Plata unor compensatii banesti la incetarea contractului individual de munca. Natura juridica a dispozitiei inserata in decizia de concediere.
(Decizie nr. 1048 din data de 10.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia) Plata unor compensatii banesti la incetarea contractului individual de munca. Natura juridica a dispozitiei inserata in decizia de concediere.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1048/10 noiembrie 2008
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 5616/86/2007 reclamantul PPV a chemat in judecata parata SC S. Romania SRL ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 2312,5 lei retinuta nejustificat cu titlu de contributie baneasca lunara pentru asigurarile de sanatate.
In motivarea actiunii reclamantul a precizat ca prin decizia nr. 2920 parata i-a incetat contractul individual de munca incepand cu data de 20.04.2007.
La art. 2 din decizia de incetare se mentioneaza ca reclamantul va beneficia de o compensare baneasca ca echivalent al salariului lunar pe care l-ar fi obtinut daca contractul individual de munca nu ar fi incetat.
Aceste despagubiri sunt o reparatie morala, astfel ca nu datoreaza contributia de asigurari de sanatate cu atat mai mult cu cat el fiind cetatean suedez beneficia de asigurare de sanatate eliberata de autoritatile suedeze, iar potrivit legislatiei romanesti reclamantul trebuie sa achite contributia la asigurarile de sanatate numai pe perioada derularii contractului individual de munca.
Pe de alta parte, suma primita fiind denumita compensare baneasca chiar de catre angajator, potrivit art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 contributia de asigurari de sanatate nu se datoreaza asupra sumelor acordate cu titlu de plati compensatorii.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, avand in vedere ca din insusi continutul deciziei de incetare a contractului de munca rezulta ca sumele acordate deriva din contractul de munca si au natura unor venituri salariale.
In acest sens sunt invocate si prevederile art. 257 alin. 2 lit.a din Legea nr. 95/2006.
Dispozitiile art. 257 alin. 6 invocate de reclamant se sustine ca nu sunt incidente in cauza deoarece se refera la sumele acordate in momentul disponibilizarii. Insa reclamantul nu a beneficiat de plati compensatorii.
A fost formulata si cerere de chemare in garantie a Casei de Asigurari de Sanatate Suceava pentru ca aceasta sa fie obligata la restituirea sumei de 2312,5 lei .
Tribunalul Suceava prin sentinta civila nr. 1208/2007 a declinat competenta de solutionare a cauzei formulata de reclamant in favoarea Tribunalului Hunedoara avand in vedere dispozitiile art. 284 Codul muncii si faptul ca reclamantul are domiciliul in Hunedoara.
Dupa inregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamantul si-a precizat actiunea in sensul platii sumei actualizata cu dobanda efectiva aferenta perioadei 10.05.2007 pana la data platii efective.
Prin sentinta civila nr. 638/LM/2008 Tribunalul Hunedoara a admis actiunea formulata de reclamantul PPV si a obligat parata SC S SRL sa restituie reclamantului suma de 2312,5 lei reactualizata cu rata inflatiei la data platii efective. A fost respinsa cererea de chemare in garantie formulata de parata impotriva Casei de Asigurari de Sanatate Suceava. Nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca reclamantului, cu ocazia incetarii contractului individual de munca, i s-a acordat o compensare in bani reprezentand contravaloarea salariilor de care ar fi beneficiat pana la expirarea contractului la care s-a adaugat contravaloarea indemnizatiei pentru 7 zile de concediu de odihna neefectuate.
Suma acordata reclamantului a fost considerata platita in baza clauzei penale inserate in contract, conform art. 1066, 1708 Cod civil, fiind deci o despagubire al carei cuantum se stabileste prin raportare la venitul salarial lunar al reclamantului, inmultit cu numarul de luni ramase pana la expirarea contractului individual de munca.
Deoarece contractul a incetat la 20.04.2007 dupa aceasta data nu poate fi vorba de salarii achitate reclamantului, nefiind incidente prevederile art. 154 Codul muncii si nici ale art. 257 alin.2 lit.a din Legea nr. 95/2006.
De altfel, cum plata s-a facut in aprilie 2007 contributia individuala de asigurari sociale se calcula avand in vedere salariile brute sau veniturile brute de natura salariala realizate lunar de asigurat, insa baza de calcul era plafonat la acea data prin art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 la plafonul a maxim 5 salarii medii brute.
