Casare cu trimitere spre rejudecare. Necercetarea fondului. Intrucat instanta a solutionat ale probleme de drept decat cele cu care a fost investita, hotararea astfel data e lovita de nulitate in conformitate cu dispozitiile art. 105 alin. 2 Cod procedura

DREPT PROCESUAL CIVIL - NECERCETAREA FONDULUI CAUZEI. CASARE CU TRIMITERE SPRE REJUDECARE

Recurs.
Casare cu trimitere spre rejudecare. Necercetarea fondului. Intrucat instanta a solutionat ale probleme de drept decat cele cu care a fost investita, hotararea astfel data e lovita de nulitate in conformitate cu dispozitiile art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, imprejurare ce impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

Decizia civila nr. 852/2014-R din 24.09.2014
(dosar nr. 16531/296/2012)

Prin sentinta civila nr.7531/28.11.2013 pronuntata in dosar cu nr.de mai sus, Judecatoria Satu Mare a admis actiunea civila formulata de reclamanta V.M.A. impotriva paratului C.I.A., a anulat ca netimbrata actiunea reconventionala formulata de paratul reclamant C.I.A. si, in consecinta: a dispus anularea antecontractului de vanzare cumparare incheiat la data de 24.02.2011 intre reclamanta si parat; a obligat paratul sa  restituie reclamantei suma de 14.044,95 euro achitata cu titlu de pret si 900 euro daunele morale; a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecata; a obligat paratul sa plateasca statului suma de 2956 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca intre parti s-a  incheiat un antecontract de vanzare cumparare la data de 24.02.2011, prin care reclamanta s-a obligat sa cumpere, iar paratul s-a obligat sa vanda un apartament situat in Satu Mare str. A.E, nr.27, proprietatea paratului.
Conform  art.1 din antecontract, obiectul vanzarii il constituie apartament in suprafata de 66 mp situat in Satu Mare str. A. E. nr.27 inscris in CF nr.24186 Satu Mare top. 2525, 2526, precum si parte din terenul aferent, iar la art.3 din antecontract, de asemenea, se retine ca  paratul este proprietarul terenului inscris in CF nr.24186 Satu Mare.
Antecontractul s-a incheiat intre parti la data de  24.02.2011, dar la acea data paratul nu mai era proprietar, asa cum rezulta din extrasul CF nr.24186 SM de sub B28, imobilul fiind vandut numitei M. E. la pretul de 121.000 euro.
Desi paratul in intampinarea sa a afirmat ca a instiintat pe reclamanta cu situatia reala a proprietatii imobilului pe care-l vinde, acest fapt nu a fost dovedit, iar afirmatiile mentionate in antecontractul incheiat de parti duc toate la concluzia ca paratul ar fi fost proprietar al apartamentului pe care-l vinde si al terenului aferent.
Potrivit art.954 alin.2 Cod civ., in actele juridice bilaterale, eroarea atrage nulitatea actului cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, in situatia in care consideratia persoanei este cauza principala pentru care s-a incheiat conventia.
Motivul de nulitate invocat de reclamanta, este lipsa calitatii de proprietar a paratului, calitate esentiala la incheierea unui contract de vanzare cumparare care are ca efect transmiterea dreptului de proprietate. Prin urmare, potrivit sustinerilor reclamantei, contractul este afectat de viciul de consimtamant constand in eroarea asupra calitatii de proprietar a vanzatorului, viciu de consimtamant reglementat de art.954 alin.2 Cod civ.
Reclamanta a solicitat anularea antecontractului de vanzare cumparare, ceea ce sugereaza ideea nulitatii absolute avand in vedere motivul de nulitate invocat de reclamanta.
Avand in vedere dispozitiile de mai sus, instanta a apreciat ca sanctiunea nulitatii a fost instituita pentru ocrotirea unui interes privat, respectiv intereselor partii care a fost in eroare cu privire la calitatea esentiala a persoanei cocontractante, in speta fiind vorba despre calitatea de proprietar a vanzatorului.
Nulitatea, ca modalitate de desfiintare a actelor juridice, se caracterizeaza prin aceea ca afecteaza acele acte juridice care au fost incheiate cu nerespectarea conditiilor de valabilitate prevazute de lege.
Prin urmare, cauza de nulitate exista chiar in momentul incheierii actului juridic.
