Litigiu functionari publici. Dreptul la concediu anual al functionarului aflat in concediu medical prescris. Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat.
(Decizie nr. 976 din data de 30.10.2009 pronuntata de Curtea de Apel Bacau)5. Litigiu functionari publici. Dreptul la concediu anual al functionarului aflat in concediu medical prescris. Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat.
Drept administrativ.
H.G. nr. 250/1992; O.G. nr. 6/2007; Directiva 2003/88/C;
Hot. C.J.C.E. din data de 20.01.2004, pronuntata in cazurile
conexate C-350/06 si C-520/06, Schultz-Hoff,
Deutsche Rentehversicherung Bund si Stringer si altii,
Her Majesty’s Revenue and Customs.
Dreptul la concediul anual platit nu trebuie sa se stinga la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de raport stabilite de dreptul national, atunci cand lucratorul s-a aflat in concediul medical intreaga perioada de referinta sau o parte a acesteia si incapacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.
In ceea ce priveste dreptul la o compensatie financiara, la incetarea raportului de munca, pentru concediul anual platit pe care lucratorul nu a putut sa il efectueze, o astfel de compensatie trebuie calculata in asa fel incat lucratorul in cauza sa fie pus intr-o situatie comparabila cu cea in care s-ar fi aflat daca si-ar fi exercitat dreptul mentionat in timpul raportului sau de munca. Rezulta ca remuneratia obisnuita a lucratorului, care este cea care trebuie mentinuta in perioada de repaus ce corespunde concediului anual platit, este de asemenea determinanta in ceea ce priveste calculul compensatiei financiare pentru concediul anual neefectuat la incetarea raportului de munca.
Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 976 din 30 octombrie 2009
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. 4434/110/2008 pe rolul Tribunalului Bacau, reclamanta N. V. a solicitat obligarea paratei Agentia de Plati si Interventii in Agricultura Bucuresti la plata sumei de 8489 lei actualizata cu indicele de inflatie.
Prin sentinta civila nr. 169/04.02.2009 tribunalul a admis in parte actiunea, cu obligarea paratei sa achite reclamantei suma de 3383 lei, reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat pentru anul 2006 si 2007, actualizata cu indicele de inflatie de la data platii efective.
A fost respins ca nefondat capatul doi al cererii de chemare in judecata.
A fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat pentru capatul 3 al cererii de chemare in judecata, pe care l-a respins ca atare.
Solutia instantei s-a intemeiat pe urmatoarele considerente:
Reclamanta a fost functionat public la A.P.I.A – Sucursala Bacau in perioada 01.03.2005 – 31.03.2007, in functia de consilier superior iar la data de 12.04.2007, aceasta a incetat raportul de serviciu prin acordul partilor conform aart.84 lit. b din Legea nr.188/1999.
In cursul anului 2006 reclamanta a beneficiat de 167 zile de concediu medical, iar pentru perioada efectiv lucrata a beneficiat de 15 zile de concediu de odihna, pentru care a primit o indemnizatie de 2306 lei.
In perioada 01.01.2007 – 02.04.2007, reclamanta s-a aflat in concediu medical pentru incapacitate temporara de munca 76 zile concediu fara plata si concediu de odihna aferent anului 2007.
Conform dispozitiilor art. 22 al. 1 din Ordonanta de Guvern nr.6/2007 functionarii publici au dreptul anual la un concediu de odihna in raport cu vechimea lor in munca, iar conform art.22 al. 4 din O.G. nr. 6/2007 si art. 15 al.1 din H.G. nr. 250/1992, concediul de odihna neefectuat se compenseaza in bani in cazul incetarii raporturilor de serviciu.
De asemenea, art.5 din H.G. nr.250/1992 reglementeaza situatia in care functionarii publici nu au dreptul la concediu de odihna pentru anul in curs, atunci cand au lipsit de la serviciu intregul an, fiind in concediul medical sau concediu fara plata.
Ori, reclamanta nu a fost in concediu medical sau concediu fara plata intregul an 2006 si 2007, iar pe de alta parte perioada cat o persoana este in concediu medical, este recunoscuta ca vechime in munca si ca urmare se ia in calcul concediul de odihna.
