Legea nr. 10/2001. Notificare formulata de succesorii unei persoane fizice, asociat al persoanei juridice care detinea imobilul la data preluarii acestuia in mod abuziv. Entitatea obligata sa raspunda notificarii. Incidenta dispozitiilor art. 31 din ...

In ipoteza in care notificatorul este succesorul unui fost asociat al unei persoane juridice, ale carui bunuri au fost nationalizate legiuitorul a desemnat in mod expres entitatile care trebuie sa solutioneze notificarea si sa propuna acordarea de despagubiri conform titlului VII din Legea nr.247/2005, acestea fiind Ministrul Finantelor sau, dupa caz, institutia implicata in privatizarea societatii comerciale  care a preluat patrimoniul persoanei juridice.
Cum fosta Societate Energia nu mai exista si nici nu s-a facut dovada ca a existat o societate comerciala succesoare, se retine ca in speta, devin incidente dispozitiile art. 31 alin. 3 teza a II-a din Legea nr.10/2001, in sensul ca obligatia de a propune reclamantei masuri reparatorii prin echivalent incumba in exclusivitate ministrului finantelor publice, iar nu paratilor Municipiul Constanta, S.C. R. S.A. sau S.C. C. S.A.

Prin cererea inregistrata sub nr.1141/118/2007 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanta N.E.V. a solicitat instantei sa constate ca Primarul Municipiului Constanta nu a raspuns notificarii sale formulate in temeiul Legii nr.10/2001 si sa oblige pe paratii Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta prin Primar si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice la acordarea masurilor reparatorii in echivalent in cota de 1/9 din valoarea de circulatie a imobilului preluat in mod abuziv, situat in Constanta, bd. I.C.B. nr.24-26, compus din teren in suprafata de 11388 mp si constructii, respectiv constructie cu destinatie de ateliere in suprafata de 1045,60 mp si constructie cu destinatie de locuinta in suprafata de 184,50 mp.
In motivare, reclamanta a aratat ca imobilul compus din teren in suprafata de 30276,62 mp si constructii situat la adresa mentionata, a fost dobandit de Societatea cooperativa "E", prin actul de vanzare nr.150/1931 autentificat sub nr. 104/23.01.1931 la Tribunalul Constanta, incheiat cu Primaria Constanta.
Ulterior, prin decizia Consiliului de administratie si a Adunarii Generale a societatii cooperative, s-au instrainat catre membrii fondatori ai societatii terenuri in suprafata de 18888,62 mp dobandite in baza actului de vanzare nr.150/1931, ramanand in patrimoniul societatii suprafata de 11388 mp, pe care se gaseau edificate constructii cu destinatia de ateliere pe o suprafata de 1045,60 mp si constructii cu destinatia de locuinta pe o suprafata de 184,50 mp.
La momentul preluarii in mod abuziv de catre regimul comunist a patrimoniului societatii, "E" mai detinea in proprietate imobilul compus din teren in suprafata de 11388 mp si constructiile edificate pe acest teren, pentru care reclamanta a solicitat acordarea de masuri reparatorii in echivalentul valorii de piata a imobilului preluat abuziv de statul roman.
Autorul reclamantei a fost S.G., decedat la data de 29.05.1965, unul dintre cei 9 actionari si membri fondatori ai societatii "E", potrivit adeverintei nr. 908/7.12.1990 eliberata de Arhivele Statului Constanta. Reclamanta este fiica acestuia si a numitei S.O., decedata la data de 5.12.1976.
Din planul intocmit la data de 29.08.1936 rezulta ca pe suprafata de 11388 mp se gaseau constructii, respectiv locuinte, turnatorie, fierarie, cazangerie, strungarie si mecanica. Conform situatiei intocmite de Directiunea Industriei - Statistica Industriala si a Chestionarului industrial intocmit la data de 31.12.1937, SC Energia infiintata la data de 20.08.1920 detinea teren, cladiri industriale, in scopul realizarii de activitati de profil-reparatii piese.  
