Exceptiile procesuale in calea de atac

Exceptiile invocate in etapele caii de atac nu pot viza decat calea de atac concret exercitata (exceptia tardivitatii, exceptia nulitatii caii de atac etc.), iar nu cererea de chemare in judecata, din moment ce obiectul caii de atac il constituie hotararea primei instante sau a instantei de apel, iar nu cererile partilor, ca in cazul judecatii in prima instanta.

Exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si lipsei capacitatii procesuale de folosinta a intimatei-parate, invocate de aceasta prin intampinarea la recurs, vizeaza conditiile de exercitiu ale cererii de chemare in judecata si nu ale recursului.
Intrucat aceste exceptii, desi de ordine publica, au fost invocate pentru prima data in recurs de catre parata care nu a exercitat calea de atac, tinzand la modificarea sentintei pentru alte motive decat cele invocate de catre recurenta-reclamanta, legiuitorul nereglementand institutia aderarii la recurs, tribunalul nu va analiza aceste exceptii prioritar recursului declarat de recurenta-reclamanta.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 18.05.2010, sub nr. 8781/302/2010, reclamanta VASILE DOINA a solicitat obligarea paratilor Primaria Sectorului 5 Bucuresti si Prefectura Municipiului Bucuresti sa emita titlul de proprietate pentru suprafata de teren de 138 mp, situat in Bucuresti, str. Schelei nr.35, sector 5.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr.9105/04.12.2008, au fost obligate paratele sa solutioneze cererea formulata de reclamanta si inregistrata succesiv sub nr.19801/31.05.2005, nr.816/11.03.1998 si nr.6621/09.03.1999. Astfel, prin adresa nr.11476/20.03.2007, emisa de Primaria Sectorului 5 Bucuresti, urmare a reanalizarii actelor depuse de reclamanta, s-a constatat ca nu se poate face propunerea in vederea emiterii titlului de proprietate, deoarece terenul este afectat partial de circulatie, respectiv un grad cu fundatie de ciment, fara a motiva insa cum s-a ajuns la aceasta propunere, avand in vedere si faptul ca nu a depus nici un act care sa o conduca la aceasta hotarare.
In drept, au fost invocate disp. art.112 C.p.c., Legea nr.18/1991, modificata si republicata.                                                                      
Prin sentinta civila nr. 2519/2011, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta VASILE DOINA in contradictoriu cu paratii PRIMARIA SECTORULUI 5 BUCURESTI si   PREFECTURA MUNICIPIULUI BUCURESTI,  ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele :
Prin cererea formulata si inregistrata la Primaria Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 816/10.03.1998, reclamanta Vasile Doina a solicitat emiterea titlului de proprietate asupra terenului ce a apartinut parintilor sai, situat in Bucuresti, str. Schelei nr. 35, sector 5. Ulterior, reclamanta a formulat o noua cerere, inregistrata sub nr. 6621/09.03.1999.
Prin sentinta civila nr. 1850/21.03.2007, Judecatoria Sectoruliu 5 Bucuresti a dispus obligarea celor doua comisii de fond funciar sa solutioneze cererea formulata de reclamanta si inregistrata sub nr. 6621/03.03.1999. In pronuntarea acestei solutii, instanta a constat ca paratele nu au respectat obligatia instituita in sarcina lor de prevederile legale, intrucat nu au dat o solutie cererii petentei, lipsind-o de posibilitatea de a parcurge procedura reglementata de disp. art. 51 si urm. din Legea nr. 18/1991.
Intrucat nici dupa pronuntarea sentintei mai sus mentionate paratele nu  si-au indeplinit obligatia de a solutiona cererea petentei, instanta a cercetat pe fond temeinicia cererii reclamantei de reconstituire a dreptului asupra terenului ce face obiectul cauzei.
In fapt, terenul situat in Bucuresti, str. Schelei nr. 35, sector 5, in suprafata de 138 mp, a apartinut autorilor reclamantei, astfel cum rezulta din decizia civila nr. 2947/30.11.1974, pronuntata de Tribunalul Municipiului Bucuresti in dosarul nr. 1522/1974 (f. 116-117) si din certificatele de mostenitor nr. 9/19.02.1999 si 1030/28.08.1987 (f. 118-119).
Astfel cum rezulta din adresa emisa de Primaria Municipiului Bucuresti nr. 449686/4420/26.04.2005, imobilul a fost trecut in proprietatea statului in baza Decretului de expropriere al Consiliului de Stat nr. 153/04.06.1987.
