Contraventii

JUDECATORIA,
Deliberand asupra plangerii contraventionale ;
In baza actelor si lucrarilor dosarului :
Constata ca prin plangerea contraventionala inregistrata de Judecatoria Sibiu la data de 8 XII 2009, sub dosar nr. 15999/306/2009, petenta SC O G SRL, solicita impotriva intimatului anularea procesului verbal de constatare a contraventiei  nr. 0279362/20 X 2009, exonerarea  petentei de plata amenzii aplicate , intrucat procesul verbal nu are elementele constitutive ale unei contraventii si este foarte , foarte greu de deslusit .
Fraza „pe panoul <cecuri de calatorie> tinand cont de toate caracteristicile si circumstantele se omite cuvantul <cecuri exprimate in diferite monede> asa cum apare pe panoul pentru schimb valutar unde apare cuvantul <valuta> informatie esentiala necesara consumatorului mediu pentru luarea unei decizii de tranzactionare in cunostinta de cauza si prin urmare determina consumatorul de a lua o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o…” nu este o descriere  a unei fapte asa cum impune art. 16 din OG 2/2001. Daca insusi redactorul  actului scrie si deseneaza ca sunt doua panouri de afisare, distincte, unul pentru cecuri de calatorie si altul pentru valuta  exprimata in bancnote nu se cunoaste unde este greseala ori care este fapta de sanctionat. Legea impune prin art. 2 alin. 1 si anexa  aferenta Ordinului  448/2009 un anumit model pentru afisare  in schimbul  de valuta pe care petenta il respecta .
Spre justificare depune proces verbal de constatare a contraventiei serie XXX nr. 0279362/ 2009 .
Prin intampinare inregistrata la 11 I 2010 ( filele 12 – 15 dosar), intimatul pune concluzii de respingere a prezentei  ca fiind vadit nefondata si neintemeiata .
In acest sens releva ca operatorul economic a incalcat legislatia in vigoare cum reiese foarte clar din faptul ca petenta a omis inscrierea corecta pe panou a informatiei corecte si complete pentru consumatori „cecuri de calatorie in euro”, modul in care informatia este prezentata determinand consumatorul mediu sa ia o decizie gresita, informatia oferita de petenta pe panou era „cecuri de calatoriei euro”, aceasta fiind o exprimare incorecta in limba romana, sens in care se omite o informatie esentiala necesara consumatorului mediu, tinand cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzactionare in cunostinta de cauza si, prin urmare, determina sau este susceptibila sa determine luarea de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
Mai mult decat atat, faptul ca operatorul economic foloseste o practica comerciala incorecta in relatia cu consumatorii reiese si din modul in care acele panouri din interiorul casei de schimb sunt concepute si amplasate, avand in vedere faptul ca alipirea acestora inducea in eroare consumatorii asupra cursurilor de schimb practicate, panourile fiind confectionate in asa fel incat, in acelasi camp vizual, in dreptul cuvantului cumparare de pe tabelul cu cursurile practicate de operatorul economic pentru cecuri de calatorie era cuvantul vindem de pe tabelul cu cursurile de schimb pentru valute, fapt care crea confuzie pentru consumatori, denota fara putere de  tagada ca petenta a avut un comportament incorect fata de consumator, fapta savarsita fiind incorecta avand fiind incorecta avand in vedere ca aceasta deformeaza in mod esential comportamentul economic al consumatorului mediu, sens in care plangerea se dovedeste neintemeiata
Spre justificare depune reclamatiile nr. 1158/2009, 1164/2009, plansa foto ( filele 20 – 26 dosar ).
