Spalare de bani. Evaziune fiscala.

Spalare de bani. Evaziune fiscala. Liberare provizorie sub control judiciar.

Aspectul primordial (conditia esentiala) intr-o infractiune de evaziune fiscala este stabilirea unui prejudiciu cert, situatie care prezinta relevanta si cu privire la mentinerea arestarii preventive a inculpatului.
Cum inculpatul este arestat preventiv de peste 80 de zile, fara ca organele de urmarire penala sa stabileasca intinderea prejudiciului, avand in vedere si cerinta respectarii termenului rezonabil, Curtea apreciaza ca este intemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

- Art. 1602 Cod procedura penala

 (Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala
Decizia penala nr.1092/R din 29.05.2012)

Asupra recursului penal de fata, retine urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 21 mai 2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I penala in dosarul nr. 17202/3/2012, a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul D. R., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca desi formal sunt indeplinite conditiile prevazute de art.1602 Cod pr.penala, in speta nu este oportuna liberarea provizorie a inculpatului in conditiile in care urmarirea penala se afla in faza incipienta, nefiind identificate si audiate toate persoanele implicate in activitatea celorlalte societati mentionate, apreciindu-se ca la dosarul cauzei exista date din care rezulta ca inculpatul ar putea in mod obiectiv sa zadarniceasca aflarea adevarului cu atat mai mult cu cat din procesul verbal de redare a convorbirii purtate de acesta cu inculpatul G. I. in autoturismul cu nr. de inmatriculare MAI 19334, cu ocazia transportarii de la Sectia 10 Politie la Arestul Directiei Cercetari Penale, rezulta intentia acestuia de a se sustrage procesului penal. Conversatia a fost purtata in limba rusa si, desi inculpatul a contestat corectitudinea traducerii in limba romana a acestei conversatii, Tribunalul a retinut ca procesul verbal de redare a convorbirii mentionate, redat de organele de cercetare penala inca din data de 08.03.2012 si certificat de procuror, nu a fost in nicio forma contestat de inculpat in fata procurorului. Astfel, sustinerile inculpatului din fata instantei in sensul ca traducerea nu este conforma cu realitatea nu au fost retinute, Tribunalul apreciind ca nu exista nicio dovada in acest sens.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs inculpatul D.R. prin care a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aratand ca, in opinia sa, este oportuna punerea in libertate provizorie, in raport de stadiul cauzei si situatia sa personala, apreciind totodata ca durata arestarii preventive a depasit in cauza un termen rezonabil.
Examinand hotararea recurata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu cauza, sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 Cod pr.penala, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Inculpatul D.R. este cercetat sub aspectul savarsirii infractiunilor de complicitate la infractiunile de spalare de  bani si evaziune fiscala  dar si complicitate la transmiterea fictiva a partilor sociale sau a actiunilor detinute intr-o societate comerciala, in scopul sustragerii de la urmarirea penala ori in scopul ingreunarii acesteia, fapte prev.de art.26 Cod penal rap la art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, art.26 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit.a si b din Legea nr. 241/2005, art.26 Cod penal rap. la art.2801 din Legea nr.31/1990 , toate cu aplic.art. 33 lit.a Cod penal, retinandu-se, in esenta, ca in perioada martie 2011- martie 2012, in calitate de administrator si imputernicit pentru conturile bancare ale S.C. DTI Dinamic S.R.L. a retras importante sume de bani virate in conturile acestei societati si rulate prin operatiuni fictive in raport si de alte firme - SC Nuf - Nuf Service SRL, SC Energo Impex, SC Stedocom 200 SRL, folosite de inculpatul G.I. pentru spalarea banilor, permitandu-i acestuia sa dea o aparenta de legalitate transferurilor bancare si operatiunilor comerciale.
La data de 08 martie 2012, alaturi de alte persoane, inculpatul D.R. a fost arestat pe o perioada de 29 de zile, retinandu-se ca temei al masurii arestarii preventive dispozitiile art. 148 lit.f  Cod pr.penala, respectiv pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile pendinte este mai mare de 4 ani iar lasarea acestuia in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Masura arestarii preventive a fost prelungita succesiv, cu cate 30 de zile, pana in prezent.
