RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de impunere emisa de organul fiscal

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie de impunere emisa de organul fiscal.

- Art. 216 alin. 3 din O.G. nr. 72/ 2003
- Art. 102.5 din H.G. nr. 1050/2004
- Art. 215 alin. 5 din O.G. nr. 92/ 2003
- Pct. 9.3 si pct. 12.1 din Ordinul 519/2005 pentru aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea Titlului IX din OG nr. 92/2003
- Art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/ 2003

In conformitate cu prevederile art. 216 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si ale pct. 102.5 din HG nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aprobare a OG nr. 92/2003, prin decizia emisa de organul fiscal de solutionare a contestatiei se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatia in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare, fara a se putea stabili in sarcina contestatorului sume mai mari decat cele din actul desfiintat, acesta putand fi contestat potrivit legii.
Potrivit dispozitiilor art. 215 alin. 5 din acelasi cod: "(5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei", aceste dispozitii fiind completate de cele ale pct. 9.3 si pct. 12.1 din Ordinul nr. 519/2005 pentru aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea Titlului IX din OG nr. 92/2003, in conformitate cu care contestatia poate fi respinsa ca fiind fara obiect, in situatia in care sumele si masurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau daca prin reluarea procedurii administrative, luandu-se act de solutia pronuntata de instanta penala, se constata ca cererea ramane lipsita de obiect.
De asemenea, conform art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003: "Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii".
In speta, s-a retinut ca prin Decizia nr.xxxxx/22.09.2010 emisa de parata in solutionarea contestatiei formulata de reclamanta impotriva deciziilor de impunere nr. F-SM xxxxx/29.07.2009 si nr.xxxxx/29.07.2009 au fost desfiintate deciziile de impunere in cauza pentru suma de 17.088 lei (reprezentand impozit pe venit stabilit suplimentar in anul 2008 in suma de 15.229 lei, majorari de intarziere in suma de 15 lei, TVA in suma de 936 lei, majorari de intarziere aferente TVA in suma de 908 lei) si a fost respinsa ca fiind fara obiect contestatia pentru suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit.
 In conditiile in care, conform art.218 alin.2 Cod procedura fiscala, prin prezenta actiune in contencios administrativ instanta este chemata sa se pronunte asupra legalitatii Deciziei nr. xxxxx/22.09.2010, temeinicia motivelor de nelegalitate invocate de reclamanta a fost analizata, justificat, de catre judecatorul fondului, prin prisma considerentelor retinute de organul de solutionare a contestatiei.
Astfel, din cuprinsul deciziei de solutionare a contestatiei a rezultat ca obiectul acesteia il reprezinta obligatii fiscale in suma totala de 30.800 lei compusa din: TVA in suma de 936 lei stabilita suplimentar prin decizia de impunere nr. F-SM xxxxx/29.07.2009, majorarile aferente in suma de 908 lei, impozit pe venit in suma de 15.229 lei stabilit suplimentar pentru anul fiscal 2008 prin decizia de impunere nr. F-SM xxxxx/29.07.2009 cu majorarile de intarziere aferente in suma de 15 lei, precum si suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit pentru anul 2005, ce nu a facut obiectul celor doua decizii de impunere contestate.
S-a mai retinut din actele dosarului ca reclamanta a formulat precizare la contestatie prin care a invederat contestarea sumei totale de 38.889 lei (fila nr.132), insa reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate in acest sens si nu a solicitat obligarea paratei la solutionarea contestatiei pentru suma totala de 38.889 lei, precum si ca desfiintarea deciziilor de impunere contestate pentru obligatiile fiscale in suma totala de suma de 17.088 lei a fost luata de parata in considerarea documentelor anexate de reclamanta si a argumentelor expuse prin contestatie, masura intemeindu-se pe dispozitiile art.216 alin.3 din OG nr.92/2003.
Este corecta aprecierea instantei de fond in sensul ca reclamanta nu motiveaza in ce consta nelegalitatea masurii dispusa la pct.1 din Decizia nr. xxxxx/ 22.09.2010, respectiv desfiintarea deciziilor de impunere, prezentand argumente de fond referitoare la gresita stabilire a obligatiilor fiscale de catre organul de inspectie fiscala. Ori tocmai aceste argumente si documentele justificative la care face trimitere reclamanta au determinat organul fiscal sa procedeze, in aplicarea prevederilor art. 216 alin. 3 din OG nr. 92/2003 si ale pct. 102.5 din HG nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aprobare a OG nr. 92/2003 la desfiintarea actelor administrative fiscale, in masura contestarii lor, urmand o verificare a aceleiasi perioade si a aceluiasi obiect al contestatiei pentru care s-a emis decizia, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente si, evident, intocmirea unui nou act administrativ fiscal.
Solutia organului fiscal de solutionare a contestatiei de desfiintare a deciziilor de impunere pentru suma de 17.088 lei (reprezentand impozit pe venit suplimentar in anul 2008, in suma de 15.229 lei; majorari de intarziere in suma de 15 lei; TVA stabilit suplimentar in suma de 936 lei si majorari de intarziere aferente TVA in suma de 9089 lei) a fost pronuntata pentru ca sustinerile reclamantei din cuprinsul contestatiei au fost considerate ca pot avea influenta asupra cuantumului obligatiilor fiscale stabilite suplimentar in sarcina sa, impunandu-se analizarea unor documente de catre organele fiscale precum : Situatia cuprinzand amortizarea 2006-2008, Registrul inventar la data de 10.02.2006-31.12.2008, actele aditionale la contractele de asistenta juridica, jurnalele de vanzari cumparari, analiza in urma careia activitatea agentului economic sa fie reflectata cat mai fidel, iar obligatiile fiscale pe care recurenta la datoreaza bugetului de stat sa fie corect stabilite.
Referitor la modul de solutionare a contestatiei pentru suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit aferent anului 2005, respinsa ca fiind fara obiect, este corecta constatarea organului fiscal in sensul ca aceasta suma nu a fost stabilita prin Deciziile de impunere nr. F-SM xxxxx/ 29.07.2009 si nr. xxxxx/ 29.07.2009. Impozitul pe venit aferent anului 2005 nu a constituit obiectul inspectiei fiscale efectuate in anul 2009 ci a celei realizate in 2007.
