RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie emisa de Camera de conturi

SECTIA A II - A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare decizie emisa de Camera de conturi

- Art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/ 1999
- Art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/ 1999
- Art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/ 1992
- Art. 37 si 38 din Legea nr. 53/ 2003

In mod legitim judecatorul fondului a retinut ca, drepturile banesti acordate cu titlu de "drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca", precum si cele acordate pentru achizitionarea vestimentatiei, exced prevederilor legale in materia salariala, imprejurare in raport cu care a constatat ca Decizia nr. 15/ 24.04.2013 si Incheierea nr. VI/69/21.06.2013 emise de intimatele parate Curtea de Conturi a Romaniei/Camera de Conturi B. sunt legale, sub aspectele supuse cenzurii instantei.
Sustinerile potrivit carora drepturile acordate ar izvori din contract si nu din lege, ceea ce le-ar conferi legitimitate, sunt lipsite de fundament.
Potrivit art. 1270 din noul Cod civil, respectiv art. 969 Cod civil vechi, numai contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Pentru a fi valabil, contractul trebuie sa fie incheiat cu respectarea legii, art. 1247 Cod civil prevazand ca "este nul contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general", cum este si cazul dispozitiilor privind salarizarea.
Nu poate fi primita nici afirmatia potrivit careia drepturile acordate nu ar avea natura salariala ci una "speciala" cu finalitate social - compensatorie si cu izvor exclusiv contractual. Fiind vorba de banul public, nu pot fi stabilite drepturi banesti (salariale sau asimilate) in favoarea personalului angajat (contractual sau numit) in absenta unei reglementari legale, astfel ca, in mod corect auditorii publici, verificand contul anual de executie bugetara pe anul 2012 al recurentei, a constatat producerea unui prejudiciu in dauna bugetului local prin plata nelegala a drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca si pentru achizitionarea vestimentatiei cu incalcarea prevederilor art. 37 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 si a legilor succesive de salarizare (Legea cadru nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010).
Faptul ca sumele respective au fost platite din bugetul local nu poate conduce la o alta concluzie decat cea trasa de prima instanta si de auditor, intrucat platile din acest buget sunt supuse prevederilor Legii nr. 273/2006 a finantelor publice locale, fiind supuse acelorasi exigente ca si cele efectuate din credite bugetare. Includerea lor la titlul "cheltuieli cu bunuri si servicii" nu este de natura a schimba regimul juridic aplicabil acestor plati.

Decizia nr. 618/CA/18.02.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar 264/35/CA/2013*