In drept, potrivit disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, „terenurile fara constructii, neafectate de lucrari de investitii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupa caz, la cerere.”
Prima instanta a retinut ca, pentru ca dispozitia legala sa fie aplicabila, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii, rezultate din cuprinsul acesteia, coroborat cu restul dispozitiilor Legii nr. 18/1991:
- sa fie vorba despre un teren fara constructii, situat in intravilan;
- sa fie vorba despre un teren cu destinatie agricola, astfel cum sunt acestea definite de art. 2 lit. a din Legea nr. 18/1991;
- terenul sa nu fie afectat de lucrari de investitii, aprobate potrivit legii;
- terenurile sa fi fost preluate cu titlu valabil de catre stat sau unitatile detinatoare prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966 si alte acte normative speciale.
Ultima conditie enumerata se desprinde din coroborarea prevederilor Legii nr. 18/1991 cu cele ale Legii nr. 10/2001, care prevede, la art. 1 alin. 1, ca „imobilele preluate in mod abuziv de catre stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi”.
In prezenta cauza, astfel cum rezulta din raportul de expertiza topografica intocmit de catre expert Furtuna Laurentiu, terenul ce face obiectul cererii de reconstituire este afectat aproape in totalitate de calea de acces spre strada Ion Nedeleanu, trotuarele aferente, spatiul verde aferent blocului nr. P40 si retelele edilitare publice.
In consecinta, conditia esentiala pentru restituirea in natura a terenului nu este indeplinita, intrucat acesta este afectat de amenajari de interes public.
Astfel, intrucat in situatia concreta din speta legea nu prevede nici posibilitatea acordarii unui alt teren in compensatie si nici acordarea de despagubiri, rezulta ca cererea formulata de reclamanta este neintemeiata.
De altfel, instanta a apreciat ca dispozitiile Legii nr. 18/1991 au devenit inaplicabile imobilelor expropriate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, care, la art. 11 alin. 3, prevede ca „in cazul in care constructiile expropriate au fost integral demolate si lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul partial, persoana indreptatita poate obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, pentru cea ocupata de constructii noi, autorizate, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii stabilindu-se in echivalent. Dispozitiile art. 10 alin. (3), (4), (5) si (6) se vor aplica in mod corespunzator”.
O alta interpretare ar conduce la existenta concomitenta a doua proceduri speciale de reconstituire a dreptului de proprietate si ar contraveni dispozitiilor art.1 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc ca  „Imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile prezentei legi”.
Mergand pe aceasta interpretare, instanta de fond a apreciat ca reclamanta nu putea obtine repararea dreptului sau pe calea Legii nr. 18/1991, ci era obligata sa recurga la procedura instituita de Legea nr. 10/2001, aplicabila cu prioritate in toate situatiile in mod expres prevazute in cuprinsul acesteia.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs reclamanta Vasile Doina, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, recursul fiind  inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila sub nr. 8781/302/2010.
In dezvoltarea motivelor de recurs, s-a aratat ca sentinta instantei de fond a fost data cu aplicarea gresita a legii, intrucat instanta retinut ca prin sentinta civila nr. 1850/2007 Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti  a dispus obligarea celor doua comisii de fond funciar sa solutioneze cererea formulata de reclamanta si inregistrata sub nr. 6621/1999. In pronuntarea acestei solutii instanta a constatat ca paratele nu au respectat obligatia instituita in sarcina lor de prevederile legale, intrucat nu au dat o solutie cererii petentei, lipsind-o de posibilitatea de a parcurge procedura reglementata de disp. art. 51 si urm. Din Legea nr. 18/1991.
Astfel, terenul reclamantei a fost trecut in proprietatea statului in baza Decretului de expropriere al C.S. nr. 153/04.06.1987 si potrivit disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: sa fie un teren fara constructii in intravilan, sa fie un teren cu destinatie agricola astfel cum sunt acestea definite de art. 2 lit. a din Legea nr. 18/1991, terenul sa nu fie afectat de lucrari de investitii aprobate potrivit legii, terenurile sa fi fost preluate cu titlu valabil de catre stat sau unitatile detinatoare prin aplicarea dispozitiilor Decretului nr. 712/1966  si alte acte normative speciale.
Prin urmare, apreciaza ca instanta de fond in mod gresit a considerat ca nu pot fi aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991, deoarece  acest teren nu respecta conditiile ei.
In drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
La data de 14.09.2011 intimata parata Primaria Sectorului 5 Bucuresti a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei de fond ca fiind legala si temeinica.
