Partaj bunuri comune. Componenta masa. Imobil platit in parte in timpul casatoriei, achitat ulterior de sotie. Dreptul rezultat din plata anticipata a creditului este egal cu dreptul de creanta. Practica dupa 1989.

Lichidarea creditului imobiliar de catre apelanta parata prin plata ratelor ramase de achitat, la data de 30.05.2007, in valoare de 4.150 lei nu este de natura sa ii confere acesteia o cota de contributie majorata pe ansamblul comunitatii de bunuri si nici nu justifica includerea in masa de partaj doar a cotei de 45% din valoarea de circulatie a locuintei, corespunzatoare ratelor achitate de soti in timpul casatoriei, ci impune numai recunoasterea unui drept de creanta corespunzator valorii reactualizate a sumei platite pentru achitarea integrala a datoriei comune, contractata pentru plata pretului imobilului.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. 2550/327/2007, reclamantul H.G.V. a solicitat, in contradictoriu cu parata B.V., sa se dispuna partajarea bunurilor dobandite de acestia in timpul casatoriei.
Prin sentinta civila nr. 3106/19.11.2008, Judecatoria Tulcea a admis, in parte, atat cererea principala formulata de reclamantul parat H.G.V., in contradictoriu cu parata reclamanta B.V., astfel cum a fost precizata si cererea reconventionala formulata de parata reclamanta B.V., in contradictoriu cu reclamantul parat H.G.V., astfel  cum a fost precizata, avand ca obiect partaj bunuri comune.
Instanta a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei, cu o cota de contributie de cate 50% fiecare, urmatoarele bunuri:
- un imobil-apartament format din doua camere si dependinte, situat in Tulcea, strada P. nr. 55, judetul Tulcea, avand o valoare de circulatie de 207.991,523 lei, potrivit raportului de expertiza imobiliara intocmit de catre expert M.R.;
- un imobil-garaj in constructie, situat in Tulcea, strada P., intre blocurile A 10, C 8 si A 9, avand o valoare de circulatie de 12.672,954 lei, potrivit aceluiasi raport de expertiza;
- un autovehicul marca Opel Vectra, cu numar de omologare ACPE1A2C15105x2/1996, cu o valoare de circulatie de 1.200 lei, potrivit raportului de expertiza tehnica auto, intocmit de catre expert T.G.;
- un autovehicul marca Dacia 1310 L, cu numar de omologare ACDA121711A9608/1196, cu o valoare de circulatie de 4.500 lei, potrivit aceluiasi raport de expertiza.
S-a constatat total valoare masa partajabila: 237.164,477 lei.
Totodata, s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor si s-a atribuit paratei reclamante B.V., in proprietate exclusiva imobilul-apartament cu doua camere si dependinte situat in Tulcea, strada P. nr. 55, judetul Tulcea, si autovehiculul marca Dacia, descris anterior, total valoare bunuri atribuite paratei reclamante B.V. fiind 212.491,523 lei.
Au fost atribuite reclamantului parat H.G.V. in proprietate exclusiva urmatoarele bunuri: garaj situat in Tulcea, strada P., intre blocurile A 10, C 8 si A 9 si autovehiculul marca Opel Vectra, descris anterior, total valoare bunuri atribuite reclamantului parat H.G.V. fiind 24.672,954 lei.
Totodata, a fost obligata parata reclamanta B.V. la plata catre reclamantul parat H.G.V. a sumei de 93.909,285 lei, cu titlu de sulta pentru egalizarea loturilor.
A fost respinsa, ca nefondata, cererea paratei reclamante de obligare a reclamantului parat la plata contravalorii imbunatatirilor aduse imobilului-apartament si a contravalorii ratelor achitate exclusiv de catre parata reclamanta.
Prima instanta a compensat cheltuielile de judecata si a obligat parata reclamanta B.V. la plata sumei de 6.685 lei catre reclamantul parat H.G.V., reprezentand cheltuieli de judecata necompensate.
Pentru a adopta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca atat cererea principala cat si cererea reconventionala, avand ca obiect partaj bunuri comune, astfel cum au fost precizate, sunt intemeiate in parte.
