RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Despagubire contravaloarea cheltuielilor de transport aferente calatoriei efectuate in exercitarea turului de misiune internationala O.N.U.

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Despagubire contravaloarea cheltuielilor de transport aferente calatoriei efectuate in exercitarea turului de misiune internationala O.N.U.

- Art. 16 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 121/ 2011
- Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 121/ 2011
- Art. 27 teza I din Legea nr. 121/ 2011

In perioada noiembrie 2009 - noiembrie 2011 reclamantul a participat in calitate de expert detasat al Ministerului de Interne in cadrul Misiunii Natiunilor Unite de Stabilizare in Haiti.
In acest interval a efectuat mai multe calatorii din Haiti in Romania si retur, ce au fost decontate de recurenta I.G.P.F., cu exceptia celei din perioada 14.08.2011 - 07.09.2011, din adresa nr. Xx/XX/xxxxx/ 03.07.2013 rezultand ca la baza refuzului autoritatii publice parate a stat imprejurarea ca documentele de transport au fost achizitionate dupa intrarea in vigoare a Legii nr.121/2011, care a abrogat Legea nr.42/2004 si care nu mai prevedea decontarea documentelor de transport pentru politistii aflati in misiuni de mentinere a pacii in afara tarii o data la sase luni.
 Analizand recursul formulat de recurentul Ministerului Afacerilor Interne instanta a constatat urmatoarele:
In mod legal si temeinic a respins instanta de fond exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului Ministerului Afacerilor Interne.
Astfel, instanta de control judiciar a constatat ca pentru ca o persoana sa aiba calitate procesuala pasiva este necesar sa existe o concordanta intre subiectul de drept care figureaza in cadrul actiunii in calitate de parat si persoana fata de care reclamantul pretinde realizarea dreptului sau.
In speta, in mod corect a retinut prima instanta ca aceasta concordanta exista in persoana recurentului avand in vedere ca intimatul reclamant a pretins decontarea unor cheltuieli de transport efectuate ca urmare a deplasarilor pricinuite de o misiune in strainatate iar recurentul este persoana care avea calitatea de angajator al reclamantului la data depunerii cererii de decontare a calatoriei si totodata persoana care l-a detasat in misiune pe reclamant, astfel cum rezulta din inscrisurile de la dosar.
In ceea ce priveste celelalte motive de recurs formulate de recurentul Ministerului Afacerilor Interne acestea privesc insasi fondul pretentiilor intimatului reclamant motiv pentru care se impune analizarea acestora impreuna cu recursul formulat de recurentul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera.
Analizand recursul formulat de recurentul Ministerului Afacerilor Interne instanta a constatat urmatoarele:
Hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
Astfel, instanta de control judiciar a constatat ca potrivit art. 16 alin. 1 lit. c) din Legea 121/2011 "personalul militar si civil participant la misiunile si operatiile prevazute la art. 2 alin. (1) beneficiaza, pe durata acestora, de : decontarea cheltuielilor de transport pentru o calatorie in tara si retur, la fiecare 6 luni de participare la misiune sau operatie, cu exceptia cazurilor in care cheltuielile au fost suportate de catre organismele internationale sub egida carora se executa misiunea sau operatia respectiva."
Articolul 27 teza I din acelasi act normativ statueaza ca "dispozitiile prezentei legi se aplica tuturor institutiilor publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala."
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca personalul din cadrul institutiilor publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala care participa la misiuni in strainatate dintre cele prevazute la art. 2 alin. (1) din Legea 121/2011 are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport pentru o calatorie in tara si retur, la fiecare 6 luni de participare la misiune sau operatie, cu exceptia cazurilor in care cheltuielile au fost suportate de catre organismele internationale sub egida carora se executa misiunea sau operatia respectiva.
