obligatie de a face - obligatia de a incheia contract de vanzare-cumparare a unei locuinte potrivit Legii nr. 85/1992 – diferenta intre locuinta de serviciu si locuinta de interventie
(Hotarare nr. 546 din data de 10.02.2017 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1)INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 11.08.2016 sub numarul ……, reclamanta P.M. a solicitat obligarea paratei CFR S.A. la incheierea contractului de vanzare-cumparare a locuintei situate in Bucuresti, ……., sector 1, in suprafata de 63,42 mp si sa tina cont la perfectarea contractului de valoarea si pretul de vanzare a locuintei, stabilit de Decretul lege 61/1990 si Legea 85/1992, pretul de vanzare al imobilului fiind unul de protectie sociala, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamanta a aratat ca locuieste impreuna cu familia sa la adresa din Bucuresti, ……, sector 1, in baza Contractului de inchiriere nr. 95/24.02.2015, iar inainte de incheierea acestui contract au mai existat si alte contracte de inchiriere ce au avut acelasi obiect si anume imobilul situat in Bucuresti, ……., sector 1, in suprafata de 63,42 mp.
Locuinta a fost construita din fonduri de stat, fiind aplicabile dispozitiile art. 7 din Legea 85/1992. Potrivit contractului de inchiriere nr. 95/24.02.2015 locuinta inchiriata are regimul juridic al unei locuinte de serviciu, motiv pentru care i s-a solicitat paratei sa aprobe vanzarea. Pana la sfarsitul anului 2014 locuinta in cauza era incadrata ca si locuinta de interventie, insa instantele au considerat ca nu este suficient ca locuinta respectiva sa fie inventariata ca locuinta de interventie, ci acest regim trebuie sa rezulte din modul in care este utilizata. Or, reclamanta nu face parte din personalul care indeplineste o activitate sau functie ce necesita prezenta permanenta sau in caz de urgenta in cadrul unitatii. In cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1 si 7 din Legea 85/1992 si anume reclamanta este titularul contractului de inchiriere a locuintei, locuinta a fost construita din fonduri de stat, aceasta are regimul unei locuinte de serviciu. Imprejurarea ca la data formularii cererii locuinta nu era susceptibila de vanzare, fiind locuinta de interventie, este nerelevanta in contextul in care cererea nu a fost respinsa, ci pastrata in evidenta, vanzarea fiind conditionata de un eveniment viitor si anume schimbarea regimului juridic al locuintei din locuinta de interventie in locuinta de serviciu.
In drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 85/1992, Legea nr. 114/1997, art.194-204 C.proc.civ., Decizia nr. 5/2008 a I.C.C.J., Decizia nr. 3/18.02.2013 a I.C.C.J., art. 106 alin. 4 din CCM la nivelul Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA.
In dovedire reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, cu interogatoriul paratei, cu expertiza tehnica evaluatorie, inscrisurile fiind depuse la filele 11-55.
A fost achitata taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei (fila 1).
Parata a depus intampinare la data de 25.10.2016, solicitand respingerea actiunii.
A fost invocata exceptia prematuritatii, avand in vedere ca locuinta din Bucuresti, ….., sector 1 nu mai are statut de locuinta de interventie. Astfel, imobilul a fost propus spre vanzare, dar pana in prezent nu a fost aprobata propunerea de conducerea paratei. Avand in vedere ca Consiliul de Administratie al CNCF CFR SA nu s-a pronuntat asupra propunerii Comisiei de Locuinte, s-a solicitat sa se constate ca prezenta cerere este prematur formulata.
Pe fond se arata ca obligarea reclamantei la vanzarea locuintei in litigiu ar incalca prevederile art. 1 din Primul Protocol al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Dreptul de instrainare a bunurilor aflate in proprietatea paratei nu este un atribut al instantei de judecata, ci un drept de dispozitie al societatii. Referitor la pretul de vanzare a locuintei, parata mentioneaza ca procedura nu a fost initiata conform vechii legislatii, fiind aplicabile dispozitiile Legii 244/2011 care a modificat art. 16 din Legea 85/1992. Dupa intrarea in vigoare a acestei legi stabilirea pretului de vanzare se face prin raportare la pretul pietei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 205 C.proc.civ.
In dovedire s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, fara a fi atasate.