De asemenea, instanta de fond a retinut, justificat, ca obligatiile fiscale stabilite cu titlu de impozit pe profit pentru anii 2006-2007, asa cum s-a aratat mai sus, nu au constituit obiectul verificarii organului de solutionare a contestatiei si prin urmare legalitatea acestora nu poate fi cercetata direct de catre instanta.

Decizia nr. 3897/CA/28.11.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 2769/83/CA/2011 - R

Prin Sentinta nr. 1794/CA/10.06.2014 Tribunalul S. M. a respins actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul L. Z.D., N. T. - CABINETE DE AVOCAT ASOCIATE, cu sediul in S. M., in contradictoriu cu parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C.-N.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost supus unei inspectii fiscale partiale privind modul de calculare, evidentiere si virare a impozitelor si taxelor datorate, aferente perioadei 01.01.2006-31.12.2008, constatarile organului de control fiind inserate in Raportul de inspectie fiscala nr.xxxxx/29.07.2009, in baza caruia au fost emise Deciziile de impunere nr. F-SM xxxxx/ 29.07.2009 si nr.xxxxx/ 29.07.2009.
Prin Decizia nr. xxxxx/ 22.09.2010 emisa de parata in solutionarea contestatiei formulata de reclamanta impotriva deciziilor de impunere nr. F-SM xxxxx/ 29.07.2009 si nr. xxxxx/ 29.07.2009 au fost desfiintate deciziile de impunere in cauza pentru suma de 17.088 lei (reprezentand impozit pe venit stabilit suplimentar in anul 2008 in suma de 15.229 lei, majorari de intarziere in suma de 15 lei, TVA in suma de 936 lei, majorari de intarziere aferente TVA in suma de 908 lei) si a respins ca fiind fara obiect contestatia pentru suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit.
 In conditiile in care conform art.218 alin.2 C. proc. fisc. prin prezenta actiune in contencios administrativ instanta este chemata sa se pronunte asupra legalitatii Deciziei nr. xxxxx/ 22.09.2010, temeinicia motivelor de nelegalitate invocate de reclamant vor fi analizate prin prisma considerentelor retinute de organul de solutionare a contestatiei.
Din cuprinsul deciziei de solutionare a contestatiei rezulta ca obiectul acesteia il reprezinta obligatii fiscale in suma totala de 30.800 lei compusa din: TVA in suma de 936 lei stabilita suplimentar prin decizia de impunere nr. F-SM xxxxx/ 29.07.2009, majorarile aferente in suma de 908 lei, impozit pe venit in suma de 15.229 lei stabilit suplimentar pentru anul fiscal 2008 prin decizia de impunere nr. F-SM xxxxx/ 29.07.2009 cu majorarile de intarziere aferente in suma de 15 lei, precum si suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit pentru anul 2005, ce nu a facut obiectul celor doua decizii de impunere contestate.
S-a mai retinut din actele dosarului ca reclamanta a formulat precizare la contestatie prin care a invederat contestarea sumei totale de 38.889 lei (fila nr.132), insa reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate in acest sens si nu a solicitat obligarea paratei la solutionarea contestatiei pentru suma totala de 38.889 lei
Desfiintarea deciziilor de impunere contestate pentru obligatiile fiscale in suma totala de suma de 17.088 lei a fost luata de parata in considerarea documentelor anexate de reclamanta si a argumentelor expuse prin contestatie, masura intemeindu-se pe dispozitiile art. 216 alin.3 din OG nr. 92/2003.
Reclamantul nu a motivat in ce consta nelegalitatea masurii dispusa la pct.1 din Decizia nr. xxxxx/ 22.09.2010, prezentand argumente de fond referitoare la gresita stabilire a obligatiilor fiscale de catre organul de inspectie fiscala. Ori tocmai aceste argumente si documentele justificative la care face trimitere reclamantul au determinat organul fiscal sa procedeze la desfiintarea actelor administrative fiscale, in masura contestarii lor.
Reclamantul a invederat ca e eronata decizia in privinta majorarilor de intarziere aferente impozitului pe venit suplimentar in anul 2008, deoarece acestea ar fi mult mai mare, insa aceasta sustinere este nefondata, in cuprinsul raportului de inspectie fiscala, respectiv fila nr.23 a raportului, aratandu-se ca pentru neachitarea in termen a diferentei de plata a impozitului pe venit in anul 2008 in suma de 15.229 lei s-au calculat majorari de intarziere in suma de 15 lei, iar nu mai mult, dupa cum apreciaza reclamantul. Prin urmare, nu are temei afirmatia reclamantului potrivit careia pana la solutionarea contestatiei dobanzile si majorarile de intarziere au fost calculate la intreaga suma pentru care a fost emisa decizia de impunere, intrucat accesoriile au fost stabilite distinct pentru fiecare obligatie fiscala principala retinuta a fi datorata.
Referitor la modul de solutionare a contestatiei pentru suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit, respinsa ca fiind fara obiect, dupa cum corect a retinut organul de solutionare a contestatiei, aceasta suma nu a fost stabilita prin Deciziile de impunere nr. F-SM xxxxx/ 29.07.2009 si nr. xxxxx/ 29.07.2009. Impozitul pe venit aferent anului 2005 nu a constituit obiectul inspectiei fiscale efectuate in anul 2009 ci a celei realizate in 2007 (filele nr. 105-110 din dosar).
Prin urmare, in raport de modul de solutionare a contestatiei administrative formulate de catre reclamant, argumentele sale privitoare la nelegala stabilire a taxei pe valoarea adaugata si a impozitului pe venit pentru anul fiscal 2008 prin deciziile de impunere atacate se prezinta a nefondate, cata vreme acestea au fost desfiintate, organul de inspectie fiscala urmand a reverifica perioada impozabila prin analizarea documentelor suplimentare prezentate de reclamant, respectiv actele aditionale la contractele de asistenta juridica, jurnalele de vanzari-cumparari, registrul inventar la data de 10.02.2006 - 31.12.2008 si situatia privind amortizarea in perioada 2006-2008.
Obligatiile fiscale stabilite cu titlu de impozit pe profit pentru anii 2006-2007, asa cum s-a aratat mai sus, nu au constituit obiectul verificarii organului de solutionare a contestatiei si prin urmare legalitatea acestora nu poate fi cercetata direct de catre instanta.