Dreptul de proprietate al SC E. rezulta si din procesul-verbal intocmit la data de 15.05.1940 de catre Administratia de Constatare Constanta, in cadrul caruia se identifica atat terenul aflat in patrimoniul societatii, de 11388 mp, cat si constructiile existente pe teren, imobilul fiind imprejmuit cu gard de scanduri, in scopul evaluarii si calcularii impozitului anual de echivalent, colectat conform legilor in vigoare la data respectiva.
Ulterior instalarii regimului comunist si a schimbarii politicii cu privire la proprietatea privata, imobilul a fost expropriat si trecut in proprietatea statului fara titlu in cursul anului 1951, autorul reclamantei fiind deposedat in mod abuziv, fara o justa si prealabila despagubire.
A sustinut reclamanta ca a formulat notificare potrivit Legii nr.10/2001, inregistrata sub nr.1870/20.11.2001 la BEJ D.V., indreptata initial catre Prefectura Constanta. Prin adresa nr.8079/8.09.2005 aceasta institutie a inaintat notificarea catre Primaria municipiului Constanta, care nu a raspuns nici pana in prezent solicitarii reclamantei.
In drept, a invocat disp. art.3 lit.b , art.4 alin.2, art.1 alin.2, art.18 lit.a, art.22, 23 si 26 din Legea nr.10/2001. 
In sustinerea actiunii, au fost depuse urmatoarele inscrisuri: notificarea nr. 1870/20.09.2001, adresele nr.8238/13.03.2003, nr.3023/L/28.07.2005 si nr. 985/L/ 24.06.2004 catre Prefectura judetului Constanta si adresele de raspuns din 6.07.2004 si 15.09.2005, adresele nr. 28948/28.02.2006 si nr. 73502/5.06.2006 catre Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, copii extras de pe actul de vanzare nr.150/1931, declaratie, situatii statistice si chestionar industrial din 31.12.1937, proces-verbal din 15.05.1940 eliberate de Arhivele Statului Constanta, adeverintele nr.36/14.01.1991 si nr.908/7.12.1990 eliberate de aceeasi institutie, act de vanzare-cumparare din 6.11.1937 si proces-verbal de punere in posesie, proces-verbal din 18.06.1932, adresa Directiei Patrimoniu din cadrul Primariei municipiului Constanta nr.R 4469/fara data, acte de stare civila, certificat de mostenitor nr.441/1965.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. In sustinerea primei exceptii, a invocat faptul ca nu este posibila promovarea unei actiuni pe dreptul comun, pana la rezolvarea notificarii pe cale administrativa, in caz contrar s-ar ocoli prevederile Legii nr.10/2001 si s-ar ajunge la obtinerea unor hotarari contradictorii privind acelasi bun si aceiasi proprietari. In sustinerea celei de a doua exceptii, s-a invocat faptul ca Ministerul Economiei si Finantelor reprezinta interesele statului in justitie in litigiile al caror obiect il formeaza bunurile din domeniul public de interes national, in conditiile in care participa nemijlocit si in nume propriu. In speta, obligatia de despagubire revine unitatii detinatoare, respectiv Consiliul local Constanta in calitate de administrator al imobilului, avand in vedere ca acesta s-a aflat in domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale.
Ulterior, reclamanta a solicitat largirea cadrului procesual in sensul chemarii in judecata in calitate de parate si a SC R. si SC C. SA, deoarece prin adresa nr.33959/14.03.2007 Primaria municipiului Constanta a comunicat ca terenul ce face obiectul cererii de restituire apartine acestor societati conform HG nr.834/1991, fiind afectat de constructii noi care apartin acelorasi doua societati si, ca urmare, reclamanta s-a adresat cu notificare si acestora (notificarile inregistrate sub nr.3 si 4/25.06.2007 la BEJ O.S.).
In raport de aceasta imprejurare, paratii Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin primar au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, sustinand ca nefiind detinatori asupra bunurilor nu pot avea nici o obligatie corelativa dreptului pretins, iar pe plan procesual nu pot sta in judecata in calitate de parati.
La data de 16.10.2007 reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata a numitului A.C.E., ca persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamanta, in calitate de mostenitor al autorului comun G.S. A mentionat ca intervenientul fortat este succesor al numitei A.E.M., fiica a O.S., aceasta din urma fiind sotia lui G.S.
