Nulitatea absoluta a contractului de vanzare – cumparare

Sentinta civila nr. 924/26.02.2009  -  nulitatea absoluta a contractului de vanzare – cumparare


Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, la data de 21.10.2008 sub nr. 6362/279/2008 si precizata la data de 25.11.2008, reclamantii A.A. si A.M. au solicitat in contradictoriu cu paratii V.E., C.S. si C.M. sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 916/12.06.2002.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca vanzatoarea V.M. nu a avut calitatea de proprietar, deoarece singurul mostenitor al defunctei A.E. este tatal reclamantilor, numitul A.I. Prin urmare, nu a fost respectat principiul „nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet” (nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decat are). Contractul de vanzare-cumparare incheiat de vanzator in frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea cumparatorului care a cumparat pe riscul sau un bun al altuia este lovit de nulitate absoluta, conform disp. art. 948 din Codul civil. De asemenea, este nul contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, conform disp. art. 961 din Codul civil.
Atat vanzatoarele cat si cumparatorii au cunoscut ca se vinde lucrul altuia, fata de imprejurarea ca erau rude cu unicul acceptant al mostenirii, A.I.– vanzatoarele, in calitate de sora si nepoata, iar cumparatoarea Calin Maria, in calitate de fiica.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 948 si 961 din Codul civil.
In dovedirea cererii, legal timbrate, reclamantii au depus la dosarul cauzei, in fotocopie, urmatoarele inscrisuri: acte de stare civila, certificatul de mostenitor nr. 870/21.10.1976, contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 916/12.06.2002, titlul de proprietate nr. 1/1734/29.11.2000.
Prin intampinarea formulata in cauza si depusa la dosar la data de 25.11.2008, paratii C.S. si C.M. au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantilor si exceptia tardivitatii actiunii fata de obiectul actiunii, respectiv anulare act. Pe fondul cauzei, paratii au aratat ca certificatul de mostenitor nr. 870/21.10.1976 este nul deoarece nu cuprinde toti mostenitorii, respectiv pe V.M. care a instrainat bunul in litigiu. Calitatea sa de mostenitor rezulta din imprejurarea ca a acceptat tacit succesiunea prin stapanirea terenului pentru care a obtinut titlu de proprietate in baza Legii nr. 18/1991, in anul 2000. Mai mult decat atat, numita V.M. avea, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare din cauza, domiciliul stabil la aceeasi adresa cu cea a terenului care a fost cumparat de parati, iar terenul respectiv este in prezent intabulat pe numele acestora din urma.
In dovedirea intampinarii, paratii au depus la dosarul cauzei, in fotocopie: Incheierea nr. 7875/20.06.2002, pronuntata de Judecatoria P.N. – Biroul de Carte Funciara.
La termenul de judecata din data de 26.02.2009, instanta a pus in discutie exceptiile invocate de paratii C.S. si C.M. prin intampinare. Paratii au invederat faptul ca acestea au ramas fara obiect, avand in vedere precizarile formulate de reclamanti, cu privire la calificarea obiectului actiunii, drept constatare nulitate absoluta; prin urmare, nu mai insista in discutarea lor.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr. 916/12.06.2002 – fila 10, numita V.M. si fiica sa, parata V.E., in calitate de vanzatoare, au instrainat paratilor C.S. si C.M., in calitate de cumparatori, suprafata totala de 854 mp, situata in intravilanul municipiului P.N., str. xx, jud. N., cu nr. cadastral provizoriu  2755, inscris in CF nr. 9320/N a municipiului P.N., jud. N.
Prin actiunea formulata de reclamantii A.A. si A.M., acestia au sustinut existenta cauzei ilicite care atrage nulitatea absoluta a acestui contract de vanzare - cumparare, intrucat, s-a instrainat bunul altuia in cunostinta de cauza, cu complicitatea cumparatorilor.
Conform art. 968 C.civ., „cauza este nelicita atunci cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri sau ordinii publice”, iar sanctiunea caracterului ilicit al cauzei actului juridic este data de dispozitiile art. 966 C.civ. potrivit carora „obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect”.
De asemenea, conform art. 967 alin. 2 C.civ. „valabilitatea cauzei este prezumata pana la proba contrara”, iar sarcina unei astfel de probe incumba in mod neindoielnic celui ce alega nevalabilitatea cauzei, potrivit principiului consacrat in aceasta materie de art. 1169 C.civ.
Incidente in cauza sunt si disp. art. 1899 alin. 2 C.civ, potrivit carora buna-credinta se prezuma. In speta, aceasta prezumtie nu a fost rasturnata, deoarece reclamantii nu au dovedit prin niciun mijloc de proba nici frauda vanzatoarelor V.M. si V.E., nici complicitatea la frauda a cumparatorilor C.S. si C.M.
Astfel, vanzatoarele au instrainat imobilul in litigiu in baza titlului de proprietate nr. 1/1734/29.11.2000, emis in nume propriu – fila 21. Mai mult decat atat, instanta retine ca numita V.M. avea, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare din cauza, domiciliul stabil la aceeasi adresa cu cea a terenului care a fost cumparat de parati, iar terenul respectiv este in prezent intabulat pe numele acestora din urma. Simplul fapt ca numita V.M. nu figureaza deloc in certificatul de mostenitor nr. 870/21.10.1976 – fila 9 nu conduce la concluzia ca nu a avut calitatea de proprietar la data instrainarii, atat timp cat vanzarea s-a efectuat in baza unui titlul perfect valabil in prezent, emis in baza Legii nr. 18/1991. Important este in cauza si aspectul ca aceasta nu figureaza in mod expres ca renuntator.
Avand in vedere cele expuse mai sus, instanta va respinge actiunea formulata de reclamantii A.A. si A.M., in contradictoriu cu paratii V.E., C.S. si C.M., avand ca obiect constatare nulitate absoluta contract de vanzare – cumparare, ca nefondata.
In baza disp. art. 274 alin. 1 din Codul de pocedura civila, instanta va respinge capatul de cerere formulat de reclamanti referitor la plata cheltuielilor de judecata de catre parati, ca nefondat, fata de solutia pronuntata asupra capatului de cerere principal. In baza acelorasi dispozitii legale, instanta va respinge capatul de cerere formulat de paratii C.S. si C.M. referitor la plata cheltuielilor de judecata de catre reclamanti, ca nefondat, deoarece acesti parati nu au facut dovada efectuarii de cheltuieli in cauza.