Raport juridic de munca. Calificare.Competenta materiala.

     
Raport juridic de munca. Calificare.Competenta materiala.

     Codul Muncii: art.10;  art. 284 alin.(2)
Cod procedura civila: art.158
Legea nr. 105/1992 :art. 155

      Ceea ce diferentiaza clar un contract individual de munca de o conventie civila de prestari serviciu este raportul de subordonare a salariatului fata de angajator; contractul individual de munca trebuie sa fie privit ca acea conventie in temeiul careia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze o anumita activitate pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, care la randul ei se obliga sa plateasca remuneratia, denumita salariu si sa asigure conditii adecvate desfasurarii activitatii, mentinerii securitatii si sanatatii in munca.
     
           Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia  civila nr. 1182/16 noiembrie 2009.

     Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 290/85/2009, precizata ulterior, reclamantul O.S. chemat in judecata paratul C. B. GAZ METAN MEDIAS, solicitand, ca prin hotararea ce se va pronunta:
-sa se dispuna incetarea contractului nr.881/05.09.2008 incheiat intre parti incepand cu data de 01.01.2009;
-obligarea paratului la plata salariilor restante in cuantum de 6000 euro, reprezentand salariul net pentru lunile octombrie-decembrie 2008;
-obligarea paratului la plata sumei de 10.000 euro, reprezentand totalitatea drepturilor salariale cuvenite conform cap.II alin.1 lit.f-j raportat la cap.II alin.6 din contractul nr.881/2008;
-obligarea paratului la emiterea scrisorii de lichidare conform cap.II alin.6 din contractul nr. 881/05.09.2008;
-obligarea paratului in baza art.161 alin.4 Codul Muncii la plata de daune interese in cuantum de 2000 euro, pentru neplata salariului.
In motivarea actiunii sale reclamantul arata ca intre parti a intervenit contractul nr.881/2008 in baza caruia a fost angajat ca jucator profesionist de baschet, iar clubul s-a obligat sa-l remunereze cu suma totala de 20.000 euro, reprezentand salariul net pe perioada 15.08.2008 si ultimul joc al echipei in liga sau ultimul joc, dupa sezon, oricare are loc mai tarziu. Arata reclamantul, ca desi si-a indeplinit obligatiile contractuale prezentandu-se la toate antrenamentele si la toate meciurile echipei de baschet, iar salariul net trebuia achitat de catre parat in transe lunare egale, conducerea clubului nu a justificat in nici un fel neindeplinirea obligatiei de a-i achita salariul cu atat mai mult cu cat ceilalti colegi de echipa si-au primit drepturile salariale la timp.
In drept: dispozitiile Legii nr.53/2001, Regulamentul Federatiei Romane de baschet.
In probatiune s-au depus urmatoarele inscrisuri: copie contract nr.881/2008, cererea adresata Federatiei Romane de Baschet, notificare Clubul de Baschet Gaz Metan Medias, extras de cont.
Prin intampinarea depusa in cauza, paratul arata ca este de acord cu admiterea in parte a actiunii, in sensul ca este de acord sa-i achite reclamantului suma de 3.150 euro, reprezentand drepturi banesti salariale fata de activitatea prestata; compensarea cheltuielilor de judecata. Restul sumelor solicitate de reclamant, paratul arata ca nu sunt justificate, deoarece acesta a avut un comportament necorespunzator, asa cum reiese din inscrisurile depuse la dosar si ar duce la imbogatirea fara justa cauza a reclamantului, in prejudicierea clubului sportiv.
Prin sentinta civila nr. 239/17.03.2009 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 290/85/2009, s-a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Sibiu invocata din oficiu si in consecinta:
In baza art. 158 cod procedura civila, raportat la art.155 din Legea nr. 105/1992 s-a declinat competenta de solutionare a cauzei de fata in favoarea Tribunalului municipiului Bucuresti, sectia VIII- litigii de munca si asigurari sociale.
Pentru a hotari, astfel, prima instanta  a retinut faptul ca ne aflam in cadrul unui litigiu de munca, in care reclamantul are domiciliul in strainatate, asa incat potrivit dispozitiilor legale incidente competenta teritoriala exclusiva in solutionarea acestui conflict apartine Tribunalului municipiului Bucuresti.
Impotriva acestei sentinte a declarat, recurs, in termenul legal, paratul C.B.GAZ METAN MEDIAS, solicitand admiterea acestuia si in consecinta trimiterea cauzei spre competenta judecare Tribunalului Sibiu.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arata, in primul rand, ca nu suntem in cazul unui litigiu de munca, intre parti incheindu-se o conventie civila, iar in al doilea rand, chiar daca s-ar retine ca acest litigiu este un litigiu de dreptul muncii, competenta solutionarii lui apartine Tribunalului Sibiu, avand in vedere prevederile art.72 din Legea nr.168/1999 care reglementeaza competenta instantei in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea; aceasta fiind o lege speciala in raport cu prevederile Codului muncii invocate de prima instanta.
