MENTINEREA MASURII ARESTARII PREVENTIVE
(Hotarare nr. 118 din data de 12.08.2014 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)PROCEDURA PENALA
MENTINEREA MASURII ARESTARII PREVENTIVE
INCHEIEREA PENALA NR. 118/CC/12 august 2014 Dosar nr. 3916/111/2014/a1
CURTEA DE APEL ORADEA
Sectia penala si pentru cauze cu minori In contestatia D.I.I.C.O.T. s-a constatat ca fiind legala si temeinica masura arestarii preventive a inculpatului A. L.O. care a fost mentinuta.
Potrivit art. 242 Cod procedura penala masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art.202 alin.1 Cod procedura penala.
Judecatorul de camera preliminara din cadrul Curtii de Apel a constatat existenta unor probe din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul A. L.O. impreuna cu inculpata V. A.L. la inceputul anului 2011 au constituit un grup infractional organizat in scopul comiterii infractiunilor de evaziune fiscala si spalare de bani.
Lasarea in libertate a inculpatului este de natura sa produca o rezonanta sociala negativa extrem de puternica, sa induca opiniei publice convingerea ca autoritatile judiciare nu reactioneaza suficient de ferm impotriva infractiunilor care privesc bugetul de stat si ale caror consecinte se rasfrang asupra tuturor membrilor societatii si ar putea incuraja alte persoane sa se implice in activitati infractionale similare.
Prin incheierea penala din data de 06.08.2014 pronuntata de judecatorul de camera preliminara a Tribunalului B., in baza art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, rap. la art. 215 Cod procedura penala, s-a inlocuit masura arestarii preventive a inculpatului A. L.O. cu masura controlului judiciar.
In baza art. 215 alin. 1 Cod procedura penala, pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei; c) sa se prezinte la organul de politie respectiv Postul de politie al comunei N., conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
In baza art. 215 alin. 2 Cod procedura penala, pe timpul controlului judiciar, i s-a impus inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii: sa nu depaseasca raza teritoriala a judetului B., decat cu incuviintarea prealabila a organului judiciar; sa nu se apropie de ceilalti inculpati - persoane fizice si de martorii G. I., C. G.M., B. C.S. si B. M. si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, pe nicio cale; sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta, respectiv administrator al SC F. I. SRL; sa comunice periodic, respectiv lunar informatii relevante despre mijloacele sale de existenta.
In baza art. 215 alin. 3 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, judecatorul de camera preliminara a Tribunalului B. a retinut urmatoarele:
Cu privire la masura preventiva luata fata de inculpatul A. L.O., prin prisma prev. art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, s-a apreciat, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, ca masura preventiva a controlului judiciar a fost la acel moment suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 Cod procedura penala.
Probele administrate in cauza au sustinut suspiciunea rezonabila ca inculpatul A. L.O. ar fi participat la savarsirea faptelor descrise in cuprinsul actului de sesizare.
In esenta s-a retinut in sarcina acestuia ca la inceputul anului 2011 ar fi initiat si constituit un grup infractional organizat, impreuna cu inculpata V. A.L., in vederea comiterii infractiunilor de evaziune fiscala si spalarea banilor, intelegere in baza careia ar fi evidentiat operatiuni fictive, achizitionarea respectiv livrarea acelor cantitati de stick-uri de memorie, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, cauzand bugetului de stat un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, ca ar fi transferat diferite sume de bani cunoscand ca provin din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala in scopul disimularii originii lor ilicite, prin intocmirea in fals a mai multor chitante si dispozitii de plata, retinandu-se in sarcina acestuia si ca ar fi intocmit in fals mai multe facturi fiscale de livrare a stick-urilor si dispozitii de plata.
In legatura cu aceste fapte, atitudinea inculpatului a fost una de recunoastere partiala, acesta descriind modul de derulare a activitatilor infractionale, recunoscand ca aceste fapte reprezinta fapte de evaziune fiscala si asumandu-si raspunderea pentru savarsirea acestora.
Pe de alta parte, judecatorul de camera preliminara a retinut ca activitatea infractionala s-a desfasurat in cursul anului 2011, limitata la achizitia si revanzarea fictiva a unor stick-uri de memorie si exercitarea dreptului de deducere a TVA-ului (in contextul in care firma al carei administrator era inculpatul achizitionase carne din spatiul intracomunitar avand deci obligatia de plata a TVA-ului aferent) si la disimularea provenientei ilicite a sumelor de bani obtinute in urma circuitului evazionist creat, activitate infractionala care, din cuprinsul dosarului, nu rezulta sa fi fost precedata sau urmata de fapte similare, savarsite in acelasi scop.
S-a mai avut in vedere faptul ca in vederea garantarii recuperarii prejudiciului retinut in sarcina tuturor inculpatilor, s-au instituit masuri asiguratorii.