La termenul de judecata din data de 11.12.2007 la dosarul cauzei   s-a depus o cerere de interventie in interes propriu, formulata de I.A.V. si F.L., la care s-au anexat acte de stare civila si certificate de mostenitor. In motivarea cererii, s-a sustinut faptul ca sunt mostenitorii lui S.G. si intrucat Primaria Constanta a refuzat sa raspunda la notificare au formulat actiune in justitie, ce a format obiectul dosarului nr.2236/2004. Punand in executare sentinta, au aflat ca detinatoarele terenului sunt SC R. SA si SC C. SA, pe care le-au notificat la data de 19.09.2007.
Prin sentinta civila nr. 312/25.03.2008 Tribunalul Constanta a luat act de renuntarea la judecata a reclamantei fata de intervenientul A.C.E.
S-a respins exceptia inadmisibilitatii si exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocate de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
A fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin primar si s-a respins actiunea fata de acestia ca fiind indreptata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.
A fost respinsa actiunea fata de paratele SC "C" SA - Constanta si SC "R" SRL - Constanta, ca nefondata.
A fost admisa actiunea formulata de reclamanta N.E.V., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor si s-a constatat ca aceasta are dreptul la despagubiri banesti, in conditiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 si ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, in cota de ½ din despagubirile cuvenite de pe urma numitului S. (S.) G., pentru imobilul situat in mun. Constanta, b-dul I.C.B. nr. 24-26, judetul Constanta, compus din teren in suprafata de 11.388 m.p si constructii, respectiv constructie cu destinatie de ateliere in suprafata de 1.045,60 m.p si constructie cu destinatia de locuinta in suprafata de 184,50 m.p.
A fost obligata reclamanta catre paratii Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin primar la plata sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 206/C din 24.09.2008 a Curtii de Apel Constanta s-au admis apelurile declarate in cauza, s-a desfiintat sentinta apelata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, retinandu-se ca prima instanta nu a solutionat fondul cauzei, prin aceea ca a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii I.A.V. si F.L., desi acestia au dovedit calitatea lor de succesori ai autorului si deci puteau invoca un drept propriu in procedura legii nr. 10/2001, pornita de reclamanta pentru acelasi imobil.
    In rejudecare cauza s-a inregistrat sub nr. 10816/118/2008 si la termenul de judecata din 03.02.2009 s-au repus in discutia partilor exceptiile de inadmisibilitate a actiunii si lipsa calitatii procesual pasive a Statului Roman prin Ministerul de Finante, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar, exceptii invocate in ciclu procesual anterior, exceptii care au fost puse in discutia partilor inaintea acordarii cuvantului pe fond si asupra carora instanta s-a pronuntat prin minuta.
La termenul de judecata din 26.05.2009, avand in vedere ca din situatia privind regimul juridic al imobilului pentru care s-au solicitat masuri reparatorii a rezultat ca acesta a format obiectul unor vanzari succesive, reclamanta a formulat precizari cu privire la cadrul procesual pasiv, prin care a solicitat introducerea in cauza in calitate de parati, ca si unitati detinatoare a urmatorilor: SC "E" SRL Constanta, SC "A.I." SA Constanta, SC "A" SRL Constanta, SC "A" SRL Cumpana, SC "D.C." SRL Constanta, SC "F.A." SRL Constanta, SC "M.P.R. CO" SRL Constanta, SC "CSC" SRL Constanta, SC "M" SRL Constanta, SC "C.C." SRL Constanta, S.C., C.D. si C.S., C.St. si C.N., SC "E.M.C." SRL Constanta si C.G. si O.
Aceasta cerere a fost calificata la termenul din 16.06.2009 ca fiind o cerere de modificare a actiunii (dar instanta nu s-a pronuntat asupra ei), termen la care instanta a mai pus in discutia partilor exceptiile de lipsa calitatii procesual pasive a paratelor SC "C." SA si SC "R" SRL, cu privire la notificarea nr. 1870/20.09.2001 inregistrata la BEJ D.V. si exceptia lipsei de obiect a cererii de interventie formulata de intervenientii in nume propriu I.A.V. si F.L.. Toate aceste cereri si exceptii au fost discutate inaintea acordarii cuvantului pe fond, iar instanta s-a pronuntat prin minuta asupra lor.