Pentru considerentele ce preced, instanta a apreciat ca Decizia nr. xxxxx/ 22.09.2010 emisa de parata este legala si prin urmare, constatand caracterul neintemeiat al actiunii in contencios administrativ formulata de reclamant, in temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin.2 Cod proc. fiscala, instanta a respins actiunea.
Impotriva acestei sentinte, in termen si legal timbrat, a declarat recurs reclamantul, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei recurate si pe cale de consecinta, sa se dispuna anularea in parte a Deciziei nr. xxxxx din 22.09.2010 privind solutionarea contestatiei, admiterea contestatiei si, pe cale de consecinta, in temeiul art. 18 alin. 1) din Legea 554/2004, anularea Deciziei de impunere nr. xxxxx/29.07.2009, respectiv anularea Deciziei de impunere nr. xxxxx/29.07.2009 si obligarea paratei la restituirea sumelor incasate nelegal, cu dobanzile fiscale aferente prevazute de Codul de procedura fiscala calculate de la data incasarii obligatiilor fiscale necuvenite si pana la data efectiva a platii,cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata ca a fost supusa unui control fiscal efectuat de Serviciul de Inspectie Fiscala - Persoane fizice 2 din cadrul DGFP S. M.. Obiectul controlului a constituit verificarea modului de calcul a impozitului pe venit pe perioada 01.01.2006 - 31.12.2008, TVA-ului pe perioada 01.03.2007 - 30.06.2009 si a impozitului pe venitul din salarii si contributii pe perioada 01.01.2007 -30.06.2009. La finalizarea verificarilor efectuate a fost intocmit Raportul de inspectie fiscala cu nr. xxxxx din 29.07.2009, iar in baza acestuia au fost emise Decizia de impunere nr. xxxxx/29.07.2009 respectiv Decizia de impunere nr. xxxxx/29.07.2009.
Prin decizia de impunere cu xxxxx emisa de intimata parata in data de 29.07.2009, s-au stabilit obligatii de plata suplimentare dupa cum urmeaza: diferenta de impozit pe venitul net anual aferent anului 2006 stabilita suplimentar in suma de 2.344 lei si obligatii fiscale accesorii de plata in suma de 1.350 lei; diferenta de impozit pe venitul net anual aferent anului 2007 stabilita suplimentar in suma de 6.941 lei si obligatii fiscale accesorii de plata in suma de 1.443 lei; diferenta de impozit pe venitul net anual aferent anului 2008 stabilita suplimentar in suma de 15.229 lei si obligatii fiscale accesorii de plata in suma de 15 lei; cuantumul total al obligatiilor de plata suplimentare rezultate din impozitul pe venit fiind de 24.514 lei la care se adauga obligatii fiscale accesorii in suma de 2.808 lei.
Prin decizia de impunere cu xxxxx emisa de intimata parata in data de 29.07.2009, s-au stabilit obligatii de plata reprezentand taxa pe valoare adaugata stabilita suplimentar pe perioada verificata 01.03.2007 - 30.06.2009, in suma de 936 lei la care se adauga majorari de intarziere in suma 908 lei stabilite pe perioada 26.10.2007-29.07.2009.
Impotriva deciziilor de impunere mentionate anterior, recurenta a formulat, in conformitate cu dispozitiile art. 7 din Legea 554/2004, contestatia ce a fost inregistrata la D.G.F.P. S. M. sub nr. xxxxx/ 01.09.2009, prin care a solicitat anularea in parte a acestora.
Prin contestatia formulata s-a contestat si suma de 13.712 lei care a fost retinuta de organele fiscale (platita de recurenta reclamanta), fara a exista o decizie de impunere emisa in acest sens, desi prin raportul de inspectie fiscala nr. xxxxx/ 26.07.2007 s-a prevazut expres faptul ca aceasta suma a fost eronat stabilita.
Contestatia a fost solutionata de catre intimata-parata prin decizia nr. xxxxx/ 22.09.2010, prin care a desfiintat in parte deciziile de impunere mentionate anterior, emise in baza constatarilor din raportul de inspectie fiscala cu nr. xxxxx din 29.07.2009, pentru suma de 17.088 lei reprezentand: impozit pe venit stabilit suplimentar in anul 2008 in suma de 15.229 lei; majorari de intarziere in suma de 15 lei; TVA stabilit suplimentar in suma de 936 lei; majorari de intarziere aferente TVA in suma de 908 lei.
Totodata, prin decizia de solutionare a contestatiei s-a respins ca fiind fara obiect contestatia formulata de recurenta pentru suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit.
Astfel, desi in urma emiterii deciziei privind solutionarea contestatiei, recurenta-reclamanta avea obligatii fiscale totale de plata in suma de 10.234 lei, aceasta a fost obligata la plata sumei de 23.699 lei la care au fost adaugate dobanzi si majorari, sume care au fost achitate de catre recurenta.
Impotriva deciziei prin care a fost solutionata contestatia cu nr. xxxxx/ 22.09.2010 respectiv a deciziilor de impunere cu nr. xxxxx/ 29.07.2009 si nr. xxxxx/ 29.07.2009, recurenta a formulat actiunea in contencios administrativ ce a format obiectul dosarului cu nr. 2769/ 83/ 2011 al Tribunalului S. M., prin care a solicitat: anularea in parte a deciziei privind solutionarea contestatiei, ca netemeinica si nelegala, admiterea contestatiei si, anularea deciziilor de impunere, obligarea paratei la restituirea sumelor incasate nelegal, cu dobanzile fiscale aferente prevazute de Codul de procedura fiscala calculate de la data incasarii obligatiilor fiscale necuvenite si pana la data efectiva a platii.
Pe parcursul solutionarii actiunii in contencios administrativ, avand in vedere neconcordantele intre sumele datorate de recurenta si sumele retinute de catre intimata parata, la cererea recurentei s-a incuviintat proba cu expertiza fiscala.
Obiectivele raportului de expertiza propuse de recurenta reclamanta, au fost urmatoarele: daca cele retinute in Raportul de inspectie fiscala nr. xxxxx din data de 29.07.2009 in ceea ce priveste TVA stabilit pentru anii 2007-2008-2009, sunt temeinice si legale, raportat pe de o parte la starea de fapt, iar pe de alta parte la actele si documentele puse la dispozitia organului de control; daca cele retinute in Raportul de inspectie fiscala nr. xxxxx din data de 29.07.2009 in ceea ce priveste impozitul pe venit aferent anilor 2005 -2006 - 2007 - 2008 sunt temeinice si legale, raportat pe de o parte la starea de fapt, iar pe de alta parte la actele si documentele puse la dispozitia organului de control; efectele constatarilor in privinta sumelor cuprinse in decizia atacata; sumele incasate de catre parata in mod necuvenit.
