RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Procedura insolventei. Plan de reorganizare. Depunerea planului de reorganizare in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv, si nu de la publicarea lui in BPI. Acceptarea planului de cel putin jumatate plus

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Procedura insolventei. Plan de reorganizare. Depunerea planului de reorganizare in termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv, si nu de la publicarea lui in BPI. Acceptarea planului de cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate in programul de plati. Categoria creditorilor indispensabili - necesitatea confirmarii ei de catre administratorul judiciar, anterior votarii planului.

- art.94 alin. 1 lit. c), art. 101 alin. 1 lit. a), art. 96 alin.1 din Legea nr.85/2006.

Decizia 13/C/2015-R din 29. 01. 2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar 12960/111/2011/a11

Prin Sentinta nr. 5169/F din 4 iunie 2014 Tribunalul B. a respins planul propus de creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH, ambii cu sediul procedural ales la Cabinetul de Avocatura "P.A.C." situat in mun. T. In temeiul art. 107 alin. 1 lit. a - c) din Legea privind procedura insolventei a dispus inceperea procedurii falimentului debitoarei SC E. SRL cu sediul in B., fiind numit provizoriu lichidator judiciar E. S.P.R.L. cu sediul in A. care va indeplini atributiile prevazute de art.25 din lege, a carui retributie urmeaza a fi stabilita ulterior, in functie de decont. In temeiul art.107 alin.2 din Legea privind procedura de insolventa s-a dispus dizolvarea societatii debitoare si ridicarea dreptului de administrare al debitorului. A fost fixat termenul maxim de predare a gestiunii catre lichidator, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii la data de 11 iunie 2014 si in temeiul art.61 si art.109 din Legea privind procedura insolventei s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul B., prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, in vederea efectuarii mentiunii in temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolventa. De asemenea, s-a fixat termenul limita pentru depunerea cererilor de creante nascute in cursul procedurii la 21 iulie 2014, termenul limita pentru verificarea creantelor, intocmirea, afisarea si comunicarea tabelului suplimentar al creantelor la 28 iulie 2014, termenul pentru afisarea tabelului definitiv consolidat al creantelor la 04 august 2014 si termenul de judecata in cauza pentru data de 29 octombrie 2014, cam.3, ora 9. S-a stabilit in sarcina lichidatorului sa fixeze data sedintei adunarii creditorilor si sa convoace creditorii debitoarei, dispunand trimiterea notificarilor catre toti creditorii, de catre lichidator, comunicarea hotararii catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului, precum si tuturor bancilor unde are deschise conturi.
In temeiul art.113 din Legea privind procedura de insolventa s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului si indeplinirea celorlalte operatiuni de lichidare.
Pentru a pronunta astfel, judecatorul sindic a retinut ca la data de 16 ianuarie 2014 a avut loc adunarea generala a creditorilor SC E. SRL in cadrul careia a fost pusa in discutie votarea planurilor de reorganizare propuse de catre creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH. Impotriva planului a votat creditorul Banca T.
Instituind o procedura speciala, colectiva si concursuala de recuperare a creantelor fata de debitorul aflat in insolventa, Legea nr. 85/2006 se complineste cu dispozitiile dreptului comun in masura in care acestea nu sunt contrarii (art. 149). In acest sens art. 94 alin. 1 lit. c) stabileste ca planul de reorganizare va putea fi propus de catre unul sau mai multi creditori care si-au anuntat aceasta intentie pana la votarea raportului prevazut de art. 59 alin. 2, detinand impreuna cel putin 20 % din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv de creante, in termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante. Textul legal impune, asadar, creditorului respectarea a doua termene: primul in care sa isi manifeste intentia de depunere a unui plan si al doilea in care el sa se materializeze.
In ceea ce priveste primul moment dispozitia legala face trimitere la votul exprimat asupra raportului prevazut de art. 59 alin. 2. Examinarea coroborata a celor doua prevederi conduce la concluzia ca in cadrul adunarii creditorilor la care este prezentat raportul acesta trebuie supus votului pentru a se stabili masurile ce se impun in continuare: mentinerea perioadei de observatie in vederea depunerii unui plan de reorganizare sau trecerea debitorului in faliment. Prezentarea raportului fara ca acesta sa fie dezbatut si supus votului nu satisface exigenta impusa de legiuitor intrucat creditorii trebuie sa isi manifeste in mod clar optiunea intr-un sens sau altul. Absenta unor critici in privinta actului intocmit de catre administratorul judiciar nu poate echivala cu acceptarea tacita a acestuia din moment ce in ambele variante posibile - reorganizare sau faliment - creditorii sunt tinuti sa voteze.
In masura in care s-ar fi dorit ca in cadrul sedintei sa fie prezentat raportul fara ca el sa fie supus dezbaterii si exprimarii votului, legiuitorul ar fi prevazut in mod expres acest aspect. Trimiterea la momentul votarii lui impune luarea in considerare numai a acestui reper temporal ca limita maxima pana la care poate fi exprimata intentia de catre creditor. Or, atata timp cat raportul nu a fost supus votului in conditiile amintite, considera ca nu a fost depasit termenul pana la care cei doi creditori puteau sa isi exprime intentia de a propune un plan.
Referitor la cel de-al doilea moment, judecatorul sindic a retinut ca art. 94 alin. 1 a impus tuturor categoriilor depunerea lui in acelasi interval: 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante. Chiar daca intentia putea fi manifestata ce cele trei categorii la momente diferite, in mod obligatoriu depunerea planului trebuie facuta in acest interval. Prin exceptie de la regula de drept comun instituita de art. 102 alin. 1 Cod de procedura civila termenul incepe sa curga este cel al afisarii tabelului definitiv de creante. Solutia aleasa de legiuitor deroga de la prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 si isi gaseste justificarea in faptul ca dupa solutionarea contestatiilor impotriva tabelului preliminar de creante, orice participant la procedura are posibilitatea de a cunoaste masa pasiva in functie de solutia data de judecatorul sindic.
Comunicarea sau notificarea tabelului definitiv de creante prin intermediul Buletinul Procedurilor de Insolventa nu este prevazuta in sarcina administratorului judiciar, art. 72-73 stabilind in mod expres ca numai tabelul preliminar de creante este supus publicarii. De altfel, din examinarea acestor dispozitii legale se poate observa ca in privinta tabelului preliminar de creante legiuitorul a impus obligativitatea parcurgerii a doua modalitati de publicitate colectiva: afisarea lui de catre grefa la usa instantei si publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa, precum si a unei notificari individuale a creditorilor care au fost inscrisi partial.
Impunerea publicarii tabelului definitiv in Buletinul Procedurilor de Insolventa nu poate fi retinuta, formularea art. 74 fiind elocventa in acest sens: administratorul judiciar il va inregistra, de indata, la tribunal dupa solutionarea contestatiilor si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia. Textul nu mai impune parcurgerea celorlalte doua etape - publicarea si notificarea individuala a creditorilor - stabilirea unei asemenea obligatii constituind o adaugare la lege nepermisa. Solutia e intarita si de folosirea expresiei "de indata", astfel incat orice intarziere in depunerea tabelului reprezentand o incalcare a prevederii legale. Faptul ca in practica adeseori administratorii judiciari publica tabelul definitiv de creante nu poate duce la stabilirea unui alt moment de la care incepe sa curga termenul pentru depunerea planului de reorganizare. Intrucat prin intermediul acestui termen se urmareste realizarea drepturilor prevazute de legiuitor in cadrul procedurii insolventei, el este unul imperativ.