Judecatoria, luand in examinare sustinerile partilor, prin prisma probatoriului administrat in cauza, constata ca fiind intemeiata prezenta, sens in care se va admite prezenta, pentru  urmatoarele motive :
In mod gresit prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 0279362/20 X 2009 intimatul sanctioneaza petenta cu amenda contraventionala in cuantum de 3000 lei pentru comiterea faptei contraventionale prevazute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 constand in aceea ca la 12 X 2009 ora 13 la petenta a constatat ca in interiorul casei de schimb  valutar  se afla doua panouri unul pentru cecuri de calatorie si unul pentru valuta, unul langa altul „pe panoul <cecuri de calatorie> tinand cont de toate caracteristicile si circumstantele se omite cuvantul <cecuri exprimate in diferite monede> asa cum apare pe panoul pentru schimb valutar unde apare cuvantul <valuta> informatie esentiala necesara consumatorului mediu pentru luarea unei decizii de tranzactionare in cunostinta de cauza si prin urmare determina consumatorul de a lua o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o…”
Criticile aduse de petenta sunt intemeiate .
Analiza are drept punct de pornire examenul cuvintelor cheie definitorii pentru rezolvarea cauzei : „ consumatorul mediu „ , „ luare decizie  de tranzactionare pe care consumatorul altfel nu ar fi luat – o „ , legislatia relevanta fiind: OG 21/1992; Legea nr.363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor; Ordinul nr. 448/2009 privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre operatorii economici care desfasoara activitati de schimb valutar .
„Consumatorul mediu „ este definit prin art . 2 lit . m ) din Legea nr. 363/2007 ca fiind
consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent si precaut, tinand seama de
factorii sociali, culturali si lingvistici. Prin consumator legiuitorul intelege prin art. 2 lit . a ) a aceluiasi text  ca este orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in practicile comerciale ce fac obiectul legii actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale .
Sunt relevante in acest sens si prevederile Capitolului IV Informarea si educarea consumatorilor din  O.G. nr. 21/1992, care pentru importanta sa deosebita in speta se reproduce: 
    Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate.
    Art. 19. - Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizeaza, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se inscriu la vedere, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vanzare sau in cartea tehnica, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce insotesc produsul sau serviciul, in functie de natura acestuia .
    Art. 20. - Producatorul trebuie sa informeze despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producatorului, adresa producatorului, cantitatea si, dupa caz, termenul de garantie, de valabilitate sau data durabilitatii minimale, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, aditivii folositi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau pastrare, despre contraindicatii, precum si despre valoarea nutritiva la produsele alimentare preambalate si despre tara producatoare, in cazul produselor din import.
     Produsele de folosinta indelungata trebuie sa fie insotite de certificatul de garantie si, daca reglementarile in vigoare prevad, de declaratia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instructiunile de folosire, instalare, exploatare, intretinere, eliberate de catre producator.
     Vanzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre pretul produsului si sa ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca produsul.
     Toate informatiile privitoare la produsele si serviciile oferite consumatorilor, documentele insotitoare, precum si contractele preformulate trebuie sa fie scrise in limba romana, indiferent de tara de origine a acestora, fara a exclude prezentarea acestora si in alte limbi .
   Art. 21. - Informatiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprinda categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garantie, tariful, riscurile previzibile si, dupa caz, declaratia de conformitate.
    Art. 22. - Agentii economici sunt obligati sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpararii, modul de utilizare si functionalitatea produselor ce urmeaza a fi vandute; la lansarea pe piata a produselor, acestia sunt obligati sa efectueze demonstratii de utilizare.
   Art. 23. - Obligatia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 si 22 nu poate fi inlaturata prin invocarea secretului comercial sau profesional.
    Art. 24. - Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmatiilor si indicatiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizeaza produsele si serviciile si care nu pot fi probate .
    Art. 25. - Preturile si tarifele trebuie indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, usor de citit .
    Art. 26. - Comercializarea produselor si prestarea serviciilor se fac in locuri si in spatii autorizate, conform reglementarilor legale in vigoare.
    Este obligatorie afisarea, in mod vizibil, a denumirii unitatii, autorizatiei de functionare, precum si afisarea si respectarea orarului de functionare.
    Orarele de functionare vor fi stabilite, dupa caz, in conformitate cu hotararile administratiei publice locale.