Prin raspunsul la intampinare reclamanta a solicitat respingerea exceptiei prematuritatii deoarece Legea 85/1992 nu prevede o procedura prealabila. De asemenea, au fost reluate argumentele dezvoltate in cuprinsul cererii introductive.
Instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 06.10.1977 intre parata si numitul P.C. s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 3153 avand ca obiect locuinta situata in Bucuresti, ……, sector 1 pe durata cat acesta lucra ca angajat in cadrul CFR. P.C. este sotul reclamantei, conform mentiunilor de la fila 50 verso. Incepand cu data de 11.10.1985 contractul de inchiriere a fost incheiat de reclamanta pentru acelasi imobil.
Contractul de inchiriere a fost reinnoit in mod succesiv. In cuprinsul contractelor incheiate intre parti se mentioneaza ca locuinta situata in Bucuresti, ……, sector 1 este una de interventie. Incepand cu contractul nr. 95/24.02.2015 se mentioneaza ca aceeasi locuinta este de serviciu, iar nu de interventie. Partile nu au facut dovada datei exacte de la care locuinta in discutie a fost incadrata ca fiind locuinta de serviciu, incetand sa mai fie locuinta de interventie. In lipsa unor inscrisuri care sa ateste aceasta modificare, instanta va considera ca modificarea a operat incepand cu 24.02.2015, data incheierii contractului cu nr. 95. La data de 11.08.2009 reclamanta si-a manifestat intentia de cumparare a acestei locuinte.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat „Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumparate de titularii contractelor de inchiriere, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie si ale prezentei legi.”
In conformitate cu prevederile art.7 alin.(1) din acelasi act normativ „Locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.”.
Art.16 din aceeasi lege prevede urmatoarele: „Valoarea de vanzare a locuintei se calculeaza raportat la pretul pietei de catre un expert autorizat, in conditiile legii.".
Potrivit articolului II din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, „Locuintele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru care la data intrarii in vigoare a prezentei legi sunt in curs de derulare procedurile de vanzare, se vand la pretul stabilit de reglementarile in vigoare la data inceperii procedurii de vanzare.”
De asemenea, prin Decizia nr.3/2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitiei in solutionarea unui recurs in interesul legii, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 s-a statuat ca aceste prevederi instituie o obligatie legala pentru societatile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuintele construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 85/1992, cu exceptiile prevazute de lege.
Instanta retine din inscrisurile depuse la dosar ca locuinta pentru care se solicita de catre reclamanta incheierea unui contract de vanzare-cumparare a fost initial inclusa pe lista locuintelor de interventie, iar apoi a fost inclusa pe lista locuintelor de serviciu.
Potrivit dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr.85/1992 exista obligatia de a vinde locuintele construite din fondurile statului, dar numai in masura in care nu au regimul juridic de locuinta de interventie.
Instanta subliniaza ca din formularea art. 1 si art. 7 din Legea nr.85/1992 reiese o obligatie a unitatilor economice care le detin in proprietate de a le vinde („vor fi vandute”) si un drept al titularului contractului de inchieriere de a formula, atunci cand doreste, o cerere de cumparare („pot fi cumparate”).
Pe de alta parte, instanta precizeaza ca obligatia de a vinde intervine doar in ipoteza indeplinirii cumulative a urmatoarelor conditii: locuintele sa fie construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat pana la intrarea in vigoare a legii, solicitantul sa fie titular al contractului de inchiriere, putand fi sau nu angajat al unitatii proprietare, locuintele sa nu faca parte din categoria celor exceptate de lege.
Verificand indeplinirea acestor conditii in prezenta speta, instanta noteaza ca reclamanta a fost angajata la societatea parata, in prezent fiind pensionara si a incheiat un contract de inchiriere cu privire la o locuinta proprietatea paratei, construita din fondurile statului, care initial a avut regimul unei locuinte de interventie, insa incepand cu anul 2015 a fost incadrata ca fiind locuinta de serviciu.