In speta, intimatul a fost angajat al unei institutii de ordine publica a Romaniei iar in aceasta calitate a participat la o misiune de mentinere a pacii sub egida O.N.U. Prin urmare, intimatul reclamant se incadreaza in ipoteza prevazuta de lege avand dreptul al decontarea cheltuielilor de transport pentru o calatorie in tara si retur, la fiecare 6 luni de participare la misiune sau operatie.
Nu se pot retine sustinerile recurentelor privind distinctia intre personalul militar si civil pe de o parte si politisti, pe de alta parte, si nici cele referitoare la distinctiile facute in Legea 284/2010 deoarece atat timp cat legea speciala care reglementeaza materia misiunilor in strainatate a anumitor categorii de persoane le confera acestora anumite drepturi nu se poate opera cu distinctiile la care a apelat legiuitorul intr-un alt act normativ.
Curtea a retinut ca din moment ce prin articolul 27 teza I din Legea 121/2011 legiuitorul a inteles sa extinda aplicabilitatea prevederilor acestei legi la toate institutiilor publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala nu se poate face aplicarea partiala a prevederilor acestei legi pentru personalul acestor din urma institutii atat timp cat legiuitorul nu a inteles sa excepteze expres de la aplicare anumite prevederi. Or, nimic nu l-ar fi impiedicat pe legiuitor sa statueze in mod expres ca drepturile prevazute la art. 16 alin. 1 lit. c din Legea 121/2011 nu se aplica decat personalului din cadrul Ministerului Apararii Nationale. Avand in vedere ca legiuitorul nu a prevazut o astfel de exceptare "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus", adica unde legiuitorul nu distinge nici interpretului nu ii este permisa distinctia.
Pe de alta parte, in mod corect sustine intimatul ca in ipoteza in care s-ar considera ca prevederile Legii 121/2011 nu ii sunt aplicabile atunci inseamna ca detasarea sa a fost mentinuta in mod ilegal dupa aparitia acestui act normativ, ori recurentele nu contesta nici legalitatea detasarii, nici efectuarea cheltuielilor pretinse spre a fi decontate si nici cuantumul acestora.
In plus, instanta de control judiciar a retinut ca distinctia intre personal militar si civil este facuta in lege cu scopul de a cuprinde toate categoriile de personal existente in cadrul Ministerului Apararii Nationale si nu pentru a exclude categoria politistilor care nu exista in structura M.Ap.N. insa exista in cadrul M.A.I. Prin urmare, faptul ca la art. 16 din Legea 121/2011 legiuitorul a facut referire la personalul militar si cel civil trebuie interpretat in sensul ca legiuitorul a dorit sa cuprinda in sfera de reglementare toate categoriile de personal participante la misiuni din cadrul M.Ap.N. iar prin art. 27 a dorit sa extinda aplicabilitatea acestor prevederi la toate institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, fara ca in cazul acestor din urma institutii sa se mai mentina distinctia specifica personalului M.Ap.N.. Din contra, prevederile art. 27 trebuie intelese in sensul ca toate categoriile de personal din cadrul institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala beneficiaza de drepturile prevazute in Legea 121/2011.

Decizia nr. 3896/CA/28.11.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 328/35/CA/2013* - R

Prin Sentinta nr. 1365 /CA/ 11. 04. 2014 Tribunalul S. M. a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul V. N. in contradictoriu cu paratii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE si INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA, prin DIRECTIA FINANCIARA si a obligat paratii sa plateasca reclamantului contravaloarea cheltuielilor de transport aferente calatoriei efectuata in executarea turului de misiune internationala ONU in Haiti in intervalul 14. 08. 2011 - 07. 09. 2011.
Impotriva acestei sentinte, in termen si scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs paratul Ministerul Afacerilor Interne solicitand admiterea recursului astfel cum a fost formulat si, retinand cauza spre rejudecare, sa fie admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a M.A.I. si sa se respinga actiunea intimatului reclamant in contradictoriu cu M.A.I. ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar pe fond sa se respinga actiunea intimatului reclamant ca neintemeiata.