Cu toate acestea antecontractul este numai o promisiune de vanzare, promitentul ar fi putut ulterior sa-si execute obligatia de a vinde daca, asa cum a afirmat in intampinare, ar fi devenit proprietar asupra imobilului, dar paratul nu a probat cu acte afirmatiile sale. Mai mult decat atat, chiar in intampinare actele la care face referire in apararea sa sunt neidentificate, fiind lasate spatii goale la nr.contractului de asociere cu M. E. si la data acestuia.
Fata de considerentele de mai sus, instanta a apreciat ca cererea formulata de reclamanta este intemeiata si, in consecinta, a dispus anularea antecontractului de vanzare cumparare incheiat la data de 24.02.2011 intre reclamanta si parat.
Referitor la suma de 900 euro daune morale solicitata de reclamanta, instanta a retinut urmatoarele:
Conform Codului civil de la 1964, art.1082 "debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune interese pentru neexecutarea obligatiei_"
Din textul amintit reiese ca cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.
In legatura cu natura daunelor morale, asa cum se desprinde din literatura juridica si din practica judiciara, acestea, in principiu, nu se concretizeaza intr-o stare de fapt, ci se mentin la nivelul trairilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci cand existenta lor este evidenta, de regula nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morala fiind extranee realitatilor materiale si intinderea ei nu poate fi determinata decat prin aprecieri subiective.
In speta au fost dovedite mai sus conditiile cerute de art.998-999 Cod civ., pentru angajarea raspunderii civile: respectiv, prejudiciul creat reclamantei este cert, in suma de 14.044,95 euro, existenta unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta paratului si prejudiciu ca si vinovatia paratului.
Sub aspectul intinderii prejudiciului moral, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, ca despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa, avand in vedere, totodata, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.
De asemenea, intrucat este posibil ca la un moment dat si instantele interne sa fie chemate sa transeze probleme de drept similare, se impune a fi amintita cauza Ernestina Zullo c. Italia, in care instanta de la Strasbourg, constatand violarea art. 6 din Conventie cu privire la durata procedurii judiciare interne (9 ani), in hotararea pronuntata a indicat cateva criterii de stabilire a daunelor morale.
Astfel, s-a apreciat ca o baza de calcul intre 1000-1500 de Euro pentru fiecare an de intarziere este o suma rezonabila.
Prin urmare, instanta a constatat ca suma de 900 euro solicitata de reclamanta cu titlu de  daune morale este rezonabila si a admis si acest capat de cerere.
Conform disp.art.274 Cod proc.civ., paratul a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 1600 lei cheltuieli de judecata, respectiv onorariu de avocat achitat cu chitantele nr.232/2013, 221/2013, 207/2013 si 241/2013.
Avand in vedere disp.art.18 din OUG 51/2008, care prevede ca partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a cheltuielilor de care a fost scutita una din parti, paratul cazut in pretentii a fost obligat sa plateasca statului suma de 2956 lei taxa legala  de care a fost scutita reclamanta.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul C.I.A.
Prin decizia civila nr. 86/Ap din 27 martie 2014 pronuntata de Tribunalul Satu Mare in dosar nr. 1531/296/2012, s-a respins  apelul declarat de apelantul C. I. A., impotriva sentintei civile nr.7531 din 28.11.2013 pronuntata in dosar nr.16531/296/2012, in contradictoriu cu intimata V. M. A.,  avand ca obiect anulare act.
Apelantul a fost obligat sa plateasca intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele aspecte:
Instanta de fond ca motiv de nulitate al antecontractului de vanzare cumparare incheiat intre parti la data de 24.02.2011   a retinut lipsa calitatii  de proprietar a vanzatorului  retinand viciul de consimtamant al cumparatorului  reglementat de art 954 alin 2 Cod civil (1865) .
Critica esentiala pe care se axeaza intreaga motivare a apelului  vizeaza  urmatoarele aspecte :
1. Instanta de fond nu a retinut ca apelantul a fost identificat din preambulul contractului de vanzare cumparare incheiat intre parti la data de 24.02.2011 ca si proprietar al investitiei "bloc de locuinte-Garden Residence"  nu si-a asumat calitatea de proprietar al vreunuia dintre apartamente prin incheierea unui antecontract  ambele parti s-au obligat  sa incheie in viitor un anumit contract al carui continut esential a fost determinat la acel moment, un antecontract nu impune in mod obligatoriu la momentul incheierii acestuia ca promitentul vanzator sa fie proprietar al  bunului promis, promitentul vanzator  va trebui sa fie proprietar la momentul semnarii contractului de vanzare cumparare .