In ceea ce priveste „luare decizie de tranzactionare pe care consumatorul altfel nu ar fi luat – o„  face trimitere la drepturile principale ale consumatorului si la manevrele dolosive, frauduloase ale comerciantului .
 In acest sens conform art. 3 din OG 21/1992 printre principalele principalele drepturi ale consumatorilor figureaza si acelea de a a fi protejati riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime,  de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori, de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege.
Legea nr. 363/1997 sanctioneaza omisiunea inselatoare prin art . 7  (1 , 4 ):
 (1) O practica comerciala este considerata ca fiind omisiune inselatoare daca, in contextul prezentarii situatiei de fapt, tinand cont de toate caracteristicile si circumstantele acesteia, precum si de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informatiei omite o informatie esentiala necesara consumatorului mediu, tinand cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzactionare in cunostinta de cauza si, prin
urmare, determina sau este susceptibila sa determine luarea de catre consumator a unei decizii de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
             (4) In cazul unei invitatii de a cumpara, urmatoarele informatii sunt considerate esentiale, daca nu rezulta deja din context: a) caracteristicile principale ale produsului, tinand cont de mijlocul de comunicare utilizat si de produs; b) sediul si celelalte date de identificare ale comerciantului si, in cazul in care actioneaza pe seama altui comerciant, sediul si celelalte date de identificare ale acestuia; c) pretul cu toate taxele incluse sau, daca pretul nu poate fi in mod rezonabil calculat in avans, tinand cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul, toate costurile aditionale pentru transport, livrare sau taxele postale ori, in cazul in care aceste cheltuieli nu pot fi, in mod rezonabil, calculate in avans, precizarea ca pot exista costuri aditionale ce trebuie suportate de consumator; d) modalitatile de plata, livrare, executare si cercetare a reclamatiilor, daca acestea difera de conditiile cerute.
In speta nu exista omisiune inselatoare: ”omisiunea informatiei esentiala necesara consumatorului mediu, tinand cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzactionare in cunostinta de cauza si, prin urmare, determina sau este susceptibila sa determine luarea de catre consumator a unei decizii de tranzactionare pe care altfel nu ar fi luat-o „ nu lipseste, deoarece consumatorul mediu inteles ca considerat ca fiind rezonabil informat, atent si precaut, tinand seama de factorii sociali, culturali si lingvistici putea sa realizeze ca exista doua tipuri de tranzactii, una pentru cecuri de calatorie si cealalta pentru casa de schimb valutar, mai cu seama ca in acest din urma caz exista evocate pe panou vanzarea si cumpararea  valutei.
In acceptiunea instantei la analiza reclamatiilor domnilor M C si O V trebuia sa se porneasca de la evaluarea calificativului de consumator mediu al celor doi petitionari, daca acestia intra in sfera consumatorului mediu. Nu sunt date ca instrumentatorul s-ar fi preocupat de acest aspect: le–a luat reclamatiile oferindu–le un model de sesizare, din propria baza, ceea ce din punctul nostru de vedere este incorect. Accesul la petitionare nu presupune ca instrumentatorul sa ofere si hartie, model de elaborare a petitiei celor care sesizeaza practici incorecte, altfel se subintelege o anume complicitate la perfectarea actului de petitionare si deci o condamnare fata de prezumtivul faptuitor inainte deja de a se incepe ancheta. Cand cei doi si–au expus cazurile de inselaciune nu li s-a cerut daca tot li s-a oferit hartia de scris sa–si treaca si datele personale, asa incat sa se poata evalua gradul de intelect al acestora si deci de a stabili daca acestia au sau nu minimum de cunostinte comerciale. Este de semnalat ca la fisa de sesizare a petitionarului  M rubrica documente probatorii anexate nu este completata, iar la d- na O copia de bon fiscal la care se face referire lipseste .
Apoi intimatul a omis sa ataseze bonurile fiscale ale tranzactiilor, asa incat simplul  enunt  de inselaciune in lipsa actului nu poate constitui o baza a sanctionarii unei societati comerciale, ecou probabil al unei probleme de notorietate dezbatuta in media nationala si locala.