Aceasta caracterizare determina si inaplicabilitatea posibilitatii judecatorului sindic de a proceda la modificarea cursului sau prin stabilirea unui alt moment de la care incepe sa curga. Solutia adoptata de legiuitor nu este izolata in ansamblul prevederilor Legii nr. 85/2006, ea regasindu-se si la reglementarea raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare (art. 122 alin. 3).
Asa fiind, judecatorul sindic a retinut ca singurul moment de la care poate fi calculat termenul de 30 de zile este cel al afisarii tabelului definitiv de creante - 12.11.2013 potrivit procesului-verbal aflat la fila 285 vol. VI. Faptul ca cei doi creditori isi au sediul in strainatate nu poate duce la retinerea unui alt moment initial atata timp cat art. 94 alin. 1 lit. c) stabileste un alt moment de la care termenul incepe sa curga. De altfel, trimiterea pe care acestia au facut-o la prevederile art. 7 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 nu isi au sustinere intrucat ar impune administratorului judiciar obligatia de a notifica individual acestora tabelul definitiv. Or, textul face trimitere expresa la comunicarea citatiilor, convocarilor si notificarilor, tabelul definitiv neintrand in categoria acestora. In plus, nu trebuie omis ca cei doi creditori au fost parti in cadrul solutionarii contestatiilor la tabelul preliminar de creante, sentinta comerciala nr. 3379/F/30.10.2013 fiindu-le comunicata la sediul procesual ales. Calitatea de parte in acest litigiu le-a dat posibilitatea de a cunoaste in mod direct cuantumul masei pasive, afisarea tabelului definitiv de creante fiind superflua in privinta lor. Tocmai de aceea, tinand seama de regulile stabilite de art. 101 alin. 1 Cod de procedura civila considera ca planul a fost depus cu depasirea termenului de 30 de zile, fiind incidenta dispozitia art. 107 alin. 1 lit. a-c) teza intai din Legea nr. 85/2006.
Referitor la mecanismul de vot judecatorul sindic a retinut ca pentru sedinta din data de 16.01.2014 si-au exprimat direct votul sapte creditori. Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 cu exceptia cazurilor in care legea cere o majoritate speciala, sedinta adunarilor creditorilor vor avea loc in prezenta titularilor de creante insemnand cel putin 30 % din valoarea creantelor asupra averii debitorului. Intrucat in cazul votului asupra planului legea nu prevede un cvorum special, este neindoielnic ca isi gaseste aplicabilitatea aceasta prevedere.
Stabilirea numarului de categorii de creante care au votat planul impune retinerea cu titlu preliminar a faptului ca din moment ce art. 100 alin. 3 impune cuantificarea votului in cadrul celor cinci categorii distincte, este neindoielnic ca in masura in care exista creditori ce fac parte din cele cinci categorii, reflectarea lor este obligatorie. La baza formarii acestor categorii nu poate sta decat tabelul definitiv de creante, nerespectarea lui constituind o incalcare a prevederilor legale.
Singura exceptie ce se deduce din interpretarea coroborata a prevederilor art. 74 alin. 1 si 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 vizeaza creantele chirografare apartinand furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti. Legea nu impune reflectarea lor in mod distinct in tabelul definitiv de creante, singura conditie impusa fiind confirmarea listei de catre administratorul judiciar. Prin sentinta nr. 516/F/9.04.2014 judecatorul sindic a retinut ca modalitatea de formulare aleasa de legiuitor - " lista acestor creante trebuie confirmata de administratorul judiciar" (art. 96 alin. 1 teza finala) impune concluzia ca in absenta manifestarii de vointa a acestuia nu se poate retine existenta valabila a categoriei de creante indicate. Imprejurarea daca administratorul judiciar poate sau nu refuza confirmarea ei si mijloacele la care partea interesata ar putea recurge ulterior nu au relevanta la acest moment procesual. Esential este faptul ca legiuitorul a stabilit ca nu se poate retine categoria respectiva daca anterior administratorul judiciar nu a confirmat-o. Interpretarea prevederii legale in sensul ca s-ar fi stabilit o obligatie imperativa in sarcina acestuia (dupa cum au sustinut creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH) nu poate fi primita intrucat ea ar duce, implicit, la o confirmare ce opereaza in puterea legii si la golirea de continut a atributiilor administratorului judiciar. Or, analiza desfasurata de acesta, inclusiv sub aspectul sanselor de reorganizare a activitatii debitorului, implica in mod necesar si stabilirea daca propunerea facuta referitoare la creditorii indispensabili este in acord sau nu cu dispozitiile legale.
Din inscrisurile existente la dosarul cauze nu rezulta ca pana la acest moment administratorul judiciar sa fi confirmat sau infirmat o asemenea lista, situatie recunoscuta de altfel de reprezentanta sa la termenul din data de 26 martie 2014 si reiterata la termenul din data de 21 mai 2014. Absenta unei pozitii din partea acestuia conduce la concluzia ca nu se poate retine existenta categoriei creantelor chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1, votul urmand a fi considerat ca fiind exprimat in cadrul a patru categorii.
Pe de alta parte, din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca au fost instituite cinci conditii necesare si suficiente pentru ca un plan sa fie confirmat. Intrucat conditia de la litera B presupune existenta a numai doua categorii (situatie ce se exclude chiar prin ipoteza), urmeaza a fi analizate celelalte. In acest sens, litera A) impune conditia ca cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. 3, accepta sau sunt socotite ca accepta planul, sub conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul. Raportand cele aratate anterior la procesul-verbal intocmit de catre administratorul judiciar (fila 30- vol. VII), judecatorul sindic a retinut ca planul a fost votat de grupa creantelor salariale si cea a creantelor chirografare. Or, raportat la faptul ca s-a stabilit ca numai patru categorii pot fi luate in considerare la determinarea intrunirii sau nu a conditiei de vot, considera ca acesta nu a fost votat de cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante.
 Faptul ca volumul creantelor detinute de acesti cele doua categorii care au aprobat planul depaseste ca si valoare cel detinut de celelalte doua categorii nu poate duce la o alta concluzie intrucat legiuitorul a avut in vedere criteriul subsidiar numai in situatia in care exista doua categorii de creante. Marimea creantei a fost luata in considerare de legiuitor numai in cadrul categoriei din care face parte pentru a se stabili daca s-a realizat majoritatea absoluta la care face trimitere alin. 4.