Prin Sentinta nr. 5564/CA din 17.06.2014 Tribunalul B. a respins ca nefondata cererea formulata de catre reclamantul Consiliul Local al Municipiului O. - Administratia Social Comunitara O. in contradictoriu cu paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi a Judetului B.,  privind anularea punctului II al Deciziei nr. 15/ 24.04.2013 a Curtii de Conturi a Judetului B. si a Incheierii nr. VI.69/ 21.06.2013 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei, fara cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte, in termen si  scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Local al Municipiului O. - Administratia Social Comunitara O., solicitand admiterea recursului si, pe cale de consecinta, modificarea sentintei recurate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca, prin cererea de chemare in judecata formulata de Consiliul Local al Municipiului O. - Administratia Sociala Comunitara O. s-a solicitat admiterea actiunii asa cum a fost formulata si, pe cale de consecinta, anularea Incheierii nr. VI/69/21.06.2013 a Curtii de Conturi a Romaniei, respectiv anularea punctului II.1 din Decizia nr. 15/24.04.2013 a Camerei de Conturi B..
Prin sentinta recurata, instanta de fond a respins ca nefondata actiunea, retinand ca la data expirarii contractului colectiv de munca nr. xxxxxx/ 604/29.12, respectiv la data de 29.12.2011, erau in vigoare prevederile Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, care prevad in mod imperativ la art. 13 si art. 138, faptul ca "clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in termenele si in conditiile prevazute de lege si "prin contractele/acordurile colective de munca incheiate in sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi in bani si in natura, altele decat cele prevazute de legislatia in vigoare pentru categoria respectiva de personal".
Instanta de fond a retinut ca drepturile speciale acordate personalului contractual in baza Actului aditional nr. 3/14.12.2011 la Contractul colectiv de munca nr. xxxxxx/604/29.12.2009 eludeaza cadrul legal aplicabil salarizarii personalului bugetar.
Fata de aceste aspecte, arata ca, potrivit alin. 3 art. 129 din Legea dialogului social nr. 62/10.05.2011 ,,Angajatorul sau organizatia patronala initiaza negocierea colectiva cu cel putin 45 de zile calendaristice inaintea expirarii contractelor colective de munca sau a expirarii perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate in actele aditionale la contractele colective de munca."
Prin exceptie de la aliniatul mai sus mentionat, ,,contractele colective de munca in sectorul bugetar se negociaza, in conditiile legii, dupa aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite, in limitele si in conditiile stabilite prin acestea."
Avand in vedere faptul ca in anul 2012 bugetul consolidat al Municipiului O. s-a aprobat in luna februarie, iar negocierea s-a realizat dupa aprobarea bugetului, considera corecta mentinerea tuturor drepturilor stipulate in contractul anterior.
Conform prevederilor contractuale, contractul colectiv de munca isi inceta valabilitatea la data de 29.12.2011, iar posibilitatea realizarii unei noi negocieri si incheierea unui nou contract se putea realiza doar dupa aprobarea bugetului institutiei, adica dupa data de 9 februarie 2012, drept pentru care recurenta a extins termenul de valabilitate a vechiului contract, prin incheierea actului aditional nr. 3/14.12.2011.
Prin incheierea Actului aditional nr. 3/14.12.2011 la Contractul colectiv de munca nr. xxxxxx/604/29.12.2009, recurenta nu a negociat drepturi salariale, ci doar a extins perioada de validitatea a contractului anterior pana la data in care a existat posibilitatea incheierii unui nou contract, aceasta conditie fiind aprobarea bugetului.
Fata de cele retinute de Curtea de Conturi a Romaniei si reiterate de instanta de fond referitor la faptul ca "nu poate retine faptul ca aceste sume au fost acordate in baza Contractului colectiv de munca, intrucat nu au baza legala", arata ca "drepturile speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca" si "sumele pentru acoperirea unei parti din cheltuielile cu achizitionarea unei vestimentatii" nu sunt drepturi salariale, ele sunt drepturi speciale cuprinse in acordurile/contractele colective de munca si nu isi au fundamentul legal in legislatia specifica salarizarii din sectorul bugetar.
In sustinerea argumentelor pentru neasimilarea drepturilor prevazute prin Contractul colectiv de munca - Acordul de munca cu drepturile de natura salariala, arata ca:
• sursa pentru finantarea acestor drepturi stabilite prin acord/contract colectiv este asigurata in intregime din veniturile proprii ale bugetului local si nu afecteaza bugetul de stat, fiind cuprinse in buget la "titlul 20" - cheltuieli materiale si servicii".
• drepturile speciale sunt diferentiate pe transe in functie de nivelul de venituri al angajatilor, avand astfel un caracter social si se supun regulilor de impozitare prevazute de legislatia in vigoare .
• Drepturile nu sunt acordate pentru activitatea derulata, nu sunt o remunerare a muncii prestate, ci indeplinirea unei obligatii contractuale.
In concluzie, drepturile banesti acordate personalului contractual din cadrul Administratiei Sociale Comunitare O. nu au natura salariala, ci sunt obligatii contractuale, ce rezulta din Contractul colectiv de munca nr. xxxxxx/604/29.12.2009 si actul aditional nr. 3/14.12.2011.
Totodata, arata ca in speta nu a fost vorba despre negocierea sau acordarea unor noi drepturi banesti, ci de prelungirea termenului de acordare a drepturilor speciale prevazute prin contractul colectiv de munca nr. xxxxxx/604/23.12.2009 cu inca trei ani.