In mod incontestabil faptele de care inculpatul este acuzat sunt grave, dar modul si circumstantele concrete in care acestea s-ar fi savarsit (astfel cum acestea rezulta din dosarul cauzei), perioada de timp in care activitatea infractionala s-ar fi desfasurat, perioada scursa de la data faptelor pana in prezent, scopul desfasurarii acestor activitati infractionale (expus de inculpat), faptul ca pentru repararea prejudiciilor retinute in sarcina inculpatilor s-au instituit masuri asiguratorii menite sa garanteze recuperarea acestora, toate raportate la stadiul procesual, la atitudinea procesuala a inculpatului, la conduita sa anterioara si ulterioara faptelor de care este acuzat, la durata masurii arestarii preventive, sunt circumstante concrete menite sa determine judecatorul de camera preliminara sa aprecieze ca la acest moment masura preventiva a controlului judiciar este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin 1 Cod procedura penala.
Au fost avute in vedere si celelalte circumstante personale ale inculpatului, anume ca nu este cunoscut cu antecedente penale si nici nu rezulta sa fie implicat in alte activitati infractionale similare si ca are o situatie familiala si ocupationala stabila, elemente in raport de care s-a apreciat ca, prin prisma obligatiilor care-i pot fi impuse si a sanctiunilor nerespectarii lor, masura controlului judiciar ar asigura realizarea scopului prev. de art. 202 alin 1 Cod procedura penala.
In raport de toate aceste criterii, s-a apreciat ca nu a mai subzistat temeiul de arestare prev. de art. 233 alin 2 Cod procedura penala.
In conditiile in care se apreciaza ca fiind suficienta masura controlului judiciar, nu se mai impune o analiza distincta a cererii inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu.
In consecinta, in baza art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, rap. la art. 215 Cod procedura penala, s-a inlocuit masura arestarii preventive a inculpatului A. L.O., cu masura controlului judiciar.
In baza art. 215 alin. 1 Cod procedura penala, pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul va trebui sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei; c) sa se prezinte la organul de politie respectiv Postul de politie al comunei N., conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
In baza art. 215 alin. 2 Cod procedura penala, pe timpul controlului judiciar, i s-a impus inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii: sa nu depaseasca raza teritoriala a judetului B., decat cu incuviintarea prealabila a organului judiciar; sa nu se apropie de ceilalti inculpati - persoane fizice si de martorii G. I., C. G.M., B. C.S. si B. M. si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, pe nicio cale; sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta, respectiv administrator al SC F. I. SRL; sa comunice periodic, respectiv lunar informatii relevante despre mijloacele sale de existenta.
In baza art. 215 alin. 3 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Impotriva acestei incheieri, in termenul legal prevazut de lege, a formulat contestatie DIICOT - Serviciul Teritorial O. solicitand admiterea acesteia si desfiintarea incheierii atacate. S-a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de articolul 242 alineatul 2 din Codul de procedura penala si anume imprejurarile concrete ale faptei si conduita procesuala a inculpatului pentru a se dispune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura controlului judiciar. S-a invederat ca faptele de care este acuzat inculpatul sunt grave, cauzandu-se un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 500.000 Euro, prejudiciu nerecuperat, iar din conduita si atitudinea inculpatului nu reiese faptul ca se impune luarea unei masuri mai usoare fata de acesta. S-a aratat ca unul din motivele pentru care inculpatul doreste sa fie cercetat in stare de libertate este acela ca doreste sa-si desfasoare in continuare activitatea la societatea comerciala pe care o detine cu scopul recuperarii prejudiciului. Insa, exista o contradictie intre vointa inculpatului si obligatia impusa de judecatorul de camera preliminara a Tribunalului B., in sensul ca din dispozitivul incheierii atacate reiese in mod evident faptul ca inculpatul nu are voie sa-si exercite profesia, meseria sau sa desfasoare activitatea in sarcina careia a savarsit fapta.
Examinand contestatia formulata prin prisma motivelor invocate si a actelor si materialului din dosarul cauzei, judecatorul de camera preliminara a retinut urmatoarele:
Prin incheierea penala nr. 47/DL din data de 21.05.2014 a Tribunalului B. sa fost admisa in parte propunerea formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie DIICOT - Serviciul Teritorial O. si in baza art. 202, 226 raportat la art. 223 alin.2 Cod de procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului A. L.O. cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 367 Cod penal, art. 9 alin. 1 lit. c) si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 29 alin.1 lit. a) din Legea nr. 656/2002 si art. 322 alin. 1 Cod penal.
Pentru a dispune aceasta masura, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului B. a retinut in esenta ca din probele administrate in cauza a rezultat suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunile de care este acuzat iar lasarea acestuia in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica constand in principal in riscul transmiterii in randul opiniei publice a perceptiei ca faptele de natura celor comise de inculpat si care aduc un prejudiciu important bunastarii cetatenilor sunt tolerate iar organele judiciare nu reactioneaza impotriva lor.
