limitele devolutiunii in apel

   „Stabilirea, de catre instanta de apel, a unui obiectiv al expertizei topo incuviintate in aceasta etapa procesuala, in sensul de a se identifica limita de hotar intre proprietatea recurentului parat si cea a intimatului reclamant, si formularea de catre expert a unui raspuns la obiectivul astfel stabilit, nu putea avea ca efect largirea limitelor devolutiunii in apel, aceste limite ramanand – in puterea prevederilor art.294 si 295 Cod procedura civila – circumscrise criticilor ce constituie motivele de apel”.

Domeniu – limitele devolutiunii in apel

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.19406/4/2012 – DECIZIA CIVILA NR.1088/24.06.2014)



Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului  4 Bucuresti   sub numarul 19406/4/ 08.10.2010, reclamantul I.S.D. a chemat in judecata pe paratii C.M., P.M., A.N. si S.Gh., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna: obligarea paratilor sa isi retraga gardul la limita initiala; obligarea paratilor sa lase aleea de servitute libera, in timpul zilei si al noptii; obligarea paratului A.N. sa monteze la constructie un jgheab colector pentru apele pluviale.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca locuieste in imobilul aflat la nr. 41B, de pe timpul regimului comunist, timp in care aleea de servitute avea o latime de 4 m.
In timpul regimului comunist, zona a fost propusa spre demolare. Cu aceasta ocazie, a aparut zvonul ca se ofera in schimbul demolarii un apartament de 3 camere celor care detin o suprafata mai mare, iar ca urmare a acestui zvon, paratii si-au mutat gardul mai in strada, astfel ca aleea de servitute a ajuns la 2,50 m in loc de 4 m.
S-a mai aratat ca, urmare a faptului ca paratii au inaintat gradul, micsorand aleea de servitute cu 2,50 m, nu mai poate patrunde in imobil, salvarea ramanand in strada principala, neputand acorda asistenta medicala necesara.
Ca urmare a faptului ca paratii in timpul zilei lasa pe aleea de servitute tot felul de bunuri, a solicitat reclamantul ca paratii sa fie obligati sa lase aleea libera in timpul zilei si al noptii.
In ceea ce il priveste pe paratul A.N., s-a solicitat obligarea acestuia la retragerea gardului la limita initiala, si la constructia unui jgheab colector de ape pluviale la constructia edificata la limita proprietatii acestora, intrucat in timpul ploilor si al zapezii apele se scurg pe terenul proprietatea reclamantului, producand inundatii.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1073 C.civ..
La data de 07.03.2011, reclamantul a formulat cerere precizatoare, prin care a invederat instantei ca temeiul de drept al celor trei capete de cerere il constituie dispozitiile art. 1073 C.civ. A mai precizat, pentru primul capat de cerere, ca solicita obligarea tuturor paratilor la retragerea gardului la limitele initiale, astfel incat aleea de servitute sa redevina la 4 m, ca urmare a faptului ca toti paratii si-au modificat limita proprietatii prin avansarea gardului cu 1 m.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, reclamantul a aratat ca a solicitat instantei sa oblige toti paratii sa lase carosabilul liber in timpul zilei si al noptii, pentru ca acesta sa poata beneficia de intrarea sau de iesirea din imobil cu autoturismul, salvarea, pompierii.
In ceea ce priveste cel de-al treilea capat de cerere, reclamantul a solicitat instantei sa il oblige pe paratul A.N. sa monteze pe proprietatea sa un jgheab colector pentru apele pluviale, astfel incat aceste ape sa nu se mai scurga pe proprietatea sa, pentru a nu ii produce inundatii.
Paratii C.M. si P.M. au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata.
Paratul C.M. a aratat ca locuieste in str. Actiunii, nr. 41, sect.4, din luna octombrie 2002.
Aleea de servitute avea o deschidere de 2,59 m. Sesizand ca accesul unui autoturism pe alee este mai dificil datorita latimii existente, cat si a crengilor pomilor care delimitau hotarul, a cedat din latimea proprietatii sale 41 cm, facand-o de 3 m.
Aceasta hotarare s-a datorat anticiparii realizarii servitutii si de catre membrii familiei sale pentru accesul in curte printr-o posibila poarta in gardul despartitor.
Parata P.M. a aratat ca locuieste in str. Actiunii, nr. 41A, din anul 1998. Accesul in curte se realizeaza din aleea de servitute mentionata de reclamant.
Hotarul laturii proprietatii sale, situate de-a lungul servitutii, l-a retras spre interiorul curtii in octombrie 2002, pe aliniamentul gardului familiei Cernat, contribuind in acest mod la largirea acesteia la 3 m.
Paratii au mai aratat ca, din discutiile avute si cu celelalte doua parti, A. si S., a rezultat ca in cauza servitutea avea initial o lungime de 1, 09 m.
Ulterior, pe fondul relatiilor de rudenie/prietenie dintre familiile A., S. si parintii reclamantului, primii doi si-au retras gardurile proprietatilor situate de-a lungul servitutilor cu 1, 50 m, realizand o deschidere de 2,59 m, deschidere care prin retragerea gardului familiei Cernat si al familiei P. a ajuns in prezent sa fie de 3 m.
Paratul S.G. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, ca nefondate, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca accesul catre proprietatea reclamantului se face pe o alee de acces care nu a avut niciodata statutul unei servituti de trecere legal/conventional instituita. Aceasta alee a aparut ca urmare a unei folosinte indelungate si efect al relatiilor de buna vecinatate existente intre parati si autorii reclamantului.
S-a mai aratat ca niciodata aceasta alee nu a fost mai lata, ci dimpotriva, ea a fost initial mai ingusta si in timp, devenind din ce in ce mai lata pentru a satisface necesitatile de gabarit ale mijloacelor de transport ale vremii.
