Demisie. Data incetarii contractului individual de munca in situatia in care angajatorul renunta la termenul de preaviz. Nelegalitatea deciziei de concediere a salariatului dupa depunerea demisiei „la zi”.

    Demisie. Data incetarii  contractului individual de munca in situatia in care angajatorul renunta la termenul de preaviz. Nelegalitatea deciziei de concediere a salariatului dupa depunerea demisiei „la zi”.

     Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr.905/9 octombrie 2008
     
     Prin contestatia inregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 3950/85/2007 contestatoarea H.L. a solicitat in contradictoriu cu intimata S.C. „A.T” S.R.L. Sibiu, anularea deciziei nr.2.5828/07.09.2007 emisa de intimata, de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, pentru nelegalitate si netemeinicie.
     In motivarea contestatiei sale contestatoarea sustine ca a fost angajata societatii paratei, incepand cu data de 01.08.2001 si ca in data de 17.08.2007 in urma unei discutii contradictorii cu patronul societatii si-a inainta demisia solicitand incetarea raportului de munca la zi sau cu preaviz de 30 zile. Cu toate ca administratorul societatii i-a aprobat aceasta demisie la zi, in data de 20.08.2007, totusi la 25.09.2007 i-a inmanat decizia de desfacere a contractului de munca in temeiul art.61 lit.a Codul Muncii, pentru lipsa nejustificata de la serviciu.
     In drept sunt invocate dispozitiile Codului Muncii.
     Prin intampinarea depusa in cauza, intimata a solicitat respingerea contestatiei, motivand ca din data de 23.08.2007 contestatoarea nu s-a mai prezentat la locul de munca si nu a raspuns convocarii la cercetarea disciplinara. In privinta cererii de demisie se arata ca s-a revenit asupra aprobarii lichidarii la zi, astfel incat decizia de desfacere disciplinara a contractului de munca este justificata.
     Prin precizarea de actiune depusa, contestatoarea solicita obligarea intimatei sa opereze in carnetul de munca mentiunile privitoare la temeiul juridic al incetarii raporturilor de munca, conform art. 99 punct h Codul Muncii.
     Prin sentinta civila nr. 254/10.03.2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 3950/85/2007 s-a respins contestatia formulata si precizata de contestatoarea H.L. in contradictoriu cu intimata S.C. „A.T.” S.R.L. Sibiu.
     A fost obligata contestatoarea la plata catre intimata a sumei de 1500 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
     Pentru a hotari, astfel, tribunalul a retinut cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente ca decizia atacata a fost emisa cu legii, deoarece aprobarea demisiei a fost conditionata de finalizarea si predarea de catre contestatoare a unei lucrarii, conditie neindeplinita de aceasta.
     Impotriva acestei sentinta declarat, in termenul legal recurs, contestatoarea H.L., solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si rejudecand cauza in fond sa fie admisa contestatia formulata in cauza, in sensul de a se dispune anularea dispozitiei de concediere nr. 2.5828/07.09.2007 si a se constata incetarea raporturilor de munca in temeiul art. 79 alin.1 Codul Muncii coroborat cu art.55 lit.b. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
     In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critica sentinta atacata ca nelegala si netemeinica, motivand, in esenta, ca instanta de fond nu a tinut cont de un element esential al cauzei si anume acceptarea demisie la zi, incepand cu 17.08.2007 de catre patronul societatii.
     In drept sunt invocate prevederile art. 304 indice 1, art. 304 punct 9 Cod procedura civila.
     Prin intampinarea si concluziile scrise, depuse in aceasta faza procesuala intimata S.C. „A.T.” S.R.L. Sibiu solicita respingerea ca neintemeiat a recursului inaintat de recurenta H.L. si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate, reiterand apararea din fata instantei de fond.
     CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu, a constatat urmatoarele:
     Recursul este fondat.
     Demisia, asa cum este definita de art.79 alin.1 Codul Muncii, reprezinta „ actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz”
     Potrivit alin.7 al aceluiasi articol de lege „ contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv”.
     Din aceste textele de lege, reiese clar faptul ca fiind un act unilateral, demisia produce efecte prin simpla manifestare de vointa a salariatului independent de vointa angajatorului, iar termenul de preaviz este stipulat de legiuitor in favoarea angajatorului, acesta putand renunta la beneficiul lui.
     In speta, recurenta H.L., salariata a societatii intimate S.C. „A.T.” S.R.L. Sibiu, prin cererea inregistrata  la societate sub nr. 2.5288/17.08.2007 a solicitat „ lichidarea la zi sau cu preaviz de 30 zile”. Conform rezolutiei conducatorului societatii de pe aceasta cerere la data de 17.08.2007 s-a aprobat, cu obligatia prezentarii inchiderii de luna.. Informarea privind situatiile de inchidere a centralizatoarelor de carburanti pe luna iulie 2007 a fost depusa de contestatoare si aprobata de intimata la data de 20.08.2007-in acest sens inscrisul inregistrat sub nr. 2.5320/20.08.2007.
     Prin aceasta rezolutie, practic, angajatorul  a renuntat la termenul de preaviz de 30 zile, singura conditie pusa salariatului fiind depunerea situatiei inchiderii de luna; conditie indeplinita in cauza, asa cum s-a retinut mai sus.
     In acest context, emiterea de catre intimata, la data de 08.09.2007 a deciziei de concediere nr. 2.5828/2007, in temeiul art. 61 alin.1 Codul muncii, retinand lipsa nejustificata a salariatei in cauza de la serviciu incepand cu data de 23.08.2007 este total nelegala si netemeinica; la data emiterii acestei decizii raportul juridic de munca incheiat intre partii fiind incetat, conform prevederilor art. 79 alin. 7 Codul Muncii.
     Solutia primei instante care a analizat decizia de concediere, doar prin prisma cerintelor art.267 Codul Muncii, ignorand probarea incetarii, anterior emiterii acestui act, a raportului juridic de munca derulat intre partii, prin vointa unilaterala exprimata de salariat prin inscrisul depus la dosar, in conditiile art. 79 Codul Muncii, reflecta o aplicare si interpretare gresita a legii, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 punct 9 Cod procedura civila.
     Ca atare, in conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedura civila, coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedura civila, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, curtea a admis ca fondat recursul cu care a fost investita de recurenta contestatoare, a modificat sentinta atacata in sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata si precizata si in consecinta: a anulat decizia de concediere si a constatat incetarea raporturilor de munca in temeiul art.79 alin.7 Codul Muncii; s-a dispus obligarea paratei sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetul de munca conform celor de mai sus.
     Urmare admiterii recursului, potrivit art. 274 Cod procedura civila, a fost obligata intimata sa plateasca recurentei suma de 1150 lei cheltuieli de judecata la fond si in recurs, constand in onorariu avocatial.