La data de 12.10.2011, intimata parata Prefectura Municipiului Bucuresti a formulat intampinare si a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Totodata, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Prefecturii Municipiului Bucuresti, aratand ca potrivit deciziei irevocabile pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 10517/302/2008, actiunea reclamantei a fost respinsa fata de acest parat.
Astfel, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana obligata in cadrul raportului juridic dedus judecatii si persoana paratului, iar in speta de fata, raportat la cele aratate mai sus, nu este respectat acest raport.
De asemenea, a mai invocat si exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a Prefecturii Municipiului Bucuresti, avand in vedere disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 340/2004, republicata.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, in raport de dispozitiile art.304 si art.304 ind.1 C.proc. civ., pe baza probelor administrate in cauza, tribunalul retine ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si lipsei capacitatii procesuale de folosinta a intimatei parate Prefectura Municipiului Bucuresti, invocate prin intampinarea la recurs, vizeaza conditiile de exercitiu ale cererii de chemare in judecata si nu ale recursului.
Intrucat aceste exceptii, desi de ordine publica, au fost invocate pentru prima data in recurs de catre parata care nu a exercitat calea de atac, tinzand la modificarea sentintei pentru alte motive decat cele invocate de catre recurenta reclamanta, legiuitorul nereglementand institutia aderarii la recurs, tribunalul nu va analiza aceste exceptii prioritar recursului declarat de recurenta reclamanta.
In ceea ce priveste criticile formulate de recurenta reclamanta, tribunalul constata ca sunt nefondate.
Potrivit dispozitiilor art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 republicata, cu modificarile ulterioare, sunt supuse restituirii catre fostii proprietari sau mostenitorii acestora, terenurile intravilane aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor decretului nr.712/1966 si a altor acte normative speciale, daca sunt fara constructii si nu sunt afectate de lucrari de investitii aprobate, potrivit legii.
Terenul in litigiu, ce a apartinut autorilor recurentei reclamante, a fost expropriat in baza Decretului Consiliului de Stat nr.153/04.06.1987, anexa 1, poz.293, constructiile fiind demolate.
Din raportul de expertiza topografica efectuat in cauza, rezulta ca terenul solicitat de reclamanta in temeiul art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 republicata, cu modificarile ulterioare, in suprafata de 138 m.p., este afectat aproape in intregime de calea de acces public str. Ion Nedeleanu, trotuarele aferente, spatiul verde aferent blocului P 40 si retele edilitare, ramanand libera de constructii si de lucrari de investitii doar suprafata de 12 m.p., reprezentand spatiu verde, care, din cauza formei si dimensiunilor foarte mici, nefiind functionala, nu se poate retroceda.
In raport de situatia de fapt dovedita cu inscrisurile si expertiza topografica administrate in cauza, prima instanta a aplicat in mod corect dispozitiile art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 republicata, cu modificarile ulterioare, apreciind ca nu sunt indeplinite cerintele textului de lege pentru restituirea terenului catre reclamanta.
Chiar daca terenul in suprafata de 138 m.p., in litigiu, nu este ocupat cu constructii, el este afectat de lucrari de investitii (lucrari de sistematizare urbana), fiind expropriat tocmai pentru efectuarea lor, imprejurare ce constituie un impediment la restituirea lui in temeiul art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 republicata, cu modificarile ulterioare.
Imprejurarea ca institutiile parate nu au solutionat nici pana in prezent cererea depusa de recurenta reclamanta in anul 1998, nu poate conduce la o alta solutie. Prima instanta a analizat pe fond cererea de restituire formulata de reclamanta, fata de refuzul paratelor de a o solutiona, dar neindeplinirea obligatiilor legale de catre parate, de solutionare a cererii, nu poate determina restituirea terenului de catre instanta de judecata, cu incalcarea legii.
Prima instanta a apreciat in mod corect ca terenul solicitat de recurenta reclamanta nu intra sub incidenta Legii nr.18/1991, ci sub incidenta Legii nr.10/2001, care la art.11 reglementeaza in mod expres masurile reparatorii ce se pot acorda pentru terenurile expropriate, preluate in mod abuziv in perioada de referinta prevazuta de art.1 alin.1 din lege.
Chiar daca cererea sa nu a fost solutionata pana la data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, recurenta reclamanta nu poate invoca necunoasterea legii, fiind lipsit de relevanta in prezenta cauza daca aceasta a formulat sau nu notificare in baza Legii nr.10/2001.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A  IV-A  CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 2446 R/11.10.2011