Considera ca instanta de fond, in mod gresit a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, avand in vedere "calitatea de ordonator principal de credite" a acestei institutii, intrucat acest aspect nu conduce in nici un caz la concluzia ca M.A.I. are abilitatea legala de a raspunde pentru obligatiile aflate in sarcina unitatilor aflate in subordine.
 Conform sustinerilor recurentei, pentru a fi parte in proces, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: calitate procesuala, capacitate procesuala si existenta unui interes. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identitatii intre persoana paratului (M.A.I.) si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecatii.
Titlul de parte in proces trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligatiei, ce formeaza continutul raportului juridic de drept material dedus judecatii, concretizat in speta in drepturi banesti, ca rezultat al raporturilor de serviciu incheiat de persoana care a formulat actiunea.
Or, in prezenta cauza, Ministerul Afacerilor Interne nu figureaza ca subiect al raporturilor de serviciu incheiat de intimatul reclamant.
Raportat la obiectul prezentei cauze, stabilirea si acordarea diferitelor drepturi banesti, aferente unui raport de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce apartine angajatorului, subiect pasiv al raportului obligational dedus judecatii, care are obligatia verificarii conditiilor de acordare si de stabilire a drepturilor banesti solicitate.
 Apreciaza recurentul ca nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi banesti pentru angajatii unei alte institutii cu personalitate juridica.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta identitatii intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecatii.
Din cererea de chemare in judecata rezulta ca intimatul reclamant isi desfasoara activitatea in cadrul I.G.P.F., respectiv Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M., raporturile acestuia de serviciu derulandu-se cu aceste unitati.
Mai arata recurentul, in esenta, ca ordonatorul principal de credite are doar obligatia legala de a repartiza creditele bugetare alocate cu o astfel de destinatie catre ordonatorii secundari si tertiari de credite care au dreptul de a angaja, lichida si ordonanta cheltuieli in limita alocatiilor bugetare aprobate, cu conditia ca respectiva cheltuiala sa fie prevazuta in mod expres intr-un act normativ si sa fie vizata pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-sef.
Stabilirea si plata drepturilor banesti de care beneficiaza fiecare politist in parte, din cadrul inspectoratului general si inspectoratelor judetene de politie sunt in competenta exclusiva a sefilor inspectoratelor, unul fiind ordonator secundar de credite iar celalalt ordonator tertiar de credite.
 Conform sustinerilor recurentului, nu se poate retine ca atat institutia centrala, cat si structurile sale teritoriale au calitate procesuala pasiva, deoarece intr-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia ca pot avea calitate procesuala pasiva toate unitatile dintr-o institutie, intre care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhica.
Invedereaza instantei recurenta ca in situatia ipotetica a stabilirii dreptului intimatului reclamant la plata drepturilor banesti in discutie pe cale judecatoreasca, tinand cont de faptul ca intre M.A.I. si intimatul reclamant nu a luat nastere un raport juridic din care sa rezulte obligatia de plata in sarcina institutiei noastre, nu este necesara stabilirea unei garantii privind alocarea fondurilor necesare platii in favoarea acestuia printr-o hotarare judecatoreasca, avand in vedere prevederile art. 1 si 4 din O.G. nr. 22/2002.
Conform sustinerilor recurentului, rationamentul instantei de fond este gresit intrucat nu se poate retine ca atat institutia centrala, cat si structurile sale teritoriale au calitatea procesuala pasiva, deoarece intr-o atare interpretare s-ar ajunge la concluzia ca pot avea calitate procesuala pasiva toate unitatile dintr-o institutie, intre care se stabilesc raporturi de subordonare ierarhica.
 Apreciaza recurentul ca fata de lipsa raporturilor de serviciu incheiate intre intimatul reclamant si Ministerul Afacerilor Interne, MA.I. nu poate avea calitatea de subiect pasiv al obligatiei care face obiectul litigiului de fata.
