Concediere Colectiva. Nerespectarea de catre angajator a obligatiilor prev. de art.68-72 Codul muncii.
(Decizie nr. 1410 din data de 24.11.2010 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Concediere Colectiva. Nerespectarea de catre angajator a obligatiilor prev. de art.68-72 Codul muncii.
Codul Muncii: art.283 alin.1 lit.a; art.68 – 72
Actualul Cod al muncii in cuprinsul art.68 – 72 a reglementat conditiile, procedura si termene obligatorii in cazul acestei masuri, stabilind in sarcina angajatorului o serie de obligatii constand in consultarea organizatiilor sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, intocmirea unui plan de masuri sociale, notificarea intentiei de concediere, consultarea sindicatelor si obligatia de a raspunde in scris si motivat la propunerile formulate de sindicate. Totodata, in conformitate cu disp.art.69 alin.2 Codul muncii, in perioada in care au loc consultari, angajatorul are obligatia sa notifice in scris informatiile enumerate la lit.a – g., printre care numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere si criteriile avute in vedere, potrivit legii si contractelor colective de munca pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1410/24 noiembrie 2010.
Prin actiunea in conflict de drepturi inregistrata la aceasta instanta sub nr.4761/97/30.09.2009, in urma disjungerii din dosarul nr.643/97/2009, Sindicatul S., in numele si pentru membrii de sindicat (…) au chemat-o in judecata pe intimata SC C. SA , solicitand anularea deciziilor de concediere pentru angajatii enuntati; reintegrarea angajatilor pe posturile detinute inaintea emiterii deciziilor atacate; plata retroactiva (actualizata) a tuturor drepturilor salariale de care angajatii ar fi trebuit sa beneficieze daca nu s-ar fi emis deciziile de concediere, respectiv de la data desfacerii contractului de munca si pana la data pronuntarii hotararilor judecatoresti.
Prin precizarile de actiune de la termenele de judecata din 16 martie 2010 si 13 aprilie 2010 dupa depunerea de catre intimata a deciziilor de concediere, s-a aratat ca in cauza se contesta deciziile emise sub nr.275, 272, 266, 259, 277, 282, 264 si 254/9.12.2008, motivat de faptul ca nu au fost respectate prevederile legale privind concedierea colectiva, respectiv art.69 alin.2 lit.d – h si art.71 alin.2 din Legea nr.53/2003, fapt constatat si de ITM Hunedoara prin procesele verbale de control nr.604 si 611/20.11.2008. S-a mai sustinut ca Sindicatul S. nu a participat la evaluarea competentei profesionale a personalului disponibilizat si nici nu a respectat criteriile de selectie prevazute in CCM si Codul muncii, iar deciziile de concediere colectiva depuse la dosar, nu au mentionata o data in care li s-a adus la cunostinta salariatilor faptul ca vor fi disponibilizati, conditie obligatorie conform art.75 din Codul muncii, desi legea impune ca aceasta comunicare, sa se faca in termen de 5 zile de la data emiterii deciziei de concediere si oricum nici in aceste decizii nu exista criteriile de disponibilizare colectiva. In plus, s-a invederat ca intimata nu numai ca nu a respectat dispozitiile Codului muncii si ale CCM insa nu a respectat nici decizia C.A. care a hotarat formarea unei comisii mixte din reprezentantii disponibilizati, fiind efectuat doar o asa zisa evaluare fara consultarea Sindicatului S. dupa care a stabilit personalul supus concedierii colective.
Intimata nu a depus intampinare, insa prin concluziile scrise a solicitat in principal respingerea actiunii ca tardiv formulata iar in subsidiar, pe fondul cauzei a se respinge ca neintemeiata actiunea formulata de Sindicatul S. pentru cei opt membri de sindicat.