Referitor la conditia suplimentara impusa de litera A), judecatorul sindic a considerat ca ea se impune a fi examinata prin raportare si la cea stabilita de litera D) din moment ce a fost definita creanta nedefavorizata ca fiind cele care este achitata in termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori in conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezulta. Aplicarea principiului de interpretare per a contrario nu poate duce la concluzia ca in ipoteza in care plata se face la un interval mai mare de 30 de zile creanta ar fi defavorizata, art. 3 pct. 21 cuprinzand o definitie legala a acesteia. Simpla retinere a uneia dintre cele trei modificari alternative stabilite de acest articol atrage includerea creantei in categoria celor defavorizate. Din moment ce s-a stabilit ca in termen de cel mult 30 de zile de la confirmarea planului creantele salariale urmeaza a fi achitate, in mod firesc numai creantele chirografare ar putea fi considerate defavorizate.
In cuprinsul planului de reorganizare nu s-a prevazut plata creantelor chirografare, creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH propunand o modalitate indirecta de stingere a acestora prin conversia lor in actiuni. Din moment ce o asemenea operatiune impune obtinerea prealabila a acordului acestora, acord ce nu a fost exprimat de toti creditorii inscrisi in grupa respectiva, considera ca este incidenta ipoteza reglementata de art. 3 pct. 21 lit. a) din Legea nr. 85/2006, creantele chirografare fiind defavorizate.
In ceea ce priveste conditia la care face trimitere punctul C, ea vizeaza respectarea principiului tratamentului corect si echitabil a oricarei categorii defavorizate de creante care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul ca prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creantelor detinute de catre creditor decat in caz de intrare in faliment.
Nicio dispozitie legala nu conduce insa la concluzia ca este necesara acoperirea tuturor creantelor sau includerea celor cinci categorii posibile in planul de reorganizare. O asemenea ipoteza pare chiar greu de imaginat in conditiile in care debitorul a acumulat datorii in perioada anterioara deschiderii procedurii. Cu atat mai mult, ulterior acestui moment ce reprezinta neindoielnic unul de criza majora in viata unei societati comerciale, s-ar putea achita intreg pasivul intr-o perioada de trei ani.
Asa fiind, trebuie remarcat ca in cuprinsul planului de reorganizare propus se arata ca in cazul procedurii falimentului nu s-ar putea acoperi nici macar creantele creditorilor garantati, procentul de acoperire al acestora fiind nesemnificativ daca se are in vedere ca din valorificarea bunurilor afectate de garantii se acopera cheltuielile de paza, conservare si lichidare a acestora (fila 337 vol. VI). Mentiunea amintita nu este concretizata prin indicarea sumei ce s-ar obtine in caz de faliment ca urmare a vanzarii tuturor activelor aflate in patrimoniul debitorului pentru a se stabili cat anume urmeaza sa se distribuie in favoarea fiecarei categorii de creante. La data de 21 octombrie 2013 a fost depus la dosarul cauzei de catre administratorul judiciar un raport de evaluare a patrimoniului debitorului in care valoarea obtinuta ca urmare a lichidarii acestuia este estimata la 74.664.000 lei.
Raportul nu a fost supus spre discutare in cadrul comitetului creditorilor, insa nu poate fi ignorat in absenta unui alt act de procedura care sa poata contura valoarea ce s-ar obtine in urma lichidarii patrimoniului, raportul de expertiza depus de catre creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH neputand fi luat in considerare atata timp cat nu este redactat in limba romana.
Asa fiind, judecatorul sindic a considerat ca simularea ce se impune a fi avuta in vedere pentru verificarea respectarii criteriului tratamentului corect si echitabil este cea reflectata in notele de sedinta depuse de catre administratorul judiciar (fila 88 vol. VII). Potrivit acesteia ar urma sa fie indestulati in intregime creditorii bugetari, salariati si cei garantati, iar procentul de acoperire a creantelor detinute de catre cei chirografari ar fi de 13 %. In aceste conditii, este evident ca in privinta ultimei categorii nu este respectat criteriul amintit. Caracterizarea creantei creditorului Banca T. prin planul de reorganizare ca fiind defavorizata (fila 358 vol. VI) coroborata cu respingerea planului de catre acest creditor atrage si incidenta prevederilor art. 101 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2006, dispozitie ce nu a fost respectata. Mai mult, chiar daca nu este reglementata prin aceasta dispozitie, nu trebuie omis ca art. 96 alin. 2 (iar nu 101 alin. 2 dupa cum a indicat creditorul Banca T.) reflecta acelasi principiu al tratamentului corect si echitabil stipuland ca planul va stabili acelasi tratament pentru fiecare creanta din cadrul unei categorii distincte, cu exceptia cazului in care detinatorul unei creante din categoria respectiva consimte un tratament mai putin favorabil pentru creanta sa.
In cadrul grupei creditorilor chirografari prin plan s-a prevazut conversia unei parti a creantelor in actiuni, operatiune ce echivaleaza cu stingerea partiala a debitului. In absenta acordului expres al unei parti semnificative din aceasta categorie anterioara momentului la care face trimitere art. 95 alin. 6 litera j) prin raportare la art. 98 alin. 3, nu se poate considera ca exigenta impusa de lege a fost respectata. Concluzia se impune intrucat numai creditorii care si-au exprimat consimtamantul creantele lor ar putea fi convertite partial in actiuni, in timp ce restul creditorilor nu obtin nimic in masura in care planul ar fi confirmat.
Faptul ca toti creditorii chirografari au posibilitatea de a-si exprima acordul in acest sens si astfel sa beneficieze de aplicarea masurii preconizate prin planul de reorganizare nu corespunde intentiei avute in vedere de legiuitor intrucat efectul novator trebuie sa se produca ca efect direct al confirmarii lui. Or, atata timp cat acordul nu a fost exprimat conversia nu se poate produce, creandu-se in acest fel o discriminare in cadrul aceleiasi categorii de creante. Tocmai de aceea, nici aceasta conditie nu este indeplinita.
Referitor la cea de-a cincea conditie amintita judecatorul sindic a retinut ca in cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006, o anumita dificultate fiind creata de retinerea dispozitiilor inserate la alineatul 6 litera B. Examinarea acesteia se impune a fi facuta prin raportare si la prevederile art. 101 alin. 1 teza a II-a, respectiv a opiniei exprimate de d-l profesor R.B. Coroborand mentiunile relevante din plan cu cele din cuprinsul opiniei judecatorul sindic retine ca in prezent exista o dificultate majora pe plan european in dezvoltarea si sustinerea unei afaceri in domeniul rafinarii produselor petroliere. Avantajele de natura sociala si impactul pe care l-ar avea functionarea rafinariei in zona unde este amplasata nu pot fi negate, insa ele sunt conditionate in mod direct de posibilitatea reala de implementare a planului de reorganizare astfel cum a fost el conceput.
Fiind vorba despre un debitor care are ca si obiect de activitate rafinarea produselor petroliere, in mod firesc esentiala e suma achitata pentru achizitionarea materiei prime. Planul de reorganizare nu specifica suma estimata a fi platita pentru cumpararea acesteia, fiind exclusa o finantare in sistem "credit furnizor" de catre creditorul S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.)in absenta achitarii contravalorii ei. Tocmai de aceea, a considerat ca elementele expuse prin plan nu sunt de natura sa asigure premisele realizarii lui, astfel incat, in baza art. 107 alin. 1 lit. A-c) din Legea privind procedura insolventei a respins planul de reorganizare propus de catre creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH, a dispus deschiderea procedurii falimentului si luarea masurilor ce se impun. In temeiul art. 107 alin. 2 din lege, a fost numit in calitate de lichidator judiciar provizoriu E. S.P.R.L, urmand ca acesta sa indeplineasca atributiile pe care i le stabileste in sarcina art. 25.