La data de 25 aprilie 2012, Tribunalul Bucuresti Sectia I penala  a dispus, in dosarul nr. 13357/3/2012, inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatului D. R. cu obligarea de a nu parasi localitatea, motivat de faptul ca de la data ultimei prelungirii a  masurii arestarii preventive nu s-a mai efectuat nici un act de cercetare de catre organele de urmarire penala si nu se poate sustine ca exista pericolul ca inculpatul sa se sustraga de la urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, in raport de circumstantele sale personale (nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizata, doi copii minori in intretinere si realiza venituri in mod licit).  De asemenea, instanta a retinut ca nu se mai mentine temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala, deoarece nu exista probe certe din care sa rezulte ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica ori ca ar incerca sa savarseasca alte fapte de aceeasi natura. Acest temei nu poate subzista fara limita de timp, deoarece, chiar daca durata pedepsei prevazuta de lege pentru infractiunile pentru care este cercetat inculpatul indeplineste cerintele impuse de acest text de lege, nu acelasi lucru se poate sustine cu privire la existenta datelor privind pericolul concret pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a acestuia. Prin urmare, avandu-se in vedere si durata arestului preventiv efectuat - de aproape doua luni de zile care, prin raportare la circumstantele personale ale inculpatului, au constituit un avertisment pentru acesta, instanta a considerat ca nu exista probabilitatea periclitarii ordinii publice la momentul lasarii acestuia in libertate, cu atat mai mult a existentei indiciilor in acest sens. De asemenea, s-a apreciat ca, in raport de disp. art.136 alin. 8 Cod procedura penala, se impune ca inculpatul sa beneficieze de o masura privativa mai usoara.
La termenul de judecata fixat pentru solutionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar in prezenta cauza, inculpatul si aparatorii sai au reiterat motivele pentru care o asemenea masura ar fi oportuna in raport de circumstantele sale personale – necunoscut cu antecedente penale, cetatean roman cu domiciliul stabil in Romania, familist, casatorit, cu doi copii minori in intretinere, sotia medic practicant, absolvent la randul lui de studii superioare dar si de imprejurarile in care se retine ca ar fi comis faptele penale si corelativ prejudiciul incert la aceasta data.
Desi a constatat ca, in principiu, cererea inculpatului este admisibila atat in privinta conditiilor de forma (pedeapsa inchisorii de pana la 18 ani, preexistenta masurii arestului preventiv legal luata) cat si de fond – circumstantele concrete ale cauzei ca si cele privind persoana inculpatului, instanta a apreciat ca primeaza imprejurarea in care inculpatul ar fi transmis numitului G. I., cu care se afla incatusat si transportat in duba politiei, ca ar vrea sa evadeze si, in pofida faptului ca a negat traducerea discutiei purtata in limba rusa si a descris sensul corect al sustinerii sale „cum iesim (scapam) din aceasta afacere”, nu a fost crezut.
Pe fondul acuzatiilor ce i se aduc, Curtea constata ca pana la acest moment procesual organele de urmarire penala nu au stabilit cu certitudine un prejudiciu, aspect primordial (conditie esentiala) intr-o infractiune de evaziune fiscala, in pofida faptului ca au trecut mai bine de 80 de zile de la luarea masurii preventive celei mai dure impotriva lui.
Prin metode specifice de audit financiar si verificari incrucisate cu ale firmelor cu care a derulat operatiuni comerciale, chiar expertul contabil desemnat a intreprinde o expertiza de specialitate, d-na expert D. M., descriind la punctele 1-8 activitatea fiecarei societati comerciale si actele pe care le-a rulat (extrase bancare, facturi, etc.) a stabilit ca desi exisa un prejudiciu, „acesta nu este cert”.
Or, pentru ca o infractiune de prejudiciu sa atraga cea mai drastica masura, arestarea preventiva, este necesar a se stabili mai inainte intinderea sau valoarea certa a pagubei si numai in raport de aceste coordonate sa se recurga la masuri corespunzatoare fata de cel care le-a provocat si de patrimoniul sau in vederea recuperarii, respectiv luarea de masuri asiguratorii.
Astfel, expertul contabil a consemnat in concluziile expertizei contabile efectuate ca SC DTI Dinamic SRL a prejudiciat bugetul de stat, cu suma de 1.143.779,03 lei (RON) prin neinregistrarea in contabilitate a operatiunilor comerciale desfasurate prin contul bancar Raiffeisen Bank. Astfel, valoarea incasarilor in banca a fost de 3.774.770 lei (RON) - suma tuturor facturilor emise de societatea in cauza), expertiza relevand ca la Administratia financiara sector 6 societatea a depus urmatoarele deconturi de TVA:
- luna octombrie 2011 – Liv.de bunuri si prestari servicii = 77.629 – TVA 18.631