Cu privire la exceptia tardivitatii intimata a sustinut ca precizarea de actiune a fost depusa in dosar, dupa data de 10.02.2009, iar deciziile de concediere a reclamantilor au fost semnate de primire de catre reclamanti, semnaturi necontestate de acestia. Acest fapt rezulta si din cererile de lichidare, intocmite de societate si semnate de reclamanti la data de 9.12.2008, in cuprinsul carora se face referire la deciziile de desfacere a contractelor de munca si temeiul legal, in sensul ca nota de lichidare se face ca urmare a desfacerii contractului de munca.
In sustinerea exceptiei tardivitatii, au fost invocate prev.art.1182 Cod civil in sensul ca puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnaturi private intre parti au aceeasi valoare ca si celelalte mentiuni ale inscrisului si mai mult de atat, din raspunsul AJOFM Hunedoara – Deva rezulta ca reclamantii sunt in evidentele lor in urma dosarelor depuse beneficiind de ajutor de somaj.
Pe fondul cauzei, intimata a aratat ca motivul de drept al emiterii deciziilor de desfacere a contractului de munca al reclamantului il constituie concedierea colectiva in conformitate cu prev.art.65 – 68 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, in fapt, procedandu-se la notificarea concedierii unui numar de 120 de persoane – angajati ai societatii la uzina de schiuri ca urmare a deciziei clientului A. de a opri productia de schiuri. Dupa aceasta notificare, in urma negocierilor purtate cu semnatarii CCM 2008 s-a ajuns la concedierea unui numar de 45 de salariati, cu respectarea termenului de preaviz de 20 de zile si a criteriilor cuprinse in CCM art.67 – 79.
In drept au fost invocate prev.art.146 Cod procedura civila, art.1182 Cod civil si prev. Codului muncii.
Prin sentinta civila nr.645/LM/13.05.2010 pronuntata de Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.4761/97/2009 s-a admis contestatia formulata si precizata de reclamantul Sindicatul S., in numele si pentru membrii de sindicat contestatorii (…) impotriva deciziilor de concediere nr.254, 264, 282, 277, 259, 272, 266 si 275, emise la data de 9.12.2008, de conducerea intimatei SC C. SA si in consecinta:
S-au anulat deciziile contestate si s-a dispus reintegrarea contestatorilor in functiile avute anterior concedierii, incepand cu data de 9.12.2008.
A fost obligata intimata la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale actualizate precum si cu celelalte drepturi cuvenite de la data concederii si pana la reintegrarea efectiva.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente urmatoarele:
Prin deciziile nr.254, 264, 282, 277, 259, 272, 266 si 275 emise la data de 9.12.2009 de conducerea intimatei SC C.T. SA s-a dispus concedierea salariatilor incepand cu data de 9.12.2008 conform art.66 Codul muncii. In cuprinsul deciziilor de concediere s-a mentionat ca masura s-a luat in baza hotararilor C.A. din data de 27.08.2009, de masuri sociale nr.2922 din data de 29.08.20089 prin care urmare a motivelor– incetare activitate de productie schi, au fost disponibilizate 42 locuri de munca precum si avand in vedere proiectul de concediere colectiva nr.4283 din 27.11.20089 prin care s-au prevazut criteriile stabilire a ordinii prioritare care au stat la baza concedierii si in conformitate cu procesul verbal al Comisiei mixte administratie– sindicate din data de 7.11.2008 s-au avut in vedere prev.art.65/1, 66, 68 lit.c si urm. Codul muncii.
Cu privire la exceptia tardivitatii contestatiei, se retine ca, intr-adevar, termenul de contestare a deciziei de concediere, potrivit art.283 alin.1 lit.a Codul muncii este de 30 de zile, insa, acest termen curge de la data in care a fost comunicata decizia. Art.75 Codul muncii prevede ca decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului.
In speta, intimata nu a dovedit comunicarea deciziei de concediere salariatilor contestatori, declarand ca nu are o atare dovada. Semnatura din subsolul deciziei nu poate face dovada comunicarii, nefiind mentionat nici numele persoanei semnatare si nici data. Decizia de concediere se considera a fi comunicata in situatiile in care inscrisul respectiv a fost primit de salariat si acest lucru se poate dovedi cu certitudine cu acte, iar dovada comunicarii nu se poate face cu alte mijloace de proba.