Prin rechizitoriul nr. 6/D/P/4.08.2014 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie DIICOT - Serviciul Teritorial O. s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului A. L.O. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 367 Cod penal, art. 9 alin. 1 lit. c) si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 29 alin.1 lit. a) din Legea nr. 656/2002 si art. 322 alin. 1 Cod penal alaturi de alti inculpati persoane fizice si juridice.
In cadrul procedurii de camera preliminara la momentul examinarii legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului s-a apreciat prin incheierea penala din data de 06.08.2014 ca scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin punerea inculpatului sub control judiciar, motiv pentru care s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura prevazuta de art. 211 din Codul de procedura penala.
In dezacord cu argumentele expuse de judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului B., in prezenta cauza s-a retinut ca temeiurile care au determinat initial arestarea preventiva a inculpatului subzista si impun in continuare privarea de liberate a acestuia, scopul masurii preventive neputand fi realizat prin punerea acestuia sub control judiciar, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.242 alin.2 Cod procedura penala, masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art.202 alin.1 Cod procedura penala.
Din continutul textului legal evocat se desprinde in mod clar concluzia ca pentru a putea fi pusa in discutie inlocuirea masurii preventive sunt necesare doua conditii, respectiv sa existe o masura preventiva in vigoare si a carei inlocuire se solicita si, in al doilea rand, sa fi intervenit modificari ale temeiurilor care au justificat adoptarea acesteia. Aceeasi concluzie deriva in mod logic si din faptul ca masura preventiva in vigoare a fost deja supusa examenului de proportionalitate si al caracterului necesar, astfel incat, fiind vorba de o solicitare de inlocuire cu o masura preventiva mai usoara, acelasi examen trebuie reluat prin prisma noilor imprejurari aparute.
Totodata, textul art.242 alin.2 Cod procedura penala, obliga instanta sa realizeze un nou examen al necesitatii adoptarii unei masuri preventive mai usoare, prin raportare la imprejurarile concrete ale cauzei si la conduita procesuala a inculpatului, pentru a se verifica suficienta acesteia pentru realizarea scopului prevazut de art.202 alin.1 Cod procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art.202 din noul Cod de procedura penala, masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca persoana acuzata a savarsit infractiunea si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii inculpatului de la urmarire penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
Totodata, conform alineatului 3 al aceluiasi articol, orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
In cazul masurii arestarii preventive, dincolo de conditiile stabilite prin dispozitiile textului legal mentionat, art.223 Cod procedura penala impun ca instanta sa constate pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia , a anturajului si a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Astfel, prin dispozitiile legale evocate, pe langa scopul masurilor preventive au fost prevazute si principiile proportionalitatii si cel al caracterului necesar al acestora, prevederi legale care sunt in acord si completeaza reglementarea anterioara.
In cauza de fata, judecatorul de camera preliminara din cadrul Curtii de Apel a constatat existenta unor probe din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul A. L.O. impreuna cu inculpata V. A.L. la inceputul anului 2011 au constituit un grup infractional organizat in scopul comiterii infractiunilor de evaziune fiscala si spalare de bani. In aceleasi imprejurari, inculpatul a determinat atragerea in activitatea infractionala a mai multor societati comerciale si a racolat mai multe persoane fizice, context in care a evidentiat in evidente contabile operatiuni fictive privind achizitionarea si respectiv livrarea unor cantitati semnificative de stick-uri de memorie intocmind in fals facturi de livrare a acestora de catre SC I. V. SRL catre SC F. I. SRL si de la acesta catre unele societati comerciale din U. si S., operatiuni prin care a fost produs un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 6.917.351 lei. Consecutiv, inculpatul a realizat mai multe operatiuni de transfer a sumelor de bani obtinute cunoscand ca acesta proveneau din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala si urmarind disimilarea originii ilicite a acestora prin intocmirea in fals a unor chitante si dispozitii de plata.
In raport de situatia de fapt expusa in actul de sesizare a instantei si avand in vedere caracterul rezonabil al suspiciunii ca inculpatul a savarsit faptele de care este acuzat, judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca infractiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecata prezinta o gravitate deosebita atat din cauza complexitatii mecanismului de eludare a reglementarilor in materie fiscala, cat si al cuantumului prejudiciului presupus a fi fost cauzat prin actiunile inculpatului conjugate cu cele ale participantilor la grupul infractional pe care il conducea, al intinderii in timp al activitatilor infractionale desfasurate si al numarului mare de persoane fizice si juridice implicate, aspecte care coroborate cu limitele de pedeapsa ridicate prevazute de lege justifica in prezenta cauza concluzia ca masura arestarii preventive este proportionala cu gravitatea acuzatie si necesara pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. 1 din Codul de procedura penala, respectiv buna desfasurare a procesului penal.