Din raportul de expertiza fiscala administrat in cauza, rezulta in mod fara echivoc faptul ca aspectele invocate de recurenta prin contestatia impotriva deciziilor de impunere se confirma, intimata - parata stabilind in mod nelegal obligatii fiscale in sarcina recurentei.
In privinta impozitului datorat de catre recurenta, din probele administrate rezulta in mod fara echivoc faptul ca: in mod nelegal s-a stabilit un impozit suplimentar aferent anului 2005 in suma de 11.154 lei, ca un impozit in plus fata de suma de 12.912 lei declarata initial de contribuabil si, implicit, in mod nelegal au fost stabilite accesorii la aceasta suma; in mod nelegal s-a stabilit un impozit suplimentar aferent anului 2007 in suma de 1,548 lei, prin impozitarea unor venituri care nu ar fi aparut in evidenta contribuabilului si, implicit, in mod nelegal au fost stabilite accesorii in suma de 322 lei.
Astfel, pentru a se stabili cu certitudine sumele nedatorate si achitate de catre recurenta-reclamanta si implicit accesoriile la aceste sume, la termenul de judecata din 19.11.2013, aceasta a formulat o cerere in probatiune, prin care a solicitat in baza prevederilor 172 din Cod procedura civila, ca instanta de fond sa puna in vedere intimatei parate sa depuna la dosarul cauzei calculul accesoriilor, in detaliu, stabilite in sarcina recurentei, intocmite in perioada 2005 - 2008, respectiv sa arate modalitatea in care s-a operat stingerea obligatiilor fiscale din platile efectuate de catre recurenta.
Motivul pentru care s-a formulat aceasta cerere in probatiune a constat in faptul ca parata intimata nu a comunicat deciziile de calcul accesorii respectiv deciziile privind stingerea creantelor fiscale.
Desi cererea in probatiune a fost incuviintata, cu ocazia termenului de judecata din data de 03.06.2014, instanta de fond a decis sa revina asupra acestei probe, respectiv a decis ca probatoriul administrat in cauza este suficient pentru solutionarea acesteia, faza probatiunii fiind inchisa.
Ulterior, prin Sentinta civila cu nr. 1794/2014/CA pronuntata in data de 10.06.2014, in dosar nr. 2769/83/2011 aflat pe rolul Tribunalului S. M., instanta de fond a dispus respingerea actiunii in contencios administrativ ce face obiectul cauzei.
Sentinta nr. 1794/2014/CA din 10.06.2014, pronuntata de Tribunalul S. M. este nelegala din urmatoarele considerente:
Din motivarea sentintei pronuntate rezulta ca instanta de fond a interpretat gresit actul dedus judecatii.
In acest sens, in mod netemeinic si nelegal instanta de fond a retinut faptul ca "obligatiile fiscale stabilite cu titlu de impozit pe profit pentru anii 2006-2007, asa cum s-a aratat mai sus, nu au constituit obiectul verificarii organului de solutionare a contestatiei si prin urmare legalitatea acestora nu poate fi cercetata direct de catre instanta."
Contrar celor retinute de instanta, prin decizia de impunere cu xxxxx emisa de intimata parata in data de 29.07.2009, s-au stabilit obligatii de plata suplimentare dupa cum urmeaza:
-diferenta de impozit pe venitul net anual aferent anului 2006 stabilita suplimentar in suma de 2.344 lei si obligatii fiscale accesorii de plata in suma de 1.350 lei;
-diferenta de impozit pe venitul net anual aferent anului 2007 stabilita suplimentar in suma de 6.941 lei si obligatii fiscale accesorii de plata in suma de 1.443 lei;
-diferenta de impozit pe venitul net anual aferent anului 2008 stabilita suplimentar in suma de 15.229 lei si obligatii fiscale accesorii de plata in suma de 15 lei.
Totodata prin actiunea in contencios recurenta a contestat obligatiile fiscale stabilite ca diferenta de impozit pe venitul net anual aferent anului 2006 respectiv anului 2007, motivand totodata considerentele pentru care apreciaza ca aceste obligatii fiscale au fost stabilite in mod nelegal.
Sentinta pronuntata nu cuprinde motivele pe care se sprijina.
In urma verificarilor efectuate de echipa de control fiscal a fost intocmit Raportul de inspectie fiscala cu nr. xxxxx din 29.07.2009, iar in baza acestuia au fost emise Decizia de impunere nr. xxxxx/ 29.07.2009 respectiv Decizia de impunere nr. xxxxx/ 29.07.2009.
Recurenta a fost obligata la plata sumelor stabilite prin titlurile executorii mentionate anterior respectiv la plata accesoriilor aferente aceste sume inainte de a fi solutionata plangerea prealabila formulata de aceasta.
La o analiza de ansamblu a deciziei privind solutionarea contestatiei cu nr. xxxxx/ 22.09.2010 se poate constata faptul ca aceasta a fost emisa dupa aproximativ un an si doua luni de la emiterea deciziilor de impunere (29.07.2009).
Pana la data prezentei cereri de recurs, intimata parata nu a restituit reclamantei sumele achitate de aceasta, nici macar cele care insasi intimata parata a retinut ca au stabilite in mod nelegal prin decizia privind solutionarea contestatiei cu nr. xxxxx/ 22.09.2010.
Prin actiunea in contencios administrativ recurenta a solicitat obligarea paratei la restituirea sumelor incasate nelegal, cu dobanzile fiscale aferente prevazute de Codul de procedura fiscala calculate de la data incasarii obligatiilor fiscale necuvenite si pana la data efectiva a restituirii.
Cu privire la acest capat de cerere, instanta de fond a omis sa se pronunte, in dispozitivul sentintei neexistand nicio precizare cu privire la acest capat de cerere.
Analizand motivarea sentintei recurate, se poate constata faptul ca instanta nu a aratat motivele de fapt si de drept care a condus la solutia pronuntata.
Sentinta pronuntata este lipsita de temei legal si data cu incalcarea dispozitiilor legale.