De asemenea, in sustinerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului acesta face trimitere si la prevederile art. 222 din Codul civil.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul arata, in esenta, ca prevederile Legii nr.121/2011 se aplica anumitor categorii de personal MAI, aflate in prezent in misiuni in strainatate in cadrul fortelor de mentinere a pacii sub egida ONU, UE si OSCE sau a altor organizatii internationale, respectiv personalului militar (jandarmi etc.) si civil (functionarii publici si personal contractual) si nu sunt aplicabile politistilor (deci nici misiunilor in care acestia se deplaseaza).
Conform sustinerilor recurentului, semnificativ in identificarea categoriilor de personal carora le sunt aplicabile anumite dispozitii ale Legii nr.121/2011 este art. 15 alin. (1) din acest act normativ care stabileste ca "fortele armate participa la misiuni si operatii in afara teritoriului statului roman cu personal militar, iar, la nevoie, si cu personal civil propriu‘‘. Aceasta disociere a personalului care participa la misiuni in afara teritoriului statului roman este determinata de specificul organizational al Ministerului Apararii Nationale, incadrat cu personal militar si personal civil.
Potrivit art. 27 din Legea nr.121/2011, dispozitiile acestei legi (deci inclusiv cele referitoare la determinarea categoriilor de personal care participa la misiuni/operatii in afara teritoriului statului roman) se aplica tuturor institutiilor publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, iar competentele ministrului apararii nationale, stabilite prin aceasta lege, sunt indeplinite, dupa caz, de conducatorii institutiilor respective.
In acest context, apreciaza recurentul ca este relevanta aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr.121/2011 si Ministerului Afacerilor Interne, potrivit propriului sau sistem organizational al resurselor umane, dar tot pe componenta militara (cadre militare) si civila (personal civil-contractual etc).
Pentru a se asigura o corelare cu legislatia referitoare la salarizare, Legea nr. 121/2011 a modificat si dispozitiile Legii-cadru nr.284/2010.
Legea-cadru nr.284/2010, astfel cum aceasta a fost modificata prin Legea nr. 121/2011, stabileste/mentine o distinctie clara in ceea ce priveste salarizarea personalului din institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala care participa la misiuni si operatii in afara teritoriului statului roman, evidentiind faptul ca politistii beneficiaza de anumite drepturi salariale doar pentru misiuni in strainatate in cadrul fortelor de mentinere a pacii sub egida ONU, NATO sau a altor organizatii internationale [art. 77 pct. (2) din Cap. II (Reglementari specifice personalului din institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala), Sectiunea a 9-a (Salarizarea si alte drepturi banesti ale personalului din institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala care participa la misiuni si operatii in afara teritoriului statului roman) al Anexei VII (familia ocupationala de functii bugetare "aparare, ordine publica si siguranta nationala")], nu si pentru misiunile si operatiile prevazute de Legea nr.121/2011 [prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a) - d) care vizeaza personalul militar si personalul civil [art. 77 pct. (1) si (3) din Cap. II, Sectiunea a 9-a a Anexei VII].
Sustine recurentul ca in situatia in care intentia de reglementare ar fi vizat aplicabilitatea Legii nr.121/2011 si in cazul misiunilor la care participa politistii, aceasta distinctie din Legea-cadru nr.284/2010 se impunea a fi eliminata ori dupa caz ar fi impus o modificare corespunzatoare a art. 77 pct. (2) din Cap. II, Sectiunea a 9-a a Anexei VII. Or, dispozitia cuprinsa art. 77 pct. (2) din Cap. II, Sectiunea a 9-a a Anexei VII la Legea-cadru nr.284/2010 nu a suferit nicio interventie normativa.
Concluzioneaza recurentul ca dispozitiile Legii nr.121/2011 se aplica personalului militar (jandarmi etc.) si civil (functionarii publici si personal contractual) al M.A.I., aflat in misiuni si operatii in afara teritoriului statului roman, astfel cum acestea sunt stabilite de aceasta lege, nu si politistilor aflati in misiuni in strainatate in cadrul fortelor de mentinere a pacii sub egida ONU, NATO sau a altor organizatii internationale (inclusiv OSCE si UE).