Ca urmare, instanta va admite primul capat de cerere, urmand a obliga parata sa achite reclamantei suma de 3383 lei reprezentand compensarea in bani in concediul de odihna neefectuat pe anii 2006 si 2007, actualizata cu indicele de inflatie de la data platii efective.
In ce priveste solicitarea reclamantei de a i se achita suma de 1500 lei reprezentand cheltuieli cu deplasarile la Bucuresti in zilele de 22.06.2007, 31.07.2007 si 29.02.2008 pentru a depune petitii la A.P.I.A Bucuresti si M.A: D.R., instanta constata ca cererea este nefondata, urmand a o respinge, motivat de faptul ca parata nu are aceasta obligatie, ca institutie publica, reclamanta putand uza de alte modalitati de expediere (posta, fax, e-mail) de costuri mult mai mici decat solutia pe care a ales-o.
Referitor la capatul de cerere privind acordarea de catre parata a sumei de 3606 lei actualizata cu indicele de inflatie si care reprezinta diferenta dintre drepturile banesti cuvenite conform sentintei civile nr. 97/20.02.2008 definitiva si irevocabila, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 5598/110/2007 (prima de vacanta) si cea primita in cuantum de 1806 lei, instanta urmeaza a admite exceptia autoritatii de lucru judecat si a respinge pentru aceste motive acest capat de cerere, reclamanta, avand la indemana alte cai legale in situatia in care reclamanta constata ca parata nu si-a indeplinit intocmai obligatia stabilita printr-o hotarare judecatoreasca.
In termen legal a declarat recurs parata Agentia de Plati si Interventii in Agricultura Bucuresti, criticand solutia pentru urmatoarele motive:
1. Potrivit reglementarilor in vigoare (HG nr. 250/1992 art. 15 al. 1, art. 22 al. 1-7 din OG nr. 6/2007), durata concediului de odihna se stabileste in raport cu vechimea in munca (pentru vechime de peste 10 ani se cuvin 25 zile C.O.), insa, ca numar de zile si drepturi banesti, se calculeaza proportional cu timpul efectiv prestat in institutie in anul calendaristic respectiv, iar in perioada 1 ianuarie 2007 pana la data incetarii raporturilor de serviciu – 1.04.2007, reclamanta nu a prestat efectiv activitate in cadrul unitatii, ci s-a aflat in concediu medical pentru incapacitate de munca (1.02. - 28.02.; 1.03. - 17.03.2007), concediu fara plata (24.03.2007 – 1.04.2007), respectiv in concediu de odihna aferent anului 2006 (19.03. - 23.03.2007);
2. Solicitarea reclamantei privind compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat in perioada 2006 – 2007 sunt neintemeiate;
3. Punctul de vedere al M.A.P.D.R, invocat de catre intimata-reclamanta nu poate fi considerat un raspuns favorabil la solicitarile reclamantei;
4. Dreptul la concediul de odihna se realizeaza zi de zi, pe masura prestarii muncii, iar concediul de odihna aferent anului 2007 se putea acorda oricand de la inceputul anului si pana la data incetarii raporturilor de serviciu.
Prin intampinare, intimata-reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat este indreptatita sa i se recunoasca perioada de concediu medical ca fiind vechime in munca si sa i se plateasca drepturile salariale care decurg din aceasta.
Recursul de fata apare ca fiind nefondat.
Examinand sentinta recurata pentru motivele invocate si din oficiu, retine urmatoarele:
Criticile formulate in cauza vizeaza, in esenta, modul cum prima instanta a solutionat cererea reclamantei de compensare in bani a concediului de odihna neefectuat.
Potrivit dispozitiilor legale aplicabile, concediul de odihna pentru functionarii publici se stabileste in raport de vechimea in munca si se efectueaza in natura (art. 22 din OG nr. 6/2007 coroborat cu HG nr. 250/1992).
Compensarea in bani a acestuia este posibila numai in cazul incetarii raporturilor de serviciu.
Salariatul nu beneficiaza de concediu de odihna pentru anul in curs in situatia in care a lipsit de la serviciu intregul an, fiind in concediu medical sau in concediu fara plata (art. 5 coroborat cu art. 25 al. 3 din HG nr. 250/1992).