Orice alte modalitate de instiintare decat in scris, ori a unui alt inscris, care emana de la conducere unitatii si prin care i se face cunoscuta salariatului masura concedierii nu reprezinta o comunicare in sensul legii si nu determina inceperea curgerii termenului de contestare a masurii la instanta judecatoreasca. In consecinta, dovezile indirecte invocate de intimata, din care s-ar putea deduce ca angajatorul si-a indeplinit obligatia comunicarii deciziilor atacate, nu pot fi avute in vedere si oricum nu rezulta cu certitudine data la care s-ar fi procedat la predarea deciziilor. Ca urmare, se respinge exceptia tardivitatii formularii contestatiei invocata de intimata.
Pe fondul cauzei se apreciaza ca deciziile contestate sunt nelegale pentru urmatoarele considerente :
In cauza, incetarea contractelor individuale de munca ale salariatilor a avut loc in cadrul concedierilor colective, astfel cum s-a precizat de intimata.
Actualul Cod al muncii in cuprinsul art.68 – 72 a reglementat conditiile, procedura si termene obligatorii in cazul acestei masuri, stabilind in sarcina angajatorului o serie de obligatii constand in consultarea organizatiilor sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, intocmirea unui plan de masuri sociale, notificarea intentiei de concediere, consultarea sindicatelor si obligatia de a raspunde in scris si motivat la propunerile formulate de sindicate. Totodata, in conformitate cu disp.art.69 alin.2 Codul muncii, in perioada in care au loc consultari, angajatorul are obligatia sa notifice in scris informatiile enumerate la lit.a – g., printre care numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere si criteriile avute in vedere, potrivit legii si contractelor colective de munca pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Aceste dispozitii imperative nu au fost respectate, intimata nefacand dovada, conform art.287 Codul muncii indeplinirii obligatiilor stipulate in sarcina sa. Astfel, desi prin adresa nr.3045/.09.2009, in temeiul art.69 alin.2 Codul muncii, Sindicatul S. solicita comunicarea unor informatii, intocmirea unui plan de masuri si respectarea criteriilor de selectie si nominalizarea persoanelor propuse spre disponibilizare. Acest fapt este confirmat si prin probatoriul testimonial, martorul audiat in cauza precizand ca sindicatului i s-a comunicat doar situatia persoanelor ce urmau sa fie concediate, care a fost intocmita fara consultarea prealabila a sindicatului, iar criteriile de selectie avute in vedere la sectia persoanelor nu au fost aduse la cunostinta sindicatului. De asemenea rezulta din depozitia martorului, ca in sectia schiuri erau 90 de angajati din care s-au disponibilizat 45 de persoane, ceilalti fiind redistribuiti, insa nu se stie pe ce criterii.
Astfel, au fost incalcate clauzele contractului colectiv de munca privind criteriile de selectie, respectiv ca masura sa nu afecteze, pe cat posibil angajatii cu obligatii de intretinere, persoanele aflate in prag de pensionare si sa nu se aplice ambilor soti in cazul in care lucrau in unitate. In concret au fost mentinuti angajati fara obligatii de intretinere ori cu contract individual de munca pe perioada determinata, carora, la expirarea duratei, in decembrie 2008, li s-au incheiat alte contracte. S-a mai subliniat ca nu a fost acordat preavizul iar in ceea ce priveste performantele profesionale – criteriu principal invocat de intimata, nu se stie in ce temei si de catre cine au fost stabilite.
Potrivit art.76 Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.