Cu privire la aceste critici tribunalul a retinut din continutul antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 24.02.2011 modificat prin actul aditional din 17.11.2011 rezulta ca apelantul in calitate de promitent vanzator s-a considerat proprietarul investitiei bloc de locuinte intentionand sa instraineze apartamentele de locuit ce fac obiectul investitiei (pct. II/preambul  din antecontract) rezulta ca  investitia ce a  avut ca obiect construirea de apartamente in calitate de investitor al blocului de locuinte, promitentul vanzator devine si proprietarul apartamentelor din  blocul de locuinte Garden Residence.
In principiu in momentul incheierii unui contract de vanzare-cumparare sau a    unui antecontract cu asumarea obligatiei de transmitere a dreptului de proprietate in viitor, vanzatorul respectiv promitentul vanzator trebuie sa fie proprietarul bunului vandut sau promis, daca in momentul incheierii antecontractului nu are aceasta calitate trebuie informat cumparatorul cu privire la acest lucru iar antecontractul trebuie sa cuprinda clauza privind  asumarea obligatiei de catre  promitentul vanzator de a obtine proprietatea in termenul stipulat in contract, or in speta acest lucru nu s-a intamplat.
In prezenta cauza calitatea de proprietar a vanzatorului nu a existat in privinta terenului, la pct.III din contract se arata ca obiectul antecontractului consta in vanzarea -cumpararea imobilului situat in Satu Mare, str.A. E. nr.27 inscris in CF nr.24186 Satu Mare nr.top.2525, 2526 caruia in natura ii corespunde un apartament in corpul B etaj  II cu suprafata construita de 66 mp precum si parte din terenul aferent constructiei . 
Din antecontractul incheiat la data de 24.02.2011 rezulta ca intimatul vanzator s-a declarat proprietar al imobilului apartament precum si a terenului aferent constructiei. La momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare din 24.02.2011, promitentul vanzator  nu s-a obligat la obtinerea dreptului de proprietate asupra terenului la un moment ulterior cel tarziu pana la semnarea contractului de vanzare cumparare, conform  pct.V art.3 din antecontract  s-a declarat  si proprietarul terenului.
Din extrasul de CF nr.159822 Satu Mare proprietar la imobilului-teren este numita Mayer Eva  in baza  contractului de vanzare-cumparare incheiat in anul 2010 situatia tabulara nu a fost verificata de intimata reclamanta,aspect recunoscut de catre aceasta in cadrul intampinarii formulate in cale de atac,desi promitentul vanzator cunostea situatia reala a imobilului nu a informat-o pe intimata cumparatoare,aceasta din urma multumindu-se cu aparenta creata in baza actelor administrative emise respectiv de Hotararea nr.131/2008prin care  s-a aprobat PUZ  la cererea apelantului aspect retinut in baza interogatoriului intimatei pct.2.fila 89 din dosarul de fond.
cererii reconventionale apelantul a recunoscut ca si-a instrainat imobilul in curs de edificare numitei M. E. semnand cu aceasta un contract de asociere in participatiune in baza caruia urma sa obtine in proprietate 3% din suprafata locativa pe masura edificarii constructiei, insa aceasta afirmatie a apelantului nu a fost sustinuta de nicio proba, apelantul in cadrul cererii reconventionale a facut referire la acest contract de asociere fara indicarea numarului contractului, data incheierii acestuia biroul notarial la care s-a incheiat contractul. La interogatoriul luat apelantului acesta a recunoscut ca din pretul convenit  intimata a achitat suma de 14.044.95 euro (pct.6 din interogatoriu fila 73).
2.Nu sunt indeplinite conditiile erorii - viciu de consimtamant prevazut de art.954 alin.2 Cod civil 1864 constand in eroare asupra calitatii persoanei  acest tip de eroare  atrage nulitatea conventiei doar in cazul actelor incheiate in considerarea unei anumite persoane (intuitu personae), ori antecontractul in litigiu nu poate fi considerat intuitu personae.
In esenta problema juridica care s-a pus in cauza ca daca vanzatorul a avut sau nu calitatea de proprietar in momentul incheierii antecontractului de vanzare cumparare in cauza  adica putem vorbi de vanzarea bunului altuia.