Trebuie sa amintim, insa, si Directiva 2003/88/C privind timpul de lucru (art.7), direct aplicabila in dreptul intern.
Dreptul la concediul anual platit, consacrat de directiva nu se opune in principiu, nici efectuarii unui concediu anual platit in perioada unui concediu medical, nici interzicerii unei astfel de efectuari, insa, sub rezerva ca in acest din urma caz, lucratorul vizat sa aiba posibilitatea de a-si exercita dreptul la concediu in alta perioada.
De asemenea, trebuie sa amintim pozitia exprimata de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si modul cum aceasta a interpretat dreptul la concediul anual platit consacrat de directiva 88, prin hotararea pronuntata la data de 20.01.2004 in cazurile conexate C-350/06 si C-520/06, Schultz-Hoff, Deutsche Rentehversicherung Bund si Stringer si altii, Her Majesty’s Revenue and Customs.
A retinut Curtea ca, desi modalitatile de exercitare a dreptului la concediul anual platit in diferitele state sunt reglementate de acestea, modalitatile de raportare a concediului neefectuat sunt totusi subordonate anumitor limite.
Sub acest aspect, Curtea a aratat ca dreptul la concediul anual al unui lucrator aflat in concediu medical prescris in mod legal, nu poate fi conditionat de obligatia de a fi lucrat efectiv in perioada de referinta prevazuta intr-un stat membru. In consecinta, un stat membru poate sa prevada pierderea dreptului la concediul anual platit la sfarsitul unei perioade de referinta sau a unei perioade de raport, numai cu conditia ca lucratorul vizat sa fi avut in mod efectiv posibilitatea de a-si exercita dreptul la concediu.
A constatat Curtea ca un lucrator care se afla in concediu medical intreaga perioada de referinta si perioada de raport stabilite de dreptul national, este lipsit de orice posibilitate de a beneficia de concediul sau anual platit. Aceeasi este situatia in cazul unui lucrator care a lucrat in timpul unei parti din perioada de referinta inainte de a intra in concediu medical.
A concluzionat Curtea ca dreptul la concediul anual platit nu trebuie sa se stinga la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de raport stabilite de dreptul national, atunci cand lucratorul s-a aflat in concediul medical intreaga perioada de referinta sau o parte a acesteia si incapacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.
In ceea ce priveste dreptul la o compensatie financiara, la incetarea raportului de munca, pentru concediul anual platit pe care lucratorul nu a putut sa il efectueze, Curtea a declarat ca o astfel de compensatie trebuie calculata in asa fel incat lucratorul in cauza sa fie pus intr-o situatie comparabila cu cea in care s-ar fi aflat daca si-ar fi exercitat dreptul mentionat in timpul raportului sau de munca. Rezulta ca remuneratia obisnuita a lucratorului, care este cea care trebuie mentinuta in perioada de repaus ce corespunde concediului anual platit, este de asemenea determinanta in ceea ce priveste calculul compensatiei financiare pentru concediul anual neefectuat la incetarea raportului de munca.
Cum situatia reclamantei este similara celei analizate de catre Curte, consideratiile acesteia isi gasesc pe deplin aplicabilitate si in cauza.
Asadar, urmarind cele expuse mai sus, vazand si dispozitiile art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
Drept administrativ.
H.G. nr. 250/1992; O.G. nr. 6/2007; Directiva 2003/88/C;
Hot. C.J.C.E. din data de 20.01.2004, pronuntata in cazurile
conexate C-350/06 si C-520/06, Schultz-Hoff,
Deutsche Rentehversicherung Bund si Stringer si altii,
Her Majesty’s Revenue and Customs.
Dreptul la concediul anual platit nu trebuie sa se stinga la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de raport stabilite de dreptul national, atunci cand lucratorul s-a aflat in concediul medical intreaga perioada de referinta sau o parte a acesteia si incapacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.