- luna noiembrie 2011 – Liv.de bunuri si prestari servicii = 62.067 – TVA 14.896  
- luna decembrie 2011 – Liv.de bunuri si prestari servicii = 45.026 – TVA 10.806, valoarea totala a acestora fiind de 184.722 lei cu un TVA declarat in suma de 44.333 lei iar valoarea totala a vanzarilor declarate a fost de 229.055 lei (RON).
Din aceasta expertiza rezulta ca valoarea incasarilor nedeclarate este de 3.545.715 RON = 3.774.770 RON (incasari in banca) – 229.055 RON (valoare declarata deconturi T.V.A.).
In concluzia prezentata de expert se arata ca prejudiciul calculat nu este cert deoarece calculul TVA-ului si impozitului pe profit este facut in baza intrarilor si iesirilor rezultate din extrasele de banca.
Mai constata instanta ca, potrivit procesului-verbal al organelor de urmarire penala (din 20.02.2012  intocmit de Politia sectorului 3 Serviciul de Investigare a Fraudelor), inculpatul a cedat partile sociale ale firmei SC DTI Dinamic SRL numitului H.G.  in luna iunie 2011, incat orice act survenit dupa aceasta data nu ii mai poate fi imputat in lipsa unei calitati pe care ar fi trebuit sa o detina.
De altfel, inculpatul a depus la dosar o nota adresata Raiffeisen Bank la data de 23 mai 2012 prin care solicita clarificari cu privire la persoana care a derulat operatiuni bancare in perioada martie 2011- martie 2012, ce sume de bani au fost retrase, imputernicirea si specimenul de semnatura pe care ar fi trebuit sa le prezinte functionarilor bancari persoana desemnata ca fost sau nou administrator al SC DTI Dinamic SRL, imprejurari de natura a constata ca aceste probe cerute in aparare si unite cu recunoasterea numai a faptelor pe care le-a indeplinit ca subaltern al celorlalti inculpati, actionand la ordinul lor, trebuie avute in vedere de procuror alaturi de acuzatiile ce i se aduc.
In ceea ce priveste inregistrarea in limba rusa in mediu ambiental din data de 07 martie 2012 a convorbirii dintre inculpat si numitul G. I., ambii aflati in autospeciala Sectiei 10 Politie, instanta nu o poate retine in lipsa unei traduceri autorizate conform exigentelor art.128 Cod pr.penala privind folosirea unui interpret autorizat potrivit legii, care sa ateste acuratetea ei.
In spiritul normelor europene, instanta are in vedere art. 5 paragraful 3 din Conventia europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului care garanteaza dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil sau de a fi pus in liberate in cursul judecatii sub rezerva unor garantii care sa asigure ca persoana se va prezenta la audiere. S-a statuat in mai multe decizii (a se vedea Letelier contra Frantei, Toth contra Austriei) ca autoritatile judiciare nationale sunt competente sa cerceteze toate circumstantele de natura sa se admita sau sa se inlature existenta unei veritabile exigente de interes public care sa justifice o derogare de la regula respectarii libertatii individuale, insa pericolul ca inculpatul s-ar sustrage de la judecata nu poate fi dedus numai pe baza gravitatii sanctiunilor penale aplicabile acestuia pentru fapta ce face obiectul cauzei. Jurisdictiile nationale nu trebuie sa examineze de o maniera pur abstracta necesitatea de a prelungi privarea de libertate, limitandu-se sa se ia in considerare doar gravitatea infractiunilor.
Practica Curtii de la Strasbourg a statuat ca simpla invocare de catre instante a motivelor generale pentru ca o persoana poate fi lipsita de libertate (cum sunt: necesitatea conservarii probelor, impiedicarea exercitarii de presiuni asupra martorilor sau victimei, sau o posibila intelegere frauduloasa intre inculpati sau complici, sau pentru a proteja ordinea publica in cazul infractiunilor cu puternic ecou in randul comunitatii, necesitatea de a preveni savarsirea de noi infractiuni sau de a impiedica fuga inculpatului), nu are caracterul unor motive pertinente si suficiente (cauza Jablonski contra Poloniei,  hotararea din 21.12.2000).
Cu atat mai  mult  CEDO a statuat ca detentia preventiva  trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala a desfasurarii procesului penal, si nici continuarea detentiei nu poate sa serveasca  pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate (cauza Letellier contra Frantei).
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea in temeiul art.38515 pct.2 lit.d  Cod pr.penala, va admite recursul declarat in cauza, va casa incheierea primei instante si, pe fond, va dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului caruia ii va impune respectarea obligatiilor prev.de art. 1602 alin.3  Cod pr.penala.
Totodata, va pune in vedere inculpatului ca nerespectarea, cu rea-credinta a masurilor dispuse de instanta atrage revocarea liberarii si rearestarea sa.