In drept, recurentul nu si-a motivat recursul.
Prin recursul inregistrat la instanta la data de 29. 05. 2014, paratul I.G.P.F. solicita admiterea recursului si modificarea sentintei instantei de fond, in sensul respingerii cererii reclamantului ca neintemeiata, cu consecinta exonerarii I.G.P.F. de la plata sumei de 1386 USD, precum si cheltuieli de transport rutier in valoare de 294, 60 lei.
Critica hotararea instantei de fond sub aspectele prevazute de art. 488 punctul 8 din Noul Cod de Procedura Civila, pentru faptul ca s-a dat cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material.
Conform sustinerilor recurentului, intimatul-reclamant, angajat M.A.I., in prezent desfasurandu-si activitatea in cadrul Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M. - Serviciul Teritorial al Politiei de Frontiera S. M., a participat ca detasat in cadrul Misiunii Natiunilor Unite de Stabilizare in Haiti (MINUSTAH), in perioada noiembrie 2009 - noiembrie 2011.
Conform sustinerilor recurentului, cu privire la decontarea documentelor de transport ce fac obiectul prezentei pricini, biletele de avion au fost achizitionate si platite de catre reclamantul-intimat la data de 17.07.2011, iar bonul fiscal emis de OMV Petrom S. M. este din data de 02.09.2011, date ulterioare intrarii in vigoare a Legii nr. 121/15.06.2011 privind participarea fortelor armate la misiuni si operatii in afara teritoriului statului roman, care a abrogat Legea nr. 42/2004.
Arata recurentul ca prevederile Legii nr. 121/2011 se aplica anumitor categorii de personal MAI, aflate in misiuni in strainatate in cadrul fortelor de mentinere a pacii sub egida ONU, UE si OSCE, sau a altor organizatii internationale.
Semnificativ in identificarea categoriilor de personal carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 121/2011, este art. 15 alin. 1 din acelasi act normativ care stabileste ca fortele armate participa la misiuni si operatii in afara teritoriului statului roman cu personal militar iar, la nevoie, si cu personal civil propriu". Aceasta disociere a personalului care participa la misiuni in afara teritoriului statului roman este determinata de specificul organizational al Ministerului Apararii Nationale, incadrat cu personal militar si personal civil.
 Recurentul afirma ca din interpretarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 121/2011 rezulta ca dispozitiile legii sunt aplicabile Ministerului Afacerilor Interne, potrivit propriului sau sistem organizational al resurselor umane, dar pe componenta militara (cadre militare) si civila (personal civil contractual etc.) nu si politistilor. Aceeasi distinctie intre categoriile de personal incadrat in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala este stabilita si in art. 2 din Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010, unde se face referire la personalul militar, politisti, functionari publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, personal civil, astfel incat orice interpretare potrivit careia Legea nr. 121/2011 s-ar aplica si politistilor este eronata si netemeinica.
Conform sustinerilor recurentului, instanta de fond a interpretat in mod eronat prevederile actului normativ invocat, asimiland personalul civil cu functionarii publici ce au un statut special, desi intre cele doua categorii de personal exista diferenta, ce rezulta din toate actele normative in vigoare aplicabile in cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Asadar, dispozitiile acestei legi nu pot fi extinse in cazul politistilor, implicit nici la obiectul actiunii reclamantului, pe cale de interpretare raportata la aprecierea ca, intelesul sintagmei "personal civil" ar include si "functionarul public civil cu statut special - politist", asa cum este definit de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului.
In drept, recurentul nu si-a motivat recursul.
Prin intampinare, intimatul solicita respingerea recursurilor formulate de catre recurentele Ministerul Afacerilor Interne si Inspectoratul General al Politiei de Frontiera impotriva Sentintei civile nr. 1365/11.04.2014 pronuntate de Tribunalul S. M., si mentinerea acestei sentinte ca legala si temeinica.