In ceea ce priveste dreptul la o compensatie financiara, la incetarea raportului de munca, pentru concediul anual platit pe care lucratorul nu a putut sa il efectueze, o astfel de compensatie trebuie calculata in asa fel incat lucratorul in cauza sa fie pus intr-o situatie comparabila cu cea in care s-ar fi aflat daca si-ar fi exercitat dreptul mentionat in timpul raportului sau de munca. Rezulta ca remuneratia obisnuita a lucratorului, care este cea care trebuie mentinuta in perioada de repaus ce corespunde concediului anual platit, este de asemenea determinanta in ceea ce priveste calculul compensatiei financiare pentru concediul anual neefectuat la incetarea raportului de munca.
Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 976 din 30 octombrie 2009
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. 4434/110/2008 pe rolul Tribunalului Bacau, reclamanta N. V. a solicitat obligarea paratei Agentia de Plati si Interventii in Agricultura Bucuresti la plata sumei de 8489 lei actualizata cu indicele de inflatie.
Prin sentinta civila nr. 169/04.02.2009 tribunalul a admis in parte actiunea, cu obligarea paratei sa achite reclamantei suma de 3383 lei, reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat pentru anul 2006 si 2007, actualizata cu indicele de inflatie de la data platii efective.
A fost respins ca nefondat capatul doi al cererii de chemare in judecata.
A fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat pentru capatul 3 al cererii de chemare in judecata, pe care l-a respins ca atare.
Solutia instantei s-a intemeiat pe urmatoarele considerente:
Reclamanta a fost functionat public la A.P.I.A – Sucursala Bacau in perioada 01.03.2005 – 31.03.2007, in functia de consilier superior iar la data de 12.04.2007, aceasta a incetat raportul de serviciu prin acordul partilor conform aart.84 lit. b din Legea nr.188/1999.
In cursul anului 2006 reclamanta a beneficiat de 167 zile de concediu medical, iar pentru perioada efectiv lucrata a beneficiat de 15 zile de concediu de odihna, pentru care a primit o indemnizatie de 2306 lei.
In perioada 01.01.2007 – 02.04.2007, reclamanta s-a aflat in concediu medical pentru incapacitate temporara de munca 76 zile concediu fara plata si concediu de odihna aferent anului 2007.
Conform dispozitiilor art. 22 al. 1 din Ordonanta de Guvern nr.6/2007 functionarii publici au dreptul anual la un concediu de odihna in raport cu vechimea lor in munca, iar conform art.22 al. 4 din O.G. nr. 6/2007 si art. 15 al.1 din H.G. nr. 250/1992, concediul de odihna neefectuat se compenseaza in bani in cazul incetarii raporturilor de serviciu.
De asemenea, art.5 din H.G. nr.250/1992 reglementeaza situatia in care functionarii publici nu au dreptul la concediu de odihna pentru anul in curs, atunci cand au lipsit de la serviciu intregul an, fiind in concediul medical sau concediu fara plata.
Ori, reclamanta nu a fost in concediu medical sau concediu fara plata intregul an 2006 si 2007, iar pe de alta parte perioada cat o persoana este in concediu medical, este recunoscuta ca vechime in munca si ca urmare se ia in calcul concediul de odihna.
Ca urmare, instanta va admite primul capat de cerere, urmand a obliga parata sa achite reclamantei suma de 3383 lei reprezentand compensarea in bani in concediul de odihna neefectuat pe anii 2006 si 2007, actualizata cu indicele de inflatie de la data platii efective.
In ce priveste solicitarea reclamantei de a i se achita suma de 1500 lei reprezentand cheltuieli cu deplasarile la Bucuresti in zilele de 22.06.2007, 31.07.2007 si 29.02.2008 pentru a depune petitii la A.P.I.A Bucuresti si M.A: D.R., instanta constata ca cererea este nefondata, urmand a o respinge, motivat de faptul ca parata nu are aceasta obligatie, ca institutie publica, reclamanta putand uza de alte modalitati de expediere (posta, fax, e-mail) de costuri mult mai mici decat solutia pe care a ales-o.
Referitor la capatul de cerere privind acordarea de catre parata a sumei de 3606 lei actualizata cu indicele de inflatie si care reprezinta diferenta dintre drepturile banesti cuvenite conform sentintei civile nr. 97/20.02.2008 definitiva si irevocabila, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 5598/110/2007 (prima de vacanta) si cea primita in cuantum de 1806 lei, instanta urmeaza a admite exceptia autoritatii de lucru judecat si a respinge pentru aceste motive acest capat de cerere, reclamanta, avand la indemana alte cai legale in situatia in care reclamanta constata ca parata nu si-a indeplinit intocmai obligatia stabilita printr-o hotarare judecatoreasca.