Buna desfasurare a procesului penal la care se face referire de art. 202 alineatul 1 Cod de procedura penala implica pe de o parte asigurarea celeritatii desfasurarii procesului dar totodata si inlaturarea pericolului potential pentru ordinea publica pe care l-ar implica lasarea in libertate a persoanei acuzate corelativ cu preventia generala a comiterii de infractiuni si educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor. Or, in cauza de fata, pentru realizarea scopului constand in buna desfasurarea procesului penal privarea de libertate in continuare a inculpatului este necesara.
Judecatorul de drepturi si libertati a retinut prin prisma argumentelor expuse anterior legate de gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul ca lasarea acestuia in libertate este de natura sa produca o rezonanta sociala negativa extrem de puternica, sa induca opiniei publice convingerea ca autoritatile judiciare nu reactioneaza suficient de ferm impotriva infractiunilor care privesc bugetul de stat si ale caror consecinte se rasfrang asupra tuturor membrilor societatii si ar putea incuraja alte persoane sa se implice in activitati infractionale similare.
Aceste aspecte care justifica privarea de libertate a inculpatului A. L.O. si care de altfel au fost avute in vedere si la momentul dispunerii masurii initiale nu au suferit modificari in prezenta cauza. Rezonanta sociala negativa a faptelor de care este acuzat inculpatul nu este in prezent estompata iar durata privarii de libertate nu a depasit un termen rezonabil asa cum s-a sustinut de acesta prin aparator. De altfel, aceasta rezonanta sociala negativa si posibila incurajare a altor persoane sa comita infractiuni de natura fiscala, spalare de bani sau de constituire a unui grup infractional organizat constituie o ,,tulburare sociala" in sensul la care se face referire in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Letellier contra Frantei) si justifica in prezent mentinerea in stare de arest preventiv a inculpatului.
Pentru aceleasi considerente, judecatorul de camera preliminara a apreciat ca scopul masurii preventive nu ar putea fi realizat prin luarea unor masuri mai putin severe cum ar fi cea a controlului judiciar. Aspectele legate de conduita procesuala adoptata de inculpat, intentia acestuia de a se prevala de procedura simplificata a recunoasterii vinovatiei si respectiv existenta unor masuri asiguratorii instituite in vederea recuperarii prejudiciului nu aduc atingere caracterului necesar al privarii de libertate a persoanei acuzate, ci vor constitui imprejurari care vor fi avute in vedere la solutionarea cauzei in fond. Pe de alta parte, asa cum s-a sustinut de catre inculpat posibilitatea acordata acestuia prin adoptarea masurii controlului judiciar de a coordona prin intermediul altor persoane activitatea societatii comerciale care ii apartine ar contraveni spiritului interdictiei impuse in baza art. 215 alin. 2 Cod de procedura penala. In conditiile in care inculpatul este acuzat ca a comis infractiuni de natura economica si fiscala in administrarea activitatii unei societati comerciale este inadmisibil ca acesta sa aiba posibilitatea, fie si prin intermediar, de a continua sa desfasoare activitati similare. In ceea ce priveste sustinerile inculpatului in sensul ca lasarea sa in libertate i-ar da posibilitatea de a contribui efectiv la recuperarea prejudiciului intrucat societatea sa are de recuperat debite de la mai multi parteneri de afaceri, judecatorul de camera preliminara le apreciaza ca fiind nefondate, procedurile legale de recuperare a unor asemenea sume fiind realizabile si in lipsa sa.
In consecinta, constatand ca temeiurile care au determinat initial privarea de libertate a inculpatului subzista si nu au suferit modificari, judecatorul de camera preliminara, in temeiul art. 205 din Codul de procedura penala raportat la art. 4251 alin. 7 punctul 2 lit. a) din Codul de procedura penala, a admis contestatia declarata de DIICOT - Serviciul Teritorial O. impotriva incheierii penale din data de 06.08.2014 pronuntata de judecatorul de camera preliminara a Tribunalului B. pe care a desfiintat-o in intregime si judecand, in temeiul art. 207 Cod de procedura penala raportat la art. 348 Cod de procedura penala a constatat ca fiind legala si temeinica masura arestarii preventive a inculpatului A. L.O., dispusa prin incheierea penala nr. 47/DL/21.05.2014 a Tribunalului B. pe care a mentinut-o. Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
MENTINEREA MASURII ARESTARII PREVENTIVE
INCHEIEREA PENALA NR. 118/CC/12 august 2014 Dosar nr. 3916/111/2014/a1
CURTEA DE APEL ORADEA
Sectia penala si pentru cauze cu minori In contestatia D.I.I.C.O.T. s-a constatat ca fiind legala si temeinica masura arestarii preventive a inculpatului A. L.O. care a fost mentinuta.
Potrivit art. 242 Cod procedura penala masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art.202 alin.1 Cod procedura penala.
Judecatorul de camera preliminara din cadrul Curtii de Apel a constatat existenta unor probe din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul A. L.O. impreuna cu inculpata V. A.L. la inceputul anului 2011 au constituit un grup infractional organizat in scopul comiterii infractiunilor de evaziune fiscala si spalare de bani.