In ce priveste recursul I.G.P.F. arata, in esenta, ca, dupa edictarea Legii 121/2011 a fost mentinut in stare de detasare in aceeasi misiune, nu s-a emis un nou ordin de personal, nu s-au schimbat raporturi juridice de serviciu si nici cuantumul ori compunerea salariului.
Mai mult, in baza acestei noi legi au fost detasate alte contingente romane de politisti.
In aceste conditii, apreciaza intimatul ca a sustine ca prevederile Legii 121/2011 nu se aplica politistilor ar ridica problema pe de o parte a nulitatii actelor administrative de detasare, dar si un eventual abuz in serviciu din partea Ministrului Afacerilor Interne si a sefilor I.G.P.F., I.G.P.R. si celorlalte structuri care au aprobat detasarea.
Intimatul sustine ca faptul ca biletele de transport aerian si carburantul utilizat pentru transport rutier au fost achizitionate dupa data abrogarii Legii nr. 42/2004, deci sub imperiul Legii 121/2011 care era in vigoare nu poate constitui un temei pentru a se refuza plata contravalorii transportului la care, pentru un temei juridic extrem de clar si indubitabil: Legea 121/2011 contine prevederi identice cu Legea 42/2004 cu privire la drepturile de decontare a acestor bilete de avion si personalul carora aceasta se aplica. In aceste conditii este complet inexplicabila pozitia recurentului prin care considera, desi textele legale sunt identice, ca in cazul legii vechi - 42/2004 se pot face deconturi politistilor, iar in cazul legii noi - 121/2011 aceasta nu se poate realiza.
Invedereaza instantei intimatul ca sustinerile recurentului cu privire la neaplicabilitatea prevederilor Legii 121/2011 categoriei politistilor, nu pot fi retinute deoarece Legea 121/2011, de la aparitia sa este singurul act normativ care reglementeaza participarea fortelor din sistemul de aparare si ordine publica la misiuni internationale ONU, stabilind categoriile de personal si conditiile in care aceasta se realizeaza, acesta fiind actul normativ in virtutea caruia si in prezent sunt trimisi in zonele de misiune ONU functionarii publici romani, inclusiv politistii.
Intimatul arata ca in cazul in care s-ar retine concluziile reclamantului, ar trebui sa se constate ca dupa abrogarea Legii 42/2004 Romania nu ar mai putea trimite sau mentine in teatrele de operatiuni politisti, fapt care neaga realitatea factuala in care insusi reclamantul a trimis si mentinut peste 120 de politisti romani in teatrele de operatiuni, situatie care se perpetueaza si azi, iar pe cale de consecinta ar trebui sa se constate abuzul de drept al recurentului in emiterea de ordine de personal si schimbarea relatiilor de serviciu ale politistilor trimisi in misiune internationala, precum si utilizarea fondurilor publice cu destinatie de salarii in afara prevederilor legale (situatie ipotetica in care in realitate nu ne aflam).
 Arata intimatul ca un alt argument este faptul ca odata cu edictarea Legii 121/2011 raporturile de serviciu ale intimatului nu au suferit modificari, fiind mentinut in zona de misiune, alaturi de intregul contingent, fapt care confirma ca aceasta lege se aplica situatiei juridice in care intimatul si colegii de contingent se aflau la data intrarii in vigoare a Legii 121/2011 si anume aceea de detasat in cadrul Misiunii Natiunilor Unite pentru Stabilitate in Haiti.
Faptul ca Legea 121/2011 se aplica si Ministerului Afacerilor Interne si functionarilor acestuia este recunoscut expres si de recurent, care afirma incidenta prevederilor art. 27 din Legea 121/2011 (intampinarea din cauza de fond, I.G.P.F., p. 2 alin.5), interpretarea data de reclamant acestor prevederi fiind insa, fara indoiala eronata pentru motivele aratate mai sus.