S-a mai aratat ca acesta nu a mutat niciodata gardul proprietatii sale pe granita care se invecineaza cu aceasta alee de trecere, iar o eventuala retragere ar fi practic imposibila, pentru ca, pe de o parte ar afecta constructii existente in curtea sa, iar pe de alta parte ar face ca suprafata proprietatii sale sa se reduca sub cea inscrisa in actul sau de proprietate.
S-a mai aratat ca nu poate fi primita ca veridica afirmatia potrivit careia serviciile de interventie speciale nu isi pot desfasura activitatea, pentru ca automobilele nu pot patrunde pana la pana la proprietatea reclamantului intrucat acest lucru nu este necesar.
De asemenea a aratat ca nu este fondata cererea reclamantului ca paratii sa fie obligati sa lase libera aleea de acces catre proprietatea paratului, pentru ca aceasta sa poata fi ocupata eventual de autoturismele reclamantului sau ale tertilor, fiecare dintre acestia avand aceleasi drepturi de folosire a acestei alei.
Paratul A.N. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str.Actiunii, nr.41C, sect. 4, compus din teren in suprafata de 286 mp si constructia edificata pe acesta, in baza Sentintei Civile nr.1046/17.02.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.6069/4/2008.
Conform mentiunilor acestei sentinte, acesta a intrat in posesia terenului la nivelul anului 1966, in baza unui inscris sub semnatura privata incheiat cu paratul Nena Constantin, terenul in discutie fiind parte dintr-o parcela mai mare, de aproximativ 860 mp, pe care vanzatorul o detinea in proprietate.
Deoarece, in urma parcelarii, accesul proprietarilor pe terenurile pe care le detineau era destul de dificil, prin buna intelegere si ca urmare a relatiilor de vecinatate au convenit ca fiecare sa isi retraga gardurile in interiorul proprietatilor acestora, pentru a crea o alee de acces, alee care desi nu a avut niciodata statutul juridic al unei servituti de trecere, apare evidentiata pe toate planurile cadastrale.
De la momentul la care aleea de acces a fost creata, amplasamentul acesteia nu s-a modificat, ba chiar a fost largita, tot prin buna intelegere pentru a satisface nevoile de locuit ale tuturor, aceste aspecte rezultand foarte clar si din raportul de expertiza intocmit de expertul topograf Andrei Ion.
Prin sentinta civila  nr.9195/12.12.2011, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S.Gh., pe capatul nr.3 de cerere, ca lipsita de interes; a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S.Gh., pe capatul nr. 2 de cerere, ca neintemeiata; a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, ca neintemeiata; au fost  respinse petitele nr. 1 si 2 din actiune, formulate de reclamantul I.S.D., in contradictoriu cu paratii C.M., P.M.,  A.N. si S.Gh, ca neintemeiate.
Prin aceeasi sentinta, a fost admis petitul nr. 3 al cererii; a obligat pe paratul A.N. sa monteze la constructia situata pe terenul din Bucuresti, str. Actiunii, nr.41C, sect.4, un jgheab colector pentru apele pluviale; a fost obligat reclamantul la plata catre paratul  S.Gh.a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
S-a dispus reducerea cuantumului onorariului de avocat achitat de reclamant conform chitantei seria CGC nr. 000025/08.10.2011 de la suma de 4.000 de lei la suma de 2.000 de lei, a compensat cheltuielile de judecata efectuate de reclamant si de paratul A.N. si a obligat paratul A.N. la plata catre reclamant a diferentei de 1.108, 3 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, aferente capatului nr. 3 de cerere.
Totodata, s-a luat act ca paratii .C.M. si P.M. nu au solicitat cheltuieli de judecata.
 Pentru a dispune astfel, instanta a retinut in esenta ca:
Cel de-al 3-lea capat de cerere are ca obiect obligarea paratului A.N. sa monteze la constructie un jgheab colector pentru apele pluviale, astfel ca nu este formulat in contradictoriu cu paratul S.Gh. In aceste conditii, a apreciat instanta acest din urma parat nu are interes in promovarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, neobtinand nici un folos practic ca urmare a invocarii acestei exceptii.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului  S.Gh. pe capatul nr. 2 de cerere, instanta a retinut ca acest parat justifica in speta calitatea procesual pasiva, avand in vedere ca prin capatul nr. II al cererii introductive de instanta, reclamantul solicita obligarea paratilor sa lase aleea de servitute libera, in timpul zilei si al noptii, iar din probele administrate in cauza rezulta ca paratul este proprietar al imobilului situat in Bucuresti, str. Actiunii, nr. 41D, sect. 4, acest imobil fiind situat langa aleea de acces la care refera actiunea reclamantului, si avand iesire la aceasta alee de acces, pentru acest motiv pentru a fost retinuta netemeinicia respins exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S.Gh., pe capatul nr. 2 de cerere.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului I.S.D., instanta a retinut ca reclamantul justifica calitatea procesuala activa prin aceea ca este proprietarul imobilului situat in Bucuresti, str. Actiunii, nr. 41 B, sect.4, acest imobil fiind situat intr-un loc care poate fi calificat ca fiind un loc infundat, iar acesta invoca lipsa de acces la imobil, sustinerile sale urmand a fi verificate pe fond.
In ceea ce priveste fondul litigiului existent intre parti, s-au retinut urmatoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 450 din data de 09.03.2006, de BNP Zaharescu Alexandra Rodica, reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Actiunii, nr. 41 B, sect.4, compus din teren in suprafata totala de 294 mp si constructiile situate pe acesta.
Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2679/23.10.2002, autentificat de BNP Maria Gabura, paratul C.M. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Actiunii, nr. 41, sect.4, compus din teren in suprafata de 385 mp din masuratori rezultand o suprafata de 447, 20 mp, si constructie.
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 554/17.02.1998, parata P.M. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat Bucuresti, str.Actiunii, nr.41A, sect.4, compus din teren in suprafata de 384 mp si constructie.
Paratul A.N. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Actiunii, nr. 41C. sect.4, in suprafata de 286 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin Sentinta Civila nr. 1046/17.02.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosar nr. 6069/4/2008, irevocabila, acest teren fiind cumparat initial prin chitanta sub semnatura privata de la numitul N.C.
Paratul S.Gh. a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Actiunii, nr. 41D sect.4, in suprafata de 266 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin Sentinta Civila nr. 2005/24.02.2000, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in dosar nr. 8789/1999, irevocabila, acest teren fiind cumparat initial prin chitanta sub semnatura privata de la numitul Toma C. Ion la data de 08.10.1967.
Din interpretarea dispozitiilor art. 623 C.civ. si urm. instanta a retinut ca servitutile se pot constitui prin titlu, prin uzucapiune si prin destinatia proprietarului si facand aplicarea  art. 1169 C.civ. a constatat ca nu s-a facut o dovada a faptului ca a existat o servitute constituita in favoarea reclamantului, prin vreunul din modurile de constituire reglementate de Codul Civil, cu privire la aleea de acces situata in str. Actiunii, in lipsa unei astfel de dovezi, neputandu-se stabili existenta servitutii pe aleea in latime de 4 m, astfel cum sustine reclamantul in cererea introductiva.
S-a retinut ca, din probatoriul administrat in cauza, a rezultat ca aceasta alee a aparut ca urmare a intelegerii intre vecini, in virtutea relatiilor de vecinatate si pentru asigurarea accesului la imobile si a bunei folosinte a acestora, nefiind incheiata nici o conventie prin care sa se stabileasca o servitute de trecere in favoarea reclamantului, sau prin care  paratii sa isi asume obligatia de a lasa libera aceasta alee de servitute, aceasta alee neavand situatia juridica a unei servituti de trecere.
S-a retinut ca reclamantul nu a precizat existenta unui titlu prin care a fost constituita servitutea pe care o invoca, acesta aratand ca, drumul de acces a aparut de la infiintarea proprietatilor, iar calea de acces a fost constituita partial prin cedarea de catre familiile S. si A. a 1,5 m din latimea curtii lor si partial de catre vechiul proprietar.
Martora I. P. a declarat ca, la inceput, nu a existat nicio alee, era o poteca, pe care parintii sai impreuna cu vecinii colaterali au decis sa se retraga fiecare cu 1 m si jumatate, astfel incat a rezultat o alee de 3 m. Martora a mai aratat ca aceasta alee a aparut prin buna intelegere. Martorul D.P. a declarat ca atunci cand imobilele au fost cumparate, exista o alee pentru a putea fi introdusa mobila, si materialele de constructie, iar pe parcurs aleea a mai fost largita, pentru a putea intra autoturismele.
Imprejurarea ca din raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea topografie a rezultat ca, urmare a masuratorilor efectuate, terenul apartinand paratei Purcariu Maria are o suprafata de 409, 05 mp, terenul apartinand paratului  S.Gh. are o suprafata de 270, 98 mp, iar terenul apartinand paratului C.M. are o suprafata de 407, 91 mp nu este de natura a conduce la concluzia ca aleea de trecere a fost ingustata de catre parati, avand in vedere ca din expertiza efectuata nu s-a stabilit acest aspect, si, mai mult decat atat, nu s-a dovedit existenta unui titlu de constituire a servitutii de trecere in favoarea reclamantului.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, instanta a retinut ca acest petit este neintemeiat, avand in vedere  pe de o parte faptul ca nu exisa o servitute de trecere, constituita prin titlu in favoarea reclamantului, si pe cale de consecinta, nu exista un titlu prin care paratii sa isi fi asumat obligatia de a lasa aleea de servitute libera, in timpul zilei si al noptii, iar pe de alta parte, faptul ca din declaratiile martorilor audiati  la termenul de judecata din data de 07.11.2011 nu a rezultat ca folosinta aleii de trecere ar fi fost impiedicata sau stanjenita ca urmare a actiunii paratilor.
In ceea ce priveste capatul al treilea de cerere, instanta a retinut ca acesta este intemeiat, din raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea rezultand ca pe terenul proprietatea paratului A.N. se afla o magazie cu suprafata de 12,50 mp, iar apele de pe aceasta magazie se scurg pe terenul din str. Actiunii, nr. 41B, aceasta constructie cu acoperisul in panta neavand montate jgheab si burlan de dirijare a apelor meteorice pe proprietatea paratului A.N.
Fata de aceasta situatie de fapt, si avand in vedere dispozitiile art. 615 C.civ., instanta a admis petitul nr. 3 al cererii, obligandu-l pe paratul A.N. sa monteze la constructia situata pe terenul din Bucuresti, str. Actiunii, nr.41C, sect.4,  un jgheab colector pentru apele pluviale.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in temeiul art. 274, alin. 1 C.proc.civ., constatand existenta culpei procesuale a reclamantului, care a cazut in pretentii in raport cu paratul S.Gh., instanta a obligat reclamantul la plata catre acesta a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, instanta facand aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod procedura civila si reducand cuantumul onorariului de avocat achitat de reclamant conform chitantei nr. 000025/08.10.2010 de la suma de  4.000 de lei la suma de 2.000 de lei.