Cererea de chemare in garantie a fost respinsa ca inadmisibila intr-un conflict de munca, intre parti neexistand nici un raport juridic de munca ce ar putea fi solutionat potrivit prevederilor art. 281 Codul muncii si ale Legii nr. 168/1999.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs parata SC S SRL prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentintei si respingerea actiunii sau, in situatia mentinerii solutiei, admiterea cererii de chemare in garantie.
In motivarea recursului se arata ca sentinta este nelegala si netemeinica din urmatoarele motive:
Suma achitata reclamantului in mod gresit s-a consemnat ca nu ar fi un venit de natura salariala, respectiv ca ar fi o clauza penala in sensul art. 1066 Cod civil.
Din insasi definitia clauzei penale rezulta ca aceasta este destinata garantarii executarii obligatiilor asumate printr-un contract ceea ce inseamna ca simpla obligatie de plata a unei sume de bani nu poate fi calificata ca fiind o clauza penala in masura in care acea suma de bani nu reprezinta echivalentul unui prejudiciu cauzat prin neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a unei obligatii asumate prin contract.
Fata de imprejurarea ca acordarea compensatiei nu s-a facut in considerarea vreunei culpe a societatii pentru neexecutarea contractului de munca, in mod nelegal instanta a apreciat ca respectiva conventie ar putea fi calificata ca fiind o clauza penala.
Avand in vedere ca in cuprinsul conventiei nr. 2921/2007 s-a stipulat expres ca reclamantul urmeaza sa primeasca o compensatie in bani pentru activitatea depusa in calitate de salariat, aceasta compensatie nu poate primi o alta calificare decat cea de venit de natura salariala.
In consecinta, in mod gresit a retinut instanta ca pentru sumele primite de reclamant cu titlu de compensatie nu era datorata contributia la fondul de asigurari de sanatate retinuta si virata de societate in contul chematei in garantie.
Dispozitiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 nu sunt relevante in cauza intrucat acest act normativ se refera la contributia pentru asigurarile sociale.
Ultima critica vizeaza gresita respingere a cererii de chemare in garantie, deoarece in situatia in care instanta aprecia ca cererea este inadmisibila in procedura dreptului muncii trebuia sa o disjunga si nu sa o respinga.
Intimatul PPV a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.
Se apreciaza ca in mod corect prima instanta a apreciat ca suma in cauza este datorata in baza unei clauze penale si ca nu are natura juridica a unor drepturi salariale. Si solutia de respingere a cererii de chemare in garantie este corecta, deoarece aceasta cerere nu poate fi solutionata potrivit prevederilor art. 281 Codul muncii si ale Legii nr. 168/1999.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin raportare la criticile aduse si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Potrivit deciziei nr. 2920/20.04.2007 emisa de recurenta SC S Romania SRL, in baza art. 14 din Actul Constitutiv al societatii si al contractului individual de munca nr. 14/14.09.2006, contractul de munca al reclamantului PPV a incetat in temeiul art. 55 lit.b Codul muncii, salariatul primind o compensare in bani reprezentand contravaloarea salariilor pana la sfarsitul contractului, adica pana la data de 05.09.2007, plata zilelor de concediu neefectuate precum si contravaloarea a 3 calatorii pe ruta Radauti –Lund-Radauti.
Aceasta suma a fost platita reclamantului, insa societatea a procedat la retinerea contributiei la asigurarile de sanatate, ceea ce a dus la diminuarea cuantumului sumei efectiv platita reclamantului.
Reclamantul considera ca suma prevazuta in decizie trebuia sa-i fie achitata in intregime, fara nici o retinere, deoarece nu are regimul unui drept salarial, ci al unei sume platite in temeiul unei clauze penale.
Aceasta este si motivarea instantei de fond care considera ca suma reprezinta contravaloarea salariilor stabilita de parti in baza inserarii in contractul de munca a stipulatiei contractuale cu caracter de clauza penala, in sensul art. 1066, 1708 Cod civil.
Desi se face referire la o clauza inserata in contractul de munca al reclamantului, instanta nu este in masura sa indice aceasta clauza.
Clauza penala este un mod conventional de evaluare a despagubirilor, fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitorul sau.
Ceea ce intereseaza este faptul ca ea reprezinta un contract al partilor. Prin urmare, existenta ei nu poate fi dedusa si nici nu poate face obiect de cenzura din partea instantei. Cine se prevaleaza de o clauza penala, trebuie sa faca dovada acesteia.