S-a retinut in ceea ce priveste compunerea masei partajabile ca nu constituie o problema litigioasa in prezenta cauza, ambele parti fiind de acord cu privire la bunurile pe care le-au dobandit in timpul casatoriei, din inscrisurile depuse la dosar rezultand ca partile au achizitionat pe parcursul casatoriei un imobil- apartament cu doua camere si dependinte situat in Tulcea, strada P. nr. 55, un imobil-garaj in constructie situat in Tulcea, strada P., intre blocurile A 10, C 8 si A 9, un autovehicul marca Opel Vectra si un autovehicul marca Dacia 1310 L.
Relativ la valoarea de circulatie a acestor bunuri, din expertiza tehnica imobiliara a rezultat ca pentru imobilul-apartament aceasta este de 207.991,523 lei, iar pentru garaj valoarea de circulatie este de 12.672,954 lei, iar valoarea autovehiculelor este de 12.000 lei - autovehiculul Opel Vectra si de 4.500 lei autovehiculul Dacia 1310 L, valoarea totala a masei partajabile fiind deci de 237.164,477 lei.
In ceea ce priveste obiectiunile pe care parata reclamanta le-a formulat, prin intermediul avocatului ales la cele doua expertize intocmite in cauza, acestea au fost respinse de catre instanta, intrucat expertii au raspuns, in opinia acesteia complet la obiectiunile fixate, iar valorile de circulatie stabilite de catre acestia sunt sensibil apropiate de valoarea de circulatie a bunurilor cu aceleasi caracteristici, existente pe piata.
Referitor la cota de contributie la dobandirea acestor bunuri, desi ambele parti au pretins ca au avut o cota de contributie de 70%, instanta de fond a constatat, din coroborarea inscrisurilor depuse la dosar cu declaratiile martorilor audiati in cauza si cu raspunsurile la interogatorii, ca prezumtia relativa conform careia contributia sotilor este egala la dobandirea bunurilor comune nu a fost inlaturata.
In ceea ce priveste faptul ca parata reclamanta ar fi achitat singura o parte din ratele imprumutului contractat pentru cumpararea apartamentului, acesta este confirmat de inscrisurile depuse la dosar, insa doar pentru suma de 4.150 lei, aceasta fiind suma pe care parata reclamanta a achitat-o dupa momentul desfacerii casatoriei.
Relativ la cererea paratei reclamante de obligare a reclamantului parat la plata contravalorii imbunatatirilor aduse apartamentului si a contravalorii ratelor achitate exclusiv de catre parata, dupa desfacerea casatoriei, instanta de fond a apreciat ca aceasta este neintemeiata atat timp cat apartamentul a fost atribuit paratei reclamante, operand deci confuziunea.
Impotriva aceste sentinte, in termen legal, a formulat apel parata B.V., criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala.
A aratat apelanta ca solicita completarea probatoriului in conformitate cu art. 295 (2) Cod procedura civila si efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare care sa stabileasca valoarea de piata, de la momentul judecatii, apartamentului situat in Tulcea, strada P. nr. 55.
Considera ca valoarea de piata a apartamentului a fost retinuta in mod exagerat si partinitor de catre expert M.R. la suma de 207.991,5 lei invocand cu totul alte limite ale coeficientilor de individualizare decat cei stabiliti in buletinul documentar "Expertiza Tehnica nr. 103/01.2007 fara a avea in vedere realitatea pietei imobiliare.
Prin decizia civila nr. 69/30.04.2010 Tribunalul Tulcea a admis apelul declarat de apelanta B.V. si a schimbat in parte sentinta apelata numai in ceea ce priveste valoarea apartamentului cu 2 camere, valoarea masei partajabile, valoarea loturilor atribuite partilor si valoarea sultei.
A constatat ca valoarea imobilului situat in Tulcea, strada P. nr. 55, ce trebuie inclusa in masa de partaj este de 76.275 lei. S-a constatat ca valoarea masei partajabile este de 105.448 lei, iar valoarea lotului atribuit paratei B.V. este de 80.775 lei.
A fost obligata parata B.V. sa plateasca reclamantului parat  H.G.V. suma de 28.051 lei cu titlu de sulta.
Au fost compensate in parte cheltuielile de judecata efectuate in apel si a fost obligata parata B.V., catre intimatul H.G.V., la plata sumei de 845 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, in esenta, ca desi este corect punctul de vedere al instantei de fond referitor la neretinerea unei cote de contributie mai mari pentru apelanta B.V., care a achitat diferenta de pret a apartamentului dupa desfacerea casatoriei, pentru stabilirea valorii de circulatie a apartamentului ce trebuia inclusa in masa partajabila, trebuiau avute in vedere platile facute de soti in timpul casatoriei, iar procentul obtinut se aplica la valoarea actualizata a locuintei.