In ceea ce priveste cheltuielile de  judecata datorate catre reclamant paratului A.N. si invers, instanta, dupa ce a constatat ce cheltuieli de judecata a efectuat fiecare dintre parti a procedat la compensarea lor in temeiul dispozitiilor art. 276 C.p. civ. si a obligat paratul A.N. la plata catre reclamant a diferentei de 1.108, 3 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, aferente capatului nr. 3 de cerere.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul Ionel Danut Sorin, acesta nefiind motivat in fapt si in drept.
Impotriva aceleiasi sentinte a declarat apel si paratul A.N..
Prin apelul formulat, paratul sustinut in esenta ca: a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucuresti, str.Actiunii nr.41C, sector 4, compus din teren in suprafata de 286 mp si constructia de pe acesta, in baza sentintei civile nr.1046/17.02.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Conform mentiunilor acestei sentinte, dar si in acord cu inscrisurile care au stat la baza emiterii sale, a intrat in posesia imobilului de mai sus la nivelul anului 1966, in baza unui inscris sub semnatura privata incheiat cu numitul N.C., terenul in discutie fiind parte dintr-o parcela mai mare, de aproximativ 860 mp. pe care vanzatorul o detinea in proprietate.
Impreuna cu ceilalti vecini, s-a convenit ca fiecare sa isi retraga gardurile in interiorul proprietatilor, pentru a crea o alee de acces, alee care, desi nu a avut niciodata statutul juridic al unei servituti de trecere, apare evidentiata pe toate planurile cadastrale.
De la momentul la care aleea de acces a fost creata, amplasamentul acesteia nu s-a modificat, ba chiar a fost largita (tot prin buna intelegere intre vecini) pentru a satisface nevoile de locuit ale tuturor.
Aceste aspecte rezulta foarte clar si din raportul de expertiza intocmit de expert topograf Andrei Ion, omologat prin sentinta care constituie titlul sau de proprietate, expertiza stabilind clar limitele proprietatii,  laturile si vecinatatile. Acelasi raport de expertiza a stabilit fara putinta de tagada si faptul ca proprietatea sa are suprafata totala de 286 mp, identificand exact laturile si vecinatatile acesteia.
Ori, din raportul de expertiza topografica intocmit la solicitarea instantei de fond de catre expert Tiganila Constantin a reiesit ca, la acest moment, proprietatea sa  are doar 263,37 mp si nu 286 mp, asa cum reiese din sentinta civila care constituie titlul de proprietate, aceste constatari fiind in acord cu situatia de fapt, respectiv cu faptul reclamantul a mutat gardul care desparte proprietatile lor, ocupand abuziv o suprafata de aproximativ 20 mp din proprietatea sa.
Avand in vedere aceste aspecte, precum si faptul ca, din acelasi raport de expertiza topografica a reiesit ca reclamantul stapaneste o suprafata de teren mai mare decat cea rezultata din acte (stabilita tot in urma unei expertize topografice in anul 2005), a considerat ca se impune suplimentarea probatoriului, in sensul de a se pune in vedere reclamantului sa depuna la dosar expertiza topografica efectuata in anul 2005 si care face parte integranta din titlul de proprietate al autorilor reclamantului, si eventual dosarul cadastral care a fost intocmit pentru proprietatea reclamantului, pentru a se putea stabili cu certitudine daca limita dintre proprietatea subsemnatului si cea a reclamantului a fost mutata in interiorul proprietatii mele.
A mai sustinut apelantul parat ca instanta de fond insa nu a avut in vedere cererea de suplimentare a probatoriului, si in acest fel a refuzat sa retina ca, de fapt, scurgerea apelor pluviale la care face referire reclamantul in cererea sa se face pe terenul proprietatea apelantului parat, si nu pe proprietatea reclamantului, acesta extinzandu-se abuziv in interiorul proprietatii vecinului.
Pentru aceleasi motive, precum si fata de faptul ca expertiza constructii efectuata in dosarul de fond constata doar ca magazia proprietatea sa nu are jgheab colector si apele pluviale se scurg in curtea reclamantului, fara a avea in calcul argumentele expuse mai sus, considera ca este necesar ca in cauza sa se efectueze o noua expertiza topografica, care sa stabileasca daca limita dintre proprietatea sa  si cea a reclamantului a fost modificata prin mutarea acesteia in interiorul proprietatii sale si daca terenul pe care se scurg apele pluviale face parte din proprietatea sa  sau a reclamantului.
In ceea ce priveste solutia data de instanta de fond pe capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, considera ca si aceasta este in parte nelegala si netemeinica, instanta de fond facand o  corecta aplicare a prevederilor art.274 alin.3 C.pr.civ., reducand cuantumul onorariului de avocat achitat de catre reclamant, insa reducerea trebuia sa fie una mai mare, in raport de solutia data de instanta pe fiecare capat de cerere.
Astfel, considera ca era necesar ca, la reducerea aplicata, instanta trebuia sa aiba in vedere faptul ca doua din cele trei capete de cerere ale actiunii initiale au fost respinse, ceea ce indreptatea instanta sa faca o reducere de doua treimi din onorariu si nu numai jumatate, asa cum a procedat.
In drept, apel se intemeiaza pe prevederile art.282 - 298 C.pr.civ.
In sedinta publica din data de 30.10.2012 apelantul reclamant I.D.S. a declarat personal ca renunta la judecarea apelului formulat, declaratia sa fiind mentionata in cuprinsul incheierii de la acel termen de judecata.
La data de 19.02.2012 apelantul reclamant I.D.S. a formulat o cerere prin care a solicitat, in temeiul dispozitiilor art. 293 C.p.civ. repunerea in termenul de apel, schimbarea sentintei pronuntate de catre prima instanta in sensul obligarii paratilor la retragerea gardurilor in limita proprietatilor lor si la eliberarea caii de acces pe timp de zi si timp de noapte.