Intrucat de esenta contractului de vanzare-cumparare este transmiterea dreptului  de proprietate, vanzatorul trebuie sa fie titularul dreptului ce se instraineaza  conform jurisprudentei si doctrinei traditionale, in situatia cand cel putin cumparatorul a fost in eroare considerand ca bunul apartine vanzatorului se admite ca vanzarea poate fi anulabila pentru eroare asupra calitatii esentiale a vanzatorului, nulitate relativa ce poate fi invocata de cumparator, teorie criticata de unii doctrinari.
Retinand starea de fapt, coroborand probele administrate in cauza, tribunalul a retinut ca in consens cu instanta de fond ca sunt indeplinite dispozitiile art.954 alin.2 Cod civil 1864, analizarea altor motive de nulitate invocate de intimata e superflua.
In baza art.274 Cod de procedura civila retinand culpa procesuala a apelantului, acesta a fost obligat sa plateasca intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat justificat in baza chitantei nr. 6/2014 emisa de cabinetul avocatial Crisan Natalia.
Fata de cele de mai sus, in baza art.296 Cod de procedura civila tribunalul a respins apelul declarat ca nefondat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul parat  C. I. A. solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii atacate si respingerea ca neintemeiata a actiunii introductive, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata pentru toate fazele procesuale.
In dezvoltarea motivelor de recurs solicita a se retine ca, desi prin actiunea introductiva s-au ridicat spre discutie si alte motive de nulitate relativa si/sau absoluta, reclamanta si-a sustinut finalmente actiunea doar prin invocarea erorii viciu de consimtamant, iar instantele au analizat si s-au pronuntat doar cu privire la incidenta acestui motiv de nulitate relativa, precizare care se impune tocmai pentru a justifica ca, in analiza nelegalitatii hotararii atacate se va referi doar la acest motiv de nulitate relativa, orice alta analiza cu privire la incidenta altor motive de nulitate fiind superflua in conditiile in care reclamanta nu a solicitat retinerea ca atare a acestora si evident instantele nu s-au pronuntat si cu privire la acestea.
Subliniaza ca hotararea atacata este nelegala, data prin retinerea unui motiv de nulitate relativa a carei incidenta in cauza, raportat la starea de fapt este exclusa. Mai arata ca hotararea atacata este consecinta unor interpretari sui generis nu doar a textelor legale ci si a unor termeni de drept de importanta esentiala in speta, iar motivarea este insuficienta, fiind lesne de constatat, doar din lecturarea considerentelor hotararii atacate ca instanta de apel nu a analizat motivele de apel, nu s-a pronuntat asupra acestora, nu le-a inlaturat motivat ci a retinut nejustificat dezlegarea gresita data spetei de catre prima instanta.
Referitor la starea de fapt arata ca la data de 24.02.2011 intre parti s-a incheiat o promisiune sinalagmatica de vanzare-cumparare prin care acesta a promis vanzarea apartamentului  obiect al acestei conventii, promisiunea sinalagmatica de vanzare-cumparare initiala fiind modificata ulterior prin incheierea unui act aditional.
Prin incheierea acestei promisiuni sinalagmatice de vanzare-cumparare  si-a asumat o obligatie de a face (de a incheia in viitor un contract de vanzare-cumparare autentic) in considerarea contraprestatiei asumate de catre promitenta cumparatoare, de plata a pretului in modalitatea convenita.
Invedereaza ca analiza coroborata a petitului cererii introductive si a considerentelor hotararii atacate duce la concluzia ca  speta s-a transat prin retinerea unui motiv de nulitate relativa inexistent, ca o consecinta a interpretarii gresite a starii de fapt si a confuziilor intre  notiuni elementare de drept civil, sustinand ca decizia atacata si implicit sentinta data in prima instanta sunt nu doar lipsite de  temei legal ci sunt evident rezultatul incalcarii si aplicarii gresite a legii.
Mai arata ca instanta de apel a ignorat principiul egalitatii retinand doar punctul de vedere al intimatilor, dand valoare probatorie deplina unor simple afirmatii care nu au fost si nici nu puteau fi dovedite, precum si faptul ca instanta de apel nu si-a asumat un rol activ, nu a staruit prin toate mijloacele legale in aflarea adevarului, preluand in totalitate si necenzurat interpretarea juridica data spetei de catre reclamanta, in dispretul unor prevederi legale exprese.