Ca urmare, in considerarea celor retinute, raportat la disp.art.78 Codul muncii, se va admite contestatia astfel cum a fost precizata, se va dispune anularea deciziilor de concediere atacate, si reintegrarea in functiile avute cu data de 9.12.2008, urmand a fi obligata intimata la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale precum si a celorlalte drepturi cuvenite, de la data concedierii pana la reintegrare, drepturi ce urmeaza a fi actualizate cu rata inflatiei pana la data platii efective.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal prev. de art.80 din Legea nr.168/1999, parata S.C. solicitand, in principal admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii ca tardiv formulata; in subsidiar admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii ca neintemeiata a actiunii formulate in cauza de reclamantul Sindicatul S., pentru membrii de sindicat (…).
Recurenta critica sentinta atacata ca fiind nelegala si nelegala atat sub aspectul solutionarii exceptiei de tardivitatea invocate, cat si sub aspectul solutionarii fondului cauzei.
Cu privire la exceptia tardivitatii actiunii, recurenta arata ca in chiar data de 09.12.2008 dupa intocmirea deciziilor de concedierea si comunicarea acestora reclamantilor sub semnatura, s-a procedat la intocmirea notei de lichidare a datoriilor acestora. Cum notele de lichidare reprezinta inscrisuri care nu au fost contestate, iar in cuprinsul lor se face referire la deciziile de desfacere a contractelor de munca ale reclamantilor si temeiul legal, recurenta solicita a se face aplicarea prev. art.1182 Cod civil in sensul ca puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnatura privata intre parti are aceeasi valoare ca si celelalte mentiuni ale inscrisului. Mai mult decat atat, recurenta solicita a se vedea raspunsul AJOFM Hunedoara din care rezulta ca reclamantii sunt in evidentele lor din data de 09.12.2008.
Fata de aceste probe din care rezulta comunicarea sub semnatura reclamantilor a deciziilor de desfacere a contractelor de munca la data de 09.12.l2008, formularea actiunii in anulare a deciziilor a fost facuta dupa termenul legal de 30 zile de la comunicare.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta sustine ca motivul de drept al emiterii deciziilor de desfacere a contractului de munca al reclamantilor il constituie concedierea colectiva in conformitate cu prevederile art.65-68 C.M. Sustine ca urmare a deciziei clientului A. de a opri productia de schi s-a procedat la notificarea concedierii, notificare inregistrata la ITM sub nr.61341/29.08.2008, ulterior purtandu-se negocieri cu semnatarii CCM 2008, ajungandu-se la concedierea unui numar de 45 de salariati, cu respectarea termenului de preaviz de 20 de zile si a criteriilor cuprinse in CCM art.67-79.
In drept se invoca dispozitiile art. 146 Cod procedura civila, art.1182 Cod civil si prevederile Codului muncii.
Prin intampinarea depusa de intimatul Sindicatul S. se solicita respingerea recursului ca nefondat, aratand ca intimata nu a facut dovada comunicarii deciziilor de concediere conform dispozitiilor legale, iar pe fond intimata nu a respectat obligatiile prevazute de legiuitor in art.65-72 Codul muncii, in sarcina angajatorului in situatia concedierilor colective.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 Cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Cu privire la primul aspect, este de retinut ca potrivit art.283 alin.1 lit.a Codul muncii termenul de contestare a deciziei de concediere este de 30 de zile de la data comunicarii acesteia.
Legiuitorul a prevazut in continutul art.74 alin.(1) Codul muncii obligativitatea comunicarii deciziei de concediere salariatului in scris, precum si mentionarea in cuprinsul acesteia a urmatoarelor elemente: a) motivele care determina concedierea, b) durata preavizului, c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art.70 alin. (2) lit.d in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
In ceea ce priveste modalitatile de comunicare a deciziei de concediere sunt pe deplin actual afirmate in doctrina si jurisprudenta sub imperiul vechiului cod al muncii, cum ar fi: comunicarea sub luarea de semnatura pe un alt exemplar al deciziei, comunicarea prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, comunicarea prin condica de expeditie sub luare de semnatura, comunicarea prin modalitatile de citare prevazute in art.92 din Codul de procedura. Asadar, dovada comunicarii nu se poate face decat prin atari inscrisuri.