In motivarea caii de atac formulate s-a aratat ca, la pronuntarea sentintei de catre prima instanta nu s-a avut in vedere imprejurarea ca drumul de acces pe care se reclama dreptul de servitute a fost lasat la momentul constituirii actualelor parcele de la numerele 41, 41 A, 41B, 41 C si 41 D, respectiv la nivelul anilor 1966- 1967 prin vointa partilor.
Din analiza raportului de expertiza intocmit in cauza rezulta ca diferenta dintre terenul detinut initial de catre N.C. si cel ce a format obiectul parcelelor detinute in prezent de catre parati este de 170 m.p., rezultand astfel faptul ca drumul de acces avea o latime de 3,45 mp. prin vointa vanzatorului initial, la aceasta adaugandu-se si latimea de 1,5 m.p. rezultata prin vointa cumparatorilor la momentul achizitionarii terenurilor.
Se arata ca constituirea servitutii de trecere s-a facut prin vointa fostului proprietar, care a dat o destinatie imobilului pe care il detinea, aceasta fiind una continua si aparenta, exercitandu-se inca din anul 1966 -1967.
Apelantul reclamant  I.D.S.  a formulat si intampinare la apelul formulat de catre apelantul parat A.N.  solicitand  respingerea acestui din urma apel.
In sustinerea intampinarii s-a aratat ca gardul despartitor dintre proprietatile lor a fost desfiintat de parat, motiv pentru care proprietarii de atunci ai imobilului au depus o plangere penala pentru tulburare de posesie.
In cadrul actiunii in justitie pentru obtinerea dreptului de proprietate al fostilor proprietari din strada Actiunii 41B, apelantul parat  a fost prezent si interogat ca martor, iar la acel moment nu a avut nici o obiectie cu privire la suprafata de teren pe care o stapaneau vecinii sai, autorii apelantului reclamant.
Apelantul reclamant a mai precizat ca, in planul topografic al zonei, proprietatea apelantului parat este mentionata cu o suprafata mult mai mica decat a reiesit in urma masuratorilor efectuate cu ocazia expertizelor realizate pe parcursul acestei actiuni, si cu mult mai mica decat declara acesta ca ar avea dreptul, suprafata trecuta in dreptul parcelei din strada Actiunii numarul 41C fiind  de 186 mp, iar configuratia acesteia nu corespunde schitei efectuate in urma expertizei efectuate in cadrul acestui dosar.
Prin decizia civila nr.431A/23.04.2013 pronuntata de Tribunalul Bucure?ti - Sec?ia V-a Civila, s-a luat act de renuntarea apelantului reclamant I.D.S. la judecarea apelului formulat; a fost admisa exceptia tardivitatii apelului incident si, pe cale de consecinta, a respins ca tardiv formulat apelul incident formulat de catre apelantul reclamant I.S.D..
A fost respins, ca nefundat, apelul formulat de apelantul parat A.N..
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:
1. In ceea ce priveste apelul formulat de catre apelantul reclamant I.D.S. la data de 20.02.1012, Tribunalul in temeiul dispozitiilor art. 246 C.p.civ. a luat act de cererea de renuntare la judecarea acestuia formulata personal de catre apelantul reclamant in fata instantei de judecata in sedinta publica din data de 30.10.2012, neputand da efecte cererii ulterioare a apelantului reclamant de retragere a cererii de renuntare anterior formulate intrucat declaratia de renuntare la exercitarea unei cai de atac este un act unilateral de vointa, irevocabil, partea nemaiputand reveni asupra manifestarii de vointa anterior facuta.
2 . In ceea ce priveste apelul incident formulat la data de 19.02.2013 de catre apelantul reclamant I.D.S., s-a retinut tardivitatea acestuia fata de prevederile art. 293 al. 1 Cod procedura civila si de imprejurarea ca prima zi de infatisare a fost in cauza la data de 30.10.2012, la acea data partile fiind legal citate si putand formula concluzii pe orice aspect, iar apelantul reclamant a depus cererea de aderare la apel la data de 19.02.2013.
3. In ceea ce priveste apelul formulat de catre apelantul parat A.N., Tribunalul a retinut caracterul nefondat al acestuia, fata de concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza si de imprejurarea ca nu s-a determinat ca suprafata de teren din proprietatea sa, reclamata de catre apelantul parat ca fiind lipsa, ar fi ocupata in intregime de catre apelantul reclamant, astfel incat apele pluviale ce se scurg de pe constructia apelantului parat sa cada in fapt tot pe terenul sau, asa cum se sustine.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza specialitatea topografie intocmit in cauza de catre expertul Chirca Florin, apelantul reclamant detine in fapt, 302,02 mp, cu 7,66 mp. mai mult decat apare mentionat in actul de proprietate, in timp ce apelantul parat A.N. detine in fapt suprafata de 265,10 m.p., cu 20,90 mp. mai putin decat apare mentionat in actul de proprietate.
Tribunalul a constatat ca nu toata diferenta de teren ce lipseste  de la apelantul parat se regaseste la apelantul reclamant, neputand fi retinute speculatiile expertului referitoare la suprafata detinuta initial de catre autoarea reclamantului si mentionata in chitanta de mana intocmita de catre acestea, in conditiile in care apelantul reclamant exhiba un titlu de proprietate autentic, intocmit cu respectarea documentatiei topo cadastrale, in cuprinsul actului facandu-se referire la faptul ca au fost efectuate la data intocmirii lui verificari cu privire la cartea funciara a imobilului, si fata de imprejurarea ca prin raportul de expertiza topografica, anexa la hotararea judecatoreasca ce constituie titlul de proprietate al autoarelor apelantului reclamant din prezenta cauza, se retine ca acestea detineau 292 mp., si nu 286 m.p. cum sustine expertul in lucrarea efectuata in apel.