Impotriva hotararii pronuntate de instanta de fond au formulat recurs F.G. si L.G., s.a. - salariati ai SC"E."SRL, in insolventa, solicitand instantei admiterea recursului, desfiintarea hotararii judecatorului sindic si trimiterea cauzei pentru confirmarea planului de reorganizare, aceluiasi judecator sindic. Totodata, pana la judecarea recursului, in temeiul art. 8 alin.5 lit. C din Legea nr. 85/2006, solicita a se dispune suspendarea executarii sentintei atacate pana la solutionarea cererii de recurs.
In motivarea recursului recurentii arata urmatoarele:
Prin sentinta atacata cu recurs a fost respins planul propus de creditori si s-a dispus inceperea procedurii falimentului impotriva debitoarei E. SRL, ai carei salariati sunt si, in aceasta calitate, sunt si creditori inscrisi in tabelul definitiv de creante. In calitate de creditori si de fosti salariati sunt total prejudiciati, prin hotararea pronuntata, prin neacordarea unei minime sanse de reorganizare a debitoarei in insolventa, in conditiile in care insisi creditorii - propunatori ai planului, au adus solutii de relansare a activitatii, intr-o perioada in care constructia celor doua autostrazi din T. oferea sanse reale pentru comenzi de combustibil si bitum, la nivelul capacitatilor de productie ale fostei rafinarii, situatie in care si-ar fi recapatat locurile de munca avute in societate si nu ar fi trait din banii de somaj, iar statul putea sa obtina in continuare venituri din impozitele si taxele generate de desfasurarea activitatii, si nu s-ar fi aflat, el - insusi, in cazul de a plati ajutoare de somaj fostilor salariati ai acestei firme. De aceea, au interesul sa sustina ca judecatorul sindic a procedat de o maniera excesiva la analizarea conditiilor de confirmare a planului, aplicand gresit prevederile legii speciale, in conditiile in care, de la inceput, a manifestat o nesiguranta in aprecierea legalitatii, solicitand unui practician in insolventa sa se pronunte asupra legalitatii planului de reorganizare, desi exprimarea unei opinii poate fi ceruta doar in privinta posibilitatii de realizare a planului, inainte de confirmarea lui, si nu pentru chestiuni de legalitate.
Sustine nelegalitatea hotararii si aplicarea gresita a legii, avand in vedere urmatoarele argumente:
Cu privire la tardivitatea depunerii planului, arata in aceasta privinta ca, judecatorul sindic a retinut ca "singurul moment de la care poate fi luat in calcul termenul de 30 de zile este cel al afisarii tabelului de creante, 12.11.2013, potrivit procesului verbal aflat la fila 85, vol.6, invocand in argumente prevederile art. 94 lit. c) din Legea nr. 85/2006 si ignorand opiniile creditorilor chirografari, propunatori ai planului, in privinta modului de comunicare a actelor de procedura din dosarul de insolventa. In opinia recurentilor, problema tardivitatii depunerii planului trebuie analizata din alte perspective decat cele indicate de judecatorul sindic, care porneste de la prevederile art. 94 din Legea 85/2006, apreciind ca termenul de depunere a planului este de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante.
Pe langa verificarea modului de depunere a tabelului la data de 12.11.2013, in conditiile in care in sedinta publica din 13.11.2013 nu s-a luat act de depunerea tabelului definitiv, in ciuda faptului ca in acea sedinta s-a discutat cererea de prelungire a termenului de depunere planului, ocazie cu care administratorul judiciar ar fi trebuit sa aduca la cunostinta reprezentantilor creditorilor prezenti ca tabelul definitiv a fost afisat la data de 12.11.2013 (motiv pentru care intelege sa se inscrie in fals impotriva procesului verbal de afisare) se impune a fi analizata tardivitatea, fata de urmatoarele argumente: Aplicabilitatea art. 94 lit. c in sensul aratat de judecatorul sindic - de decadere din termenul de 30 de zile ce ar curge de la data afisarii tabelului de creante - este gresita. In acest sens, trebuie retinut, mai intai, faptul ca afisarea tabelului de creante este un act de procedura prevazut de Legea nr. 85/2006, ce priveste comunicarea catre creditori, a intocmirii tabelului definitiv al creantelor si acesta - ca si act de procedura prevazuta de Legea nr. 85/2006 - apoi, se impune a observa ca, potrivit art. 7 alin.1 din lege, "comunicarea oricaror acte de procedura se efectueaza prin BPI‘.
Prin urmare, comunicarea oricaror acte de procedura, deci, inclusiv a intocmirii si afisarii tabelului de creante, trebuie facuta cu respectarea art. 7 alin.1, citat, adica prin BPI, ca si publicatie editata in mod special de ORC "in vederea publicarii citatiilor, convocarilor si notificarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti dupa deschiderea procedurii prevazute de lege.. " (a citat din art. 7 alin. 8). Ori, in speta, actul de procedura, de afisare a tabelului definitiv de creanta nu poate fi considerat a fi indeplinit de administratorul judiciar, decat atunci cand a fost publicat intr-un registru public si cu destinatie speciala (BPI) tabelul definitiv de creante. Faptul ca l-a inregistrat la registratura tribunalului nu intruneste conditiile de la art. 94 lit.c), care impun afisarea tabelului definitiv de creante. Ori, procedura afisarii tabelului definitiv este similara celei de afisare a tabelului preliminar si constituie un atribut al tribunalului, prin grefa (art. 72 alin. 3), si nu al administratorului judiciar, chiar daca art. 74, privitor la tabelul de creante definitiv, nu stipuleaza expres si similar art. 72, ca in cazul tabelului preliminar. Potrivit art. 74, administratorul judiciar are doar grija sa fie afisat la sediul acestuia.
De-altfel, fata de importanta actului de comunicare si de faptul ca nerespectarea termenului atrage decaderea, ca sanctiune procedurala, este de retinut ca acest act de procedura are o importanta capitala pentru incunostiintarea tuturor participantilor la procedura, care din momentul publicarii actului, isi pot exercita drepturile procesuale cu privire la insolventa. Ori afisarea la tribunal nu este un act de comunicare a actelor de procedura din insolventa si nu poate atrage sanctiuni procedurale, cata vreme nu exista certitudinea ca el a putut fi cunoscut. Asa cum rezulta din actele dosarului, creditorii ce au propus planul, prin aparatorii lor, au fost prezenti in instanta la o zi dupa asa-zisa afisare si nu au putut lua cunostinta despre faptul depunerii tabelului definitiv. Este de remarcat, in acest sens, exigentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu privire la modul de comunicare si incunostiintare a unor acte de procedura ce atrag sanctiunea decaderii, din considerentele expuse in decizia nr. 10/2013, publicata in M.O. nr. 450/23.07.2013, pronuntata de completul competent sa judece recursul in interesul legii, prin care, fata de modul de comunicare a procesului verbal de contraventie prin corespondenta pe posta ori prin afisare la domiciliu, s-a pronuntat in sensul ca este obligatorie comunicarea procesului verbal prin corespondenta si ca modalitatea subsidiara este valabila doar in cazul in care prima procedura nu poate fi indeplinita. S-a invocat, in acest sens, respectarea dreptului la aparare si a garantiilor instituite de art. 6 paragraf 1 din Conventia CEDO si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceste argumente fiind valabile si in cazul din speta, pentru a se garanta deplina respectare a exercitiul drepturilor procesuale ale participantilor la o procedura colectiva si concursuala si a se garanta un proces echitabil, fata de toti participantii la procedura.