Mentioneaza ca in cadrul considerentelor hotararii instanta de apel retine ca "in principiu_ promitentul vanzator trebuie sa fie proprietarul bunului vandut sau promis" ceea ce daca se discuta "in principiu" nu exclude o alta situatie juridica, respectiv cea din  prezenta cauza, in care promitentul vanzator nu are si nici nu isi aroga calitatea de proprietar asupra bunului promis. Astfel, din moment ce chiar instanta  admite ca poate fi legala si valabila o promisiune de vanzare-cumparare, chiar si in situatia in care la momentul semnarii, promitentul vanzator nu are calitatea de proprietar, toate asertiunile care urmeaza acestui alineat  sunt inutile, deoarece nu au cum sa sustina existenta unui motiv de nulitate, in masura sa duca la desfiintarea unei astfel de promisiuni.
Mai arata ca, instanta de apel nu a explicat in baza carui text de lege avea obligatia de a informa promitenta cumparatoare despre calitatea in virtutea careia a inteles sa semneze, calitate care a fost gresit inteleasa de catre aceasta, respectiv de ce aceasta obligatie de informare corecta nu ii revine si promitentei cumparatoare. Altfel spus, exista o culpa asumata chiar de catre  promitenta cumparatoare care afirma in interogatoriu  ca nu a verificat situatia tabulara a imobilului, desi fiind date publice, nimeni si nimic nu ar fi impiedicat-o sa fie corect informata.
Sustine ca prin interpretarea data de catre instanta de apel, desi intimata reclamanta isi invoca propria-i culpa nu doar ca nu este sanctionata ca atare  ci este transformata "sui generis"  intr-o culpa in ceea ce-l priveste.
Mai arata ca nu a avut intentia de a-si asuma o alta calitate decat cea pe care o avea, o astfel de incercare fiind de fapt puerila in conditiile  in care oricine poate verifica situatia tabulara a unui imobil, a contractat cu o persoana majora, cu discernamant, in masura sa-si cunoasca si sa-si apere  propriile drepturi  si interese. Subliniaza ca  aceste aspecte nu sunt interpretabile, doctrina si jurisprudenta  stabilind unanim  ca in cazul unei promisiuni de vanzare-cumparare promitentul vanzator nu trebuie sa aiba obligatoriu calitatea de proprietar, fiind valabila si promisiunea de vanzare a bunului altuia.
Subliniaza ca situatia juridica analizata nu atinge nici macar tangential speta de fata, instanta facand confuzie intre promisiunea sinalagmatica de vanzare-cumparare si contractul de vanzare-cumparare, efectele acestora, obligatiile asumate de  parti, solutionand apelul tocmai prin  eficientizarea  acestor greseli.
Sustine ca, raportat al aceste greseli  evidente, referitor la eroare, viciu de consimtamant ca motiv de nulitate relativa, in prezenta cauza acest motiv de nulitate relativa nu exista si ca astfel dezlegarea cauzei data atat de catre prima instanta cat si de catre instanta de apel este esentialmente nelegala.
Mentioneaza ca motivul real al promovarii prezentei actiuni, intemeiata pe o stare de fapt voit rastalmacita si pe o incercare de inducere in eroare a instantei este ca finalmente, intr-un fel sau altul reclamanta sa nu achite pretul imobilului in modalitatea convenita deoarece nu vrea si/sau nu poate.
Invedereaza, cu referire la calitatea asumata de acesta in preambulul antecontractului, de "proprietar al investitiei bloc de locuinte -Garden Residence", ca aceasta calitate asumata nu are importanta determinanta, deoarece in speta este supus analizei un antecontract, prin care ambele parti se obliga sa incheie in viitor un anumit contract al carui continut esential a fost determinat la acel moment. Astfel, efectele antecontractului constau in nasterea unor obligatii reciproce de a face, adica a obligatiei  de a incheia in viitor contractul promis, cu posibilitatea angajarii raspunderii civile contractuale in situatia in care una dintre parti  nu vrea si/sau nu poate sa incheie contractul promis in conditiile stabilite.
In antecontract, chiar de vanzare-cumparare, nu impune obligatoriu la momentul incheierii  acestuia ca promitentul vanzator sa fie proprietar al bunului promis, deoarece obligatia asumata este aceea de a  face, respectiv aceea de a incheia in viitor un contract prin care  sa transfere dreptul de proprietate asupra bunului promis.