Avand in vedere cererea de cumparare formulata de reclamanta, faptul ca locuinta a fost construita din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat pana la intrarea in vigoare a legii si ca aceasta are regimul juridic al unei locuinte de serviciu, iar nu de interventie, instanta considera ca exista obligatia in sarcina paratei, in sensul prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 si a Deciziei nr. 3/2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, de a incheia un contract de vanzare-cumparare cu reclamanta P.M., avand ca obiect locuinta situata in Bucuresti, ..., sector 1. Nu poate fi retinuta apararea paratei in sensul ca cererea este prematura din moment ce Legea nr. 85/1992 nu instituie o procedura prealabila obligatorie, iar parata nu a dovedit ca a raspuns cererii reclamantei de cumparare a locuintei, formulata in anul 2009.
Cu toate acestea, instanta retine ca reclamanta a solicitat obligarea paratei la incheierea contractului de vanzare-cumparare la pretul de vanzare stabilit de Decretul lege 61/1990 si Legea 85/1992, pretul de vanzare al imobilului fiind unul de protectie sociala. Or, reclamanta datoreaza un pret calculat conform art. 16 din Legea 85/1992 ce prevede ca ,,Valoarea de vanzare a locuintei se calculeaza raportat la pretul pietei de catre un expert autorizat, in conditiile legii.’’ Aceasta deoarece cererea de cumparare a locuintei a fost formulata la data de 11.08.2009, data la care locuinta in cauza avea regimul unei locuinte de interventie si nu putea fi achizitionata. Prin urmare, la data modificarii articolului 16 mentionat anterior- 17.12.2011, procedura de vanzare nu se afla in curs de desfasurare. Simpla cerere de cumparare formulata de reclamanta nu poate echivala cu demararea procedurii de vanzare din moment ce la data formularii acesteia locuinta in discutie avea regimul unei locuinte de interventie, dupa cum rezulta din contractul de inchiriere incheiat la 26.08.2009.
Prin urmare, instanta apreciaza ca reclamanta este indreptatita sa cumpere locuinta de serviciu situata in Bucuresti, ….., sector 1, insa la pretul pietei, iar nu la pretul stabilit de Decretul lege nr. 61/1990. Or, in petitul cererii de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratei sa incheie contractul de vanzare-cumparare la pretul prevazut de Decretul lege nr. 61/1990. In virtutea principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, instanta considera ca nu poate obliga parata la incheierea contractului de vanzare cumparare la pretul pietei deoarece s-ar pronunta asupra unui lucru care nu a fost cerut de reclamanta. Din formularea cererii de chemare in judecata reiese ca reclamanta doreste obligarea paratei la incheierea contractului de vanzare-cumparare in schimbul unui anumit pret, iar nu in orice conditii.
Avand in vedere aceste considerente instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Se va lua act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta P.M., in contradictoriu cu parata CFR SA, ca neintemeiata.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 10.02.2017.
Presedinte, Grefier,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 11.08.2016 sub numarul ……, reclamanta P.M. a solicitat obligarea paratei CFR S.A. la incheierea contractului de vanzare-cumparare a locuintei situate in Bucuresti, ……., sector 1, in suprafata de 63,42 mp si sa tina cont la perfectarea contractului de valoarea si pretul de vanzare a locuintei, stabilit de Decretul lege 61/1990 si Legea 85/1992, pretul de vanzare al imobilului fiind unul de protectie sociala, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamanta a aratat ca locuieste impreuna cu familia sa la adresa din Bucuresti, ……, sector 1, in baza Contractului de inchiriere nr. 95/24.02.2015, iar inainte de incheierea acestui contract au mai existat si alte contracte de inchiriere ce au avut acelasi obiect si anume imobilul situat in Bucuresti, ……., sector 1, in suprafata de 63,42 mp.
Locuinta a fost construita din fonduri de stat, fiind aplicabile dispozitiile art. 7 din Legea 85/1992. Potrivit contractului de inchiriere nr. 95/24.02.2015 locuinta inchiriata are regimul juridic al unei locuinte de serviciu, motiv pentru care i s-a solicitat paratei sa aprobe vanzarea. Pana la sfarsitul anului 2014 locuinta in cauza era incadrata ca si locuinta de interventie, insa instantele au considerat ca nu este suficient ca locuinta respectiva sa fie inventariata ca locuinta de interventie, ci acest regim trebuie sa rezulte din modul in care este utilizata. Or, reclamanta nu face parte din personalul care indeplineste o activitate sau functie ce necesita prezenta permanenta sau in caz de urgenta in cadrul unitatii. In cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1 si 7 din Legea 85/1992 si anume reclamanta este titularul contractului de inchiriere a locuintei, locuinta a fost construita din fonduri de stat, aceasta are regimul unei locuinte de serviciu. Imprejurarea ca la data formularii cererii locuinta nu era susceptibila de vanzare, fiind locuinta de interventie, este nerelevanta in contextul in care cererea nu a fost respinsa, ci pastrata in evidenta, vanzarea fiind conditionata de un eveniment viitor si anume schimbarea regimului juridic al locuintei din locuinta de interventie in locuinta de serviciu.
In drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 85/1992, Legea nr. 114/1997, art.194-204 C.proc.civ., Decizia nr. 5/2008 a I.C.C.J., Decizia nr. 3/18.02.2013 a I.C.C.J., art. 106 alin. 4 din CCM la nivelul Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA.
In dovedire reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, cu interogatoriul paratei, cu expertiza tehnica evaluatorie, inscrisurile fiind depuse la filele 11-55.
A fost achitata taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei (fila 1).
Parata a depus intampinare la data de 25.10.2016, solicitand respingerea actiunii.
A fost invocata exceptia prematuritatii, avand in vedere ca locuinta din Bucuresti, ….., sector 1 nu mai are statut de locuinta de interventie. Astfel, imobilul a fost propus spre vanzare, dar pana in prezent nu a fost aprobata propunerea de conducerea paratei. Avand in vedere ca Consiliul de Administratie al CNCF CFR SA nu s-a pronuntat asupra propunerii Comisiei de Locuinte, s-a solicitat sa se constate ca prezenta cerere este prematur formulata.
Pe fond se arata ca obligarea reclamantei la vanzarea locuintei in litigiu ar incalca prevederile art. 1 din Primul Protocol al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Dreptul de instrainare a bunurilor aflate in proprietatea paratei nu este un atribut al instantei de judecata, ci un drept de dispozitie al societatii. Referitor la pretul de vanzare a locuintei, parata mentioneaza ca procedura nu a fost initiata conform vechii legislatii, fiind aplicabile dispozitiile Legii 244/2011 care a modificat art. 16 din Legea 85/1992. Dupa intrarea in vigoare a acestei legi stabilirea pretului de vanzare se face prin raportare la pretul pietei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 205 C.proc.civ.
In dovedire s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, fara a fi atasate.
Prin raspunsul la intampinare reclamanta a solicitat respingerea exceptiei prematuritatii deoarece Legea 85/1992 nu prevede o procedura prealabila. De asemenea, au fost reluate argumentele dezvoltate in cuprinsul cererii introductive.
Instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 06.10.1977 intre parata si numitul P.C. s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 3153 avand ca obiect locuinta situata in Bucuresti, ……, sector 1 pe durata cat acesta lucra ca angajat in cadrul CFR. P.C. este sotul reclamantei, conform mentiunilor de la fila 50 verso. Incepand cu data de 11.10.1985 contractul de inchiriere a fost incheiat de reclamanta pentru acelasi imobil.
Contractul de inchiriere a fost reinnoit in mod succesiv. In cuprinsul contractelor incheiate intre parti se mentioneaza ca locuinta situata in Bucuresti, ……, sector 1 este una de interventie. Incepand cu contractul nr. 95/24.02.2015 se mentioneaza ca aceeasi locuinta este de serviciu, iar nu de interventie. Partile nu au facut dovada datei exacte de la care locuinta in discutie a fost incadrata ca fiind locuinta de serviciu, incetand sa mai fie locuinta de interventie. In lipsa unor inscrisuri care sa ateste aceasta modificare, instanta va considera ca modificarea a operat incepand cu 24.02.2015, data incheierii contractului cu nr. 95. La data de 11.08.2009 reclamanta si-a manifestat intentia de cumparare a acestei locuinte.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat „Locuintele construite din fondurile statului pot fi cumparate de titularii contractelor de inchiriere, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie si ale prezentei legi.”
In conformitate cu prevederile art.7 alin.(1) din acelasi act normativ „Locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.”.
Art.16 din aceeasi lege prevede urmatoarele: „Valoarea de vanzare a locuintei se calculeaza raportat la pretul pietei de catre un expert autorizat, in conditiile legii.".
