CCMU la nivelul ramurii transporturi. Inaplicabilitate.

CCMU la nivelul ramurii transporturi. Inaplicabilitate.

     Codul Muncii: art.241;
Legea nr.130/1996: art.11;

     Art. 241 din Codul muncii si art. 11 din Legea nr. 130/1996 prevad intinderea efectelor contractelor colective de munca in functie de nivelul la care se incheie: unitati, grup de unitati ramura la nivel national, aceasta din urma categorie de C.C.M. aplicandu-se pentru toti salariatii de la toti angajatorii din tara.
     
     Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 1287/01 noiembrie 2010.

Prin actiunea in conflict de munca inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr.209/117/2009 (prin declinare de competenta de la Tribunalul Cluj, conform sentintei civile nr. 403/19.02.2009), precizata ulterior (filele 10, 44, 45 si 54) reclamantul V.I. chemat-o in judecata pe parata SC V.I. Cluj Napoca, solicitand: sa se constate ca a desfasurat activitate in cadrul paratei in perioada 18.08-06.10.2008 in baza unui raport de munca; obligarea paratei la plata in favoarea reclamantului a drepturilor salariale aferente perioadei 17.08-05.12.2008, raportat la un salariu de baza lunar de 973 lei, sa fie obligata parata sa depuna declaratiile lunare privind contributia nominala a salariatilor, sa se constate nulitatea clauzei inserate in punct J din CCM care vizeaza stabilirea salariului de baza de 973 lei lunar conform CCM Transporturi pe anii 2008-2010, a sumei de 600 euro diurna pentru cursa externa din 23.10-12.11.2008 si la plata cheltuielilor de judecata..
     In motivarea actiunii sale reclamantul arata ca a fost salariatul paratei ca sofer, fara a semna contract individual de munca, efectuand curse externe si interne, iar pretentiile sale provin din neexecutarea obligatiilor existente in sarcina angajatorului.
     Prin intampinarea depusa parata SC V.I.  SRL a solicitat respingerea actiunii.
     Prin sentinta civila nr.812/29.04.2010 pronuntata de Tribunalul Alba sub dosar nr. 209/117/2009 s-a admis, in parte, actiunea civila formulata de reclamantul V.I. in contradictoriu cu parata SC V.I.  SRL si in consecinta:
     S-a constatat existenta raporturilor juridice de munca intre parti in perioada 18.08.2008-06.10.2008 si a fost obligata parata sa procedeze la plata obligatiilor banesti datorate catre bugetul asigurarilor sociale de stat si fond de somaj, precum si la depunerea declaratiilor nominale rectificate, corespondent perioadei mentionate;
     S-a constatat nulitatea absoluta a clauzei contractuale cuprinsa in CIM nr.74/2008, lit. J, alin.1-2, in sensul retinerii si acordarii reclamantului a unui salariu de baza lunar in cuantum de 700 lei la care se adauga sporul de vechime in munca de 25%, corespondent perioadei 18.08.2008-05.12.2008, cu obligarea paratei la plata in favoarea reclamantului a diferentei salariale datorate si corespondent perioadei mentionate;
     S-a respins cererea reclamantului privind acordarea coeficientului suplimentar de 1,4%, reprezentand coeficient minim de ierarhizare, pentru perioada 18.08.2008-05.12.2008;
     S-a luat act de renuntarea reclamantului la capatul de cerere privind obligarea paratei la lata sumei de 600 euro, reprezentand diurna;
     A fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecata.
     Pentru a hotari, astfel, tribunalul a retinut, in esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente, ca existenta raporturilor de  munca pentru intervalul 17.08-06.10.2008 intre parti a fost dovedita de reclamant si recunoscuta de parata; iar prin contractul individual de munca s-a stabilit un salariu brut lunar sub minimul prevazut de Contractul Colectiv de munca la nivel de ramura transporturi si fara sporul de 25% pentru vechime in munca prevazut de asemenea de acest contract colectiv, ceea ce atrage nulitatea clauzei din contractul individual de munca in discutie.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, parata SC V.I. SRL Cluj Napoca, solicitand admiterea recursului, desfiintarea in totalitate a sentintei atacate si respingerea cererii reclamantului.
     In dezvoltarea motivelor de recurs, se sustine ca solutia primei instante este gresita sub mai multe aspecte: 1) inaplicabilitatea dispozitiilor Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, deoarece acesta se aplica doar unitatilor enumerate in Anexa 5, iar recurenta nu figureaza in aceasta; 2) probele solicitate pentru a demonstrat ca a achitat reclamantului toate drepturile salariale-respectiv audierea unui martor si interogatoriu parat trebuiau incuviintate; prin respingerea acestora, recurenta sustine ca s-a adus atingere dreptului la aparare si principiului contradictorialitatii; 3) imposibilitatea punerii in aplicare a sentintei instantei de fond, deoarece nu este determinat cuantumul drepturilor salariale pe care trebuie sa le achite reclamantului; 4) solutia de disjungere a cererii reconventionale este gresita, deoarece cererea principala nu era in stare de judecata si nici raportat la dispozitiile art.120 alin.4 cod procedura civila, disjungerea nu se impunea.