Conform acestui algoritm si in raport de concluziile expertizei contabile efectuate in apel, s-a retinut ca partile au achitat in timpul casatoriei numai o cota de 45% din pretul locuintei, cota ce reprezinta 76.275 lei din valoarea de circulatie a imobilului, determinata conform expertizei L.G.V.
Suma de 4.125 lei achitata de apelanta dupa divort, in contul creditului restant la imobil a fost in mod corect exclusa din masa de partaj, intrucat imobilul a fost atribuit in natura paratei, iar nu celuilalt sot.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recursul reclamantul H.G.V., care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 Cod procedura civila sub urmatoarele aspecte:
1. Desi incheierea de admitere in principiu pronuntata la data de 8 iulie 2008 nu a fost atacata cu apel odata cu sentinta Judecatoriei Tulcea, instanta de apel, incalcand autoritatea de lucru judecat a incheierii interlocutorii, a procedat in apelul paratei la modificarea acestei incheieri.
Sustine recurentul ca prin incheierea de admitere in principiu s-au stabilit cotele de contributie ale partilor (50% pentru fiecare) si faptul ca parata are un drept de creanta in valoare de 4.150 lei reprezentand valoarea ratelor la imobil achitate din datoria comuna dupa divort, iar aceasta incheiere nu a fost contestata de parata. Apelul a vizat numai hotararea de fond, iar in aceasta situatie nu se putea realiza o modificare a componentei masei bunurilor comune, hotararea de apel fiind pronuntata cu incalcarea art. 268 alin. (3) Cod procedura civila coroborat cu art. 6738 Cod procedura civila.
2. Instanta de apel a pronuntat hotararea recurata cu incalcarea dispozitiilor art. 1170 Cod civil. Partile au recunoscut ca dupa divort au convenit sa achite cele 3 credite contractate in timpul casatoriei in cota de 1/2, fiecare. Astfel, parata s-a obligat sa plateasca diferenta de credit la imobil, in timp ce reclamantul si-a asumat obligatia de a lichida celelalte doua credite pentru bunuri mobile, contractate in timpul casatoriei. Trecand peste recunoasterea partilor si respectiv intelegerea acestora privind modalitatea de stingere a datoriilor comune instanta de apel a inclus in masa de partaj numai cota de 45% din valoarea de circulatie a locuintei corespunzatoare avansului si ratelor achitate in timpul casatoriei, diferenta de 55% corespunzatoare ratelor de 4.125 lei platite de parata dupa divort, fiind apreciata ca bunul propriu al paratei, contrar dispozitiilor art. 6739 Cod procedura civila.  
3. Instanta de apel a stabilit in mod gresit natura drepturilor si obligatiilor asumate de parti prin contractul de vanzare-cumparare al imobilului si prin contractul de imprumut facut cu ocazia cumpararii acestuia.
Contractul de imprumut naste in sarcina partilor obligatia personala de plata a sumelor datorate lunar. Sumele achitate de parata pentru stingerea imprumutului datorat de ambele parti reprezinta o plata a unei datorii comune si nu poate determina excluderea din masa de partaj a cotei de 55% din valoarea de circulatie a locuintei.
4. Hotararea Tribunalului Tulcea este nelegala raportat la dispozitiile contradictorii pe care le contine.
Desi a schimbat in parte sentinta apelata si a stabilit valoarea masei partajabile, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra valorii lotului atribuit reclamantului parat, situatie in care nu se poate realiza controlul calculelor realizate de instanta si modalitatea de stabilire a sultei datorata de apelanta parata reclamantului.
Analizand legalitatea hotararii recurate in raport de criticile recurentului reclamant, curtea constata ca aceste critici sunt fondate in parte.
1. Se retine a fi nefondata critica ce vizeaza imprejurarea ca instanta de apel s-a pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv ca a cenzurat incheierea de admitere in principiu pronuntata la data de 8 iulie 2008, desi aceasta nu ar fi facut obiectul apelului.