Pe de alta parte, negocierea si incheierea unui nou contract colectiv de munca nu se putea realiza decat dupa adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli, care a avut loc in luna aprilie 2012
Art. 40 alin. 1 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, actualizata, statueaza ca: "Procesul bugetar in cazul neaprobarii bugetului de stat de catre Parlament
(1) Daca legea bugetului de stat nu a fost adoptata cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplica in continuare bugetele anului precedent, pana la aprobarea noilor bugete, limitele lunare de cheltuieli neputand depasi, de regula, 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii de credite sau, dupa caz, 1/12 din sumele propuse in proiectul de buget, in situatia in care acestea sunt mai mici decat cele din anul precedent."
Prin urmare, plata acestor drepturi banesti a fost inclusa in bugetul anului 2011 si era firesc ca dispozitiile contractului colectiv de munca sa se aplice pana la adoptarea noului buget.
Plata drepturilor speciale acordate personalului contractual pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, precum si a drepturilor pentru acoperirea unei parti din cheltuielile cu achizitionarea unei vestimentatii a fost prevazuta de art. 65 alin. (1) si alin. (8) din Contractul colectiv de munca nr. xxxxxx/604/ 29.12.2009, prelungit prin Actul aditional nr. 3 din 14.12.2011.
Conform art. 59 din Acordul colectiv de munca, respectiv art. 65 din Contractul colectiv de munca, mai sus mentionate, au fost acordate drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii. Aceste drepturi au fost finantate din bugetul local, capitolul cheltuieli materiale si servicii, astfel cum este prevazut in clasificatia indicatorilor bugetari.
Drepturile speciale nu afecteaza fondul de salarii, nefiind venituri de natura salariala, acestea supunandu-se regulilor de impozitare prevazute de Codul fiscal si legislatia in vigoare.
Daca potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor de munca pot fi stabilite numai in conformitate cu limitele legale, constatarea neconformitatii acestor clauze cu dispozitiile legale nu intra in atributiile Curtii de Conturi. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 140 alin. 1 din Constitutia Romaniei, Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public.
In drept a invocat prevederile art. 483, 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, Legea nr. 130/1996, Legea nr. 273/2006, Legea dialogului social nr. 62/10.05.2011.
Intimata, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei recurate, apreciind ca prima instanta a solutionat temeinic si legal fondul litigiului atunci cand a respins ca nefondata actiunea introductiva cata vreme drepturile speciale acordate exced cadrului legal privind salarizarea personalului din institutiile bugetare.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea a retinut ca este nefondat si l-a respins pentru urmatoarele considerente:
Criticile aduse hotararii prin prisma motivului de casare prevazut de art. 488 pct. 8 cod procedura civila, ce reglementeaza posibilitatea casarii hotararii cand aceasta a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, sunt neintemeiate.
In mod legitim judecatorul fondului a retinut ca, drepturile banesti acordate cu titlu de "drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca", precum si cele acordate pentru achizitionarea vestimentatiei, exced prevederilor legale in materia salariala, imprejurare in raport cu care a constatat ca Decizia nr. 15/ 24.04.2013 si Incheierea nr. VI/69/21.06.2013 emise de intimatele parate Curtea de Conturi a Romaniei/Camera de Conturi B. sunt legale, sub aspectele supuse cenzurii instantei.
Sustinerile potrivit carora drepturile acordate ar izvori din contract si nu din lege, ceea ce le-ar conferi legitimitate, sunt lipsite de fundament.
Potrivit art. 1270 din noul Cod civil, respectiv art. 969 Cod civil vechi, numai contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Pentru a fi valabil, contractul trebuie sa fie incheiat cu respectarea legii, art. 1247 Cod civil prevazand ca "este nul contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general", cum este si cazul dispozitiilor privind salarizarea.
Nu poate fi primita nici afirmatia potrivit careia drepturile acordate nu ar avea natura salariala ci una "speciala" cu finalitate social - compensatorie si cu izvor exclusiv contractual. Fiind vorba de banul public, nu pot fi stabilite drepturi banesti (salariale sau asimilate) in favoarea personalului angajat (contractual sau numit) in absenta unei reglementari legale, astfel ca, in mod corect auditorii publici, verificand contul anual de executie bugetara pe anul 2012 al recurentei, a constatat producerea unui prejudiciu in dauna bugetului local prin plata nelegala a drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca si pentru achizitionarea vestimentatiei cu incalcarea prevederilor art. 37 alin. 1 din Legea nr. 284/2010 si a legilor succesive de salarizare (Legea cadru nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010).
Faptul ca sumele respective au fost platite din bugetul local nu poate conduce la o alta concluzie decat cea trasa de prima instanta si de auditor, intrucat platile din acest buget sunt supuse prevederilor Legii nr. 273/2006 a finantelor publice locale, fiind supuse acelorasi exigente ca si cele efectuate din credite bugetare. Includerea lor la titlul "cheltuieli cu bunuri si servicii" nu este de natura a schimba regimul juridic aplicabil acestor plati.
Pentru aceste considerente, a inlaturat ca neintemeiate criticile formulate si vazand ca nu este incident motivul de recurs invocat, a respins recursul ca nefondat si a mentinut in intregime hotararea atacata.