In contractul de munca al reclamantului nu este inserata nici o clauza care ar putea fi interpretata ca fiind clauza penala.
Pe de alta parte, decizia emisa de angajator nu are natura juridica a unei clauze penale, deoarece decizia este un act juridic unilateral, pe cand clauza penala este un act juridic bilateral.
Se are in vedere si faptul ca prin natura ei clauza penala sanctioneaza neexecutarea sau executarea necorespunzatoare/cu intarziere a unei obligatii.
In speta de fata nu se poate retine o astfel de neexecutare, deoarece potrivit deciziei mentionate, incetarea contractului individual de munca s-a facut prin acordul partilor, acord ce exclude orice idee de culpa.
Este gresita si retinerea de catre prima instanta a prevederilor art. 1708 Cod civil care se refera la penalitatile prevazute in tranzactie, deoarece tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce poate sa se nasca. Tranzactia este insa un act juridic bilateral, astfel ca retinerea acestor dispozitii de catre instanta fondului sunt straine cauzei dedusa judecatii, cat timp se refera la o decizie unilaterala emisa de angajator in baza unui acord al partilor.
In nici un caz suma mentionata in decizie nu poate fi asimilata platilor compensatorii care au un regim juridic diferit si au o legislatie speciala care nu se regaseste in situatia de fata.
Avand in vedere ca prin decizie suma de bani acordata reclamantului a fost calificata ca fiind contravaloarea salariilor de care reclamantul a fost lipsit prin incetarea anticipata a contractului incheiat pe durata determinata, iar aceasta decizie nu a fost atacata de catre reclamant, in mod corect angajatorul a procedat la retinerea contributiei de asigurari de sanatate potrivit art. 257 alin. 2 lit.a din Legea nr. 95/2006 sumele platite reclamantului fiind venituri din salarii sau asimilate salariilor.
Prin urmare, prima instanta a facut o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor legale la speta dedusa judecatii, fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila, astfel ca in temeiul art. 312 Cod procedura civila s-a dispus admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamant.
Prin respingerea actiunii, cererea de chemare in garantie a ramas fara obiect astfel ca solutia pronuntata de prima instanta sub acest aspect va fi mentinuta.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1048/10 noiembrie 2008
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 5616/86/2007 reclamantul PPV a chemat in judecata parata SC S. Romania SRL ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 2312,5 lei retinuta nejustificat cu titlu de contributie baneasca lunara pentru asigurarile de sanatate.
In motivarea actiunii reclamantul a precizat ca prin decizia nr. 2920 parata i-a incetat contractul individual de munca incepand cu data de 20.04.2007.
La art. 2 din decizia de incetare se mentioneaza ca reclamantul va beneficia de o compensare baneasca ca echivalent al salariului lunar pe care l-ar fi obtinut daca contractul individual de munca nu ar fi incetat.
Aceste despagubiri sunt o reparatie morala, astfel ca nu datoreaza contributia de asigurari de sanatate cu atat mai mult cu cat el fiind cetatean suedez beneficia de asigurare de sanatate eliberata de autoritatile suedeze, iar potrivit legislatiei romanesti reclamantul trebuie sa achite contributia la asigurarile de sanatate numai pe perioada derularii contractului individual de munca.
Pe de alta parte, suma primita fiind denumita compensare baneasca chiar de catre angajator, potrivit art. 257 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 contributia de asigurari de sanatate nu se datoreaza asupra sumelor acordate cu titlu de plati compensatorii.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, avand in vedere ca din insusi continutul deciziei de incetare a contractului de munca rezulta ca sumele acordate deriva din contractul de munca si au natura unor venituri salariale.
In acest sens sunt invocate si prevederile art. 257 alin. 2 lit.a din Legea nr. 95/2006.
Dispozitiile art. 257 alin. 6 invocate de reclamant se sustine ca nu sunt incidente in cauza deoarece se refera la sumele acordate in momentul disponibilizarii. Insa reclamantul nu a beneficiat de plati compensatorii.
A fost formulata si cerere de chemare in garantie a Casei de Asigurari de Sanatate Suceava pentru ca aceasta sa fie obligata la restituirea sumei de 2312,5 lei .