Reamintim ca potrivit art. 5 alin. 1 al Ordinului nr. 448/2009 din 1 VII 2009  privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre operatorii economici care desfasoara  activitati de schimb valutar  dreptul consumatorilor de a fi informati in mod corect, complet si precis asupra cursurilor de schimb valutar se concretizeaza in obligatia operatorilor economici ce desfasoara activitati de schimb valutar de a informa consumatorul, in scris, inainte de operatiunea efectiva de schimb valutar, asupra cursului practicat si asupra sumei ce urmeaza a fi inmanata consumatorului, prin completarea unui formular de acceptare a tranzactiei, semnat de ambele parti, astfel incat consumatorul sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala. Operatorul economic trebuie sa faca dovada ca a informat in scris consumatorul inainte de efectuarea tranzactiei.
Se naste intrebarea: la ce s-a referit legiuitorul cand a evocat consumatorul mediu? La un consumator lipsit de carte, la cel cu studii medii ori la persoana absolventa de studii universitare? Evident este un cetatean avizat, care are un minim de cultura, care cunoaste limba nationala, are cel putin gimnaziul efectuat, care evident nu are nevoie de cecuri de calatorie, nefiind de regula utilizator de titluri de credit etc. Asa deci cetateanul mediu are acces la informatie, la ziare, urmareste emisiunile televizate de informare (jurnale, economie, interviuri). Efect al influentei media cu buna seama cei doi petitionari stiau de cazul prezentat in media legat de casele de schimburi valutare. Deci stiau ce se intampla in legatura cu acestea . Si totusi in lipsa bonului fiscal, deci a dovezii tranzactiei se adreseaza intimatului, care prevalandu–se de drepturile cetateanului, in special de petitionare, mai putin al principiului egalitatii, al egalitatii armelor incepe ancheta, omitand din varii motive nestiute de instanta sa aduca la iveala dovezile scriptice ale tranzactiei, prevalandu–se de asa zisa omisiune a „cecurilor exprimate in diferite monede „. 
Consumatorii petitionari sunt medii, deoarece in reclamatiile lor folosesc un limbaj apropiat de cel universitar, sau cel putin de natura medie, juridica . Astfel M C cand isi redacteaza sesizarea in fisa scrie: am efectuat schimb valutar fiind indus in eroare de tabelul afisat la casa de schimb, la care am citit  pretul oferit de casa de schimb pentru cecurile de calatorie ... am observat valoarea tranzactiei. Deci frecvent uziteaza termeni stiintifici (de plida: indus in eroare, am citit  pretul oferit), deci gradul sau de cunoastere se apropie mai mult de studiile universitare decat de cele medii.
O V de asemeni se afla intr–o asemenea ipostaza: consider ca am fost inselata in mod direct si grosolan  prin afisarea  cursului cecurilor de calatorie sub forma de tabel  cu afisaj euro, dolar; casiera a refuzat sa – mi anuleze tranzactia. Si domnia sa are un minimum de cunostinte economice, din modul de utilizare a limbajului. Nu se explica prin ce forma a fost dezavantajata: oare cei care doresc cecuri de plata nu au dreptul sa stie despre toate valutele la tranzactionare? Este interzis ca acestia (comercianti, antreprenori, transportatori de regula) sa le cunoasca printr–un panou la loc vizibil ? Unde ar trebui el amplasat ? Intr–un loc total diferit de cel al casei de schimb valutar ?
Ceea ce omit cei doi sa enunte este ca nu exista text de lege care sa interzica un panou cu privire la cecurile de calatorie, ca panoul cu aceste mijloace de plata este separat de cel al casei de schimb valutar, ca singurul vinovat de situatie nu poate fi decat clientul care evident si–a dorit sa primeasca un schimb valutar avantajos in alte conditii decat cele obisnuite .
Ce a uitat in realitate sa exploreze in investigatie agentul instrumentator ? Caracterul atent si precaut al petitionarilor. De asemeni a ignorat ca petenta tocmai a respectat anexa la Ordinul  nr. 448/2009 .