Procedura insolventei este un litigiu cu mai multi participanti, care, toti, sunt indreptatiti sa ceara respectarea drepturilor lor procesuale si dreptul la un proces echitabil, ce nu pot fi asigurate in conditiile in care impotriva lor opereaza o sanctiune extrema, desi nu au nici o culpa in conditiile in care un act de procedura, ca tabelul definitiv, nu a fost comunicat, iar termenul curge de la afisare, despre care majoritatea creditorilor nu pot avea cunostinta decat daca se deplaseaza zilnic in localitatea in care se gaseste tribunalul. Fata de faptul ca, asa cum a aratat mai sus, art. 7 al aceleiasi legi prevede comunicarea oricaror acte de procedura prin BPI, interpretarea art. 94 lit. c nu poate facuta decat in sensul art. 7, intrucat, in caz contrar, s-ar contraveni dispozitiilor art. 6 din Conventia CEDO si normelor constitutionale prevazute la art. 20 si 21 din Constitutie, privind drepturile si libertatile cetatenilor si accesul liber la justitie. Cum art. 20 din Constitutie prevede ca in cazul in care exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, iar art. 11 alin. 2 din Constitutie stabileste ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. In acelasi sens, art. 148 alin.2 din legea fundamentala stabileste ca reglementarile comunitare au caracter obligatoriu si prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, motiv pentru care interpretarea data de judecatorul sindic cu privire la decadere este gresita, interpretarea trebuind a fi facuta potrivit normelor constitutionale si tratatelor internationale indicate, inclusiv tratatul de aderare la UE.
De-altfel, desi a admis ca planul a fost depus tardiv, situatie in care nu ar mai fi trebuit a fi analizate nici unul dintre celelalte aspecte redate in hotararea judecatorului sindic, acesta, totusi, analizeaza toate aspectele de fond puse in discutie, dovedind ca este nesigur in privinta modului de interpretare a decaderii creditorilor din dreptul de a depune planul, cu atat mai mult cu cat nu a analizat toate motivele aduse in contraargumentarea tardivitatii invocate.
 Cu privire la votarea planului, arata ca, judecatorul sindic a interpretat gresit prevederile legii speciale continute in art. 100, vorbind despre 5 (cinci) categorii de creante, cu toate ca din procesul verbal al administratorului judiciar incheiat in adunarea creditorilor de votare a planului, sunt mentionate doar 3(trei) categorii de creante - garantate, salariale si chirografare. Nu s-au prezentat si nu au votat creantele bugetare, iar in privinta creantelor prioritare prevazute de art. 96 alin.1, judecatorul sindic a retinut ca nu erau indeplinite conditiile pentru a fi considerate categorie aparte aceste creante, intrucat nu a fost confirmata de administratorul judiciar lista creditorilor prioritari, conform art. 96 alin.1 din lege. Respectand rationamentul judecatorului sindic, precum ca nu exista aceasta categorie de creante, trebuie inlaturate, insa, considerentele lui cu privire la exprimarea votului de catre patru categorii de creante, intrucat, asa cum a aratat, creantele bugetare nu au exprimat optiune de vot, nici "impotriva" si nici "pentru", iar legea insolventei nu prevede votul neutru si nici obligativitatea exprimarii votului. Dimpotriva, art. 100 alin.2 stipuleaza expres ca "fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot pe care titularul acesteia il exercita in categoria de creanta din care face parte creanta respectiva". Prin urmare, daca un creditor nu voteaza, dreptul de vot potrivit creantei sale nu este luat in calcul, ci doar a celorlalti creditori din categoria respectiva, urmarindu-se ca si o acceptare a conditiei de la alin.4, ca votul de acceptare sa fie exprimat din partea majoritatii absolute a creantelor din categorie. Daca, in schimb, o categorie de creante este compusa dintr-un singur creditor, cum este cazul, in speta, a creantelor bugetare, daca acel creditor isi exprima votul, este luat in calcul doar votul lui, in cadrul categoriei, iar daca nu voteaza, cum s-a intamplat in speta, nu poate fi luata in calcul categoria de creante, pentru ca nu a votat nimeni in cadrul ei.
In concluzie, in raport de rationamentul judecatorului sindic, doar trei grupe de creante au exprimat dreptul la vot si doar acestea trebuie luate in considerare la votarea planului. In opinia recurentilor este gresita inlaturarea categoriei creantelor prioritare, pentru faptul ca administratorul judiciar nu a confirmat lista acelor creante. Sustine aceasta pentru ca acea lista este impusa de art. 96 alin. 1 ind.1, in sarcina debitoarei, care are ca termen acelasi termen de depunere a documentelor prevazut la art. 28. Legea nu prevede in sarcina creditorilor, ce doresc sa depuna plan de reorganizare, sa depuna si o lista a creditorilor prioritari, ci doar stabileste posibilitatea ca planul sa desemneze o astfel de categorie separata de creante. De-altfel, administratorul judiciar nu are nici o atributie de a cenzura vreun act al vreunui creditor, mai ales in privinta depunerii planului, atributiile sale fiind expres si limitativ prevazute de art. 20 din lege. Ca atare, inlaturarea acestei categorii de creanta este absolut nelegala, in conditiile in care planul a prevazut categoria de creanta respectiva, iar legea nu impune creditorilor obligatia de depunere a listei creantelor prioritare.
