Contestatie impotriva actului fiscal. Caracterul administrativ al procedurii prealabile

     Contestatie impotriva actului fiscal. Caracterul administrativ al procedurii prealabile. Pronuntarea instantei asupra contestatiei in cazul in care plangerea a fost solutionata pe exceptie.
    
      Dispozitiile art. 175-188  din Codul de procedura fiscala reglementeaza procedura  recursului  administrativ, prin care se lasa posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra masurilor luate sau de a le redimensiona in limitele prevazute de lege. Asadar,in conditiile in care procedura prealabila a fost parcursa de reclamanta ,iar parata s-a pronuntat prin decizia emisa,  toate celelalte acte contestate vor fi supuse cenzurii instantei de judecata. Este lipsita de sens retrimiterea cauzei catre Directia Generala a Finantelor Publice in conditiile in care aceasta si-a exprimat opinia in speta, chiar daca nu s-a cercetat fondul cauzei.
     
     Sectia comerciala si de contencios administrativ – fiscal - Decizia civila nr. 1448/ 13 noiembrie 2006
     
     Reclamanta SC C. SA a solicitat in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Hunedoara anularea deciziei nr.12/2005 si a deciziei de impunere nr. 17/2004 , a raportului de inspectie fiscala nr. 10640/2004 , fiind  contestat debitul de 288.608,38 RON .Reclamanta a urmat procedura administrativa prin cererea adresata  organelor financiare, iar prin decizia nr.12/25 02 2005 a fost respinsa contestatia ca lipsita de obiect.
Sectia comerciala si contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentinta nr.757/ca/4 05 2006 a admis cererea reclamantei, a anulat decizia nr.12/2005 , a dispus scoaterea de pe rol a contestatiei si trimiterea acesteia organului fiscal pentru a se pronunta pe fond .Instanta a retinut prin considerentele expuse ca organul fiscal a gresit atunci cand a facut aplicarea dispozitiilor art.182 din OG 92/2003 in sensul ca in conditiile in care  a fost emisa decizia de impunere nu mai pot fi contestate actele anterioare si implicit debitul. Instanta a retinut ca reclamanta a inteles sa se supuna jurisdictiei administrative speciale reglementata de art.6 din Legea nr.554/2004 si in aceste conditii nu se poate spune ca a ramas fara obiect contestatia , fiind necesara solutionarea pe fond a cauzei de catre parata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata DGFP solicitand modificarea hotararii si respingerea actiunii. Prin motivele de recurs parata sustine ca este ramasa fara obiect contestatia formulata impotriva actelor de impunere. Se arata ca potrivit legislatiei in vigoare aplicabila, raportul de inspectie fiscala nu constituie titlu de creanta, debitul fiind cuprins in decizia de impunere, iar impotriva acesteia este prevazuta calea de atac a contestatiei si nu impotriva raportului de inspectie fiscala. In drept au fost invocate dispozitiile art.304^1 Cod procedura civila.
Recursul este scutit de plata timbrajului.
Reclamanta a depus intampinare prin care solicita respingerea recursului declarat si mentinerea sentintei ca legala si temeinica , deoarece asa cum  prevad dispozitiile art. 175 din O.G. nr. 92/2003 se poate formula contestatie impotriva titlurilor de creanta, cat si impotriva altor acte administrative fiscale. Raportul de inspectie fiscala se incadreaza in categoria  actelor administrative individuale.
Analizand sentinta atacata sub aspectul recursului , Curtea constata urmatoarele:
Reclamanta   contesta   obligatiile  financiare  stabilite  prin  decizia  de impunere fiscala , cat si prin raportul de inspectie fiscala. Impotriva acestor acte a formulat contestatie, respinsa de parata prin Decizia nr.12/2005 ca ramasa fara obiect , dat fiind faptul ca a fost emisa decizia de impunere. Instanta de judecata a considerat ca exceptia retinuta de organul financiar este neintemeiata si este necesara  solutionarea pe fond a contestatiei de organele financiare.
Dar, Curtea Constitutionala prin DECIZIA nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicata in <LLNK 3200410630 49>MONITORUL OFICIAL nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor <LLNK 11990    29 10 202   5 57> art. 174-187 din Codul de procedura fiscala, respinsa in cele din urma, s-a pronuntat in sensul ca dispozitiile din Codul de procedura fiscala nu instituie jurisdictii speciale administrative, in sensul art. 21 alin. (4) din Constitutie, republicata. Textele din Codul de procedura fiscala reglementeaza procedura  recursului administrativ, prin care se lasa posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra masurilor luate sau de a le redimensiona in limitele prevazute de lege.
    O asemenea procedura in care solutionarea plangerilor si a contestatiilor introduse de persoanele interesate este atribuita insusi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu intruneste elementele definitorii ale activitatii de jurisdictie  caracterizata prin solutionarea de catre un organ independent si impartial a litigiilor privind existenta, intinderea sau exercitarea drepturilor subiective , ea fiind specifica functiei administrative. Actele de solutionare de catre organele administrative a contestatiilor, respectiv a reclamatiilor formulate potrivit dispozitiilor din Codul de procedura fiscala nu sunt acte de jurisdictie, ci acte administrative supuse cenzurii instantei de judecata.
Asadar, in conditiile in care procedura prealabila a fost parcursa de reclamanta ,iar parata s-a pronuntat prin decizia emisa,  toate celelalte acte contestate vor fi supuse cenzurii instantei de judecata. Este lipsita de sens retrimiterea cauzei catre DGFP in conditiile in care aceasta si-a exprimat opinia in speta. Dreptul la un proces echitabil se asigura prin accesul partii la o instanta de judecata cu competenta deplina in privinta controlului ulterior exercitat asupra actelor ce contin obligatii catre bugetul statului. Asa dupa cum corect a retinut instanta de fond modul de solutionare a contestatiei pe exceptia lipsei de obiect este gresita , intrucat raportul de inspectie fiscala este un act administrativ unilateral , cu existenta de sine-statatoare ce poate fi contestat independent de emiterea sau nu a unei decizii de impunere.  Decizia se bazeaza in cele din urma pe constatarile din raport.
Fata de aceste considerente , in temeiul dispozitiilor art.304 pct.9, 304^1 Cod procedura civila, se va admite recursul declarat de parata DGFP impotriva sentintei nr.757/2006 si in consecinta se va modifica in parte hotararea in sensul ca stabileste competenta de solutionare pe fond a contestatiei impotriva raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere in favoarea Tribunalului Hunedoara - sectia contencios administrativ-fiscal. Se va mentine in rest hotararea atacata.