Regula potrivit careia "impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul" este consacrata expres de art. 282 alin. (2) Cod procedura civila, aplicabila si in recurs, iar in cererile de imparteala judiciara si de art. 6738 Cod procedura civila, care impreuna cu celelalte texte ale capitolului respectiv, au ca scop iesirea din indiviziune a coindivizarilor.
Instanta de control judiciar are obligatia impusa de art. 129 Cod procedura civila, in calea de atac de a se pronunta asupra a ceea ce a fost investita, respectiv asupra criticilor formulate prin cererea declarativa de apel.
Faptul ca in cererea de apel nu s-a inscris alaturat numarului si datei sentintei si atacarea incheierii de admitere in principiu nu inlatura obligatia instantei de a examina toate criticile ce au ca obiect ceea ce s-a dispus prin incheiere, cat si prin sentinta.
A admite o alta solutie inseamna un formalism excesiv, instanta de control judiciar fiind legal investita prin expunerea si dezvoltarea motivelor de fapt si de drept in calea de atac.
In acest sens, in jurisprudenta C.E.D.O., a Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a statuat in mod constant ca libertatea legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare a cailor de atac si procedura de judecata nu este absoluta. Limitele libertatii de reglementare sunt determinate de obligativitatea respectarii normelor si principiilor privind drepturile si libertatile fundamentale si a celorlalte principii consacrate prin Constitutie si prin actele juridice internationale la care Romania este parte. Conditionalitatile impuse nu trebuie sa aduca atingere substantei dreptului sau sa il lipseasca de efectivitate.
Ori, in cauza, se retine ca apelanta parata B.V., desi nu a indicat in cererea de apel alaturi de numarul si data sentintei civile nr. 3106/19.11.2008 a Judecatoriei Tulcea si incheierea de admitere in principiu pronuntata la 8 iulie 2008, prin care s-au stabilit masa partajabila, cotele partilor la dobandirea bunurilor comune si dreptul de creanta al paratei reprezentand contravaloarea ratelor creditului bancar achitate dupa divort, a inclus in declaratia sa de apel si critici referitoare la compunerea masei de partaj si respectiv la calificarea dreptului sau rezultat din plata unei parti a creditului imobiliar dupa divort, sustinand ca in masa de partaj se impunea a fi inclusa numai o cota din valoarea de circulatie a imobilului, corespunzatoare avansului si ratelor achitate de soti in timpul casatoriei.
In raport de aceste critici, in mod judicios, cu respectarea dispozitiilor art. 129 Cod procedura civila, instanta de apel s-a pronuntat asupra legalitatii si temeiniciei hotararii de fond si a incheierilor premergatoare, prin care s-au dezlegat problemele de drept ce au facut obiectul criticilor apelantei.
Incheierile premergatoare, in sensul art. 282 alin. (2) Cod procedura civila, sunt atat cele preparatorii, cat si cele interlocutorii, categorie in care este inclusa si incheierea de admitere in principiu.
Declararea caii de atac impotriva hotararii declanseaza controlul judiciar si asupra masurilor dispuse prin "incheierile premergatoare", cu respectarea limitelor efectului devolutiv al apelului; dreptul la apel trebuie sa fie efectiv si nu ingradit prin conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca cererea de recurs.
In practica judiciara s-a retinut ca mentionarea numai a numarului dosarului, a datei la care s-a pronuntat hotararea, a caii de atac gresite, neindicarea incheierii nu se sanctioneaza cu nulitatea "declaratiei de apel", instanta avand obligatia de a se pronunta asupra temeiniciei si a legalitatii hotararii prin prisma criticilor formulate.
2. Criticile ce vizeaza compunerea masei partajabile si calificarea dreptului paratei rezultat din plata dupa divort a ratelor in contul creditului bancar contractat de soti pentru cumpararea locuintei se retin a fi fondate.
Potrivit dispozitiilor art. 30 din Codul familiei, bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt bunuri comune de la data achizitionarii lor, fara a deosebi intre modurile de dobandire, cu exceptia celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai daca dispunatorul a prevazut expres sau neindoielnic ca vor fi comune, precum si a bunurilor prevazute de art. 31 din Codul familiei, care sunt bunuri proprii ale fiecarui sot.