Tribunalul Suceava prin sentinta civila nr. 1208/2007 a declinat competenta de solutionare a cauzei formulata de reclamant in favoarea Tribunalului Hunedoara avand in vedere dispozitiile art. 284 Codul muncii si faptul ca reclamantul are domiciliul in Hunedoara.
Dupa inregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Hunedoara reclamantul si-a precizat actiunea in sensul platii sumei actualizata cu dobanda efectiva aferenta perioadei 10.05.2007 pana la data platii efective.
Prin sentinta civila nr. 638/LM/2008 Tribunalul Hunedoara a admis actiunea formulata de reclamantul PPV si a obligat parata SC S SRL sa restituie reclamantului suma de 2312,5 lei reactualizata cu rata inflatiei la data platii efective. A fost respinsa cererea de chemare in garantie formulata de parata impotriva Casei de Asigurari de Sanatate Suceava. Nu au fost acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca reclamantului, cu ocazia incetarii contractului individual de munca, i s-a acordat o compensare in bani reprezentand contravaloarea salariilor de care ar fi beneficiat pana la expirarea contractului la care s-a adaugat contravaloarea indemnizatiei pentru 7 zile de concediu de odihna neefectuate.
Suma acordata reclamantului a fost considerata platita in baza clauzei penale inserate in contract, conform art. 1066, 1708 Cod civil, fiind deci o despagubire al carei cuantum se stabileste prin raportare la venitul salarial lunar al reclamantului, inmultit cu numarul de luni ramase pana la expirarea contractului individual de munca.
Deoarece contractul a incetat la 20.04.2007 dupa aceasta data nu poate fi vorba de salarii achitate reclamantului, nefiind incidente prevederile art. 154 Codul muncii si nici ale art. 257 alin.2 lit.a din Legea nr. 95/2006.
De altfel, cum plata s-a facut in aprilie 2007 contributia individuala de asigurari sociale se calcula avand in vedere salariile brute sau veniturile brute de natura salariala realizate lunar de asigurat, insa baza de calcul era plafonat la acea data prin art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 la plafonul a maxim 5 salarii medii brute.
Cererea de chemare in garantie a fost respinsa ca inadmisibila intr-un conflict de munca, intre parti neexistand nici un raport juridic de munca ce ar putea fi solutionat potrivit prevederilor art. 281 Codul muncii si ale Legii nr. 168/1999.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs parata SC S SRL prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentintei si respingerea actiunii sau, in situatia mentinerii solutiei, admiterea cererii de chemare in garantie.
In motivarea recursului se arata ca sentinta este nelegala si netemeinica din urmatoarele motive:
Suma achitata reclamantului in mod gresit s-a consemnat ca nu ar fi un venit de natura salariala, respectiv ca ar fi o clauza penala in sensul art. 1066 Cod civil.
Din insasi definitia clauzei penale rezulta ca aceasta este destinata garantarii executarii obligatiilor asumate printr-un contract ceea ce inseamna ca simpla obligatie de plata a unei sume de bani nu poate fi calificata ca fiind o clauza penala in masura in care acea suma de bani nu reprezinta echivalentul unui prejudiciu cauzat prin neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a unei obligatii asumate prin contract.
Fata de imprejurarea ca acordarea compensatiei nu s-a facut in considerarea vreunei culpe a societatii pentru neexecutarea contractului de munca, in mod nelegal instanta a apreciat ca respectiva conventie ar putea fi calificata ca fiind o clauza penala.
Avand in vedere ca in cuprinsul conventiei nr. 2921/2007 s-a stipulat expres ca reclamantul urmeaza sa primeasca o compensatie in bani pentru activitatea depusa in calitate de salariat, aceasta compensatie nu poate primi o alta calificare decat cea de venit de natura salariala.
In consecinta, in mod gresit a retinut instanta ca pentru sumele primite de reclamant cu titlu de compensatie nu era datorata contributia la fondul de asigurari de sanatate retinuta si virata de societate in contul chematei in garantie.
Dispozitiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 nu sunt relevante in cauza intrucat acest act normativ se refera la contributia pentru asigurarile sociale.
Ultima critica vizeaza gresita respingere a cererii de chemare in garantie, deoarece in situatia in care instanta aprecia ca cererea este inadmisibila in procedura dreptului muncii trebuia sa o disjunga si nu sa o respinga.
Intimatul PPV a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.