     In drept sunt invocate: art.119 alin. 4, art.299 si urm. Cod procedura civila, art.40 alin.4 CCMU la nivel ramura transporturi, art.13 din Legea nr.130/1996; anexa nr. 5 CCMU  la nivel de Ramura Transporturi.
     CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
     Daca in ceea ce priveste disjungerea cererii principale de actiunea reconventionala criticile recurentei sunt nefondate deoarece instanta de fond a facut corect aplicarea art. 120 alin.(2) Cod procedura civila, intrucat la termenul din 29.04.2010 numai cererea principala era in stare de judecata, recursul se vizeaza a fi fondat sub urmatorul aspect:
      Art. 241 din Codul muncii si art. 11 din Legea nr.130/1996 prevad intinderea efectelor contractelor colective de munca in functie de nivelul la care se incheie: unitati, grup de unitati ramura la nivel national, aceasta din urma categorie de C.C.M. aplicandu-se pentru toti salariatii de la toti angajatorii din tara.
     Prin contractul colectiv de munca aplicabil trebuie sa se inteleaga ca se aplica unul singur, astfel: contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii, daca s-a incheiat si exista un astfel de contract (care inglobeaza si prevederile contractelor colective incheiate la nivel superior); contractul colectiv de munca la nivel de ramura, daca nu exista contract colectiv la nivel de unitate si nici la nivel de grup de unitate si daca unitatea este cuprinsa in anexa la contractul de ramura; contractul colectiv de munca unic la nivel national, daca nu sunt incheiate contracte colective la nivel de unitate, grup de unitati si nici la nivel de ramura, deci se aplica cel incheiat efectiv la nivelul cel mai mic.
     Contractului Colectiv de Munca invocat in speta de intimatul reclamant in justificarea pretentiilor sale, este incheiat la nivel de ramura, astfel ca efectele acestuia potrivit art.241 alin.(1) lit. c) Codul Muncii si art.11 alin.(1) lit. c din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, vizeaza doar salariatii incadrati in unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca, spre deosebire de contractul colectiv de munca la nivel national, ale carui clauze contractuale sunt aplicabile tuturor salariatilor incadrati in toate unitatile din tara.
     Potrivit art. 13 alin.(1) din Legea nr.130/1996 „partile au obligatia sa precizeze, in fiecare contract colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati si de ramura de activitate, unitatile in cadrul carora se aplica clauzele negociate.” Potrivit alin (2) al aceluiasi articol de lege „ in cazul contractelor colective de munca incheiate la nivelul ramurilor de activitate, unitatile componente ale acestora se stabilesc si se precizeaza de catre partile care negociaza contractul colectiv de munca, cu respectarea prevederilor prezentei legi”.
     In acest sens, in CCM incheiat la nivelul ramurii transporturi pentru anii 2008-2010, partile care au participat la negocierea acestuia au nominalizat unitatile in care este aplicabil, mentionand expres in art. 123 ca „ efectele sale se produc in toate unitatile nominalizate in Anexa nr. 5, precum si in toate unitatile din ramura transporturi si activitati conexe, conform art.11 alin.1lit.c din Legea nr.130/1996.
     Intrucat societatea recurenta nu este semnatara a acestui contract, nefiind nominalizata in Anexa 5 si nici nu are incheiat contract colectiv de  munca la nivelul unitatii in conformitate cu art.11 alin.1 lit. c din Legea nr.130/1996, sustinerile sale in sensul ca nu ii sunt aplicabile  prevederile C.C.M. la nivel de ramura transporturi 2008-2010 sunt fondate, urmand ca drepturile salariale cuvenite reclamantului sa fie calculate potrivit contractului individual de munca si prevederilor contractului colectiv de munca la nivel national. Or, din prisma acestui din urma contract, salariul negociat de parti prin contractul individual de munca (650 lei) este peste minimul prevazut de contractul incheiat la nivel national (art. 40 alin.(4)  prevazand minim 440 lei), asa incat nu se poate vorbi de o nulitatea a clauzei contractuale retinute, gresit de prima instanta.
     Prin urmare, prima instanta a interpretat gresit prevederile legale incidente in cauza atunci cand a dispus obligarea paratei la plata diferentelor salariale prin raportare la salariul minim stipulat in CCMU la nivelul ramurii transporturi, in conditiile in care acesta nu era aplicabil in cauza, fiind astfel intemeiat motivul de recurs prev. de art.304 punct 9 Cod procedura civila, invocat de recurenta.
     Solutia de respingere a pretentiilor salariale ale reclamantului pe considerentul expus mai sus, face inutila examinarea celelalte aspecte invocate de recurenta, respectiv respingerea cererii in probatiune si  lipsa cuantificarii drepturilor salariale.
     Fata de cele ce preced, in conformitate cu art.312 alin.(1),coroborat cu art.304 punct 9 Cod procedura civila, cu  aplicarea art. 81 din Legea nr.168/1999 Curtea, a admis ca fondat recursul, a modifica sentinta sensul respingerii actiunii.