Lasarea in libertate a inculpatului este de natura sa produca o rezonanta sociala negativa extrem de puternica, sa induca opiniei publice convingerea ca autoritatile judiciare nu reactioneaza suficient de ferm impotriva infractiunilor care privesc bugetul de stat si ale caror consecinte se rasfrang asupra tuturor membrilor societatii si ar putea incuraja alte persoane sa se implice in activitati infractionale similare.
Prin incheierea penala din data de 06.08.2014 pronuntata de judecatorul de camera preliminara a Tribunalului B., in baza art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, rap. la art. 215 Cod procedura penala, s-a inlocuit masura arestarii preventive a inculpatului A. L.O. cu masura controlului judiciar.
In baza art. 215 alin. 1 Cod procedura penala, pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei; c) sa se prezinte la organul de politie respectiv Postul de politie al comunei N., conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
In baza art. 215 alin. 2 Cod procedura penala, pe timpul controlului judiciar, i s-a impus inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii: sa nu depaseasca raza teritoriala a judetului B., decat cu incuviintarea prealabila a organului judiciar; sa nu se apropie de ceilalti inculpati - persoane fizice si de martorii G. I., C. G.M., B. C.S. si B. M. si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, pe nicio cale; sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta, respectiv administrator al SC F. I. SRL; sa comunice periodic, respectiv lunar informatii relevante despre mijloacele sale de existenta.
In baza art. 215 alin. 3 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, judecatorul de camera preliminara a Tribunalului B. a retinut urmatoarele:
Cu privire la masura preventiva luata fata de inculpatul A. L.O., prin prisma prev. art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, s-a apreciat, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, ca masura preventiva a controlului judiciar a fost la acel moment suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin. 1 Cod procedura penala.
Probele administrate in cauza au sustinut suspiciunea rezonabila ca inculpatul A. L.O. ar fi participat la savarsirea faptelor descrise in cuprinsul actului de sesizare.
In esenta s-a retinut in sarcina acestuia ca la inceputul anului 2011 ar fi initiat si constituit un grup infractional organizat, impreuna cu inculpata V. A.L., in vederea comiterii infractiunilor de evaziune fiscala si spalarea banilor, intelegere in baza careia ar fi evidentiat operatiuni fictive, achizitionarea respectiv livrarea acelor cantitati de stick-uri de memorie, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, cauzand bugetului de stat un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, ca ar fi transferat diferite sume de bani cunoscand ca provin din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala in scopul disimularii originii lor ilicite, prin intocmirea in fals a mai multor chitante si dispozitii de plata, retinandu-se in sarcina acestuia si ca ar fi intocmit in fals mai multe facturi fiscale de livrare a stick-urilor si dispozitii de plata.
In legatura cu aceste fapte, atitudinea inculpatului a fost una de recunoastere partiala, acesta descriind modul de derulare a activitatilor infractionale, recunoscand ca aceste fapte reprezinta fapte de evaziune fiscala si asumandu-si raspunderea pentru savarsirea acestora.
Pe de alta parte, judecatorul de camera preliminara a retinut ca activitatea infractionala s-a desfasurat in cursul anului 2011, limitata la achizitia si revanzarea fictiva a unor stick-uri de memorie si exercitarea dreptului de deducere a TVA-ului (in contextul in care firma al carei administrator era inculpatul achizitionase carne din spatiul intracomunitar avand deci obligatia de plata a TVA-ului aferent) si la disimularea provenientei ilicite a sumelor de bani obtinute in urma circuitului evazionist creat, activitate infractionala care, din cuprinsul dosarului, nu rezulta sa fi fost precedata sau urmata de fapte similare, savarsite in acelasi scop.
S-a mai avut in vedere faptul ca in vederea garantarii recuperarii prejudiciului retinut in sarcina tuturor inculpatilor, s-au instituit masuri asiguratorii.
In mod incontestabil faptele de care inculpatul este acuzat sunt grave, dar modul si circumstantele concrete in care acestea s-ar fi savarsit (astfel cum acestea rezulta din dosarul cauzei), perioada de timp in care activitatea infractionala s-ar fi desfasurat, perioada scursa de la data faptelor pana in prezent, scopul desfasurarii acestor activitati infractionale (expus de inculpat), faptul ca pentru repararea prejudiciilor retinute in sarcina inculpatilor s-au instituit masuri asiguratorii menite sa garanteze recuperarea acestora, toate raportate la stadiul procesual, la atitudinea procesuala a inculpatului, la conduita sa anterioara si ulterioara faptelor de care este acuzat, la durata masurii arestarii preventive, sunt circumstante concrete menite sa determine judecatorul de camera preliminara sa aprecieze ca la acest moment masura preventiva a controlului judiciar este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art. 202 alin 1 Cod procedura penala.
