, precum si de circumstantele personale ale inculpatului, analizate mai sus, instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia in stare de detinere.
In consecinta, in temeiul art.81 raportat la art.82 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale pe perioada unui termen de incercare de 2 ani si 3 luni si, pe cale de consecinta,  se va face aplicarea art.71 alin.5 Cod penal, referitor la suspendarea si a executarii pedepselor accesorii, pe durata mai sus aratata.
Sub aspectul laturii civile, instanta a retinut ca partea vatamata F. I. s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 5.000 Euro daune materiale si 15.000 euro daune morale (precizata in cursul judecatii, la fila 26).
Instanta a invederat ca angajarea raspunderii civile a inculpatului este intemeiata pe dispozitiile art.998-999 Cod civil, in cauza fiind indeplinite conditiile legale pentru tragerea la raspundere civila a acesteia: fapta ilicita (astfel cum a fost analizata mai sus), prejudiciul (cuantumul lui urmand a fi analizat in continuare), legatura de cauzalitate directa intre fapta ilicita si prejudiciul produs, vinovatia inculpatului  sub forma culpei fara  previziune (cu precizarea ca, in materia raspunderii civile delictuale, raspunderea opereaza, in principiu, chiar si pentru cea mai usoara culpa).
Totodata, instanta a precizat ca pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare trebuie ca acesta sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca; caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur, atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data cand se pretinde repararea lui, este intotdeauna cert.
Sub aspectul prejudiciului material,  instanta a retinut, in prealabil, ca, dupa cum s-a precizat anterior, partea vatamata a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 90-95 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
Pe cale de consecinta, in cauza de fata acest prejudiciu material poate consta in primul rand din sumele de bani pe care partea civila a fost nevoita sa le cheltuiasca pentru tratament (atat in perioada spitalizarii cat si ulterior), pentru  deplasarile cu masina la diverse spitale din capitala si din provincie pentru controlul medical si cazarea aferenta, pentru el si pentru sofer, precum si pentru  procedurile terapeutice necesare recuperarii, etc.
In dovedirea acestor daune materiale, partea civila a atasat la dosar o serie de extrase de chitante si bonuri fiscale (filele 60 si urm. dup si filele 38-40, 49 dosar fond).  Totodata, a  fost audiat  martorul S. D. (fila 54) – sub aspectul probarii prejudiciului material suferit de partea vatamata.
   Asadar, instanta a considerat ca existenta cheltuielilor mai sus mentionate a fost dovedita prin probele  in discutie – intrucat  in speta este evident si indubitabil faptul ca partea civila a fost nevoita sa suporte asemenea cheltuieli pentru a se recupera in urma accidentului cauzat de inculpat, acestea neputand fi asimilate unor cheltuieli „voluptuarii”.
Cat despre cuantumul acestor cheltuieli considerate dovedite sub aspectul existentei, fata de inscrisurile depuse la dosar si fata de jurisprudenta constanta a CEDO sub acest aspect, instanta a procedat la o evaluare echitabila a acestora, astfel incat, a considerat ca suma de 1.000 euro (in plus fata de suma de 2.000 lei a carei achitare  benevola de catre inculpat nu a fost contestata de catre partea vatamata-parte civila) este  vadit rezonabila, instanta acordand aceasta  suma, cu titlu de  daune materiale, fiind vorba de cheltuieli reale, necesare si rezonabile.    
Cu privire la daunele morale solicitate, instanta a retinut din coroborarea probelor anterior mentionate ca, urmare a accidentului rutier a carui victima a fost, partea civila a indurat suferinte fizice incontestabile prin fractura de condil femural extern cu deplasare provocata de accident -  amplificate de operatiile suferite (a se vedea raportul de expertiza medico-legala nr.A1/5393/2006 din data de 03.08.2006 intocmit de INML si completarea acestuia de la filele 8-10 d.u.p.).
In acest context, instanta a invederat ca intelesul notiunii de prejudiciu moral consta in rezultatul daunator direct al unei fapte ilicite si culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu continut nepatrimonial care definesc personalitatea umana.