Prin sentinta civila nr.445/2 martie 2010, Tribunalul Constanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, invocate de paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si  Finantelor.
S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta. S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor SC C. SA prin lichidator C.L. S-a respins cererea de modificare a actiunii cu privire la cadrul procesual pasiv formulata de  reclamanta la termenul din 26.08.2009, ca tardiv formulata.
Prin aceeasi hotarare, Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei de obiect a cererii de interventie in interes propriu formulata de intervenientii I.A.V. si F.L. si s-a respins actiunea acestora ca fiind ramasa fara obiect. In temeiul art. 246 cod pr.civila, s-a luat act de renuntarea reclamantei la  judecata fata de intervenientul fortat  A.C.E.
S-a admis actiunea reclamantei N.E.V. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin MFP si s-a constatat ca reclamanta are dreptul la despagubiri banesti in conditiile art. 31 alin.3 din Legea nr.10/2001 si ale Titlului VII din Legea nr.247/2005, in cota de ½ din despagubirile cuvenite de pe urma numitului S. (S.) G. pentru imobilul situat in Constanta, B-dul B., judetul Constanta, compus din teren in suprafata de 11.388 m.p. si constructii, respectiv constructie cu destinatie de ateliere in suprafata de 1045,60 m.p. si constructie cu destinatia de locuinta in suprafata de 184,50 m.p.
A fost obligata reclamanta catre paratii Primarul Municipiului Constanta prin Primar, la plata sumei de 1095 lei reprezentand cheltuieli de judecata, constand in onorariu pentru avocat, in ambele cicluri de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in esenta ca actiunea reclamantei este admisibila, in raport de decizia nr. XX/martie 2007 pronuntata de I.C.C.J., prin care s-a statuat ca in aplicarea  disp. art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a  cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si notificarea  persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca in speta, sunt aplicabile dispozitiile art. 31 alin. 3 din Legea nr.10/2001, in  sensul ca masurile reparatorii cuvenite reclamantei dupa autorul sau S.G., membru fondator al Societatii Cooperative E., persoana juridica desfiintata, urmeaza a fi calculate si acordate dupa respectarea procedurii prevazute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, la propunerea Ministerului de Finante.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Primarul Municipiului Constanta si Municipiul Constanta, s-a retinut ca in raport de disp. Legii nr.10/2001, acestia nu au calitate de persoane detinatoare si nici nu exista alte dispozitii legale care sa le confere legitimare in cauza.
In ceea ce priveste SC R. SA si SC C. SA, prima instanta a retinut ca in conditiile in care cele doua societati comerciale nu au calitatea de continuatoare ale fostei Societatii Cooperative "E", iar patrimoniul acestei persoane juridice nu a fost  preluat de cele doua parate, acestea nu au calitate procesuale pasiva in procedura  initiata de reclamanta, conform art.31 alin. 3 teza a II-a din Legea nr.10/2001.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si intervenientii in interes propriu I.A.V. si F.L.
I. Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, a criticat legalitatea si temeinicia hotararii Tribunalului Constanta sub aspectul modalitatii de solutionare a exceptiei lipsei calitati procesuale pasive a Statului Roman. Apelantul parat a sustinut ca, in conditiile in care notificarea reclamantei a fost inaintata Municipiului Constanta, in calitate de unitate detinatoare a terenului ce a apartinut fostei Societatii Cooperative "E", obligatia de a raspunde la aceasta notificare incumba Primarului Municipiului Constanta, situatie in care, in mod eronat prima instanta a retinut ca Municipiul Constanta nu are calitate procesual pasiva in cauza.
In ceea ce priveste despagubirile acordate de catre instanta de fond reclamantei, s-a sustinut ca Statul Roman nu poate fi obligat la plata despagubirilor banesti, repararea prejudiciului suferit de reclamanta urmand a se realiza numai in cadrul procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 - art. 3 lit.a si lit. c, coroborat cu disp. art. 13 si 16 din acest act normativ.