Asadar lipseste practica comerciala inselatoare evocata de cap. II din Legea nr. 363/2007 de natura sa atraga sanctionarea contraventionala a petentei in sensul art. 15 alin. 1 din actul normativ enuntat: utilizarea de catre comercianti a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisa, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 de lei la 30.000 de lei.
Carenta esentiala este ca nu s–a justificat exercitiul practicii comerciale ilicite, ca garantiile acuzatei in materie contraventionala in sensul art. 6 paragraf secund din CEDO nu au fost respectate ( nu a fost ascultata, intrebata de situatia creata, nu i  s-a relevat posibilitatea de a – si angaja avocat pe durata anchetei , de a depune marturie , de a propune probe precum casiera aflata in acea zi la serviciu, audierea petitionarilor M si O , de a invoca exceptii ) , asa incat in ancheta casa de schimb valutar a fost serios prejudiciata, mai cu seama ca procesul verbal s-a incheiat in biroul agentului constatator , unde aceasta nu a fost invitata .
In ceea ce priveste respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie , chiar si in ipoteza practicii comerciale incorecte odata cu ascultarea petitionarilor O si M  era necesar sa se asculte si reprezentantul petentei, apoi functie de declaratia acestuia sa se administreze atat probele incriminatoare cat si cele dezincriminatoare, acestea toate la un loc constituind pe drept cuvant adevaratul dosar al cauzei ce il prescrie legislatia contraventionala interna, astfel ca doar dupa aceea s–ar putea discuta despre principiul actului autentic ce se bucura de prezumtia de adevar si de forta probanta absoluta in ceea ce priveste existenta faptei contraventionale  si a imprejurarilor savarsirii acesteia. Elocvente sunt in acest sens asertiunile Curtii Europene a Drepturilor Omului Sectia a III – a  evocate in hotararea  din 13 IX 2007 privind cauza Anghel contra Romaniei ( redata integral in Buletinul CEDO – 2/2008 , paginile 1- 12 ), in care se releva ca nerespectarea garantiilor fundamentale – dintre care prezumtia de nevinovatie -care protejeaza  indivizii  in raport cu posibilele abuzuri ale autoritatilor, ridica o problema referitoare la art. 6 din Conventie, ca garantia asigurarii prezumtiei de nevinovatie este chemata sa restabileasca  echilibrul  intre presupusii  autori ai faptelor interzise de lege si autoritatile insarcinate (paragrafele 66,68). Se subliniaza in paragraful 51 al hotararii CEDO amintite ca in pofida naturii pecuniare a sanctiunii efectiv aplicate  petentului, a cuantumului sau redus (cum este cazul si in prezentul proces ) si a naturii civile a legii  care incrimineaza contraventia, procedura  in cauza poate fi asimilata unei proceduri penale .
Pe baza premiselor teoretice si faptice retinute garantiile „ acuzatului „ la care se face referire in materie penala de art. 6 paragraful II al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, izvor de lege international care face parte si din dreptul intern in sensul Constitutiei Romaniei (art. 11, 148 etc ) sunt incalcate.
In adevar asa cum sustine petenta fapta contraventionala este vag determinata, deoarece ultima parte de descrierii nu face decat sa copieze un text incriminator, deci o concretete in descrierea faptei ilicite cu adevarat lipseste.
Astfel fiind in lipsa justificarii tranzactiei insasi si a practicii comerciale ilicite se va  anula procesul verbal examinat, sens in care pentru vadita sa culpa contraventionala se va exonera petentul de plata amenzii de 3000 lei in baza art. 34 din OG 2/2001.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite plangerea contraventionala  formulata de petenta SC O G SRL, impotriva intimatului C R pentru P C, sens in care desfiinteaza procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 0279362 / 20 X 2009, exonereaza petenta de plata amenzii de 3000 lei .
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare .
Pronuntata in sedinta publica, azi , 12 III 2010 .