Calificarea unui bun al sotilor ca fiind comun sau propriu prezinta interes in relatiile dintre soti, deoarece in cazul actiunii de partaj a bunurilor comune, fiecare dintre soti are, in principiu, interesul sa dovedeasca faptul ca unele dintre bunuri sunt proprii si ca atare, nu fac obiectul impartelii.
In speta, imobilul in litigiu a fost dobandit de parti in timpul casatoriei prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3017/28.11.1997 de B.N.P. "D.M. si L.U.". Pentru plata imobilului situat in Tulcea, strada P., sotii au contractat in baza contractului de imprumut cu dobanda subventionata nr. 205/28.11.1997 un credit in suma de 7.500 lei, pe o perioada de 20 de ani, acest credit constituind o datorie comuna, conform dispozitiilor art. 32 lit. "b" din Codul familiei.
In raport de momentul in care bunul a intrat in patrimoniul comun al sotilor, acesta constituie proprietatea lor codevalmasa.
La incetarea starii de comunitate, imparteala se realizeaza prin unicitate de cote pentru fiecare codevalmas in raport cu contributia reala la dobandirea bunurilor luate in ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adica prin diferentierea cotelor in raport cu anumite categorii de bunuri, astfel cota de contributie a fiecaruia la dobandirea bunurilor comune urmeaza a se stabili asupra intregii comunitati si nicidecum asupra fiecarui bun in parte.
Lichidarea creditului imobiliar de catre apelanta parata prin plata ratelor ramase de achitat, la data de 30.05.2007, in valoare de 4.150 lei nu este de natura sa ii confere acesteia o cota de contributie majorata pe ansamblul comunitatii de bunuri si nici nu justifica includerea in masa de partaj doar a cotei de 45% din valoarea de circulatie a locuintei, corespunzatoare ratelor achitate de soti in timpul casatoriei, ci impune numai recunoasterea unui drept de creanta corespunzator valorii reactualizate a sumei platite pentru achitarea integrala a datoriei comune, contractata pentru plata pretului imobilului.
Desi prin plata efectuata in contul datoriei comune - creditul bancar imobiliar, se creaza aparenta ca parata ar avea o contributie mai mare la dobandirea imobilelor supuse partajului, aceasta situatie nu poate fi retinuta, ea fiind in contradictie cu scopul urmarit de parata prin efectuarea acestei plati. Diferenta de credit de 4.150 lei, achitata de parata la data de 30.05.2007 - suma extrem de mica in raport cu valoarea de circulatie a imobilului - a fost achitata inainte de promovarea actiunii de partaj cu scopul vadit de a obtine o cota de contributie mai mare si de a-l prejudicia pe celalalt sot.
Parata si-a exercitat dreptul de a plati in avans creditul contractat de soti in anul 1997 pe o perioada de 20 de ani, in mod abuziv, urmarind sa realizeze un beneficiu injust si sa cauzeze fostului sot un prejudiciu, prin includerea in masa de partaj doar a unei cote din valoarea de circulatie a locuintei, corespunzatoare ratelor achitate in timpul casatoriei.
Libertatea contractuala a fost astfel deturnata de la scopul sau, ea a fost exercitata impotriva spiritului care a instituit-o, iar un asemenea scop impune o sanctiune energica, sanctiune specifica exercitarii cu rea credinta a unor drepturi.
Sistemul de calcul al valorii masei partajabile, insusit de instanta de apel, desi consacrat in jurisprudenta anterior anului 1989, nu poate fi insa aplicat si locuintelor dobandite de la stat prin cumparare, in baza legislatiei de dupa 1989 care a permis aceasta dobandire la preturi avantajoase, sub valoarea reala a constructiei.
Tinand cont ca pretul de cumparare al acestora este mult sub valoarea de circulatie, s-ar ajunge la situatia ca, de pilda, sotul care a platit o parte din pret prin contributie proprie, in timpul casatoriei sau imediat dupa desfacerea acesteia - cazul in speta - sa obtina printr-o suma modica, o cota mare din imobil si deci o valoare mult mai mare decat celalalt sot, desi contributia sa efectiva in comunitatea patrimoniala a fost nesemnificativa in raport de valoarea ce i-ar reveni. Practica judiciara nu a acceptat aceasta situatie si s-a orientat in sensul partajarii acestor locuinte luandu-se in calcul valoarea de circulatie integrala, de dobandirea lor la un pret subventionat, ca masura de protectie sociala, trebuind sa profite toti contractantii si nu numai unii dintre ei. In aceste conditii, suma achitata numai de catre unul dintre soti sau ce a ramas de achitat, se considera o datorie comuna la plata careia trebuie sa contribuie si sotul celalalt, fiecare in raport de cota ce-i revine din ansamblul bunurilor comune.