In concluzie, apelantul parat Statul Roman a solicitat admiterea apelului si schimbarea solutiei primei instante, in sensul respingerii actiunii reclamantei fata de acest parat, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
II.  La randul lor, apelantii intervenientii I.A.V. si F.L. (fosta I.), au criticat legalitatea si temeinicia sentintei Tribunalului Constanta, sub aspectul modalitatii de solutionare a exceptiei lipsei de obiect a cererii de interventie. Apelantii intervenienti au sustinut ca instanta de fond a retinut in  mod gresit ca pretentiile lor in calitate de mostenitori ai fostului actionar al Societatii Cooperative "E" - au fost integral satisfacute in cadrul litigiului ce a facut obiectul dosarului nr. 2236/2004 solutionat prin sentinta civila nr.153/3.02.2005 a Tribunalului Constanta, in realitate prin aceasta hotarare judecatoreasca, ce a avut ca efect o obligatie de a face promovata in contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanta, a fost obligat Primarul sa raspunda notificarii formulate  de cei doi intervenienti.
Ulterior, prin decizia civila nr. 206/C/24.09.2008 Curtea de Apel Constanta, admitand apelul intervenientilor, a recunoscut calitatea acestora de succesori ai defunctului S.G., fostul asociat al Societatii Cooperative "E" si a dispus trimiterea cauzei Tribunalului Constanta pentru solutionarea  pe fond a tuturor cererilor cu care a fost investita instanta, inclusiv a cererii de interventie formulata de cei doi apelanti.
I. Analizand legalitatea hotararii apelate, in raport de criticile paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice - D.G.F.P. Constanta, Curtea retine ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente :
Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr.10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimate in caracterul profund reparatoriu este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa inlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savarsite de stat.
Conform dispozitiilor art.3 alin.1 lit.l si art. 4 din Legea nr.10/2001, sunt indreptatite, in sensul acestei legi, la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau, dupa caz, in echivalent, persoanele fizice, asociati ai persoanelor juridice care detineau imobilele si alte active in proprietate la data preluarii acestora in mod abuziv, sau succesorii lor, dupa caz.
Legea nr.10/2001, in capitolul III, reglementeaza o procedura de restituire in natura sau prin echivalent, relativ mai simpla si care presupune implicarea directa a celor care detin cu orice titlu imobilele preluate abuziv de stat, sau dupa caz, a entitatilor stabilite de legiuitor ca fiind obligate sa solutioneze notificarile  persoanelor indreptatite.
Procedura administrativa este declansata de notificarea pe care persoana indreptatita la restituire o adreseaza unitatii detinatoare sau entitatii investite cu solutionarea notificarii conform legii.
In speta, se retine ca reclamanta N.E.V., in calitate de succesoare (fiica) a defunctului S.G., decedat la data de 29.05.1965, unul din cei noua actionari si membri fondatori ai Societatii Cooperative "E" - conform adeverintei nr. 908/7.12.1990 eliberata de Arhivele Statului Constanta, a solicitat prin notificarea nr. 1870/20.11.2001 inregistrata la B.E.J. D.V. si inaintata initial Prefecturii Constanta conform disp. art. 18 lit. a din Legea nr.10/2001 (text in vigoare la data notificarii), acordarea de masuri reparatorii in echivalent corespunzatoare cotei sale succesorale (1/2) din cota de 1/9 din actiunile societatii detinuta de autorul sau.
Dupa adoptarea Legii nr. 247/2005 si stabilirea unei noi proceduri de acordare a despagubirilor banesti, Prefectura Constanta a directionat notificarea reclamantei spre solutionare Municipiului Constanta prin Primar, conform adresei nr. 3032/L/15.09.2008.
In conditiile in care paratul Municipiul Constanta prin Primar (investit cu solutionarea notificarii reclamantei in modalitatea mai sus mentionata), nu a procedat  la solutionarea acestei notificari si nici nu si-a declinat competenta de a o solutiona, prin redirectionarea ei entitatii desemnate de legiuitor conform art. 31 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005, in mod judicios a retinut prima instanta ca reclamanta era indreptatita sa se adreseze Tribunalului Constanta pentru cenzurarea refuzului nejustificat al paratului de a da curs notificarii reclamantei, dar si pentru solutionarea pe fond a acestei notificari in raport cu toate entitatile obligate prin lege sa raspunda notificarii reclamantei.