Cu privire la confirmarea planului, avand in vedere ca judecatorul sindic a plecat de la premisa gresita a existentei a 4 (patru) categorii de creante votante, cand in realitate, din procesul verbal rezulta ca au votat doar 3, toate argumentele aduse cu privire la confirmarea planului sunt gresite. Astfel, conditia impusa de art. 101 lit. A - este indeplinita intrucat au votat trei categorii de creante, din care doua "pentru" si una "impotriva". Cele doua categorii ce au votat "pentru" sunt creantele salariale, apreciate a fi nedefavorizate, si creantele chirografare, apreciate prin plan, la pag. 68 alin.1, ca fiind defavorizate intrucat nu se achita integral. Deci, rationamentul judecatorului sindic este gresit intrucat sustine vot de 2 la 2 in conditiile in care creantele bugetare nu au votat, iar judecatorul sindic a apreciat ca nu exista categoria creantelor prioritare prevazute de art. 96 alin.1. Conditia de la art. 101 lit. B - nu este cazul, dupa cum a apreciat si judecatorul sindic. Conditia de la art. 101 lit. C - ca fiecare categorie de creante defavorizata care a respins planul sa fie supusa unui tratament corect si echitabil - este indeplinita, intrucat sunt indeplinite cumulativ toate conditiile art. 101 alin.2 la care face trimitere lit.c, astfel: - Conditia ca nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc mai putin decat ar primi in cazul falimentului. In acest sens, categoria care a votat "impotriva" este creanta garantata, respectiv, a Bancii T., care, in cazul falimentului ar primi toata creanta inscrisa in tabel + dobanzile din perioada de observatie, pe cand, in cazul reorganizarii, primeste aceleasi sume (creanta din tabel, dobanzi din perioada de observatie si, in plus, dobanzile curente din perioada de reorganizare, chiar daca cuantumul dobanzii a fost prevazut a fi diminuat pentru aceasta perioada. Astfel, primeste mai mult decat in cazul falimentului, fiind evident ca aplicarea accesoriilor, constand in dobanzi la creanta inscrisa in tabel, cumuleaza o suma ce se adauga celei din tabel si din perioada de observatie si reprezinta o indestulare in grad mai mare decat in caz de faliment, si nu invers, cum a retinut judecatorul sindic. In acelasi sens, este de apreciat ca si creditorii chirografari au posibilitatea, conform planului, sa subscrie actiuni in conformitate cu cap. 9.2.3 (pag. 55) si sa-si indestuleze creantele.
Prin urmare, nici creantele chirografare nu primesc mai putin decat in situatia insolventei, cu atat mai mult cu cat majoritatea acestor creante au subscris la plan, fiind de acord cu primirea de actiuni in schimbul creantelor. Deci, si pentru acestea exista un avantaj. Conditia "nici o categorie sau nici o creanta apartinand unei categorii nu primeste mai mult decat valoarea totala a creantei sale" este indeplinita intrucat doar creantei bugetare i se adauga accesorii care sunt prevazute de lege, restul creantelor nu primesc mai mult decat valoarea creantei lor, inscrisa in tabel. Conditia "in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul nici o categorie de creante de rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezulta din ierarhia prevazuta de art. 100 alin.3, nu primeste mai mult decat ar primi in cazul falimentului" este indeplinita, intrucat, asa cum a aratat, chiar daca s-ar aprecia ca si creanta bancii este defavorizata pentru ca nu primeste toate dobanzile, motivat de reducerea procentului lor.
 Prin intampinarea depusa la dosar, Banca T. - Sucursala O., solicita instantei admiterea exceptiilor in ordinea invocata in cadrul prezentei intampinari iar in subsidiar, respingerea cererii de suspendare ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 67 alin. 1 Cod de procedura civila, partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Potrivit art. 108 alin. 1-3 din Statutul profesiei de avocat "Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activitati specifice profesiei se naste din contractul de asistenta juridica, incheiat in forma scrisa intre avocat si client ori mandatarul acestuia" iar potrivit art. art. 126 alin. 1". In baza contractului, avocatul se legitimeaza fata de terti prin imputernicirea avocatiala intocmita conform anexei nr.ll. Or, la dosar nu exista imputernicire avocatiala prin care presupusul reprezentant al recurentilor, dl. avocat I. l.S., sa fie imputernicit de recurenti pentru a redacta, depune si sustine atat cererea de suspendare cat si recursul in discutie.
In privinta exceptiei nulitatii cererii de suspendare formulata de catre numitii F.G. si L.G. pentru nerespectarea prevederilor art. 112 Cod de procedura civila, intimata a aratat ca, in cadrul recursului formulat, recurentii F.G., L.G. s.a., prin reprezentant conventional I. l.S., au solicitat suspendarea sentintei atacate pana la solutionarea cererii de recurs, temeiul de drept fiind prevederile art.8 alin, 5 din Legea 85/2006.
Prevederile art. 112 Cod de procedura civila constituie reglementarea generala in materia cererilor introductive de instanta deoarece indica in mod expres elementele pe care trebuie sa le cuprinda orice cerere de chemare in judecata adresata instantei de judecata. Cererea de suspendare formulata de catre numitii F.G. si L.G., este incompleta intrucat nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza, acesti recurenti multumindu-se doar sa solicite suspendarea sentintei recurate fara alte explicatii. Or, potrivit practicii in materie, lipsa din continutul cererii de chemare in judecata a unor elemente, altele decat cele expres mentionate in art.133 Cod de procedura civila, atrage anularea cererii in discutie in masura in care partea ce o invoca dovedeste o vatamare.
Privitor la exceptia nulitatii cererii de suspendare, s-a aratat ca, atat recursul cat si cererea de suspendare au fost formulate de catre numitii F.G., L.G. s.a., fara ca reprezentantul conventional ce a redactat si semnat actele in discutie sa mentioneze printr-o anexa la aceste cereri, numele si prenumele tuturor persoanelor ce au inteles sa exercite calea de atac si sa solicite si suspendarea executarii sentintei de intrare in faliment si care s-ar incadra in abrevierea "s.a.".
Or, o astfel de omisiune se sanctioneaza cu nulitatea cererii de suspendare, temeiul de drept fiind dispozitiile art. 133 Cod de procedura civila ce stabilesc ca: "cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura va fi declarata nula.
Prin intampinarea depusa la dosar, E. SPRL, solicita sa se dispuna respingerea recursului formulat de creditorii salariati prin reprezentant ca nefondat si mentinerea in totalitate sentintei comerciala nr. 5169/F/2014, pentru urmatoarele motive:
Planul de reorganizare a fost depus tardiv, caci tabelul definitiv de creante a fost depus si afisat la Tribunalul B. in data de 12.11.2013. Instanta de recurs a retinut ca potrivit dispozitiilor legale afisarea tabelului definitiv (obligatoriu) se face la sediul instantei, conform dispozitiilor 74 alin. 1, iar publicarea (facultativa, in acest caz) s-a efectuat in Buletinul Procedurilor de Insolventa.
La o citire atenta a Legii 85/2006 se poate observa ca legiuitorul face intentionat distinctie, absolut in toate cazurile, intre afisare si publicare. Instanta afiseaza iar in BPI se publica. Nu se va gasi nicaieri in lege sintagma "afisare in BPI" sau "publicare la usa instantei".
Astfel nu poate fi primita nici sustinerea creditorilor recurenti conform careia termenul de depunere a planului de reorganizare curge de la data publicarii tabelului, indiferent de modalitatea in care aceasta este realizata. Aceasta interpretare adauga nepermis la lege, contravenind literei si spiritului dispozitiilor legale mentionate mai sus. Sustinerile potrivit carora tabelul de creante este un act de procedura iar, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006 comunicarea oricaror alte acte de procedura se efectueaza prin BPI, nu are fundament legal deoarece potrivit art. 74 alin. 1 din Legea 85/2006, legiuitorul a prevazut, fara echivoc, ca tabelul se inregistreaza la Tribunal si se afiseaza la sediul acestuia.