Prin urmare, constatand ca la momentul realizarii partajului, imobilul fusese achitat in intregime, in mod gresit instanta de apel a concluzionat ca se impune a introduce in masa de partaj numai cota de 45% din valoarea imobilului, restul reprezentand bunul propriu al paratei, hotararea instantei de apel fiind nelegala sub acest aspect.
Plata facuta de catre parata dupa divort, in scopul stingerii anticipate a creditului contractat de ambii soti pentru cumpararea locuintei ii confera paratei doar un drept de creanta impotriva fostului sot, corespunzator cotei de 1/2 din datoria comuna, achitata de catre parata din venituri proprii.
De altfel, se retine ca parata a recunoscut caracterul de datorie comuna a creditului imobiliar de 7.500 lei contractat de soti pentru plata pretului locuintei, alaturi de alte doua credite de nevoi personale contractate in timpul casatoriei, cat si faptul ca inainte de divort, sotii cu convenit ca cele 3 credite sa fie achitate in cote de 1/2 fiecare, aspect neavut in vedere de instanta de apel la calificarea dreptului paratei rezultat din achitarea anticipata a creditului imobiliar (fila 53 dosar Judecatoria Constanta, vol. I, interogatoriul paratei, intrebarea nr. 6).
Pentru considerentele expuse, se constata ca sunt intemeiate criticile recurentului ce vizeaza includerea in masa de partaj a imobilului situat in Tulcea, strada P. nr. 55, la valoarea de circulatie a acestuia, determinata la momentul partajului, cat si cu privire la calificarea dreptului paratei rezultat din plata creditului bancar, dupa divort, ca fiind un simplu drept de creanta.
3. Referitor la valoarea de circulatie a imobilului - locuinta - supusa partajului, curtea va avea in vedere valoarea stabilita prin expertiza imobiliara efectuata in apel de expertul L.G.V., respectiv suma de 169.500 lei, aceasta expertiza valorificand criteriul cerere/oferta pe piata imobiliara, dar si faptul ca dupa data efectuarii expertizei la instanta de fond, urmare a crizei economice, valoarea imobilelor a scazut, iar sotul caruia i se atribuie locuinta nu trebuie sa suporte singur consecinta scaderii pretului locuintelor.
In practica judiciara s-a statuat ca luarea in considerare a valorii bunurilor din momentul partajului, face ca diminuarea valorii prin uzura fizica sau morala sau din alte cauze independente de vointa partilor, ca si sporul de valoare dobandit de bunuri, in masura in care nu sunt rezultatul interventiei unuia dintre copartasi - sa se impute asupra drepturilor tuturor, ori dupa caz, sa profite tuturor, asigurandu-se astfel, deplina egalitate a acestora (Tribunalul Suprem, sectia civila, decizia nr. 1474/1987, R.A.D. nr. 4/1988, pag. 67).
Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 Cod procedura civila, se va admite recursul reclamantului H.G.V. si se vor modifica in parte decizia si sentinta recurate, astfel:
Constata ca valoarea apartamentului bun comun, ce va fi inclusa in masa partajabila este de 169.500 lei, iar valoarea masei de partaj este de 187.872,95 lei.
Constata ca valoarea bunurilor atribuite paratei este de 170.810 lei si obliga parata la plata unei sulte de 76.873,53 lei catre reclamant.
Lotul ce a fost atribuit reclamantului H.G.V. de instanta de fond ramane neschimbat, sub aspectul compunerii si valorii lui.
Obliga reclamantul la plata sumei de 2.075 lei catre parata reprezentand 1/2 din 4.150 lei - dreptul de creanta rezultat din plata anticipata a creditului bancar efectuata de parata la data de 30.05.2007, suma ce urmeaza a fi reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale deciziei si ale sentintei cu privire la cotele de contributie ale sotilor, componenta loturilor, modalitatea de atribuire a loturilor.
In baza art. 274 Cod procedura civila, obliga intimata parata la 6.589 lei cheltuieli de judecata catre recurent (taxa timbru si onorariu avocat).