Se apreciaza ca in mod corect prima instanta a apreciat ca suma in cauza este datorata in baza unei clauze penale si ca nu are natura juridica a unor drepturi salariale. Si solutia de respingere a cererii de chemare in garantie este corecta, deoarece aceasta cerere nu poate fi solutionata potrivit prevederilor art. 281 Codul muncii si ale Legii nr. 168/1999.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin raportare la criticile aduse si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Potrivit deciziei nr. 2920/20.04.2007 emisa de recurenta SC S Romania SRL, in baza art. 14 din Actul Constitutiv al societatii si al contractului individual de munca nr. 14/14.09.2006, contractul de munca al reclamantului PPV a incetat in temeiul art. 55 lit.b Codul muncii, salariatul primind o compensare in bani reprezentand contravaloarea salariilor pana la sfarsitul contractului, adica pana la data de 05.09.2007, plata zilelor de concediu neefectuate precum si contravaloarea a 3 calatorii pe ruta Radauti –Lund-Radauti.
Aceasta suma a fost platita reclamantului, insa societatea a procedat la retinerea contributiei la asigurarile de sanatate, ceea ce a dus la diminuarea cuantumului sumei efectiv platita reclamantului.
Reclamantul considera ca suma prevazuta in decizie trebuia sa-i fie achitata in intregime, fara nici o retinere, deoarece nu are regimul unui drept salarial, ci al unei sume platite in temeiul unei clauze penale.
Aceasta este si motivarea instantei de fond care considera ca suma reprezinta contravaloarea salariilor stabilita de parti in baza inserarii in contractul de munca a stipulatiei contractuale cu caracter de clauza penala, in sensul art. 1066, 1708 Cod civil.
Desi se face referire la o clauza inserata in contractul de munca al reclamantului, instanta nu este in masura sa indice aceasta clauza.
Clauza penala este un mod conventional de evaluare a despagubirilor, fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitorul sau.
Ceea ce intereseaza este faptul ca ea reprezinta un contract al partilor. Prin urmare, existenta ei nu poate fi dedusa si nici nu poate face obiect de cenzura din partea instantei. Cine se prevaleaza de o clauza penala, trebuie sa faca dovada acesteia.
In contractul de munca al reclamantului nu este inserata nici o clauza care ar putea fi interpretata ca fiind clauza penala.
Pe de alta parte, decizia emisa de angajator nu are natura juridica a unei clauze penale, deoarece decizia este un act juridic unilateral, pe cand clauza penala este un act juridic bilateral.
Se are in vedere si faptul ca prin natura ei clauza penala sanctioneaza neexecutarea sau executarea necorespunzatoare/cu intarziere a unei obligatii.
In speta de fata nu se poate retine o astfel de neexecutare, deoarece potrivit deciziei mentionate, incetarea contractului individual de munca s-a facut prin acordul partilor, acord ce exclude orice idee de culpa.
Este gresita si retinerea de catre prima instanta a prevederilor art. 1708 Cod civil care se refera la penalitatile prevazute in tranzactie, deoarece tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce poate sa se nasca. Tranzactia este insa un act juridic bilateral, astfel ca retinerea acestor dispozitii de catre instanta fondului sunt straine cauzei dedusa judecatii, cat timp se refera la o decizie unilaterala emisa de angajator in baza unui acord al partilor.
In nici un caz suma mentionata in decizie nu poate fi asimilata platilor compensatorii care au un regim juridic diferit si au o legislatie speciala care nu se regaseste in situatia de fata.
Avand in vedere ca prin decizie suma de bani acordata reclamantului a fost calificata ca fiind contravaloarea salariilor de care reclamantul a fost lipsit prin incetarea anticipata a contractului incheiat pe durata determinata, iar aceasta decizie nu a fost atacata de catre reclamant, in mod corect angajatorul a procedat la retinerea contributiei de asigurari de sanatate potrivit art. 257 alin. 2 lit.a din Legea nr. 95/2006 sumele platite reclamantului fiind venituri din salarii sau asimilate salariilor.
Prin urmare, prima instanta a facut o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor legale la speta dedusa judecatii, fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila, astfel ca in temeiul art. 312 Cod procedura civila s-a dispus admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamant.
Prin respingerea actiunii, cererea de chemare in garantie a ramas fara obiect astfel ca solutia pronuntata de prima instanta sub acest aspect va fi mentinuta.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte de munca
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017