Aceasta solutie este in acord cu practica I.C.C.J. (decizia nr.XII/ 19.03.2007 pronuntata  in recurs in interesul legii).
Imprejurarea ca notificarea formulata de reclamanta a fost directionata de Prefectura catre Municipiul Constanta, iar nu catre ministrul finantelor sau institutia  publica implicata in privatizarea societatii comerciale care ar fi preluat patrimoniul persoanei juridice - Societatea Cooperativa "E" - dupa nationalizare conform art. 31 din Legea nr.10/2001 modificata, nu conduce in mod automat la concluzia ca unitatea administrativ teritoriala este parata ce trebuie sa solutioneze notificarea, Statul Roman neavand calitate procesuala pasiva, intrucat nu a fost notificat.
Notificarea are rolul de declansare a procedurilor administrative sau judiciare de reparare a prejudiciului cauzat prin preluarile abuzive realizate de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar instanta de judecata, sesizata direct de  reclamanta careia nu i s-a raspuns in termenul legal la notificarea formulata, analizeaza practic aceasta notificare.
Limitele impuse atat in procedura administrativa, cat si in cea judiciara sunt doar cele referitoare la indicarea imobilului notificat si nu cele privitoare la procedura de restituire aplicabila, respectiv la modalitatea de aplicare a masurilor reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001.
Finalitatea legii speciale reparatorii presupune interpretarea acesteia in favoarea persoanei indreptatite si in conformitate cu principiul constitutional al protejarii si garantarii dreptului de proprietate.
In acest sens, pentru protejarea dreptului de proprietate al persoanei indreptatite la masuri reparatorii, legiuitorul a prevazut ca notificarea inregistrata face dovada  deplina in fata oricaror autoritati, persoane fizice sau juridice, a respectarii termenului de formulare a notificarii reglementat de art. 22 alin. 1 din lege, chiar daca a fost adresata altei unitati decat cea care detine imobilul sau care a fost desemnata de legiuitor ca fiind entitate investita cu solutionarea  notificarii (art. 22 alin.4 din Legea nr.10/2001).
Scopul Legii nr.10/2001 a fost acela de a institui masuri reparatorii in interesul fostilor proprietari sau asociati la persoanelor juridice ce detineau imobilele preluate abuziv, nu numai prin restituirea in natura a acestora, atunci cand este posibil, ci si prin stabilirea de masuri reparatorii prin echivalent.
Art. 18 din Legea nr.10/2001, republicata, reglementeaza patru situatii in care masurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent. In categoria persoanelor indreptatite exclusiv la masuri reparatorii in echivalent, intra persoana care era asociat la o persoana juridica proprietara a imobilelor si a activelor la data preluarii acestora in mod abuziv, cu exceptia cazului in care persoana indreptatita era asociat unic sau persoanele indreptatite erau membre ale aceleasi familii (art.18 lit.a).
In speta, se retine ca autorul reclamantei a detinut numai o cota de 1/9 din totalul actiunilor Societatii "E" - persoana juridica in prezent desfiintata, situatie in care in mod judicios a retinut prima instanta ca devin incidente in cauza dispozitiile art. 18 lit.a, teza I din Legea nr.10/2001 - mostenitorii fostului asociat fiind indreptatiti exclusiv la masuri reparatorii prin echivalent.
Sustinerea apelantului parat Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, in sensul ca acesta nu are calitate procesual pasiva, obligatia de solutionare a notificarii incumband Primarului Municipiului Constanta nu are temei legal - fata de situatia imobilului preluat de la fosta Societate Energia si in raport de disp. art. 18 lit. a coroborate cu disp. art. 31 alin. 3 din legea nr.19/2001.