In termen legal a declarat recurs parata Agentia de Plati si Interventii in Agricultura Bucuresti, criticand solutia pentru urmatoarele motive:
1. Potrivit reglementarilor in vigoare (HG nr. 250/1992 art. 15 al. 1, art. 22 al. 1-7 din OG nr. 6/2007), durata concediului de odihna se stabileste in raport cu vechimea in munca (pentru vechime de peste 10 ani se cuvin 25 zile C.O.), insa, ca numar de zile si drepturi banesti, se calculeaza proportional cu timpul efectiv prestat in institutie in anul calendaristic respectiv, iar in perioada 1 ianuarie 2007 pana la data incetarii raporturilor de serviciu – 1.04.2007, reclamanta nu a prestat efectiv activitate in cadrul unitatii, ci s-a aflat in concediu medical pentru incapacitate de munca (1.02. - 28.02.; 1.03. - 17.03.2007), concediu fara plata (24.03.2007 – 1.04.2007), respectiv in concediu de odihna aferent anului 2006 (19.03. - 23.03.2007);
2. Solicitarea reclamantei privind compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat in perioada 2006 – 2007 sunt neintemeiate;
3. Punctul de vedere al M.A.P.D.R, invocat de catre intimata-reclamanta nu poate fi considerat un raspuns favorabil la solicitarile reclamantei;
4. Dreptul la concediul de odihna se realizeaza zi de zi, pe masura prestarii muncii, iar concediul de odihna aferent anului 2007 se putea acorda oricand de la inceputul anului si pana la data incetarii raporturilor de serviciu.
Prin intampinare, intimata-reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat este indreptatita sa i se recunoasca perioada de concediu medical ca fiind vechime in munca si sa i se plateasca drepturile salariale care decurg din aceasta.
Recursul de fata apare ca fiind nefondat.
Examinand sentinta recurata pentru motivele invocate si din oficiu, retine urmatoarele:
Criticile formulate in cauza vizeaza, in esenta, modul cum prima instanta a solutionat cererea reclamantei de compensare in bani a concediului de odihna neefectuat.
Potrivit dispozitiilor legale aplicabile, concediul de odihna pentru functionarii publici se stabileste in raport de vechimea in munca si se efectueaza in natura (art. 22 din OG nr. 6/2007 coroborat cu HG nr. 250/1992).
Compensarea in bani a acestuia este posibila numai in cazul incetarii raporturilor de serviciu.
Salariatul nu beneficiaza de concediu de odihna pentru anul in curs in situatia in care a lipsit de la serviciu intregul an, fiind in concediu medical sau in concediu fara plata (art. 5 coroborat cu art. 25 al. 3 din HG nr. 250/1992).
Trebuie sa amintim, insa, si Directiva 2003/88/C privind timpul de lucru (art.7), direct aplicabila in dreptul intern.
Dreptul la concediul anual platit, consacrat de directiva nu se opune in principiu, nici efectuarii unui concediu anual platit in perioada unui concediu medical, nici interzicerii unei astfel de efectuari, insa, sub rezerva ca in acest din urma caz, lucratorul vizat sa aiba posibilitatea de a-si exercita dreptul la concediu in alta perioada.
De asemenea, trebuie sa amintim pozitia exprimata de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si modul cum aceasta a interpretat dreptul la concediul anual platit consacrat de directiva 88, prin hotararea pronuntata la data de 20.01.2004 in cazurile conexate C-350/06 si C-520/06, Schultz-Hoff, Deutsche Rentehversicherung Bund si Stringer si altii, Her Majesty’s Revenue and Customs.
A retinut Curtea ca, desi modalitatile de exercitare a dreptului la concediul anual platit in diferitele state sunt reglementate de acestea, modalitatile de raportare a concediului neefectuat sunt totusi subordonate anumitor limite.