Cerinta legala a comunicarii in scris a deciziei de concediere este menita sa asigure ocrotirea salariatilor, de aceea, nu este admisibila probarea de catre angajator a imprejurarii ca salariatul a aflat despre existenta masurii concedierii, in absenta comunicarii deciziei de concediere. In acelasi sens, decizia de desfacere a contractului de munca nu poate fi suplinita de un alt inscris emanand de la angajator, prin care s-ar aduce la cunostinta salariatului desfacerea contractului individual de munca.
Or, in speta, in mod corect s-a retinut de catre prima instanta faptul ca angajatorul nu a dovedit comunicarea in scris a deciziilor de concediere conform acestor cerinte legale si ca atare nu se poate pune nici problema nesocotirii termenului legal de introducerii a actiunii in anulare de fata.
Referirea recurentei la semnarea notelor de lichidare si la raspunsul I.T.M. nu pot suplini lipsa dovezii comunicarii deciziilor de concediere in forma ceruta de legiuitor. Fiind o procedura specifica dreptului muncii, trebuie respectata cu prioritate si ca atare nu isi gasesc aplicabilitate normele dreptului comun invocate de recurenta cu referire la art.1182 Cod civil; intre normele juridice existand un anumit raport exprimat prin adagiul specialia generalibus derogant.
Pe fondul pricinii, de asemenea criticile recurentei se vizeaza a fi nefondate, deoarece afland-ne in cadrul unei concedieri colective, angajatorului ii revin anumite obligatii prealabile acestei procedurii prevazute expres de legiuitor in art.69-72 Codul muncii, privind initierea consultarilor cu sindicatul, punerea la dispozitia acestuia a tuturor informatilor relevante in legatura cu concedierea, in vederea formularii propunerilor din partea acestora, notificarea in scris si intr-un anumit termen a intentiei de concediere atat sindicatului cat si inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, consultarea salariatilor, interzicerea de noi angajari pe o perioada de 9 luni de la data concedierii.
Sarcina probarii indeplinirii acestor obligatii revin angajatorului potrivit art. 287 Codul muncii.
In speta, in discutie este nesocotirea prev.art.69 alin.2 Codul muncii potrivit carora in perioada in care au loc consultari, angajatorul are obligatia sa notifice in scris informatiile enumerate la lit. a-g, printre care numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere si criteriile avute in vedere, potrivit legii si contractelor colective de munca pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Astfel, in preambulul Deciziilor de concediere depuse la dosar se retine cu referire la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierii „conform proces verbal al comisiei mixte administratie sindicate din data de 07.11.2008 „ or, in acest din urma act aflat la fila X si de altfel nesemnat de Sindicatul S. ci doar de cealalta organizatie sindicala din unitate - Sindicatul C. nu se face nici o mentiune in acest sens.
Dimpotriva, angajatorul nu raspunde solicitarilor sindicatului intimat prin adresa nr.3045/.09.2009 privind comunicarea unor informatii, intocmirea unui plan de masuri si respectarea criteriilor de selectie si nominalizarea persoanelor propuse spre disponibilizare. De asemenea, din probatoriul testimonial administrat in cauza (reiese ca sindicatului i s-a comunicat doar situatia persoanelor ce urmau sa fie concediate, care a fost intocmita fara consultarea prealabila a sindicatului, iar criteriile de selectie avute in vedere la sectia persoanelor nu au fost aduse la cunostinta sindicatului. De asemenea rezulta din depozitia martorului B.T. ca in sectia schiuri erau 90 de angajati din care s-au disponibilizat 45 de persoane, ceilalti fiind redistribuiti, insa nu se stie pe ce criterii.
Mai mult, nesocotirea de catre angajator a prevederilor art.69 alin.2 lit.d-h din Legea nr.53/2003 si ale art.71 alin.2 din Legea nr.53/2003 privind concedierea din anul 2008 este retinuta si actul de control efectuat de I.T.M. Hunedoara la aceasta societate (punct.3 adresa I.T.M Hunedoara nr.604, 611/20.11.2008).