Prin urmare data afisarii tabelului definitiv de creante a fost 12.11.2013, motiv pentru care cele 30 de zile vor curge de la aceasta data. Raportat de asemenea si la dispozitiile Cod de procedura civila, rezulta ca ultima zi de depunere a planului era 13.12,2013, iar data depunerii planului de reorganizare a fost 16.12.2013.
Planul de reorganizare nu a fost votat de creditori conform art. 101 alin.(l) din legea 85/2006.
1. Planul de reorganizare a fost supus votului a 4(patru) grupe distincte: Cu ocazia sedintei Adunarii Generale a Creditorilor din data de 16.01.2014 administratorul judiciar a pus in discutia creditorilor Votarea planului de reorganizare al debitoarei E. S.R.L. propus de societatea BPP Spa si FHB Gmbh. Cu toate ca initiatorii planului au propus o grupa distincta de creditori chirografari privilegiati, planul nu contine nici o referire sau dovada ca aceasta grupa a fost confirmata de catre administratorul judiciar. ("..Lista acestor creante trebuie confirmata de catre administratorul judiciar." art. 96 alin. (1))
Creditorul Banca T. arata ca in lipsa unei confirmari a listei furnizorilor indispensabili, pana la data sedintei, categoria de creante chirografare privilegiate nu este legal constituita, iar un vot distinct in aceasta categorie este ilegal. Pozitia administratorului judiciar, consemnata in procesul verbal a fost: "Administratorul judiciar arata ca posibilitatea de a vota a creditorului BPP SPA, in lipsa unei confirmari a listei furnizorilor privilegiati, se poate face in cadrul categoriei chirografare si nu in cadrul unei categorii de creante distincte." Creditorul in cauza, in speta BPP SPA nu a infirmat lipsa acestei confirmari (necesare conform legii), nici atunci si nici ulterior. Aparari de genul "nici nu este necesara confirmarea" sau "in acest caz putem vorbi de o manifestare de vointa tacita", nu sunt in masura sa convinga pe nimeni. In concluzie, interpretarea judecatorului sindic conform careia, in aceste conditii sunt 4 grupe care participa la votarea planului este absolut legala.
Grupa creantelor garantate si grupa creantelor bugetare nu au acceptat planul de reorganizare, grupa creantelor salariate si grupa creantelor chirografare au acceptat planul. In cazul grupei creantelor garantate singurul creditor component al acestei grupe, Banca T., a votat explicit impotriva planului. Grupa creantelor bugetare nu a fost reprezentata la aceasta adunare si nici nu s-a primit vot in scris. Conform art. 100 alin (4) "Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanta daca in categoria respectiva, planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie"., prin urmare se considera ca grupa creditorilor bugetari nu a acceptat planul. Interpretarea recurentilor conform careia, daca in aceasta grupa nu s-a exprimat nici un vot, ea trebuie exclusa de la calculele finale sau ca in acest caz este un vot nul care v-a adera automat la rezultatul majoritar format de celelalte grupe, este lipsit de orice rationament si temei juridic.
Tot la fel de lipsita de temei juridic este si tentativa de a asimila creantele bugetare, creantelor prevazute la art. 101 alin.(l) lit. D, pentru ca, dupa cum rezulta din continutul planului de reorganizare aceste creante nu vor fi platite "in 30 de zile de la confirmarea planului"
Grupa creantelor salariate, conform prevederilor art. 101 alin.(l) lit. D, precum si grupa creantelor chirografare, prin votul exprimat de majoritatea valorica a componentilor ei, se considera ca au acceptat planul de reorganizare. In concluzie in situatia in care 2 grupe au acceptat planul, si 2 grupe nu au acceptat planul, judecatorul sindic a aplicat corect prevederile art. 101 alin (1) lit. A (" Planul va fi confirmat daca . cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante., accepta sau sunt socotite ca accepta planul.") si a considerat ca planul de reorganizare nu a fost votat si a dispus respingerea lui si pe acest motiv. Planul de reorganizare este nelegal sl nefezabil, caci planul de reorganizare depus nu respecta prevederile art. 101 alin. 2 cu privire la tratamentul corect si echitabil al categoriilor de creanta care au votat planul.
Categoria creantelor bugetare este defavorizata prin planul de reorganizare chiar daca se prevede achitarea integrala a acesteia in interiorul planului de reorganizare. Art. 3 pct. 21 din Legea 85/2006 trebuie coroborat si cu celelalte texte legale care vizeaza votarea si confirmarea planului. Singura situatie legala, de exceptie, considerata de lege nedefavorizata o constituie creantele care sunt achitate integral in termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori in conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezulta, (art. 101 alin. 1 lit. D din Legea 85/2006). Or, in speta data aceasta creanta nu indeplineste nici una din conditiile prevazute la art. 101 pentru a fi considerata creanta nedefavorizata.
Legea 85/2006, prevede indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor enumerate in cuprinsul acestor note, neindeplinirea unei singure conditii avand ca urmare respingerea planului de reorganizare, instanta de recurs va constata temeinicia hotararii pronuntate de judecatorul sindic, respectiv neconfirmarea planului de reorganizare.
Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, instanta a retinut ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Aspectele litigioase vizeaza in principal stabilirea imprejurarii depunerii planului de reorganizare de catre creditori in termenul prevazut de art. 94 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006, precum si a acceptarii acestuia cu majoritatea categoriilor de creante prevazute de lege.
In ceea ce priveste primul aspect, Curtea a avut in vedere ca, potrivit art. 94 alin. 1 lit. c) din Legea insolventei, planul va putea fi propus de unul sau mai multi creditori care si-au anuntat aceasta intentie pana la votarea raportului prevazut la art. 59 alin. (2), detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv de creante, in termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante.
Or, dupa cum rezulta din interpretarea art. 74 din lege, tabelul definitiv va fi inregistrat de administratorul judiciar la tribunal, acesta avand grija sa fie afisat si la sediul sau un exemplar al tabelului. Desi textul nu prevede expres, aplicand prin analogie prevederile art. 72 alin. 3 care se refera la afisarea tabelul preliminar, si tabelul definitiv va fi afisat de grefa la usa instantei, ulterior inregistrarii lui, de la data afisarii curgand termenul de 30 zile in care creditorii puteau depune planul de reorganizare.
Nu poate fi primita sustinerea recurentului conform careia termenul de depunere a planului de reorganizare curge de la data publicarii tabelului definitiv in BPI, cata vreme prevederile art. 94 alin. 1 lit. c) din Legea insolventei sunt clare, stipuland in mod expres posibilitatea depunerii planului de reorganizare in termen de 30 zile de la data afisarii tabelului definitiv.
Din acest punct de vedere, nu poate fi acceptata sustinerea recurentului in sensul ca, raportat la prevederile art. 7 din lege, afisarea trebuia efectuata prin BPI. Potrivit art. 7 alin. 1 paragraful intai, citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor si notificarilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa. Asadar textul se refera in mod expres la citarea partilor, comunicarea si notificarea actelor de procedura, iar in aceste conditii nu se poate adauga la textul de lege, considerand ca afisarea tabelului definitiv trebuie realizata prin BPI. La o citire atenta a Legii 85/2006, se va observa ca legiuitorul face distinctie intre afisare si publicare, nefiind intalnita nicaieri in legea insolventei sintagma de "afisare prin BPI". Potrivit art. 7 alin. 9, actele de procedura, respectiv hotararile judecatoresti se publica in BPI, de la data publicarii acestora, citarea, convocarea si notificarea fiind prezumate a fi indeplinite la data publicarii.