Sub acest aspect, Curtea a aratat ca dreptul la concediul anual al unui lucrator aflat in concediu medical prescris in mod legal, nu poate fi conditionat de obligatia de a fi lucrat efectiv in perioada de referinta prevazuta intr-un stat membru. In consecinta, un stat membru poate sa prevada pierderea dreptului la concediul anual platit la sfarsitul unei perioade de referinta sau a unei perioade de raport, numai cu conditia ca lucratorul vizat sa fi avut in mod efectiv posibilitatea de a-si exercita dreptul la concediu.
A constatat Curtea ca un lucrator care se afla in concediu medical intreaga perioada de referinta si perioada de raport stabilite de dreptul national, este lipsit de orice posibilitate de a beneficia de concediul sau anual platit. Aceeasi este situatia in cazul unui lucrator care a lucrat in timpul unei parti din perioada de referinta inainte de a intra in concediu medical.
A concluzionat Curtea ca dreptul la concediul anual platit nu trebuie sa se stinga la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de raport stabilite de dreptul national, atunci cand lucratorul s-a aflat in concediul medical intreaga perioada de referinta sau o parte a acesteia si incapacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.
In ceea ce priveste dreptul la o compensatie financiara, la incetarea raportului de munca, pentru concediul anual platit pe care lucratorul nu a putut sa il efectueze, Curtea a declarat ca o astfel de compensatie trebuie calculata in asa fel incat lucratorul in cauza sa fie pus intr-o situatie comparabila cu cea in care s-ar fi aflat daca si-ar fi exercitat dreptul mentionat in timpul raportului sau de munca. Rezulta ca remuneratia obisnuita a lucratorului, care este cea care trebuie mentinuta in perioada de repaus ce corespunde concediului anual platit, este de asemenea determinanta in ceea ce priveste calculul compensatiei financiare pentru concediul anual neefectuat la incetarea raportului de munca.
Cum situatia reclamantei este similara celei analizate de catre Curte, consideratiile acesteia isi gasesc pe deplin aplicabilitate si in cauza.
Asadar, urmarind cele expuse mai sus, vazand si dispozitiile art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Salarizare
Salarizare in sistemul de invatamant. Acordare spor raportat la salariul de baza din ianuarie 2017 - Sentinta civila nr. 533 din data de 26.09.2018Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Acordarea sporului de salariu aferent titlului ?tiin?ific de doctor. Aplicabilitatea Deciziei nr. 21/2016 a Inaltei Curti. - Hotarare nr. 963 din data de 05.04.2017
egalizare salarii - Hotarare nr. 41 din data de 17.01.2018
Drepturi salariale. Pretentii. - Sentinta civila nr. 748 din data de 27.09.2017
Pretentii - Sentinta civila nr. 734 din data de 25.09.2017
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 729 din data de 25.09.2017
Obligatia de a face - Sentinta civila nr. 727 din data de 25.09.2017
COnflict de drepturi avand ca obiect obligarea unitatii la plata salariului ce i s-ar fi cuvenit reclamantei in calitate de asistent principal - Sentinta civila nr. 40/lm/2008 din data de 17.02.2009
Drepturi salariale prescrise. Invocarea din oficiu a - Sentinta civila nr. 412 din data de 09.03.2015
Salariati straini angajati prin agentie de munca temporara. Contractul de munca aplicabil - Hotarare nr. 923 din data de 18.05.2015
Salarizarea personalului din inva?amantul preuniversitar incepand cu 01.01.2010 - Sentinta civila nr. 279 din data de 06.03.2014
Neachitarea drepturilor salariale. - Sentinta civila nr. 216 din data de 24.02.2011
Drepturi salariale. Acordarea unui spor pentru exercitarea mai multor functii - Sentinta civila nr. 885 din data de 21.06.2011
Salarizare - Sentinta penala nr. 280 din data de 16.03.2011
Emitere adeverinta de venituri - Sentinta civila nr. 207 din data de 22.02.2011
Norma de hrana acordata angajatilor din cadrul Ministerului de Interne si a Reformei Administrative - Sentinta civila nr. 121 din data de 10.02.2009
Diminuarea salariului cu 25% in sectorul bugetar - Sentinta civila nr. 1175 din data de 18.11.2010