Decizie de concediere. Termen de contestare.

Decizie de concediere. Termen de contestare.
 
Codul muncii: art. 283 alin.(1) lit.a

     Potrivit art. 283 alin.(1) lit.a Codul muncii „cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:  in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca”.
     
     Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 696/31 mai 2010.

      Prin contestatia inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.2608/97/2009 contestatoarea D.L. a  solicitat ca in contradictoriu cu intimata SC A. SRL SOIMUS  sa se dispuna anularea deciziei nr. 804/11.05.2009; reintegrarea sa in cadrul societatii intimate pe postul detinut anterior; obligarea intimatei la despagubiri reprezentand salariul indexat, majorat si reactualizat incepand cu data de 10.05.2009 si pana la data reintegrarii sale; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei de fata, contestatoarea arata ca decizia de concediere este abuziva deoarece desfiintarea postului nu este una reala, procesul verbal nr.226/11.05.2009 care sta la baza disponibilizarii fiind intocmit pro forma si de o persoana neautorizata, deoarece in calitate de manager numita P.I nu putea hotari cu de la sine putere reorganizarea sectiei de cusut.
Prin precizarea de actiune depusa la termenul de judecata din 08.12.2009 contestatoarea arata ca desi initial actiunea a fost formulata impotriva deciziei de preaviz, necunoscand atunci nici numarul, nici data emiterii deciziei de concediere care a fost emisa abia la data de 01.06.2009, intelege sa conteste decizia de concediere nr.812/01.06.2009 pentru motivele dezvoltate in actiunea initiala.
Prin intampinarea depusa in cauza, intimata SC A. SRL SOIMUS  solicita respingerea contestatiei formulate in cauza de contestatoarea D.L. ca fiind netemeinica si nelegala, motivandu-se ca urmare a reorganizarii activitatii societatii postul ocupat de contestatoare de instructor linie s-a desfiintat, acesteia oferindu-i-se un nou post in cadrul sectiei de cusut pentru care trebuia sa-si manifeste optiunea in termen de 3 zile lucratoare, in caz contrar incepand cu data de 12.05.2009 fiindu-i acordat preavizul de 15 zile lucratoare.
S-a mai invederat ca restructurarea societatii este reala, bazata pe criterii economice, dispunandu-se desfiintarea ambelor posturi de instructor de linie, iar angajatelor fiindu-le oferite posturi disponibile in societate.
Prin sentinta civila nr.130/LM/26.01.2010 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in dosar nr. 2608/97/2009 s-a respins contestatia formulata de  contestatoarea D.L in contradictoriu cu intimata SC A. SRL SOIMUS, impotriva deciziei nr. 804/11.05.2009.
S-a respins, ca tardiv, formulata contestatia impotriva deciziei nr. 812/01.06.2009 emisa de conducerea intimatei.
Pentru a hotari, astfel, tribunalul, a retinut, in esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente, ca decizia nr.804/2009 prin care se stabileste data de la care incepe sa curga preavizul nu produce efecte asupra contractului individual de munca al contestatoarei, ca atare nu face parte din categoria actelor unilaterale emise da angajator care pot fi contestate potrivit art.283 alin.1 codul muncii.
In ce priveste decizia nr.812/01.06.2009, aceasta a fost comunicata contestatoarei la data de 05.06.2006, iar contestatia  a fost introdusa cu nesocotirea termenului prev. de art.283 alin.1 lit. a codul muncii. Sustinerile contestatoarei privind contestarea acestei decizii prin actiunea introductiva a fost inlaturata de prima instanta ca neintemeiata, cu motivarea ca la data introducerii actiunii aceasta decizie nu a era emisa inca, iar dispozitiile imperative privind prescriptia dreptului la actiune cuprins in art. 283 codul muncii prevad un termen de contestare de 30 de zile care curge separat pentru fiecare decizie unilaterala emisa de angajator. In plus, astfel cum s-a aratat decizia de comunicare a preavizului este un act prealabil, emis anterior concedierii, in temeiul art. 74 codul muncii, tocmai in vederea pregatirii masurii ce urmeaza a fi luata, insa nu poate fi echivalata cu decizia de concediere, ca act distinct, ce produce efecte de la data comunicarii ei cu salariatul potrivit art.75 codul muncii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal contestatoarea D.L. solicitand admiterea acestuia, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.