A. in ceea ce priveste suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit, respinsa ca fiind fara obiect prin decizia de solutionare a contestatiei.
Instanta de fond a retinut urmatoarele "referitor la modul de solutionare a contestatiei pentru suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit, respinsa ca fiind fara obiect, dupa cum corect a retinut organul de solutionare a contestatiei, aceasta suma nu a fost stabilita prin Deciziile de impunere nr. F-SM xxxxx/29.07.2009 si nr. xxxxx/29.07.2009. impozitul pe venit aferent anului 2005 nu a constituit obiectul inspectiei fiscale efectuate in anul 2009 ci a celei realizate in 2007 (filele nr. 105-110 din dosar).
Contrar celor retinute de instanta, pentru suma de 13.712 lei nu a fost emis un titlu executoriu, aceasta suma fiind stabilita ca fiind retinuta in mod nelegal chiar de catre intimata parata prin Raportul de inspectie fiscala cu nr. xxxxx din 29.07.2009.
Astfel, avand in vedere ca Raportul de inspectie fiscala cu nr. xxxxx din 29.07.2009 sta la baza emiterii deciziilor de impunere rezulta faptul ca acestea au fost emise in mod nelegal, organele de control fiscal avand obligatia de a compensa aceste sume.
B. In ceea ce priveste dobanzile si majorarile de intarziere, instanta de fond a retinut urmatoarele "prin urmare, nu are temei afirmatia reclamantului potrivit careia pana la solutionarea contestatiei dobanzile si majorarile de intarziere au fost calculate la intreaga suma pentru care a fost emisa decizia de impunere, intrucat accesoriile au fost stabilite distinct pentru fiecare obligatie fiscala principala retinuta a fi datorata."
Pentru a se stabili cu certitudine sumele nedatorate si achitate de catre recurenta-reclamanta si implicit accesoriile la aceste sume, la termenul de judecata din 19.11.2013, aceasta a formulat o cerere in probatiune, prin care a solicitat in baza prevederilor 172 din Cod procedura civila, ca instanta de fond sa puna in vedere intimatei parate sa depuna la dosarul cauzei calculul accesoriilor, in detaliu, stabilite in sarcina recurentei, intocmite in perioada 2005 - 2008, respectiv sa arate modalitatea in care s-a operat stingerea obligatiilor fiscale din platile efectuate de catre recurenta.
Pana la data prezentei cereri de recurs, intimata parata nu a restituit reclamantei sumele achitate de aceasta, nici macar cele care insasi intimata parata a retinut ca au stabilite in mod nelegal prin decizia privind solutionarea contestatiei cu nr. xxxxx/ 22.09.2010, iar raportat la acest aspect rezulta faptul ca aceasta cerere in probatiune este concludenta si utila solutionarii prezentei cauze.
Utilitatea probei rezulta si raportat la faptul ca, prin actiunea in contencios administrativ recurenta a solicitat obligarea paratei la restituirea sumelor incasate nelegal, cu dobanzile fiscale aferente prevazute de Codul de procedura fiscala calculate de la data incasarii obligatiilor fiscale necuvenite si pana la data efectiva a restituirii.
Faptul ca anumite sume au fost incasate de catre parata intimata in mod nelegal nu a fost contestat de aceasta, iar pentru a se stabili dobanzile fiscale prevazute de Codul de procedura fiscala, calculate de la data incasarii obligatiilor fiscale necuvenite si pana la data efectiva a restituirii era necesara administrarea acestei probe.
Prin urmare, in mod nelegal instanta de fond a decis sa revina asupra acestei probe.
In drept, dispozitiile art. 312 alin 1) din vechiul Cod procedura civila, art. 304 pct. 7, 8 si 9 din vechiul Cod procedura civila
Prin intampinarea inregistrata la instanta la data de 22. 09. 2014 intimata solicita respingerea recursului declarat de catre reclamant si pe cale de consecinta mentinerea ca temeinica si legala hotararea instantei de fond privind respingerea actiunii.
In motivare arata ca, prin sentinta civila nr. 1794/ 10.06.2014 pronuntata de catre Tribunalul S. M. in dosar nr. 2769/ 83/ 2011, in mod judicios instanta de fond a retinut ca "in raport de modul de solutionare a contestatiei administrative formulate de catre reclamant argumentele sale privitoare la nelegala stabilire a taxei de valoare adaugata si a impozitului pe venit pentru anul fiscal 2008 prin deciziile de impunere atacate se prezinta a fi nefondate. "
In ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata, confruntandu-se Jurnalul de vanzari cu TVA colectat cuprins in deconturile de TVA, s-a constatat neconcordanta intre acestea, dupa cum urmeaza:
Conform deconturilor de TVA inregistrate la D.G.F.P. S. M., s-a inregistrat TVA colectat in suma de 37.458 lei si nu de 37.072 lei cum sustine contribuabilul rezultand astfel diferenta de 386 lei.
Conform deconturilor de TVA inregistrate la D.G.F.P. S. M., s-a inregistrat TVA deductibil in suma de 24.735 lei, iar in urma controlului a reiesit un TVA deductibil in suma de 23.344 lei si nu in suma de 26.682 lei cum sustine contribuabilul ca ar reiesi din jurnalele de cumparari, rezultand astfel o diferenta de 3.338 lei.
Conform deconturilor de TVA inregistrate la D.G.F.P. S. M., contribuabilul a inregistrat TVA colectat in suma de 109.447 lei iar in urma controlului a reiesit un TVA deductibil in suma de 110.876 lei si nu in suma de 110.392 lei cum sustine contribuabilul ca ar reiesi din jurnalele de cumparari, rezultand astfel o diferenta de 484 lei.
Conform deconturilor de TVA inregistrate la D.G.F.P. S. M., contribuabilul a inregistrat TVA deductibil in suma de 75.495 lei, iar in urma controlului a reiesit un TVA deductibil in suma de 70.623 lei, si nu in suma de 75.961 lei cum sustine contribuabilul ca ar reiesi din jurnalele de cumparari, rezultand astfel o diferenta de 5.338 lei.
Prin cele de mai sus au fost incalcate urmatoarele prevederi legale din Legea 571/2003 privind Codul fiscal - forma aplicabila la 31.12.2007: art. 134 al. (l) Faptul generator al taxei reprezinta faptul prin care sunt realizate conditiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei. Taxa pe valoarea adaugata devine exigibila atunci cand autoritatea fiscala devine indreptatita, in baza legii, la un moment dat, sa solicite taxa pe valoarea adaugata de la platitorii taxei, chiar daca plata acesteia este stabilita prin lege la o alta data.