Prin intampinarea depusa in aceasta faza procesuala de intimatul O.S.  solicita respingerea recursului ca nefondat, motivand ca prima instanta a calificat corect litigiu dedus judecatii ca fiind un raport de dreptul muncii cu element de extraneitate, si in raport cu care a stabilit instanta competenta potrivit prevederilor legale.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedura civila,  a retinut urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Sub primul aspect invocat: calificarea juridica a conflictului dedus judecatii: in mod corect prima instanta a calificat litigiu ca fiind conflict de munca, guvernat de normele de dreptul muncii.
Astfel, obiectul jurisdictiei muncii asa cum este definit de art. 281 Codul Muncii (Legea nr. 53/2003) il constituie conflictele de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca….
Potrivit art. 10 Codul Muncii „contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei re text de lege reies trasaturile esentiale ce definesc, contractul individual de munca respectiv: faptul ca este un contract intuitu personae pentru ambele parti, adica angajatorul incheie contractul in considerarea calitatilor personale ale salariatului, iar acesta din urma incheie contractul avand in vedere conditiile de munca oferite de angajator, este un act juridic care consfinteste vointa liber exprimata a celor doua parti; este un act juridic bilateral; este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ; este un contract consensual; este un contract cu executare succesiva si care implica obligatia de a face.
Daca, unele din aceste elemente se regasesc si in contractele civile, ceea ce diferentiaza clar un contract individual de munca de o conventie civila de prestari serviciu este raportul de subordonare a salariatului fata de angajator; contractul individual de munca trebuie sa fie privit ca acea conventie in temeiul careia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze o anumita activitate pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, care la randul ei se obliga sa plateasca remuneratia, denumita salariu si sa asigure conditii adecvate desfasurarii activitatii, mentinerii securitatii si sanatatii in munca. De asemenea, in cadrul raportului juridic de munca, angajatorului ii revine obligati de a achita contributiile la fondurile de protectie sociala.
In speta, toate aceste trasaturi specifice raportului juridic de munca se regasesc in contractul nr. 881/05.09.2008, dupa cum urmeaza: obiectul contractului: clubul angajeaza jucatorul ca pe un jucator profesionist de baschet (art. 1 punct.1.; compensatii salariale: clubul este de acord sa plateasca jucatorului unui salariu net de 200.000 euro dupa cum urmeaza…- art.II punct 1; salariile mai susmentionate sunt valori nete dupa achitarea de catre club a tuturor taxelor si primelor de asigurare sociala (art.II alin.2);
Sub cel de al doilea aspect invocat de recurent: competenta teritoriala a instantei in solutionarea acestui conflict; de asemenea, in mod corect prima instanta a stabilit competenta Tribunalului municipiului Bucuresti, aflandu-ne in cadrul unui conflict de munca, in care reclamantul are domiciliul in strainatate.
Este adevarat ca art.72 din Legea nr. 168/1999 invocat de recurent prevede competenta instantei in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea, dar acest text de lege a fost abrogat implicit prin art.298 alin.2 Codul Muncii potrivit caruia „ pe data intrarii in vigoare se abroga orice alte dispozitii contrare”.
      Potrivit art. 284 alin.(2) Codul Muncii „cererile referitoare la cauzele prevazute in alin (1) se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz sediul.”
     Deci,  prin acest articol se instituie o derogare de la regula de drept comun privitoare la competenta teritoriala, stipulata in art.5 Cod procedura civila, realizandu-se totodata si o abrogare implicita a art.72 din Legea nr.168/1999; se   stabileste o competenta teritoriala exclusiva in favoarea instantei in a carei circumscriptii reclamantul isi are domiciliu sau resedinta (in acest sens Decizie Curte Constitutionala nr. 1016/07.07.2009) Aceasta competenta  nu poate fi inlaturata nici de catre parti, nici de catre instanta.
Este de asemenea, de mentionat, ca partile au convenit, potrivit principiului lex voluntatis, legea aplicabila contractului, respectiv legea romana -(art.VI punct 2 contract nr.881/2008)
Retinand toate aceste aspecte, precum si elementul de extraneitate in cauza –domiciliul reclamantului in Belgrad, Serbia - in mod justificat prima instanta a constatat aplicabilitatea art. 155 din Legea nr. 105/1992 potrivit caruia” in cazul in care instantele romane sunt competente, potrivit dispozitiilor prezentului capitol, si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi indreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti”
In acest sens invocam si art.1 alin. 2 din acelasi act normativ potrivit caruia „in intelesul prezentei legi, raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate”.
Asa fiind, curtea a constatat ca solutia primei instante de declinare a competentei de solutionare a pricinii de fata in favoarea Tribunalului Bucuresti este legala si temeinica, argumentele recurentului neregasindu-se in nici unul din motivele de casare sau modificare a hotararii expres si limitativ prevazute de legiuitor in continutul art. 304 punctele 1-9 cod procedura civila.
Fata de cele ce preced, in baza art.312 alin1. Cod procedura civila cu aplicarea art. 82 din legea nr. 168/1999 a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de catre parat in cauza.