Potrivit articolului II din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, „Locuintele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru care la data intrarii in vigoare a prezentei legi sunt in curs de derulare procedurile de vanzare, se vand la pretul stabilit de reglementarile in vigoare la data inceperii procedurii de vanzare.”
De asemenea, prin Decizia nr.3/2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitiei in solutionarea unui recurs in interesul legii, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 s-a statuat ca aceste prevederi instituie o obligatie legala pentru societatile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuintele construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 85/1992, cu exceptiile prevazute de lege.
Instanta retine din inscrisurile depuse la dosar ca locuinta pentru care se solicita de catre reclamanta incheierea unui contract de vanzare-cumparare a fost initial inclusa pe lista locuintelor de interventie, iar apoi a fost inclusa pe lista locuintelor de serviciu.
Potrivit dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr.85/1992 exista obligatia de a vinde locuintele construite din fondurile statului, dar numai in masura in care nu au regimul juridic de locuinta de interventie.
Instanta subliniaza ca din formularea art. 1 si art. 7 din Legea nr.85/1992 reiese o obligatie a unitatilor economice care le detin in proprietate de a le vinde („vor fi vandute”) si un drept al titularului contractului de inchieriere de a formula, atunci cand doreste, o cerere de cumparare („pot fi cumparate”).
Pe de alta parte, instanta precizeaza ca obligatia de a vinde intervine doar in ipoteza indeplinirii cumulative a urmatoarelor conditii: locuintele sa fie construite din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat pana la intrarea in vigoare a legii, solicitantul sa fie titular al contractului de inchiriere, putand fi sau nu angajat al unitatii proprietare, locuintele sa nu faca parte din categoria celor exceptate de lege.
Verificand indeplinirea acestor conditii in prezenta speta, instanta noteaza ca reclamanta a fost angajata la societatea parata, in prezent fiind pensionara si a incheiat un contract de inchiriere cu privire la o locuinta proprietatea paratei, construita din fondurile statului, care initial a avut regimul unei locuinte de interventie, insa incepand cu anul 2015 a fost incadrata ca fiind locuinta de serviciu.
Avand in vedere cererea de cumparare formulata de reclamanta, faptul ca locuinta a fost construita din fondurile statului sau ale unitatilor economice ori bugetare de stat pana la intrarea in vigoare a legii si ca aceasta are regimul juridic al unei locuinte de serviciu, iar nu de interventie, instanta considera ca exista obligatia in sarcina paratei, in sensul prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 si a Deciziei nr. 3/2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, de a incheia un contract de vanzare-cumparare cu reclamanta P.M., avand ca obiect locuinta situata in Bucuresti, ..., sector 1. Nu poate fi retinuta apararea paratei in sensul ca cererea este prematura din moment ce Legea nr. 85/1992 nu instituie o procedura prealabila obligatorie, iar parata nu a dovedit ca a raspuns cererii reclamantei de cumparare a locuintei, formulata in anul 2009.
Cu toate acestea, instanta retine ca reclamanta a solicitat obligarea paratei la incheierea contractului de vanzare-cumparare la pretul de vanzare stabilit de Decretul lege 61/1990 si Legea 85/1992, pretul de vanzare al imobilului fiind unul de protectie sociala. Or, reclamanta datoreaza un pret calculat conform art. 16 din Legea 85/1992 ce prevede ca ,,Valoarea de vanzare a locuintei se calculeaza raportat la pretul pietei de catre un expert autorizat, in conditiile legii.’’ Aceasta deoarece cererea de cumparare a locuintei a fost formulata la data de 11.08.2009, data la care locuinta in cauza avea regimul unei locuinte de interventie si nu putea fi achizitionata. Prin urmare, la data modificarii articolului 16 mentionat anterior- 17.12.2011, procedura de vanzare nu se afla in curs de desfasurare. Simpla cerere de cumparare formulata de reclamanta nu poate echivala cu demararea procedurii de vanzare din moment ce la data formularii acesteia locuinta in discutie avea regimul unei locuinte de interventie, dupa cum rezulta din contractul de inchiriere incheiat la 26.08.2009.