Calitatea de proprietar si implicit posibilitatea promitentului vanzator de a transmite dreptul de proprietate nu se analizeaza  cu raportare la momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, deoarece paratul va trebui sa fie proprietar si implicit sa poata transfera dreptul de  proprietate doar la momentul semnarii contractului de vanzare-cumparare chiar si in aceste conditii, in masura in care la momentul stabilit pentru semnarea contractului de vanzare-cumparare autentic promitentul vanzator nu este in masura sa transfere proprietatea asupra bunului promis se poate pune eventual problema desfiintarii antecontractului de vanzare-cumparare ca urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor asumate si nicidecum aceea a anularii pentru viciu de consimtamant.
Mai arata ca nimeni si nimic nu cere ca la momentul semnarii unui antecontract de vanzare-cumparare promitentul vanzator sa aiba o anumita calitate (cu exceptia actelor intuitu personae), fiind pe deplin valabil din punct de vedere legal, chiar si promisiunea de a vinde bunul altuia, deoarece si in acest caz posibilitatea efectiva  de a transfera  dreptul de proprietate se va analiza la momentul semnarii contractului de vanzare-cumparare.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 299 si urmatoarele Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa la dosar de catre intimata V.M. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arata in esenta ca din cuprinsul antecontractului reiese ca paratul a declarat in mod mincinos ca e proprietarul terenului, iar recurentul sustine ca in mod gresit  aceasta calitate nu se analizeaza prin raportare la momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, intrucat scopul urmarit de ea a fost acela de a i se transfera proprietatea. Prin prezentarea eronata de catre recurent a calitatii de proprietar, s-a aflat in eroare, iar eroarea asupra acestei calitati este determinata in  calificarea ca valid sau nu a antecontractului. 
Analizand recursul formulat prin prisma criticilor invocate se constata urmatoarele:
Reclamanta V. M., prin cererea cu care a sesizat instanta a solicitat anularea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 24.02.2011 intre aceasta si paratul   C. I. A., obligarea paratului la restituirea sumei de 14.044,95 Euro achitata cu titlu de pret precum si la plata sumei de 900 Euro cu titlu de daune morale.
Obiectul antecontractului l-a constituit vanzarea-cumpararea imobilului situat in Satu Mare, str. A. E., nr. 27, inscris in CF 24186 Satu Mare, cu nr. top. al parcelei 2525, 2526, reprezentand apartament cu o suprafata construita de 66 mp, precum si parte din terenul aferent, imobilul fiind in faza de constructie, astfel cum  rezulta din cuprinsul clauzelor antecontractului.
Cu toate ca reclamanta a investit instanta cu o actiune in anularea unui antecontract de vanzare-cumparare, instanta de apel in analiza criticii referitoare la neindeplinirea conditiilor erorii -viciu de consimtamant, prevazute de art. 954 alin. 2 Cod civil, se raporteaza in exclusivitate la conditiile de valabilitate cerute pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare, retinand necesitatea existentei calitatii de proprietar a vanzatorului la momentul vanzarii, pornind de la caracterul translativ al acesteia.
Instanta a omis insa a lua in considerare in acest sens  faptul ca antecontractul nu este translativ de proprietate, avand obiectul si cauza diferita de cea a  contractului de vanzare-cumparare, astfel ca a solutionat alte probleme de drept decat cele cu care a fost investita, imprejurare ce atrage nulitatea hotararii conform dispozitiilor art. 105 al. 2 Cod procedura civila.
Prin urmare, cum fondul cauzei nu a fost cercetat sub acest aspect, cu privire la hotararea pronuntata nu se poate exercita un control judiciar eficient, asa incat aceasta e supusa casarii in conditiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, recursul urmand astfel a fi admis in temeiul art. 312 al. 1 Cod procedura civila, iar decizia din apel va fi casata cu trimitere spre rejudecare la aceiasi instanta.
In rejudecare, instanta va supune analizei valabilitatea antecontractului de vanzare-cumparare cu luarea in considerare a faptului ca acesta are ca obiect  o obligatie de  a face (de a incheia in viitor contractul de vanzare-cumparare) si nu una  de a da  (de a transfera proprietatea asupra lucrului vandut).
Totodata urmeaza a supune analizei apararile reclamantei-intimate cum ca existenta calitatii de proprietar a vanzatorului la momentul antecontractului a fost determinanta pentru incheierea acestuia, respectiv in ce masura a fost indusa in eroare in privinta acestei calitati, sens in care vor fi reanalizate probele,  iar in masura in care va aprecia ca se impune, sa administreze noi probe pentru a pronunta in final o hotarare  legala si temeinica.
Cheltuielile de judecata vor fi avute in vedere in rejudecarea cauzei.