Art.31 alin.3 din Legea nr.10/2001 stabileste intreaga procedura in care se realizeaza despagubirea persoanei vizate de art. 3 alin.1 lit.b din legea nr.10/2001, republicata, stabilit in mod expres ca "Masurile reparatorii prin echivalent prev. la art. 1 se vor  propune dupa stabilirea valorii recalculate a actiunilor, prin decizia motivata a institutiei publice implicate in privatizarea societatii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice  sau, dupa caz, prin ordinul al ministrului finantelor publice, in cazul in care societatea comerciala care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate nu mai exista, nu poate fi identificat, ori nu a existat o asemenea continuate.
Prin urmare, in ipoteza in care notificatorul este succesorul unui fost asociat al unei persoane juridice, ale carui bunuri au fost nationalizate legiuitorul a desemnat in mod expres entitatile care trebuie sa solutioneze notificarea si sa propuna acordarea de despagubiri conform titlului VII din Legea nr.247/2005, acestea fiind Ministrul Finantelor sau, dupa caz, institutia implicata in privatizarea societatii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice.
Se retine ca unitatea administrativ teritoriala - Municipiul Constanta, in speta, este exclusa din cadrul entitatilor desemnate de legiuitor sa solutioneze notificarea conform art. 31 alin.3 din Legea nr.10/2001, Tribunalul Constanta retinand in mod judicios ca nu are calitate procesuala pasiva.
Cum fosta Societate E. nu mai exista si nici nu s-a facut dovada ca a existat o societate comerciala succesoare, se retine ca in speta, devin incidente dispozitiile art. 31 alin. 3 teza a II-a din Legea nr.10/2001, in sensul ca obligatia de a propune reclamantei masuri reparatorii prin echivalent incumba in exclusivitate ministrului finantelor publice, iar nu paratilor Municipiul Constanta, S.C. R. S.A. sau S.C. C. S.A.
Referitor la cele doua societati comerciale S.C. R. S.A. si S.C. C. S.A., se retine ca acestea nu au preluat patrimoniul persoanei juridice Societatea Cooperativa E., ele fiind infiintate in anul 1990, prin decizii ale Prefectului Judetului Constanta, prin divizarea Intreprinderii Judetene de Productie Industriala si Prestari Servicii Constanta. La randul ei, autoarea celor doua societati comerciale a fost infiintata in anul 1979 prin Hotararea Consiliului Popular al Judetului Constanta si nu s-a facut dovada ca aceasta persoana juridica a preluat patrimoniul Societatii E.
Pentru considerente expuse, curtea retine ca instanta de fond a solutionat in mod judicios problema calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor in prezenta cauza.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor la care este indreptatita reclamanta, conform cotei sale succesorale, curtea constata ca instanta de fond a retinut in mod judicios ca acesta urmeaza a fi stabilit dupa parcurgerea procedurii reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 de Comisia Centrala, cu respectarea dispozitiilor art. 31 alin. 4 din Legea nr.10/2001.
Dupa modificarea Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005 (Titlul VII, art. 16), instanta de judecata nu mai are competente in operatiunea de stabilire a cuantumului despagubirilor banesti, aceasta fiind o atributie exclusiva a Comisiei Centrale, dar instanta poate analiza temeinicia cererii reclamantei sub aspectul indeplinirii conditiei de "persoana indreptatita", caracterul abuziv al preluarii imobilului ce a  facut obiectul notificarii, cat si cu privire la  posibilitatea restituirii in natura a bunului sau cu privire la dreptul reclamantei de a beneficia exclusiv de masuri reparatorii in echivalent conform art. 18 lit. a coroborat cu art. 31 din Legea nr.10/2001 - cum este cazul in speta.
Conform dispozitiilor art. 16.8 din Normele de aplicare a Legii nr. 247/2005, notificarile formulate in temeiul art. 31 din Legea nr.10/2001, republicata si care nu au fost solutionate pana la data intrarii in vigoare a legii nr.247/2005, se predau pe baza de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor sau, dupa caz, a ordinelor continand propunerile motivate de acordarea despagubirilor.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 296 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor este nefondat si urmeaza a fi respins.