Prin urmare, instanta apreciaza ca reclamanta este indreptatita sa cumpere locuinta de serviciu situata in Bucuresti, ….., sector 1, insa la pretul pietei, iar nu la pretul stabilit de Decretul lege nr. 61/1990. Or, in petitul cererii de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratei sa incheie contractul de vanzare-cumparare la pretul prevazut de Decretul lege nr. 61/1990. In virtutea principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, instanta considera ca nu poate obliga parata la incheierea contractului de vanzare cumparare la pretul pietei deoarece s-ar pronunta asupra unui lucru care nu a fost cerut de reclamanta. Din formularea cererii de chemare in judecata reiese ca reclamanta doreste obligarea paratei la incheierea contractului de vanzare-cumparare in schimbul unui anumit pret, iar nu in orice conditii.
Avand in vedere aceste considerente instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca neintemeiata.
Se va lua act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta P.M., in contradictoriu cu parata CFR SA, ca neintemeiata.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 10.02.2017.
Presedinte, Grefier,
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete
Reziliere contract de concesiune - Conditii - Decizie nr. 132/R din data de 07.02.2014Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale - Sentinta civila nr. 651/LM din data de 13.03.2014
Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti - Decizie nr. 503/A din data de 25.09.2014
Atribuire folosinta imobil. O.P. - conditii de admisibilitate - Decizie nr. 404/A din data de 18.07.2014
Rezolutie antecontract de vanzare cumparare - Decizie nr. 607/R din data de 24.11.2014
trafic de droguri - Sentinta penala nr. 9 din data de 22.01.2014
Acordul de recunoa?tere a vinova?iei incheiat de procurorul militar cu inculpatul cercetat pentru savar?irea infrac?iunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante prev. de art.336 alin.1 C.pen. Amanarea aplicarii pedepsei - Sentinta penala nr. 8 din data de 16.02.2016
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 1230/Ap din data de 30.06.2017
Decizia de revocare din functia de conducere este o modificare unilaterala a contractului individual de munca in lipsa acordului salariatului. - Sentinta civila nr. 771/Ap din data de 04.05.2017
Insolventa. Anulare acte frauduloase. - Sentinta civila nr. 510/Ap din data de 22.04.2017
Contractele individuale de munca incheiate intre persoane fizice in calitate de experti desemnati si persoane juridice in derularea unor proiecte POSDRU finantate din Fondul Social European au natura unor contracte atipice de munca - Sentinta civila nr. 496/A din data de 16.04.2017
Insolventa. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulata impotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezuma potrivit art. 1034-1056 Cod civil. - Sentinta civila nr. 473/Ap din data de 16.03.2017
EXPROPRIERE. Art. 26 din Legea nr. 33/1994. Stabilirea valorii despagubirii. Metoda comparatiei directe. Alegerea comparabilei cu cea mai mica ajustare, cu caracteristicile cele mai asemanatoare cu terenul in litigiu. - Sentinta civila nr. 336/AP din data de 23.02.2017
Expropriere. Reglementand dreptul de retrocedare a imobilelor expropriate, Legea nr. 33/1994 prevede la art. 35 ca „daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, - Sentinta civila nr. 71/Ap din data de 19.01.2017
Solicitare de sesizare a Curtii de Justi?ie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara, in temeiul dispozitiilor art. 276 din Tratatul privind func?ionarea Uniunii Europene. - Hotarare nr. 56/CP din data de 05.07.2017
Aplicarea unei pedepse mai reduse decat cea mentionata in acordul de recunoastere a vinovatiei. - Sentinta penala nr. 107/Ap din data de 14.02.2017
Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si rezultatul produs. - Sentinta penala nr. 209/Ap din data de 17.03.2017
Reprezentarea succesorala in materia Legii nr. 10/2001. Amenajari de utilitate publica ulterioare notificarii, fara existenta unei autorizatii de constructie. - Decizie nr. 1500/Ap din data de 01.10.2016
Actiune in revendicare inadmisibila in conditiile in care s-a uzat de dispozitiile Legii nr. 10/2001. Imobil revendicat achizitionat in baza Legii nr. 112/1995. Securitatea raporturilor juridice. - Decizie nr. 1033/Ap din data de 15.07.2016
Obligatia de despagubire a A.A.A.S. –art 32 ind. 4 din O.U.G. nr. 88/1997. Contracte incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 137/2002. - Decizie nr. 295/Ap din data de 23.02.2016