(2) Faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibila, la data livrarii de bunuri sau la data prestarii de servicii, cu exceptiile prevazute in prezentul titlu. (3) Livrarile de bunuri si prestarile de servicii, altele decat cele prevazute la art. 128 alin. (3) lit. a) si art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectueaza continuu, dand loc la decontari sau plati succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrica si altele asemenea, se considera ca sunt efectuate in momentul expirarii perioadelor la care se refera aceste decontari sau plati. (4) Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator si intervine: la data la care este emisa o factura fiscala, inaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii; la data incasarii avansului, in cazul in care se incaseaza avansuri inaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii. Se excepteaza de la aceasta prevedere avansurile incasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, si orice avansuri incasate pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata sau care nu sunt in sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se intelege incasarea partiala sau integrala a contravalorii bunurilor sau serviciilor, inaintea livrarii, respectiv a prestarii. (6) Prin derogare de la alin. (5), in cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata sa intervina la data livrarii bunului imobil, in conditii stabilite prin norme.
Persoanele impozabile, inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, au urmatoarele obligatii din punct de vedere al evidentei operatiunilor impozabile: sa tina evidenta contabila potrivit legii, astfel incat sa poata determina baza de impozitare si taxa pe valoarea adaugata colectata pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii efectuate, precum si cea deductibila aferenta achizitiilor; sa asigure conditiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informatiilor si conducerea evidentelor prevazute de reglementarile in domeniul taxei pe valoarea adaugata; sa furnizeze organelor fiscale toate justificarile necesare in vederea stabilirii operatiunilor realizate atat la sediul principal, cat si la subunitati; sa contabilizeze distinct veniturile si cheltuielile rezultate din operatiunile asocierilor in participatiune. Drepturile si obligatiile legale privind taxa pe valoarea adaugata revin asociatului care contabilizeaza veniturile si cheltuielile, potrivit contractului incheiat intre parti. La sfarsitul perioadei de raportare, veniturile si cheltuielile, inregistrate pe naturi, se transmit pe baza de decont fiecarui asociat, in vederea inregistrarii acestora in contabilitatea proprie. Sumele decontate intre parti fara respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adaugata, in cotele prevazute de lege.
Persoanele inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata trebuie sa intocmeasca si sa depuna la organul fiscal competent, pentru fiecare perioada fiscala, pana la data de 25 a lunii urmatoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxa pe valoarea adaugata, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finantelor Publice. Operatiunile prevazute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidentiate in decontul de taxa pe valoarea adaugata atat ca taxa colectata, cat si ca taxa deductibila.
Prevederile art. 145, alin.(l), (3), lit. a) si (8), lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal precizeaza:
(1) Dreptul de deducere ia nastere la momentul exigibilitatii taxei.
(2) Orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul urmatoarelor operatiuni:
a) operatiuni taxabile: "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere, in functie de felul operatiunii, cu unul din urmatoarele documente: a) pentru taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa ii fie livrate, si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa ii fie prestate de o alta persoana impozabila, cu factura fiscala, care cuprinde informatiile prevazute la art. 155 alin. (8), si este emisa pe numele persoanei de catre o persoana impozabila inregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata. ".
Cu privire la veniturile ce nu au putut fi identificate, la data verificarii efectuate, echipa de inspectie fiscala, din verificarea documentelor contabile puse la dispozitia organului fiscal, a constatat ca, acele venituri in suma de 9.673 lei nu au fost incluse in Registrul Jurnal de Incasari si Plati, la rubrica de incasari, drept pentru care s-au majorat veniturile cu suma respectiva. Veniturile neinregistrate in suma de 9.673 lei reprezinta incasari (conform invoice no. 14/2007).
Referitor la suma de 95.176 lei reprezentand cheltuieli nedeductibile aferente exercitiului fiscal 2008, suma de 30.180 lei reprezentand cheltuieli de deplasare, dupa cum urmeaza: suma de 6.982 lei, reprezentand "cazare 6 nopti, diurna, cheltuieli diverse" in Kleindorf - Austria, in perioada 06.01.2008 - 13.01.2008", conform ord. 1/05.01.2008; suma de 3.634 lei, reprezentand "cazare 3 nopti, diurna, cheltuieli diverse", consultanta juridica la Willemen Groep NV Boerenkrigstraat 133 2800 Mechelen, in perioada 21.02.2008 - 25.02.02.2008", conform ord. 4/01.02.2008; suma de 3.672 lei, reprezentand "cazare 3 nopti, diurna, cheltuieli diverse", consultanta juridica la Willemen Groep NV Boerenkrigstraat 133 2800 Mechelen, in perioada 03.06.2008 - 07.06.2008 ", conform ord. 6/02.06.2008; suma de 5.623 lei, reprezentand " cazare 2 nopti, diurna, cheltuieli diverse", consultanta juridica la Plantrans Handels und Projekt Gmbh, A-9831 Plattach, Kleindorf 44, in perioada 13.06.2008 - 16.06.2008, conform ord.7/12.06.2008; suma de 3.557 lei, reprezentand "cazare 3 nopti, diurna, cheltuieli diverse", consultanta juridica la Plantrans Handels und Projekt Gmbh, A-9831 Plattach, Kleindorf 44, in perioada 21.07.2008 - 25.07.2008, conform ord/8/21.07.2008; suma de 3.674 lei, reprezentand "cazare 3 nopti, diurna, cheltuieli diverse", consultanta juridica la Plantrans Handels und Projekt Gmbh, A-9831 Plattach, Kleindorf 44, in perioada 22.09.2008 - 25.09.2008, conform ord. 9/21.09.2008; suma de 3.038 lei, reprezentand "bilete externe 2 buc", conform facturii 0014060/12.06.2008 emisa de Tarom S.A, fara a exista ordin de deplasare; suma de 3.751 lei, reprezentand "tichet extern avion Budapesta-Amstredam-Budapesta, cazare Amsterdam, perioada 29.08.2008-02.09.2008", conform facturii 712/19.08.2008 emisa de United Corporation S.R.L., fara a exista ordin de deplasare.