Au fost avute in vedere si celelalte circumstante personale ale inculpatului, anume ca nu este cunoscut cu antecedente penale si nici nu rezulta sa fie implicat in alte activitati infractionale similare si ca are o situatie familiala si ocupationala stabila, elemente in raport de care s-a apreciat ca, prin prisma obligatiilor care-i pot fi impuse si a sanctiunilor nerespectarii lor, masura controlului judiciar ar asigura realizarea scopului prev. de art. 202 alin 1 Cod procedura penala.
In raport de toate aceste criterii, s-a apreciat ca nu a mai subzistat temeiul de arestare prev. de art. 233 alin 2 Cod procedura penala.
In conditiile in care se apreciaza ca fiind suficienta masura controlului judiciar, nu se mai impune o analiza distincta a cererii inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu.
In consecinta, in baza art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, rap. la art. 215 Cod procedura penala, s-a inlocuit masura arestarii preventive a inculpatului A. L.O., cu masura controlului judiciar.
In baza art. 215 alin. 1 Cod procedura penala, pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul va trebui sa respecte urmatoarele obligatii: a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei; c) sa se prezinte la organul de politie respectiv Postul de politie al comunei N., conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
In baza art. 215 alin. 2 Cod procedura penala, pe timpul controlului judiciar, i s-a impus inculpatului sa respecte urmatoarele obligatii: sa nu depaseasca raza teritoriala a judetului B., decat cu incuviintarea prealabila a organului judiciar; sa nu se apropie de ceilalti inculpati - persoane fizice si de martorii G. I., C. G.M., B. C.S. si B. M. si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect, pe nicio cale; sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta, respectiv administrator al SC F. I. SRL; sa comunice periodic, respectiv lunar informatii relevante despre mijloacele sale de existenta.
In baza art. 215 alin. 3 Cod procedura penala, i s-a atras atentia inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Impotriva acestei incheieri, in termenul legal prevazut de lege, a formulat contestatie DIICOT - Serviciul Teritorial O. solicitand admiterea acesteia si desfiintarea incheierii atacate. S-a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de articolul 242 alineatul 2 din Codul de procedura penala si anume imprejurarile concrete ale faptei si conduita procesuala a inculpatului pentru a se dispune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura controlului judiciar. S-a invederat ca faptele de care este acuzat inculpatul sunt grave, cauzandu-se un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 500.000 Euro, prejudiciu nerecuperat, iar din conduita si atitudinea inculpatului nu reiese faptul ca se impune luarea unei masuri mai usoare fata de acesta. S-a aratat ca unul din motivele pentru care inculpatul doreste sa fie cercetat in stare de libertate este acela ca doreste sa-si desfasoare in continuare activitatea la societatea comerciala pe care o detine cu scopul recuperarii prejudiciului. Insa, exista o contradictie intre vointa inculpatului si obligatia impusa de judecatorul de camera preliminara a Tribunalului B., in sensul ca din dispozitivul incheierii atacate reiese in mod evident faptul ca inculpatul nu are voie sa-si exercite profesia, meseria sau sa desfasoare activitatea in sarcina careia a savarsit fapta.
Examinand contestatia formulata prin prisma motivelor invocate si a actelor si materialului din dosarul cauzei, judecatorul de camera preliminara a retinut urmatoarele:
Prin incheierea penala nr. 47/DL din data de 21.05.2014 a Tribunalului B. sa fost admisa in parte propunerea formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie DIICOT - Serviciul Teritorial O. si in baza art. 202, 226 raportat la art. 223 alin.2 Cod de procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului A. L.O. cercetat pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 367 Cod penal, art. 9 alin. 1 lit. c) si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 29 alin.1 lit. a) din Legea nr. 656/2002 si art. 322 alin. 1 Cod penal.
Pentru a dispune aceasta masura, judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului B. a retinut in esenta ca din probele administrate in cauza a rezultat suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit infractiunile de care este acuzat iar lasarea acestuia in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica constand in principal in riscul transmiterii in randul opiniei publice a perceptiei ca faptele de natura celor comise de inculpat si care aduc un prejudiciu important bunastarii cetatenilor sunt tolerate iar organele judiciare nu reactioneaza impotriva lor.
Prin rechizitoriul nr. 6/D/P/4.08.2014 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie DIICOT - Serviciul Teritorial O. s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului A. L.O. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 367 Cod penal, art. 9 alin. 1 lit. c) si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, art. 29 alin.1 lit. a) din Legea nr. 656/2002 si art. 322 alin. 1 Cod penal alaturi de alti inculpati persoane fizice si juridice.
In cadrul procedurii de camera preliminara la momentul examinarii legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului s-a apreciat prin incheierea penala din data de 06.08.2014 ca scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin punerea inculpatului sub control judiciar, motiv pentru care s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura prevazuta de art. 211 din Codul de procedura penala.
In dezacord cu argumentele expuse de judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului B., in prezenta cauza s-a retinut ca temeiurile care au determinat initial arestarea preventiva a inculpatului subzista si impun in continuare privarea de liberate a acestuia, scopul masurii preventive neputand fi realizat prin punerea acestuia sub control judiciar, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.242 alin.2 Cod procedura penala, masura preventiva se inlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluarii imprejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciaza ca masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art.202 alin.1 Cod procedura penala.