In conditiile in care imobilul de pe al carui acoperis se pretinde ca se scurg  apele  se afla chiar pe linia de hotar dintre proprietatea apelantului reclamant si cea a apelantului parat, avand in vedere imprejurarea ca suprafata lipsa reclamata de catre apelantul parat, respectiv suprafata in plus stapanita de catre apelantul reclamant nu a fost determinata si prin raportare la terenurile celorlalti vecini, Tribunalul nu a putut retine ca fondate sustinerile apelantului parat potrivit carora apele pluviale de pe magazia sa s-ar scurge tot pe terenul proprietatea sa, ocupat in mod abuziv de catre apelantul reclamant.
Chiar si in ipoteza in care s-ar retine ca apelantul reclamant ar fi ocupat cei 7,66 m.p. pe care ii detine in plus fata de actele sale de proprietate de la apelantul parat A.N., avand in vedere lungimea hotarului dintre cei doi de 12,67 m, linia de hotar ar trebui mutata cu 0,60 m, situatie in care apele fluviale tot nu s-ar scurge pe terenul proprietatea apelantului parat, impunandu-se montarea unui jgheab colector si dirijarea apelor fluviale astfel incat acestea sa nu se mai scurga pe terenul proprietatea apelantului reclamant.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de apel, referitor la cuantumul in care instanta ar fi trebuit sa procedeze la reducerea onorariului de avocat achitat de catre apelantul reclamant si pus in sarcina partii adverse cu titlu de cheltuieli de judecata, Tribunalul a constatat caracterul nefondat al acestuia, la stabilirea onorariului de avocat ce urmeaza a fi suportat de catre partea adversa din cuantumul cheltuielilor de judecata efectuate de partea a carei cerere a fost admisa tinandu-se seama nu de proportia in care actiunea a fost admisa (aceasta fiind un criteriu pentru admiterea cererii de obligare la cheltuieli de judecata in tot sau in parte), ci prin raportare la activitatea depusa de catre avocat in vederea solutionarii cererii si de complexitatea cauzei.
Cum in cauza de fata, cele mai multe aparari si discutii au fost formulate pe cererea de obligare a paratului A.N. la montarea jgheabului colector, Tribunalul a apreciat ca onorariul stabilit de catre instanta de fond in sarcina apelantului parat este proportional cu activitatea prestata de catre avocat, neimpunandu-se reducerea acestuia intr-o proportie mai mare decat cea deja dispusa.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul apelant A.N., care a fost inregistrat pe rolul Cur?ii de Apel Bucure?ti - Sec?ia a III-a Civila ?i pentru cauze cu minori ?i de familie la data de 18.12.2013.
In motivarea recursului se arata in esenta ca:
Pentru a ajunge la concluzia ca "nu s-a determinat ca suprafa?a de teren din proprietatea sa, reclamata de catre apelantul parat ca fiind lipsa, ar fi ocupata in intregime de catre apelantul-reclamant, astfel incat apele pluviale ce se scurg de pe constructia apelantului parat sa cada in fapt tot pe terenul sau, asa cum se sus?ine", instanta de apel a inlaturat  concluziile raportului de expertiza topografica, desi acestea se coroboreaza cu celelalte probe administrate in dosar si cu concluziile celorlalte expertize topografice efectuate in cauza sau atasate la dosar in cadrul probei cu inscrisuri.
Asa cum rezulta din actele dosarului, respectiv din raportul de expertiza topografica intocmit la solicitarea instantei de fond de catre expert Tiganila Constantin,la acest moment, proprietatea recurentului are doar 263,37 mp. si nu 286 mp., asa cum reiese din sentinta civila care constituie titlul de proprietate, aceste constatari fiind in acord cu situatia de fapt, respectiv cu faptul ca, cu ocazia efectuarii unor reparatii la imobilul proprietatea sa, reclamantul a mutat gardul care desparte proprietatile partilor, astfel incat acesta a ocupat abuziv o suprafata de aproximativ 20 mp din proprietatea recurentului.
Precizeaza recurentul ca, avand in vedere aceste aspecte, precum si faptul ca, din acelasi raport de expertiza topografica a reiesit ca reclamantul stapaneste o suprafata de teren mai mare decat cea rezultata din acte, a considerat ca se impune suplimentarea probatoriului, in sensul de a se pune in vedere reclamantului sa depuna la dosar expertiza topografica efectuata in anul 2005, care face parte integranta din titlul de proprietate al autorilor reclamantului, si eventual dosarul cadastral care a fost intocmit pentru proprietatea reclamantului, pentru a se putea stabili cu certitudine daca limita dintre proprietatea recurentului si cea a reclamantului a fost mutata in interiorul proprietatii sale.
Pentru aceleasi motive, precum si fata de faptul ca expertiza constructii efectuata in dosarul de fond constata doar ca magazia proprietatea recurentului nu are jgheab colector si apele pluviale se scurg in curtea reclamantului, fara a avea in calcul argumentele expuse mai sus, a considerat ca este necesar ca in cauza sa se efectueze o noua expertiza topografica, care sa stabileasca fara putinta de tagada daca limita dintre proprietatea recurentului si cea a reclamantului a fost modificata prin mutarea acesteia in interiorul proprietatii sale si daca terenul pe care se scurg apele pluviale face parte din proprietatea sa sau a reclamantului.
In aceste conditii, la solicitarea recurentului si cu incuviintarea instantei de apel, in cauza a fost intocmit raportul de expertiza topografica de catre exp. Chirca Florin, ale carui concluzii nu au fost retinute de catre instanta de apel, desi acestea confirma punctul sau de vedere.