Referitor la cheltuielile sus mentionate, toate contractele de asistenta juridica incheiate intre Cabinet Individual de Avocat Dicu Levente Zsolt si clienti prevad ca: "cheltuielile aferente vor fi suportate de catre clienti, separat de plata onorariului".
Avand in vedere cele de mai sus, organul de control a considerat ca, cheltuielile de deplasare in strainatate au fost suportate de catre clienti si nu de catre reclamant, ori acesta nu a prezentat documente justificative pentru aceste cheltuieli.
In conformitate cu prevederile art. 48, alin. 4, lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare:
Art. 48, alin.4. lit. a) "Conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt: sa fie efectuate in cadrul activitatilor desfasurate in scopul realizarii venitului, justificate prin documente."
Contribuabilul a inregistrat in cursul anului 2008 investitii in suma de 54.807 lei. Contribuabilul sustine ca "aceasta suma reprezinta cheltuieli curente de intretinere si nicidecum cheltuieli de investitii". Echipa de inspectie fiscala a considerat ca "servicii lucrari de instalatii, usi de interior, geam termopan, corpuri de iluminat, montaj instalatii ascunse in tavan respectiv marfuri" nu sunt lucrari de reparatii ci investitii. Ori, materialele evidentiate pe cheltuieli deductibile nu sunt in realitate pentru intretinere ci pentru modernizare rezultand o imbunatatire a parametrilor tehnico-functionali ai imobilului. Nu se poate vorbi despre cheltuieli de intretinere si igienizare a spatiului in care isi desfasoara activitatea cabinetul, analizand cuantumul acestor cheltuieli si natura lor precum si din punct de vedere al intinderii lor pe o durata de 3 ani.
In conformitate cu prevederile art. 48, pct.(4) lit. c) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare pana la data de 31.12.2006:
(4) Conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
c) sa respecte regulile privind amortizarea, prevazute in titlul II, dupa caz Conform L571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, art.24, "(V Cheltuielile aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalarii sau imbunatatirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereaza din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizarii potrivit prevederilor prezentului articol"
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;
b) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului;
c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Pentru imobilizarile corporale care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizarii se are in vedere valoarea intregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intra in structura unui activ corporal, a caror durata normala de utilizare difera de cea a activului rezultat, amortizarea se determina pentru fiecare componenta in parte.
(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a) investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea;
b) mijloacele fixe puse in functiune partial, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca imobilizare corporala; acestea se cuprind in grupele in care urmeaza a se inregistra, la valoarea rezultata prin insumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investitiile efectuate pentru descoperta in vederea valorificarii de substante minerale utile, precum si pentru lucrarile de deschidere si pregatire a extractiei in subteran si la suprafata;
d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate in bunuri noi, de natura celor apartinand domeniului public, precum si in dezvoltari si modernizari ale bunurilor aflate in proprietate publica;
f) amenajarile de terenuri.
(5) Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se intelege:
a) costul de achizitie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
b) costul de productie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de catre contribuabil;
c) valoarea de piata, pentru mijloacele fixe dobandite cu titlu gratuit.
(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determina conform urmatoarelor reguli:
a) in cazul constructiilor, se aplica metoda de amortizare liniara;
(7) In cazul metodei de amortizare liniara, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniara la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil.
Cota de amortizare liniara se calculeaza raportand numarul 100 la durata normala de utilizare a mijlocului fix.
(11) Amortizarea fiscala se calculeaza dupa cum urmeaza:
a) incepand cu luna urmatoare celei in care mijlocul fix amortizabil se pune in functiune;
b) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normala de utilizare, pe durata normala de utilizare ramasa sau pe perioada contractului de concesionare sau inchiriere, dupa caz;
c) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, dupa caz;"
Conform Legii nr. 15 din 24 martie 1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, CAP. I Dispozitii generale, art.3, lit. b) "Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt: mijloacele fixe. Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului; are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, la incadrarea lor ca mijloace fixe se are in vedere valoarea intregului corp, lot sau set. ART. 4 Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizarii: d) investitiile efectuate la mijloacele fixe, in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix."
Avand in vedere ca mijlocul fix il reprezinta imobilul achizitionat, amortizat pe o perioada de 480 luni, contribuabilul trebuia sa majoreze valoarea de intrare a mijlocului fix cu suma acestor investitii. Nerealizand acest fapt, organul de control a supus amortizarii, pe o perioada de 36 luni, aceste investitii, acceptand la cheltuieli suma de 18.269 lei.
Reclamantul sustine ca, din suma de 54.807 lei suma de 30.493 lei (20.409 lei - factura 409/31.10.2008; 10.084 lei - factura 00079/19.08.2008) nu a fost inregistrata pe cheltuieli.
Referitor la suma de 20.409 lei aferenta facturii nr. 409/ 31.10.2008, a fost inregistrata in Registrul de casa la data de 10.11.2008, la pozitia 10 respectiv la pozitia 13.
Referitor la suma de 10.084 lei aferenta facturii nr. 00079/ 19.08.2008, a fost inregistrata in Registrul de casa la data de 08.10.2008, la pozitia 23, dar nu a fost inregistrata in Registrul inventar (nici amortizata cum sustine contribuabilul), conform documentelor puse la dispozitie la data desfasurarii controlului fiscal.
Conform Ordinului 1.040 din 8 iulie 2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice care au calitatea de contribuabil in conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Cap II. Organizarea evidentei contabile in partida simpla, lit. G. Calculul venitului net, pct.49.
Sunt amortizabile, in conformitate cu prevederile legale, numai bunurile inregistrate in Registrul-inventar.
Asa cum se mentioneaza la pag.6 din Raportul de expertiza fiscala, respectiv "aceste cheltuieli nu aduc contribuabilului beneficii viitoare nici prin cresterea veniturilor sau reducerea costurilor", suma de 36.568 lei a fost exclusa de la deductibilitate in urma inspectiei fiscale in mod temeinic si legal.
In drept, dispozitiile legale la care s-a facut referire in intampinare.
Prin concluziile scrise inregistrate la instanta in data de 24. 11. 2014 recurentul reitereaza motivele invocate in recurs.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurent L. D.Z., N. T. - Cabinete de avocat asociate, ca fi nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 216 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si ale pct. 102.5 din HG nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aprobare a OG nr. 92/2003, prin decizia emisa de organul fiscal de solutionare a contestatiei se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatia in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare, fara a se putea stabili in sarcina contestatorului sume mai mari decat cele din actul desfiintat, acesta putand fi contestat potrivit legii.