Referirea recurentei, prin raspunsul la interogatoriu si in recurs la criteriile cuprinse in C.C.M. fara ca aceste criterii sa fie mentionate in actele intocmite cu ocazia concedierii colective si aduse la cunostinta salariatului in cadrul acestei proceduri nu poate complinii obligatia ce revenea in acest sens angajatorului, obligatie dovedit a fi incalcata, asa cum s-a retinut mai sus.
Este de mentionat, ca inscrisurile depuse de intimata la dosar vizeaza concedierea colectiva operata in cadrul societatii in perioada 15.06.2009- 20.07.2009, ori in litigiu sunt deciziile de concediere emise in cadrul concedierii colective efectuate in perioada august-decembrie 2008.
Asadar, obligatiile angajatorului, in cadrul procedurii concedierii colective, trebuie respectate in totalitatea lor, nerespectarea uneia sau a mai multora dintre acestea avand ca efect nulitatea de drept absoluta a masurilor subsecvente, respectiv a deciziilor de concediere conform art.76 Codul Muncii, asa cum corect a retinut prima instanta in cauza.
Fata de cele ce preced, Curtea constatand ca solutia primei instante este legala si temeinica; ca nu este incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotararii, expres si limitativ prev. de legiuitor in continutul art.304 punct 1- 9 Cod procedura civila.
In conformitate cu art.312 alin.(1) Cod procedura civila, cu aplicarea art.82 din Legea nr.168/1999 a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de catre parata.
Codul Muncii: art.283 alin.1 lit.a; art.68 – 72
Actualul Cod al muncii in cuprinsul art.68 – 72 a reglementat conditiile, procedura si termene obligatorii in cazul acestei masuri, stabilind in sarcina angajatorului o serie de obligatii constand in consultarea organizatiilor sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, intocmirea unui plan de masuri sociale, notificarea intentiei de concediere, consultarea sindicatelor si obligatia de a raspunde in scris si motivat la propunerile formulate de sindicate. Totodata, in conformitate cu disp.art.69 alin.2 Codul muncii, in perioada in care au loc consultari, angajatorul are obligatia sa notifice in scris informatiile enumerate la lit.a – g., printre care numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere si criteriile avute in vedere, potrivit legii si contractelor colective de munca pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 1410/24 noiembrie 2010.
Prin actiunea in conflict de drepturi inregistrata la aceasta instanta sub nr.4761/97/30.09.2009, in urma disjungerii din dosarul nr.643/97/2009, Sindicatul S., in numele si pentru membrii de sindicat (…) au chemat-o in judecata pe intimata SC C. SA , solicitand anularea deciziilor de concediere pentru angajatii enuntati; reintegrarea angajatilor pe posturile detinute inaintea emiterii deciziilor atacate; plata retroactiva (actualizata) a tuturor drepturilor salariale de care angajatii ar fi trebuit sa beneficieze daca nu s-ar fi emis deciziile de concediere, respectiv de la data desfacerii contractului de munca si pana la data pronuntarii hotararilor judecatoresti.
Prin precizarile de actiune de la termenele de judecata din 16 martie 2010 si 13 aprilie 2010 dupa depunerea de catre intimata a deciziilor de concediere, s-a aratat ca in cauza se contesta deciziile emise sub nr.275, 272, 266, 259, 277, 282, 264 si 254/9.12.2008, motivat de faptul ca nu au fost respectate prevederile legale privind concedierea colectiva, respectiv art.69 alin.2 lit.d – h si art.71 alin.2 din Legea nr.53/2003, fapt constatat si de ITM Hunedoara prin procesele verbale de control nr.604 si 611/20.11.2008. S-a mai sustinut ca Sindicatul S. nu a participat la evaluarea competentei profesionale a personalului disponibilizat si nici nu a respectat criteriile de selectie prevazute in CCM si Codul muncii, iar deciziile de concediere colectiva depuse la dosar, nu au mentionata o data in care li s-a adus la cunostinta salariatilor faptul ca vor fi disponibilizati, conditie obligatorie conform art.75 din Codul muncii, desi legea impune ca aceasta comunicare, sa se faca in termen de 5 zile de la data emiterii deciziei de concediere si oricum nici in aceste decizii nu exista criteriile de disponibilizare colectiva. In plus, s-a invederat ca intimata nu numai ca nu a respectat dispozitiile Codului muncii si ale CCM insa nu a respectat nici decizia C.A. care a hotarat formarea unei comisii mixte din reprezentantii disponibilizati, fiind efectuat doar o asa zisa evaluare fara consultarea Sindicatului S. dupa care a stabilit personalul supus concedierii colective.