In urma masuratorilor efectuate si dupa confruntarea constatarilor de la fata locului cu datele existente in actele de proprietate ale partilor, expertul topograf a constatat ca suprafata de teren detinuta de recurent este cu 20,90 mp mai mica decat cea din acte, iar cea detinuta de apelantul I.S.D. este cu 7,66 mp decat cea din acte.
De asemenea, expertul topograf a aratat ca, in raport de titlul de proprietate al reclamantului, dar si fata de titlul de proprietate al autoarei reclamantului, se impune ca linia de hotar dintre cele doua imobile sa fie trasata pe aliniamentul 3,4,5, conform planului de situatie - anexa nr.3 la raport.
Trasarea liniei de hotar pe acest aliniament, ar corespunde cu actele de proprietate ale autorilor reclamantului, acestia neputand transmite reclamantului o suprafata mai mare decat cea pe care au avut-o in proprietate, in acest fel recurentul putand sa isi  reintregeasca proprietatea, conform mentiunilor din actele sale de proprietate, respectiv sentinta civila nr.1046/17.02.2009 si cu limitele si vecinatatile care rezulta din raportul de expertiza ce face parte integranta din aceasta sentinta.
Fata de aceste concluzii, considera recurentul ca sunt total nelegale concluziile instantei de apel conform carora "nu toata diferenta de teren ce lipseste de la apelantul parat se regaseste la apelantul reclamant" si ca „suprafata lipsa reclamata de catre apelantul parat, respectiv suprafata in plus stapanita de catre apelantul reclamant nu a fost determinata si prin raportare la terenurile celorlal?i vecini.
Cu privire la aceasta ultima concluzie, se mai arata ca, prin compararea actele de proprietate ale celorlalti vecini si schitele anexa ale acestora cu cele ale recurentului si cele ale reclamantului, rezulta clar ca limitele de hotar dintre proprietatile partilor si cele ale vecinilor nu au fost modificate, singura limita de hotar in litigiu fiind cea dintre proprietatea reclamantului si cea a paratului.
De asemenea, se arata ca Tribunalul a gresit si cand a apreciat ca magazia la care ar trebui montat jgheabul colector s-ar afla pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. Din schita anexa nr.3 la raportul de expertiza topografica, rezulta cu claritate ca, daca limita de hotar s-ar trasa in acord cu mentiunile actelor de proprietate, atunci apele pluviale s-ar scurge pe terenul proprietatea recurentului, si nu pe cele ale reclamantului, asa cum acesta sustine.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecata stabilit de catre instanta de fond, se precizeaza ca este gresita constatarea instantei de apel conform careia mai multe aparari si discutii au fost formulate pe cererea de obligare a paratului A.N. la montarea jgheabului colector. De fapt, toate cele trei capete de cerere ale actiunii initiale au fost formulate in contradictoriu cu paratul – recurent, si nu numai cel referitor la montarea jgheabului colector, probele administrate in cauza si activitatea avocatului vizand ac?iunea in ansamblul sau si nu numai un capat de cerere.
Instanta de fond a facut corect aplicarea prevederilor art.274 alin.3 Cod procedura civila, reducand cuantumul onorariului de avocat achitat de catre reclamant, insa considera ca reducerea trebuia sa se faca in raport de solutia data de instanta pe fiecare capat de cerere.
Fata de toate motivele indicate mai sus, recurentul – parat solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat.
Recurs legal timbrat.
Intimatul – reclamant I.D.S. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului si mentinerea hotararilor pronuntate in cauza ca fiind temeinice si legale.
Intimatul – reclamant a aratat in esenta ca Decizia instantei de apel este justa, iar constatarile formulate sunt corecte.
In ceea ce priveste obiectiile exprimate de recurentul A.N. cu privire la evaluarea instantelor judecatoresti, solicita respingerea si acestui motiv de recurs. Considera ca nici el si nici recurentul A.N. nu aveau caderea de a aprecia aceasta decizie a instantei judecatoresti.
In recurs, a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand recursul in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de prevederile art.304 din C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Recursul este o cale de atac extraordinara in cadrul careia – potrivit exigentelor stabilite prin art.304 alin.1 partea introductiva – poate fi realizat un control judiciar limitat la aspecte care intereseaza legalitatea hotararii instantei de apel.
In consecinta, excede competentelor instantei de recurs realizarea unei reevaluari a situatiei de fapt, si a probelor pe baza carora instantele de fond si apel au stabilit aceasta situatie.
Avand in vedere aceste limite care se impun in judecarea recursului, Curtea constata ca nu pot forma obiect al analizei prezentei instante de recurs criticile prin care recurentul sustine ca probatoriul administrat in etapele procesuale anterioare ar fi fost in mod gresit apreciat de instante, si respectiv ca o analiza justa a aceluiasi probatoriu ar fi de natura a conduce la constatarea unei situatii de fapt diferite de cea retinuta prin decizia supusa controlului judiciar.
Se cuvine a fi observat faptul ca instanta de apel a valorificat in parte concluziile expertizei efectuate in apel, si a expus argumentele pentru care nu a dat eficienta tuturor concluziilor expertului desemnat, astfel ca decizia pe care a pronuntat-o (si care face obiectul controlului judiciar pendinte)  satisface exigentele stabilite prin art. 261 alin. 1 pct. 5 din C.pr.civ.
Ca atare, sustinerea recurentului in sensul ca instanta de apel nu ar fi avut in vedere concluziile raportului de expertiza intocmit de dl. expert Chirica Florin apare ca vadit nefondata.
Totodata, Curtea apreciaza util a sublinia imprejurarea ca limitele devolutiunii in apel sunt date – potrivit art. 295 alin. 1 C.pr.civ. - de criticile pe care initiatorul caii de atac (apelantul) a inteles sa le aduca hotararii primei instante, precum si faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 294 alin. 1 din C.pr.civ., partile nu sunt indreptatite sa formuleze cereri noi in fata instantei de apel.