II. Analizand legalitatea hotararii apelate in raport de criticile apelantilor intervenienti, curtea constata ca apelul este fondat si urmeaza a fi admis, pentru urmatoarele considerente :
Tribunalul Constanta, in mod eronat a retinut ca cererea intervenientilor I.A.V. si F.L. (fosta I.) a ramas fara obiect in urma recunoasterii pretentiilor reclamantei, intr-un litigiu anterior, care a fost solutionat prin sentinta civila nr.153/3.02.2005 la Tribunalul Constanta, definitiva.
Actiunea civila are ca obiect protectia unui drept subiectiv sau a unui interes  pentru a carei realizare calea justitiei este obligatorie. Astfel, obiectul cererii de chemare in judecata consta in pretentia concreta a titularului cererii - in speta, intervenientii au solicitat sa li se recunoasca alaturi de reclamanta N.E.V., atat calitatea de succesori ai fostului asociat al Societatii "E" pentru o cota de 1/2 din 1/9 din actiunile detinute de defunctul S.G. (decedat la 29.05.1965), cat si dreptul acestora de a beneficia de masuri reparatorii conform art. 31 din Legea nr.10/2001.
Prin decizia civila nr. 206/C/24.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta intr-un ciclu procesual anterior s-a statuat ca cererea de interventie in interes propriu formulata de I.A.V. si F.L. este admisibila, iar pentru solutionarea pe fond a acesteia, instanta de apel a desfiintat sentinta civila nr.312/25.03.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Dupa reluarea judecatii, Tribunalul Constanta a interpretat gresit dispozitivul sentintei civile nr.153/2.02.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta, definitiva, in sensul ca prin aceasta hotarare s-ar fi transat definitiv pretentiile intervenientilor referitoare la drepturile ce li se cuvin in procedura Legii nr.10/2001 dupa autorul lor S.G.
Prin sentinta civila nr.153/3.02.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul civil nr. 2236/2004, instanta a admis actiunea formulata de reclamantul I.A.V. in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Constanta si a obligat acest parat  sa se pronunte prin decizie/dispozitie motivata asupra cererii de restituire a imobilului situat in Constanta, B-dul I.C.B. nr.24-26, formulata de reclamant prin notificarea inregistrata sub nr.46/8.02.2002 a BEJ A.R. Prin urmare, aceasta actiune a avut ca obiect o "obligatie de a face", respectiv obligarea unitatii detinatoare sa raspunda notificarii formulate de reclamant.
Cum paratul Primarul Municipiului Constanta, nu s-a conformat obligatiilor stabilite in sarcina sa prin hotarare judecatoreasca definitiva, in sensul ca nu a analizat notificarea reclamantului I.A.V., acesta impreuna cu succesoarea F.L. au formulat o cerere de interventie in cadrul actiunii promovate de un alt comostenitor (N.E.V.), solicitand instantei cenzurarea refuzului unitatii administrativ teritoriale de a raspunde notificarilor lor, cat si recunoasterea dreptului acestora la despagubiri conform art. 31 din legea nr.10/2001.
De altfel, sentinta civila nr. 153/3.02.2005 a Tribunalului Constanta, fusese pronuntata anterior deciziei civile nr.206/C/24.09.2008 a Curtii de Apel Constanta, prin care, instanta de apel a retinut in mod explicit ca intervenientii se legitimeaza in calitate de persoane indreptatite sa beneficieze de dispozitiile reparatorii ale Legii nr.10/2001, iar primei instante ii incumba obligatia de a analiza pe fond notificarea acestor conform deciziei nr. XX/2007 pronuntata de ICCJ, in conditiile in care  pana in prezent, unitatea notificata nu a emis o dispozitie cu privire la masurile reparatorii cuvenite intervenientilor
Prin urmare, Curtea, constatand ca Tribunalul Constanta, dupa reluarea judecatii cererii de interventie in al doilea ciclu procesual, nu s-a conformat dispozitiilor deciziei de trimitere spre  rejudecare si in mod gresit a solutionat cererea de  interventie pe exceptia lipsei de obiect, in baza art. 297 Cod procedura civila, va admite apelul intervenientilor in interes propriu si va desfiinta  in parte sentinta apelata.
Trimite cererea de interventie spre rejudecare primei instante - Tribunalul Constanta.