Din continutul textului legal evocat se desprinde in mod clar concluzia ca pentru a putea fi pusa in discutie inlocuirea masurii preventive sunt necesare doua conditii, respectiv sa existe o masura preventiva in vigoare si a carei inlocuire se solicita si, in al doilea rand, sa fi intervenit modificari ale temeiurilor care au justificat adoptarea acesteia. Aceeasi concluzie deriva in mod logic si din faptul ca masura preventiva in vigoare a fost deja supusa examenului de proportionalitate si al caracterului necesar, astfel incat, fiind vorba de o solicitare de inlocuire cu o masura preventiva mai usoara, acelasi examen trebuie reluat prin prisma noilor imprejurari aparute.
Totodata, textul art.242 alin.2 Cod procedura penala, obliga instanta sa realizeze un nou examen al necesitatii adoptarii unei masuri preventive mai usoare, prin raportare la imprejurarile concrete ale cauzei si la conduita procesuala a inculpatului, pentru a se verifica suficienta acesteia pentru realizarea scopului prevazut de art.202 alin.1 Cod procedura penala.
Potrivit dispozitiilor art.202 din noul Cod de procedura penala, masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca persoana acuzata a savarsit infractiunea si daca sunt necesare in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al impiedicarii sustragerii inculpatului de la urmarire penala sau de la judecata ori al prevenirii savarsirii unei alte infractiuni.
Totodata, conform alineatului 3 al aceluiasi articol, orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
In cazul masurii arestarii preventive, dincolo de conditiile stabilite prin dispozitiile textului legal mentionat, art.223 Cod procedura penala impun ca instanta sa constate pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia , a anturajului si a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica.
Astfel, prin dispozitiile legale evocate, pe langa scopul masurilor preventive au fost prevazute si principiile proportionalitatii si cel al caracterului necesar al acestora, prevederi legale care sunt in acord si completeaza reglementarea anterioara.
In cauza de fata, judecatorul de camera preliminara din cadrul Curtii de Apel a constatat existenta unor probe din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul A. L.O. impreuna cu inculpata V. A.L. la inceputul anului 2011 au constituit un grup infractional organizat in scopul comiterii infractiunilor de evaziune fiscala si spalare de bani. In aceleasi imprejurari, inculpatul a determinat atragerea in activitatea infractionala a mai multor societati comerciale si a racolat mai multe persoane fizice, context in care a evidentiat in evidente contabile operatiuni fictive privind achizitionarea si respectiv livrarea unor cantitati semnificative de stick-uri de memorie intocmind in fals facturi de livrare a acestora de catre SC I. V. SRL catre SC F. I. SRL si de la acesta catre unele societati comerciale din U. si S., operatiuni prin care a fost produs un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 6.917.351 lei. Consecutiv, inculpatul a realizat mai multe operatiuni de transfer a sumelor de bani obtinute cunoscand ca acesta proveneau din savarsirea infractiunii de evaziune fiscala si urmarind disimilarea originii ilicite a acestora prin intocmirea in fals a unor chitante si dispozitii de plata.
In raport de situatia de fapt expusa in actul de sesizare a instantei si avand in vedere caracterul rezonabil al suspiciunii ca inculpatul a savarsit faptele de care este acuzat, judecatorul de drepturi si libertati a retinut ca infractiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecata prezinta o gravitate deosebita atat din cauza complexitatii mecanismului de eludare a reglementarilor in materie fiscala, cat si al cuantumului prejudiciului presupus a fi fost cauzat prin actiunile inculpatului conjugate cu cele ale participantilor la grupul infractional pe care il conducea, al intinderii in timp al activitatilor infractionale desfasurate si al numarului mare de persoane fizice si juridice implicate, aspecte care coroborate cu limitele de pedeapsa ridicate prevazute de lege justifica in prezenta cauza concluzia ca masura arestarii preventive este proportionala cu gravitatea acuzatie si necesara pentru realizarea scopului prevazut de art. 202 alin. 1 din Codul de procedura penala, respectiv buna desfasurare a procesului penal.
Buna desfasurare a procesului penal la care se face referire de art. 202 alineatul 1 Cod de procedura penala implica pe de o parte asigurarea celeritatii desfasurarii procesului dar totodata si inlaturarea pericolului potential pentru ordinea publica pe care l-ar implica lasarea in libertate a persoanei acuzate corelativ cu preventia generala a comiterii de infractiuni si educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor. Or, in cauza de fata, pentru realizarea scopului constand in buna desfasurarea procesului penal privarea de libertate in continuare a inculpatului este necesara.