Respectand aceste rigori procedurale, in speta, instanta de apel a evaluat legalitatea si temeinicia sentintei atacate in raport si de probele noi administrate in apel si de criticile concret formulate de apelant la adresa hotararii ce forma obiectul controlului judiciar dedus judecatii sale. Or, aceste critici se refereau, pe de o parte, la gresita evaluare facuta de prima instanta relativ la expertizele realizate in legatura cu terenul detinut de apelant si cel detinut de intimatul reclamant, precum si la necesitatea suplimentarii probatoriului (inclusiv prin efectuarea in cauza a unei noi expertize in specialitatea topografie), iar pe de alta parte la cuantificarea cheltuielilor de judecata acordate reclamantului la judecata in fond a pricinii.
Stabilirea, de catre instanta de apel, a unui obiectiv al expertizei topo incuviintate in aceasta etapa procesuala in sensul de a se identifica limita de hotar intre proprietatea recurentului parat si cea a intimatului reclamant, si formularea de catre expert a unui raspuns la obiectivul astfel stabilit, nu putea avea ca efect largirea limitelor devolutiunii in apel, aceste limite ramanand – in puterea prevederilor art.294 si 295 C.pr.civ. – circumscrise criticilor mentionate anterior.
Altfel spus, cata vreme instanta de fond nu a fost investita cu o pretentie/cerere a recurentului apelant in sensul stabilirii liniei de hotar intre cele doua proprietati, in raport de actele juridice care constituie titlurile lor de proprietate, criticile pe care acesta le formulase in apel nu aveau aptitudinea de a conduce la pronuntarea unei solutii in sensul modificarii delimitarii ce marcheaza in prezent hotarul intre cele doua imobile.
In plus, Curtea noteaza ca sustinerea potrivit careia reclamantul intimat si-a extins posesia in mod abuziv pe o portiune de teren ce apartine recurentului parat (teren pe care se scurg apele pluviale de pe constructia-magazie) nu a format obiect al dezbaterilor purtate la judecata cauzei in prima instanta. In fata instantei de fond, o atare sustinere nu a fost formulata inainte de momentul inchiderii dezbaterilor – contrar modului de prezentare facut in expunerea motivelor de apel, in care s-a sustinut ca ea ar fi reprezentat o aparare formulata prin intampinarea depusa la judecata in prima instanta – astfel ca, in lumina principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, respectiva sustinere nu ar fi putut fundamenta pronuntarea in apel a unei solutii de reformare, in sensul de a se trasa o noua linie de hotar intre cele doua imobile.
Avand in vedere aceste coordonate care se impuneau in judecata realizata de instanta de apel, nu poate fi privita ca fondata critica prin care se sustine nelegalitatea concluziei potrivit careia constatarea ca intimatul reclamant detine o suprafata de teren mai mare decat cea din actul de proprietate, unita cu imprejurarea ca recurentul parat detine o suprafata mai mica decat cea mentionata in titlul sau de proprietate nu probeaza faptul ca terenul ce ii lipseste acestuia din urma s-ar regasi in posesia reclamantului intimat, respectiv ca ar fi tocmai acel teren pe care cad apele pluviale ce se scurg de pe magazia proprietatea recurentului – spre a se retine netemeinicia pretentiei formulate prin cel de-al treilea capat de cerere din actiunea pendinte.
In ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs – referitor la limitele reducerii cheltuielilor de judecata acordate in prima instanta reclamantului intimat reprezentate de onorariul pentru asistenta juridica, prin prisma prevederilor art.274 alin.3 C.pr.civ -, Curtea constata ca solutia pronuntata in apel relativ la aceasta chestiune este judicios motivata, prin raportare la elementele concrete ale actiunii promovate de intimatul reclamant I.S.D., la conduita procesuala a partilor si la prestatia efectiv realizata de aparatorul reclamantului pentru sustinerea demersului procesual initiat.
Prin art. 274 alin. 3 din C.pr.civ. este permis instantei sa aprecieze masura in care se justifica suportarea de partea cazuta in pretentii a cheltuielilor de judecata efectuate de partea adversa pentru sustinerea cererilor si apararilor formulate in derularea procedurii judiciare, iar criteriile enumerate de aceasta norma ca repere ce pot fi avute in vedere la o astfel de apreciere sunt puse in relatie cu valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Analiza instantei de apel a fost realizata  corespunzator acestor criterii, retinandu-se ca cele mai multe dintre apararile si discutiile purtate in proces au privit capatul de cerere prin care s-a solicitat obligarea recurentului parat la montarea unui jgheab colector, astfel ca onorariul stabilit a fi suportat de acesta cu titlu de cheltuieli de judecata la fond este proportional cu munca concret indeplinita de avocatul intimatului reclamant.
Curtea noteaza ca recurentul nu a formulat vreo critica relativ la legalitatea analizei realizate de instanta de apel sub acest din urma aspect, limitandu-se a relua sustinerile formulate in apel. Or, in aceste conditii, lipseste fundamentul unei constatari in sensul nelegalitatii deciziei supuse controlului judiciar.
Avand in vedere considerentele expuse si dispozitiile legale mentionate, Curtea constata ca nu poate fi retinuta gresita aplicare a legii de catre instanta de apel – corespunzator motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 din C.pr.civ., ce a fost invocat ca temei juridic al recursului pendinte – si , in consecinta, va retine caracterul nefondat al criticilor aduse de recurent deciziei atacate.
Pentru aceste motive, urmeaza a se dispune, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., respingerea ca atare a recursului astfel sustinut.