Spor de izolare. Acordarea sporului numai personalului didactic din invatamant

    Spor de izolare. Acordarea sporului numai personalului didactic din invatamant.
    

     Potrivit art.8 lit d) din  H.G. nr. 281 din 17 iunie 1993 cu privire la salarizarea personalului din unitatile bugetare”  salariatii care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, in zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiaza de un spor de pana la 20% din salariul de baza.
     Prin Contractele Colective de Munca la Nivel de Ramura Invatamant si la nivelul Inspectoratului Scolar al jud. Hunedoara s-a prevazut la art. 36 alin.1 lit.j, respectiv art.35 alin.1 lit.i un „ spor de 20% din salariu de baza pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, in mediu rural numai in zone izolate sau atragerea personalului se face cu greutate, cu indeplinirea conditiilor art. 8 alin.1 lit.d din H.G .nr. 281/1993.”
     
     Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 9/12  ianuarie 2009                                             


     Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 417/97/2008 reclamanta A.I. i-a chemat in judecata, in calitate de parati, pe ISJ Hunedoara, MECT  si Scoala Generala SH Petrosani, solicitand:
- obligarea paratilor la plata sumei reprezentand contravaloarea sporului de 20% (de izolare) din salariul de baza cuvenit in baza Contractului Colectiv de Munca, incepand cu luna februarie 2005 si pana in prezent, actualizata cu indicele de inflatie;
- obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea pretentiilor sale reclamanta arata ca ocupa functia de secretar la Scoala Generala SH din Petrosani si ca potrivit art.35 alin.1 lit.i din C.C.M are dreptul la sporul de 20% din salariul de baza in conditiile in care lucreaza in mediu rural, in zona izolata. De asemenea mentioneaza ca acest spor este prevazut in mod expres si de H.G. nr.281/1993, iar conform Anexei la H.G. nr. 769/1998, localitatea Petrosani se incadreaza in categoria localitatilor din mediu rural sau izolate.
In drept se invoca art.166, 283 alin.1 lit.c, art.269 Codul Muncii, art.35 alin.1 lit.i din C.C.M, art.8 lit.d din H.G. nr. 281/1993, Anexa la H.G. nr. 769/1998.
Prin intampinarea depusa, paratul ISJ Hunedoara a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, motivand ca reclamanta nu indeplineste conditiile legale pentru a beneficia de acest spor.
Paratul MECT a solicitat respingerea actiunii, invocand in primul rand, lipsa calitatii procesual pasive, intrucat nu este angajator, nu calculeaza drepturile salariale, nu detine cartile de munca si nu este ordonator de credite pentru unitatile de invatamant preuniversitar de stat, iar pe fondul cauzei, netemeinicia si nelegalitatea pretentiilor reclamantei, aratand ca personalul nedidactic nu beneficiaza de  sporul de 20%.
Prin sentinta civila nr. 899/LM/05.06.2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in cauza s-a respins actiunea in conflict de drepturi formulata de reclamanta AI in contradictoriu cu paratii ISJ Hunedoara si Scoala Generala SH Petrosani.
In baza art. 246 Cod procedura civila s-a luat act de renuntarea la judecata a reclamantei cu privire la actiunea in conflict de drepturi formulata impotriva paratului MECT.
Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut, in esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente, ca  reclamanta nu indeplineste cerintele prevazute de art.8 lit.d din H.G. nr. 281/1993, neavand calitatea de personal didactic, precum si celelalte conditii prevazute de avizele MMPS si M.F.
Impotriva acestei sentinte a declarat, in termenul legal prevazut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 reclamanta AI, solicitand, in temeiul art.299 alin.1, art.301, 302 Cod procedura civila, art.291 Codul Muncii prin raportare la art.21 alin.1 si art.24 din Constitutie, admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critica sentinta atacata ca fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, deoarece principiul egalitatii de tratament implica recunoasterea acelorasi obiective si elemente de salarizare tuturor peroanelor aflate intr-o situatie comparabila, asa incat nu exista nici o justificare obiectiva si rezonabila de excludere a sa de la acest drept recunoscut cadrelor didactice, deoarece criteriu de acordare a sporului de izolare este unul si acelasi: zona geografica.
Prin intampinarea depusa in aceasta faza procesuala, intimatul ISJ Hunedoara solicita respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala, motivand ca instanta de fond a retinut in mod corect starea de fapt si de drept.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice1 Cod procedura civila in limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedura civila, retine urmatoarele:
  Potrivit art.49 alin.(2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, actualizata” Personalul didactic calificat potrivit art. 7, care desfasoara activitate didactica in mediul rural sau in localitati izolate, primeste o indemnizatie de 5-80% din salariul de baza al functiei didactice indeplinite, in raport cu zona geografica respectiva. Diferentierile pe zone si localitati, in cadrul limitelor prevazute de lege, se stabilesc de consiliile locale, cu consultarea reprezentantilor federatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura din invatamant, in concordanta cu prevederile inscrise in hotararile Guvernului cu privire la acordarea acestei indemnizati.