Judecatorul de drepturi si libertati a retinut prin prisma argumentelor expuse anterior legate de gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul ca lasarea acestuia in libertate este de natura sa produca o rezonanta sociala negativa extrem de puternica, sa induca opiniei publice convingerea ca autoritatile judiciare nu reactioneaza suficient de ferm impotriva infractiunilor care privesc bugetul de stat si ale caror consecinte se rasfrang asupra tuturor membrilor societatii si ar putea incuraja alte persoane sa se implice in activitati infractionale similare.
Aceste aspecte care justifica privarea de libertate a inculpatului A. L.O. si care de altfel au fost avute in vedere si la momentul dispunerii masurii initiale nu au suferit modificari in prezenta cauza. Rezonanta sociala negativa a faptelor de care este acuzat inculpatul nu este in prezent estompata iar durata privarii de libertate nu a depasit un termen rezonabil asa cum s-a sustinut de acesta prin aparator. De altfel, aceasta rezonanta sociala negativa si posibila incurajare a altor persoane sa comita infractiuni de natura fiscala, spalare de bani sau de constituire a unui grup infractional organizat constituie o ,,tulburare sociala" in sensul la care se face referire in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Letellier contra Frantei) si justifica in prezent mentinerea in stare de arest preventiv a inculpatului.
Pentru aceleasi considerente, judecatorul de camera preliminara a apreciat ca scopul masurii preventive nu ar putea fi realizat prin luarea unor masuri mai putin severe cum ar fi cea a controlului judiciar. Aspectele legate de conduita procesuala adoptata de inculpat, intentia acestuia de a se prevala de procedura simplificata a recunoasterii vinovatiei si respectiv existenta unor masuri asiguratorii instituite in vederea recuperarii prejudiciului nu aduc atingere caracterului necesar al privarii de libertate a persoanei acuzate, ci vor constitui imprejurari care vor fi avute in vedere la solutionarea cauzei in fond. Pe de alta parte, asa cum s-a sustinut de catre inculpat posibilitatea acordata acestuia prin adoptarea masurii controlului judiciar de a coordona prin intermediul altor persoane activitatea societatii comerciale care ii apartine ar contraveni spiritului interdictiei impuse in baza art. 215 alin. 2 Cod de procedura penala. In conditiile in care inculpatul este acuzat ca a comis infractiuni de natura economica si fiscala in administrarea activitatii unei societati comerciale este inadmisibil ca acesta sa aiba posibilitatea, fie si prin intermediar, de a continua sa desfasoare activitati similare. In ceea ce priveste sustinerile inculpatului in sensul ca lasarea sa in libertate i-ar da posibilitatea de a contribui efectiv la recuperarea prejudiciului intrucat societatea sa are de recuperat debite de la mai multi parteneri de afaceri, judecatorul de camera preliminara le apreciaza ca fiind nefondate, procedurile legale de recuperare a unor asemenea sume fiind realizabile si in lipsa sa.
In consecinta, constatand ca temeiurile care au determinat initial privarea de libertate a inculpatului subzista si nu au suferit modificari, judecatorul de camera preliminara, in temeiul art. 205 din Codul de procedura penala raportat la art. 4251 alin. 7 punctul 2 lit. a) din Codul de procedura penala, a admis contestatia declarata de DIICOT - Serviciul Teritorial O. impotriva incheierii penale din data de 06.08.2014 pronuntata de judecatorul de camera preliminara a Tribunalului B. pe care a desfiintat-o in intregime si judecand, in temeiul art. 207 Cod de procedura penala raportat la art. 348 Cod de procedura penala a constatat ca fiind legala si temeinica masura arestarii preventive a inculpatului A. L.O., dispusa prin incheierea penala nr. 47/DL/21.05.2014 a Tribunalului B. pe care a mentinut-o. Cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Arest preventiv
Arest preventiv - Sentinta penala nr. Incheiere din 18-05-2009 din data de 18.05.2009Arest preventiv - Decizie nr. 196 din data de 17.10.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 274 din data de 22.11.2016
Arest preventiv - Decizie nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Sentinta penala nr. 135 din data de 02.05.2017
Arest preventiv - Rezolutie nr. 22/I din data de 06.03.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 15/I din data de 13.02.2014
Arest preventiv - Rezolutie nr. 73/I din data de 04.06.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 20/I din data de 09.02.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 39/I din data de 20.03.2013
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 36/I din data de 14.03.2013
Prelungirea arestarii preventive art. 174-176 al.1 lit. d din Codul Penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul Penal - Rezolutie nr. 37/I din data de 15.03.2013
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 145/I din data de 13.11.2012
Propunere arestare preventiva - Rezolutie nr. 144/I din data de 13.11.2012
Art. 300 ind. 2 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/I din data de 15.02.2013
Arest preventiv - Rezolutie nr. 159/I din data de 04.12.2012
Arestare preventiva - Rezolutie nr. 85/Ic din data de 20.07.2012
Mentinere stare de arest - art. 300 ind. 1 C.p.p. - Rezolutie nr. 2/Ic din data de 03.07.2012
Prelungire arest preventiv - Rezolutie nr. 79/Ic din data de 03.07.2012