In dezvoltarea motivelor de recurs, contestatoarea arata ca concluzia instantei de fond cu privire la tardivitate este netemeinica si nelegala, deoarece din petitul actiunii initiale rezulta fara echivoc ca nu a atacat decizia de preaviz ci a aratat expres ca solicita reintegrarea sa in munca si plata despagubirilor. Fata de aceasta imprejurare si avand in vedere ca actiunea de fata a fost inregistrata anterior deciziei de concediere s-ar fi putut pune chestiunea prematuritatii cererii sale  (notiune care insa nu este aplicabila in codul muncii) si in nici un caz nu se poate pune problema tardivitatii demersului sau din momentul in care din sensul literal al actiunii se intelege explicit ca s-a contestat desfacerea contractului de munca; ca s-a cerut reintegrarea in munca si totodata obligarea intimatei la despagubiri.
Pentru aceste considerente, recurenta solicita a se constata ca in cauza nu sunt incidente prev. art.283 al.1 Codul muncii, ca actiunea sa  a fost introdusa in termen.
In drept se invoca art.304 punct 9 si 312 Cod procedura civila.
Prin intampinarea depusa in aceasta faza procesuala de intimata SC A. SRL SOIMUS se solicita respingerea recursului promovat in cauza de contestatoare ca nefondat, mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinica si legala, reinterandu-se argumentele din fata primei instantei.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.(2) cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 283 alin.(1) lit.a Codul muncii „cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:  in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca”.
Decizia nr.812/01.06.2009 prin care s-a incetat contractul individual de munca al recurentei contestatoare conform art.65 codul muncii, a fost comunicata acesteia, prin posta, cu confirmare de primire, la data de 05.06.2009 conform mentiunilor din mandatul postal depus la dosar fila 40-verso.
Asadar, formularea contestatiei impotriva acestei decizii doar la data de 08.12.2009 prin precizarea de actiune depusa la dosar-fila 93 nesocoteste cu mult termenul legal de 30 zile calendaristice de la data comunicarii deciziei prev. de textul de lege sus enuntat.
Potrivit art.137 cod procedura civila instanta urmeaza a se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Admiterea exceptiei intemeiate pe textul art.283 alin.(1) lit.a C. Muncii impiedica solutionarea cauzei pe fond, sustinerile salariatei in cauza privind nulitatea deciziei atacate constand in abuzul savarsit de angajator la disponibilizarea sa  nu pot fi examinate, intrucat verificarea acestor aspecte ar fi fost posibila numai in cadrul analizei legalitatii deciziei atacate. Or, acesta presupune verificari de fond.
Nu are relevanta in solutionarea acestei exceptii, imprejurarea ca salariata a contestat decizia nr. 804/11.05.2009 deoarece prin aceasta decizie contestatoarei i s-a acordat preavizul de 15 zile lucratoare ori asa cum justificat a retinut instanta de fond acest act nu se refera la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca si ca atare nu face parte dintre actele supuse controlului judiciar in conf. cu art. 283 Codul muncii.
Data introducerii actiunii-21.05.2009-  nu poate avea relevanta in calculul termenului de contestare a deciziei de incetare a raportului de munca (decizia nr. 812/2009) deoarece decizia a fost emisa pe parcursul derularii litigiului de munca-01.06.2009-iar asa cum reiese expres din textul de lege sus enuntat termenul de contestare se calculeaza de la data comunicarii deciziei unilaterale emise de angajator de incetare a raportului de munca. In acelasi sens art.75 Codul muncii prevede expres ca decizia de concediere isi produce efecte de la data comunicarii ei salariatului.
Faptul ca atat prin actiunea introductiva cat si prin precizarea de actiune contestatoarea a solicitat reintegrarea pe postul detinut anterior concedierii, precum  si despagubiri nu justifica repunerea in termenul de introducere a contestatiei deoarece aceste cererii sunt subsecvente (accesorii) capatului principal privind contestarea deciziei de incetare a raportului de munca (art.78 Codul muncii). Deci, singura data relevanta in dreptul muncii in calculul termenului de introducere a contestatiei impotriva deciziei de concediere este data comunicarii deciziei, orice alta data pusa in discutie de partii fiind lipsita de suport legal.
Concluzionand, cum partea a lasat sa expire termenul stabilit de legiuitor pentru savarsirea actului de procedura  fara sa beneficieze de el (in speta, contestarea in termen de 30 zile de la comunicarea deciziei de concediere  nr.804/11.05.2009) si nu a dovedit existenta unor imprejurari obiective,  independente de culpa sa, sa fi determinat depasirea termenului prev. de art.283 alin.(1) lit.a C. muncii, solutia primei instante in sensul respingerii contestatiei ca tardiv formulata este temeinica si legala.
Fata de cele ce preced, Curtea, in conformitate cu art.312 alin.1 codul muncii, cu aplicarea art.82 din Legea nr.168/1999, a respins ca nefondat, recursul cu care a fost investita de catre contestatoare.