In ce priveste recursul formulat de Ministerul Afacerilor Interne, intimatul arata ca exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive nu este sustinuta intrucat in calitatea sa de ordonator de credite distribuie sumele necesare capitolului bugetar al decontarii cheltuielilor de transport de catre Inspectoratul General al Politiei de Frontiera.
Mai arata intimatul ca structura Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M. nu exista ca entitate juridica, la data nasterii dreptului de decontare a cheltuielilor deduse judecatii, aceasta fiind infiintata in luna decembrie 2011, in urma reorganizarii I.G.P.F., intimatul fiind angajat al acestei institutii din luna martie 2012.
Invedereaza instantei intimatul ca in vederea participarii in cadrul Misiunii Natiunilor Unite pentru Stabilitate in Haiti, ministrul afacerilor interne este cel care aproba detasarea politistilor, astfel ca aceasta competenta este cea care genereaza drepturile si obligatiile subsecvente perioadei de detasare. In aceste conditii, a sustine ca M.A.I. nu poate fi parte a acestui raport obligational de decontare este exclusa.
In drept, intimatul nu si-a motivat intampinarea.
La dosar a depus raspuns la intampinare recurentul I.G.P.F., reiterand, in esenta, sustinerile din cererea de recurs.
Examinand recursul, instanta a constatat urmatoarele :
 In perioada noiembrie 2009 - noiembrie 2011 reclamantul a participat in calitate de expert detasat al Ministerului de Interne in cadrul Misiunii Natiunilor Unite de Stabilizare in Haiti.
In acest interval a efectuat mai multe calatorii din Haiti in Romania si retur, ce au fost decontate de recurenta I.G.P.F., cu exceptia celei din perioada 14.08.2011 - 07.09.2011, din adresa nr.Xx/XX/xxxxx/03.07.2013 rezultand ca la baza refuzului autoritatii publice parate a stat imprejurarea ca documentele de transport au fost achizitionate dupa intrarea in vigoare a Legii nr.121/2011, care a abrogat Legea nr.42/2004 si care nu mai prevedea decontarea documentelor de transport pentru politistii aflati in misiuni de mentinere a pacii in afara tarii o data la sase luni.
 Analizand recursul formulat de recurentul Ministerului Afacerilor Interne instanta a constatat urmatoarele:
In mod legal si temeinic a respins instanta de fond exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului Ministerului Afacerilor Interne.
Astfel, instanta de control judiciar a constatat ca pentru ca o persoana sa aiba calitate procesuala pasiva este necesar sa existe o concordanta intre subiectul de drept care figureaza in cadrul actiunii in calitate de parat si persoana fata de care reclamantul pretinde realizarea dreptului sau.
In speta, in mod corect a retinut prima instanta ca aceasta concordanta exista in persoana recurentului avand in vedere ca intimatul reclamant a pretins decontarea unor cheltuieli de transport efectuate ca urmare a deplasarilor pricinuite de o misiune in strainatate iar recurentul este persoana care avea calitatea de angajator al reclamantului la data depunerii cererii de decontare a calatoriei si totodata persoana care l-a detasat in misiune pe reclamant, astfel cum rezulta din inscrisurile de la dosar.
In ceea ce priveste celelalte motive de recurs formulate de recurentul Ministerului Afacerilor Interne acestea privesc insasi fondul pretentiilor intimatului reclamant motiv pentru care se impune analizarea acestora impreuna cu recursul formulat de recurentul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera.
Analizand recursul formulat de recurentul Ministerului Afacerilor Interne instanta a constatat urmatoarele:
Hotararea instantei de fond este legala si temeinica.
Astfel, instanta de control judiciar a constatat ca potrivit art. 16 alin. 1 lit. c) din Legea 121/2011 "personalul militar si civil participant la misiunile si operatiile prevazute la art. 2 alin. (1) beneficiaza, pe durata acestora, de : decontarea cheltuielilor de transport pentru o calatorie in tara si retur, la fiecare 6 luni de participare la misiune sau operatie, cu exceptia cazurilor in care cheltuielile au fost suportate de catre organismele internationale sub egida carora se executa misiunea sau operatia respectiva."