Raportat la aceste considerente, din ansamblul prevederilor legii insolventei, instanta de recurs a retinut ca afisarea tabelului definitiv al creantelor la usa instantei este un act diferit de publicarea tabelului in BPI, caci pe cand afisarea este realizata de grefa instantei la usa acestei institutii, prin intocmirea unui proces-verbal, publicarea tabelului in BPI cade in sarcina administratorului judiciar, astfel cum prevede art. 7 alin. 6 din Legea insolventei. Astfel, legea prevede in mod expres situatiile in care este permisa formularea unor contestatii de la data publicarii in BPI a unor acte de procedura - cum este cazul contestatiei impotriva tabelului preliminar al creantelor, care trebuie formulata in termen de 5 zile de la data publicarii tabelului in BPI ori a contestatiei impotriva deciziei adunarii creditorilor sau a creditorului majoritar, care trebuie formulata in termen de 3 zile de la data publicarii acesteia in BPI.
Or, in cazul de fata, art. 94 alin. 1 lit. c) prevede in mod expres posibilitatea depunerii planului de reorganizare in termen de 30 zile de la afisarea tabelului definitiv. Este, deci, evident, ca legea realizeaza o distinctie clara intre publicarea unor acte de procedura in BPI si afisarea care trebuie realizata la sediul tribunalului, fiind de asemenea evident ca, daca s-ar fi avut in vedere si in situatie din speta de fata momentul publicarii in BPI, legea ar fi prevazut expres, astfel cum a facut-o in alte situatii precum cele exemplificate anterior.
Discutia privind obligativitatea ori doar facultatea administratorului judiciar de a publica in BPI tabelul definitiv de creante este irelevanta fata de obiectul cauzei, cata vreme art. 94 alin. 1 lit. c) stabileste ca punct de reper in curgerea termenului de depunere a planului de reorganizare data afisarii tabelului definitiv, iar nu pe aceea a publicarii acestuia in BPI. Mai mult, legea nu leaga de actul publicarii in BPI a tabelului definitiv nici un fel de consecinte juridice, nefiind legat de acest moment nici dreptul de contestare a acestuia, si nici un alt demers in procedura.
Pentru aceste motive, in opinia instantei de recurs, nu poate fi primita sustinerea recurentului conform careia termenul de depunere a planului de reorganizare curge de la data publicarii tabelului, indiferent de modalitatea in care aceasta este realizata, caci o asemenea interpretare contravine literei si spiritului dispozitiilor legale anterior enuntate.
Prin urmare, fata de data afisarii tabelului definitiv al creantelor - 12.11.2013 (potrivit procesului-verbal aflat la dosar la fila 285 din vol. VI), avand in vedere prevederile art. 94 alin. 1 lit. c), coroborate cu art. prevederile art. 101 Cod procedura civila, potrivit carora termenele se inteleg pe zile libere, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul, termenul pentru depunerea planului de reorganizare s-a implinit la data de 13.12.2013, astfel ca planul de reorganizare depus la data de 16.12.2013, este formulat cu depasirea termenului legal de 30 zile, fapt ce atrage decaderea creditorilor din dreptul de a depune planul de reorganizare si ca urmare trecerea la faliment a debitorului, astfel cum prevede expres art. 94 alin.5 din lege.
In ceea ce priveste celelalte conditii impuse in mod cumulativ de art. 101 pentru confirmarea planului de reorganizare, instanta de recurs a retinut ca sentinta judecatorului-sindic este legala si sub acest aspect. In cadrul conditiilor impuse de art. 101, primordial este a se verifica daca acesta a fost acceptat de cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante.
In acest sens, Curtea a retinut ca, potrivit art. 101 alin. 1 paragraf final lit. A, planul va fi confirmat daca vor fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. (3), accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul.
In programul de plati cuprins in planul de reorganizare, au fost mentionate patru categorii de creante, respectiv garantate, bugetare, salariale si chirografare. In sedinta adunarii creditorilor din data de 16.01.2014, s-au prezentat si si-au exprimat votul pozitiv asupra planului de reorganizare doar creditorii din grupa celor chirografari, considerandu-se ca au acceptat planul in lipsa si creditorii salariali, potrivit art. 101 alin. 1 lit. D din lege.
In privinta creantelor garantate, creditorul Banca T. a votat impotriva planului, iar creditorii din categoria creantelor bugetare nu si-au exprimat deloc votul.
Or, in aceste conditii, corect a apreciat judecatorul-sindic ca, raportat la aceste patru categorii de creante si la voturile exprimate, fata de prevederea art. 101 alin. 1 lit. A, nu se poate considera ca planul a fost votat de cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante.
In ceea ce priveste retinerea unei categorii distincte de creante - a creantelor chirografare stabilite de art. 96 alin. 1, cea a furnizorilor indispensabili, Curtea a retinut, in acord cu cele aratate de judecatorul-sindic, ca, potrivit art. 96 alin. 1 paragraf final, aceasta categorie nu poate fi recunoscuta ca atare daca administratorul judiciar nu a confirmat-o anterior. Acest aspect a fost retinut si prin sentinta nr. 516/F/09.04.2014 a Tribunalului B., confirmata prin decizia nr. 261/18.09.2014 a Curtii de Apel Oradea, prin care s-a respins contestatia impotriva hotararii adunarii creditorilor din data de 16.01.2014.
De asemenea, in mod gresit sustine recurentul ca, in conditiile lipsei creditorilor din categoria creantelor bugetare, ar trebui luate in considerare doar trei categorii de creante in aprecierea indeplinirii conditiei impuse de art. 101 alin. 1 lit. A din lege, cata vreme textul de lege este clar, referindu-se la acceptarea planului de cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate in programul de plati dintre cele aratate la art. 100 alin. 3. Or, exista patru categorii de creante inscrise in programul de plati dintre cele aratate de art. 100 alin. 3, iar majoritatea ceruta, de jumatate plus una, fiind raportata de categoriile de creante mentionate in programul de plati, iar nu la categoriile de creante prezente in adunare la votarea planului. Prin urmare, sustinerea recurentilor sub acest aspect este lipsita de temei juridic.
Pentru aceste considerente, in conditiile in care art. 101 alin. 1 impune indeplinirea cumulativa a unor conditii pentru confirmarea planului, iar conditia primordiala - aceea a acceptarii planului de majoritatea categoriilor de creante inscrise in programul de plati - nu este indeplinita, devine superflua examinarea in continuare a celorlalte conditii, a caror verificare ar fi prezentat relevanta doar in ipoteza realizarii primei conditii.
In consecinta, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins recursul ca nefondat si mentinuta ca legala si temeinica sentinta recurata.
Totodata, a fost respinsa ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executarii sentintei, cata vreme o asemenea masura putea fi luata pana la solutionarea caii de atac.