Potrivit dispozitiilor art. 215 alin. 5 din acelasi cod: "(5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei", aceste dispozitii fiind completate de cele ale pct. 9.3 si pct. 12.1 din Ordinul nr. 519/2005 pentru aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea Titlului IX din OG nr. 92/2003, in conformitate cu care contestatia poate fi respinsa ca fiind fara obiect, in situatia in care sumele si masurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau daca prin reluarea procedurii administrative, luandu-se act de solutia pronuntata de instanta penala, se constata ca cererea ramane lipsita de obiect.
De asemenea, conform art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003: "Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii".
In speta, s-a retinut ca prin Decizia nr.xxxxx/22.09.2010 emisa de parata in solutionarea contestatiei formulata de reclamanta impotriva deciziilor de impunere nr. F-SM xxxxx/29.07.2009 si nr.xxxxx/29.07.2009 au fost desfiintate deciziile de impunere in cauza pentru suma de 17.088 lei (reprezentand impozit pe venit stabilit suplimentar in anul 2008 in suma de 15.229 lei, majorari de intarziere in suma de 15 lei, TVA in suma de 936 lei, majorari de intarziere aferente TVA in suma de 908 lei) si a fost respinsa ca fiind fara obiect contestatia pentru suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit.
 In conditiile in care, conform art.218 alin.2 Cod procedura fiscala, prin prezenta actiune in contencios administrativ instanta este chemata sa se pronunte asupra legalitatii Deciziei nr. xxxxx/22.09.2010, temeinicia motivelor de nelegalitate invocate de reclamanta a fost analizata, justificat, de catre judecatorul fondului, prin prisma considerentelor retinute de organul de solutionare a contestatiei.
Astfel, din cuprinsul deciziei de solutionare a contestatiei a rezultat ca obiectul acesteia il reprezinta obligatii fiscale in suma totala de 30.800 lei compusa din: TVA in suma de 936 lei stabilita suplimentar prin decizia de impunere nr. F-SM xxxxx/29.07.2009, majorarile aferente in suma de 908 lei, impozit pe venit in suma de 15.229 lei stabilit suplimentar pentru anul fiscal 2008 prin decizia de impunere nr. F-SM xxxxx/29.07.2009 cu majorarile de intarziere aferente in suma de 15 lei, precum si suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit pentru anul 2005, ce nu a facut obiectul celor doua decizii de impunere contestate.
S-a mai retinut din actele dosarului ca reclamanta a formulat precizare la contestatie prin care a invederat contestarea sumei totale de 38.889 lei (fila nr.132), insa reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate in acest sens si nu a solicitat obligarea paratei la solutionarea contestatiei pentru suma totala de 38.889 lei, precum si ca desfiintarea deciziilor de impunere contestate pentru obligatiile fiscale in suma totala de suma de 17.088 lei a fost luata de parata in considerarea documentelor anexate de reclamanta si a argumentelor expuse prin contestatie, masura intemeindu-se pe dispozitiile art.216 alin.3 din OG nr.92/2003.
Este corecta aprecierea instantei de fond in sensul ca reclamanta nu motiveaza in ce consta nelegalitatea masurii dispusa la pct.1 din Decizia nr. xxxxx/ 22.09.2010, respectiv desfiintarea deciziilor de impunere, prezentand argumente de fond referitoare la gresita stabilire a obligatiilor fiscale de catre organul de inspectie fiscala. Ori tocmai aceste argumente si documentele justificative la care face trimitere reclamanta au determinat organul fiscal sa procedeze, in aplicarea prevederilor art. 216 alin. 3 din OG nr. 92/2003 si ale pct. 102.5 din HG nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aprobare a OG nr. 92/2003 la desfiintarea actelor administrative fiscale, in masura contestarii lor, urmand o verificare a aceleiasi perioade si a aceluiasi obiect al contestatiei pentru care s-a emis decizia, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente si, evident, intocmirea unui nou act administrativ fiscal.
Solutia organului fiscal de solutionare a contestatiei de desfiintare a deciziilor de impunere pentru suma de 17.088 lei (reprezentand impozit pe venit suplimentar in anul 2008, in suma de 15.229 lei; majorari de intarziere in suma de 15 lei; TVA stabilit suplimentar in suma de 936 lei si majorari de intarziere aferente TVA in suma de 9089 lei) a fost pronuntata pentru ca sustinerile reclamantei din cuprinsul contestatiei au fost considerate ca pot avea influenta asupra cuantumului obligatiilor fiscale stabilite suplimentar in sarcina sa, impunandu-se analizarea unor documente de catre organele fiscale precum : Situatia cuprinzand amortizarea 2006-2008, Registrul inventar la data de 10.02.2006-31.12.2008, actele aditionale la contractele de asistenta juridica, jurnalele de vanzari cumparari, analiza in urma careia activitatea agentului economic sa fie reflectata cat mai fidel, iar obligatiile fiscale pe care recurenta la datoreaza bugetului de stat sa fie corect stabilite.
Referitor la modul de solutionare a contestatiei pentru suma de 13.712 lei reprezentand impozit pe venit aferent anului 2005, respinsa ca fiind fara obiect, este corecta constatarea organului fiscal in sensul ca aceasta suma nu a fost stabilita prin Deciziile de impunere nr. F-SM xxxxx/ 29.07.2009 si nr. xxxxx/ 29.07.2009. Impozitul pe venit aferent anului 2005 nu a constituit obiectul inspectiei fiscale efectuate in anul 2009 ci a celei realizate in 2007.
De asemenea, instanta de fond a retinut, justificat, ca obligatiile fiscale stabilite cu titlu de impozit pe profit pentru anii 2006-2007, asa cum s-a aratat mai sus, nu au constituit obiectul verificarii organului de solutionare a contestatiei si prin urmare legalitatea acestora nu poate fi cercetata direct de catre instanta.
In consecinta, in baza considerentelor expuse, in temeiul prevederilor art. 312 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 si ale celorlalte dispozitii legale enuntate in cuprinsul prezentei decizii, Curtea de Apel O. a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta L. D.Z., N. T. - Cabinete de avocat asociate, fara cheltuieli de judecata in recurs.