Articolul 27 teza I din acelasi act normativ statueaza ca "dispozitiile prezentei legi se aplica tuturor institutiilor publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala."
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca personalul din cadrul institutiilor publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala care participa la misiuni in strainatate dintre cele prevazute la art. 2 alin. (1) din Legea 121/2011 are dreptul la decontarea cheltuielilor de transport pentru o calatorie in tara si retur, la fiecare 6 luni de participare la misiune sau operatie, cu exceptia cazurilor in care cheltuielile au fost suportate de catre organismele internationale sub egida carora se executa misiunea sau operatia respectiva.
In speta, intimatul a fost angajat al unei institutii de ordine publica a Romaniei iar in aceasta calitate a participat la o misiune de mentinere a pacii sub egida O.N.U. Prin urmare, intimatul reclamant se incadreaza in ipoteza prevazuta de lege avand dreptul al decontarea cheltuielilor de transport pentru o calatorie in tara si retur, la fiecare 6 luni de participare la misiune sau operatie.
Nu se pot retine sustinerile recurentelor privind distinctia intre personalul militar si civil pe de o parte si politisti, pe de alta parte, si nici cele referitoare la distinctiile facute in Legea 284/2010 deoarece atat timp cat legea speciala care reglementeaza materia misiunilor in strainatate a anumitor categorii de persoane le confera acestora anumite drepturi nu se poate opera cu distinctiile la care a apelat legiuitorul intr-un alt act normativ.
Curtea a retinut ca din moment ce prin articolul 27 teza I din Legea 121/2011 legiuitorul a inteles sa extinda aplicabilitatea prevederilor acestei legi la toate institutiilor publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala nu se poate face aplicarea partiala a prevederilor acestei legi pentru personalul acestor din urma institutii atat timp cat legiuitorul nu a inteles sa excepteze expres de la aplicare anumite prevederi. Or, nimic nu l-ar fi impiedicat pe legiuitor sa statueze in mod expres ca drepturile prevazute la art. 16 alin. 1 lit. c din Legea 121/2011 nu se aplica decat personalului din cadrul Ministerului Apararii Nationale. Avand in vedere ca legiuitorul nu a prevazut o astfel de exceptare ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, adica unde legiuitorul nu distinge nici interpretului nu ii este permisa distinctia.
Pe de alta parte, in mod corect sustine intimatul ca in ipoteza in care s-ar considera ca prevederile Legii 121/2011 nu ii sunt aplicabile atunci inseamna ca detasarea sa a fost mentinuta in mod ilegal dupa aparitia acestui act normativ, ori recurentele nu contesta nici legalitatea detasarii, nici efectuarea cheltuielilor pretinse spre a fi decontate si nici cuantumul acestora.
In plus, instanta de control judiciar a retinut ca distinctia intre personal militar si civil este facuta in lege cu scopul de a cuprinde toate categoriile de personal existente in cadrul Ministerului Apararii Nationale si nu pentru a exclude categoria politistilor care nu exista in structura M.Ap.N. insa exista in cadrul M.A.I. Prin urmare, faptul ca la art. 16 din Legea 121/2011 legiuitorul a facut referire la personalul militar si cel civil trebuie interpretat in sensul ca legiuitorul a dorit sa cuprinda in sfera de reglementare toate categoriile de personal participante la misiuni din cadrul M.Ap.N. iar prin art. 27 a dorit sa extinda aplicabilitatea acestor prevederi la toate institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, fara ca in cazul acestor din urma institutii sa se mai mentina distinctia specifica personalului M.Ap.N.. Din contra, prevederile art. 27 trebuie intelese in sensul ca toate categoriile de personal din cadrul institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala beneficiaza de drepturile prevazute in Legea 121/2011.
Pe cale de consecinta, instanta a respins ca nefondate recursurile si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.