Instanta a constatat ca, desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la urmatoarele criterii stabilite de jurisprudenta: criterii referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv (in speta, prin raportare la  intensitatea suferintei partii civile, ca urmare a leziunilor suferite); criterii referitoare la  importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt si, mai ales, vor fi percepute consecintele.
De asemenea, toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
Este adevarat ca nu exista un sistem care sa repare pe deplin daunele morale constand din dureri fizice si/sau psihice, intrucat plata unei sume de bani abia daca poate aduce victimei unele alinari sau satisfactii. In materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului nu poate avea decat un caracter aproximativ, fapt explicabil in raport cu natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate baneste.
In schimb, se poate acorda victimei o suma de bani cu caracter compensatoriu, tinzand la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, care ii permite sa-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Asadar, ceea ce trebuie evaluat, in realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Pe cale de consecinta, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanta va avea in vedere ca acesta sa aiba efecte compensatorii, neputand sa constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
Spre deosebire de celelalte despagubiri civile, care presupun un suport probator, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport cu consecintele suferite de partea civila, va aprecia o anumita suma globala care sa compenseze prejudiciul moral cauzat.
Astfel, consecintele negative suferite de partea civila, in plan psihic si afectiv, prin lezarea integritatii sale fizice si psihice, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netagaduit suferinta provocata de un astfel de accident.
Mai mult, valoarea sociala lezata este reprezentata de dreptul la integritatea fizica, valoare fundamentala garantata de art.22 alin.1 din Constitutia Romaniei.
Statuand in echitate, instanta a apreciat ca suma de 15.000 euro (solicitata in final de partea civila) apare ca fiind rezonabila si justificata cu titlu de daune morale..
In ceea ce priveste persoana care va fi obligata la plata acestor daune, instanta  a retinut urmatoarele:
La momentul producerii accidentului soldat cu vatamarea corporala a partii civile, potrivit relatiilor comunicate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor - fila  31, autovehiculul inculpatului era asigurat pentru raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule la Groupama Aigurari SA (fosta Asiban SA), astfel cum prevede art.48 din Legea nr.136/1995, privind asigurarile si reasigurarile din Romania.
Ca  atare, intrucat instanta a considerat ca prin decizia in interesul legii nr. III/2010 a Inaltei Curte de Casatie si Justitie - Sectiilor Unite, s-a revenit in mod implicit dar indubitabil asupra  opiniei exprimate prin Decizia nr.1/2005, intrucat argumentele care fundamenteaza concluzia calitatii de parte responsabila civilmente pentru Fondul de Protectie a Victimelor Strazii sunt valabile „a fortiori” in cazul asiguratorilor, a obligat partea responsabila civilmente SC Groupama Aigurari SA singura, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata catre partea civila  a sumelor anterior mentionate – facand astfel aplicarea art.346, 14 si 24  Cod pr.penala rap. la art. 50 si urm. din Legea nr.136/1995 corob. cu art. 998, 999 Cod civil.
Sentinta a fost recurata de asiguratorul SC GROUPAMA ASIGURARI SA, criticand-o sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate partii civile pe care le apreciaza ca fiind prea ridicate, sens in care invoca practica judiciara a Curtii de Apel Bucuresti.
Recursul este nefondat, urmand a fi respins, ca atare, Curtea apreciind ca, desi practic nu exista posibilitatea de comensurare a prejudiciului moral suferit de partea civila, instanta de fond printr-o analiza judicioasa si exhaustiva s-a raportat, in mod corect, la efectele faptei ilicite, astfel ca suma de 15.000 euro are un caracter compensatoriu iar nu de imbogatire fara just temei a partii civile.
Prin urmare, nemaifiind alte motive care se iau in considerare din oficiu, conform disp.art. 3856 alin.3  Cod pr.penala, Curtea in baza art. 38515 pct.1 lit.b  Cod pr.penala, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurator pe care il va obliga, in temeiul art. 192 alin.2  Cod pr.penala la plata cheltuielilor judiciare catre stat.