Prin Contractele Colective de Munca la nivel de ramura Invatamant si la nivelul Inspectoratului Scolar al jud. Hunedoara s-a prevazut la art. 36 alin.1 lit.j, respectiv art.35 alin.1 lit.i un „ spor de 20% din salariu de baza pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, in mediu rural numai in zone izolate sau atragerea personalului se face cu greutate, cu indeplinirea conditiilor art. 8 alin.1 lit.d din H.G.nr. 281/1993.”
     Potrivit art.8 lit d) din  H.G. nr. 281 din 17 iunie 1993 cu privire la salarizarea personalului din unitatile bugetare”  salariatii care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, in zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiaza de un spor de pana la 20% din salariul de baza.
     Pentru conditii deosebit de grele, in mediul rural la altitudine si cu cai de acces dificile, marimea sporului este cea prevazuta in anexele la prezenta hotarare.
     Criteriile de acordare, categoriile de personal si marimea concreta a sporului se stabilesc de ministere, celelalte institutii”.
Prin adresa nr. 5960/1994, emisa de MMPS, catre Ministerul Invatamantului au fost avizate criteriile de acordare, categoriile de personal si marimea concreta a sporului de pana la 20% din salariul de baza care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, in zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate; adresa modificata ulterior prin avizele comune nr. 6064/27.09.1996 al MMPS si nr. 48121/27.09.1996 al M.F.
     De asemenea prin  HG nr. 167 din 20 februarie 2002 s-a aprobat diferentierile pe zone geografice si localitati a indemnizatiei ce se acorda personalului didactic calificat, in conformitate cu prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Analizand aceste dispozitii legale si avizele emise de institutiile abilitate de legiuitor sa stabileasca categoria de personal care este indreptatita la acordarea acestui spor, reiese cu claritate faptul ca de acest spor beneficiaza personalul didactic din invatamant; categorie profesionala din care nu face parte si recurenta reclamanta - aceasta ocupand functia de secretar.
     Referitor la discriminarea reclamata, Curtea constata ca, in mod constant, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta, ca prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite in raport cu natura deosebita a raporturilor reglementate. Principiul egalitatii in fata legii, consacrat de art.16 din Constitutia Romaniei, presupune instituirea unui tratament egal cu situatii care, in functie de scopul urmarit nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune solutii diferite pentru situatii diferite.
     In speta este indubitabil ca natura raporturilor juridice supuse reglementarilor nu este aceeasi, astfel ca nu poate fi vorba despre un tratament inegal in situatii egale.
     In acelasi sens, instanta europeana a statuat constant ca orice diferenta de tratament nu semnifica, in mod automat incalcarea art. 14 din Conventie. Pentru ca o asemenea incalcare sa se produca este necesar, sa se stabileasca ca persoanele aflate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential, iar daca o asemenea distinctie intre situatii analoage sau comparabile exista, ea sa nu-si gaseasca nici o justificare obiectiva sau rezonabila.
     In speta, este de asemenea, cert ca nu poate fi vorba despre existenta vreunei „comparabilitati” sau, cu atat mai putin, a unei „ analogii” intre situatia personalului didactic calificat si celelalte categorii de personal din ramura invatamant, iar distinctia facuta de legiuitor in acordarea acestui spor isi are o justificare obiectiva si rezonabila, scopul acordarii acestui spor fiind atragerea cadrelor didactice calificate in zonele izolate. Criteriul  de diferentiere in functie de  zona geografice este aplicat in cadrul aceleiasi categorii profesionale - personal didactic calificat-asa cum se retine expres in H.G. nr. 167/2002 si nu in raport cu alt personal contractual din cadrul acestei ramuri, asa incat nu poate fi vorba de o discriminare in sensul art. 1si 2 din O.G. nr.137/2000.
     Este de mentionat ca, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 818 din 3 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 s-a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
     Fata de cele mentionate, curtea a constatat ca solutia primei instante reflecta o aplicare si interpretare corecta a legii in raport cu starea de fapt reiesita din probele dosarului, asa incat nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotararii judecatoresti expres si limitativ prevazute de legiuitor in continutul art. 304 punctele 1-9 Cod procedura civila, in conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedura civila cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 a fost respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de catre reclamanta.