Intimata nu a depus intampinare, insa prin concluziile scrise a solicitat in principal respingerea actiunii ca tardiv formulata iar in subsidiar, pe fondul cauzei a se respinge ca neintemeiata actiunea formulata de Sindicatul S. pentru cei opt membri de sindicat.
Cu privire la exceptia tardivitatii intimata a sustinut ca precizarea de actiune a fost depusa in dosar, dupa data de 10.02.2009, iar deciziile de concediere a reclamantilor au fost semnate de primire de catre reclamanti, semnaturi necontestate de acestia. Acest fapt rezulta si din cererile de lichidare, intocmite de societate si semnate de reclamanti la data de 9.12.2008, in cuprinsul carora se face referire la deciziile de desfacere a contractelor de munca si temeiul legal, in sensul ca nota de lichidare se face ca urmare a desfacerii contractului de munca.
In sustinerea exceptiei tardivitatii, au fost invocate prev.art.1182 Cod civil in sensul ca puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnaturi private intre parti au aceeasi valoare ca si celelalte mentiuni ale inscrisului si mai mult de atat, din raspunsul AJOFM Hunedoara – Deva rezulta ca reclamantii sunt in evidentele lor in urma dosarelor depuse beneficiind de ajutor de somaj.
Pe fondul cauzei, intimata a aratat ca motivul de drept al emiterii deciziilor de desfacere a contractului de munca al reclamantului il constituie concedierea colectiva in conformitate cu prev.art.65 – 68 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, in fapt, procedandu-se la notificarea concedierii unui numar de 120 de persoane – angajati ai societatii la uzina de schiuri ca urmare a deciziei clientului A. de a opri productia de schiuri. Dupa aceasta notificare, in urma negocierilor purtate cu semnatarii CCM 2008 s-a ajuns la concedierea unui numar de 45 de salariati, cu respectarea termenului de preaviz de 20 de zile si a criteriilor cuprinse in CCM art.67 – 79.
In drept au fost invocate prev.art.146 Cod procedura civila, art.1182 Cod civil si prev. Codului muncii.
Prin sentinta civila nr.645/LM/13.05.2010 pronuntata de Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.4761/97/2009 s-a admis contestatia formulata si precizata de reclamantul Sindicatul S., in numele si pentru membrii de sindicat contestatorii (…) impotriva deciziilor de concediere nr.254, 264, 282, 277, 259, 272, 266 si 275, emise la data de 9.12.2008, de conducerea intimatei SC C. SA si in consecinta:
S-au anulat deciziile contestate si s-a dispus reintegrarea contestatorilor in functiile avute anterior concedierii, incepand cu data de 9.12.2008.
A fost obligata intimata la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale actualizate precum si cu celelalte drepturi cuvenite de la data concederii si pana la reintegrarea efectiva.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente urmatoarele:
Prin deciziile nr.254, 264, 282, 277, 259, 272, 266 si 275 emise la data de 9.12.2009 de conducerea intimatei SC C.T. SA s-a dispus concedierea salariatilor incepand cu data de 9.12.2008 conform art.66 Codul muncii. In cuprinsul deciziilor de concediere s-a mentionat ca masura s-a luat in baza hotararilor C.A. din data de 27.08.2009, de masuri sociale nr.2922 din data de 29.08.20089 prin care urmare a motivelor– incetare activitate de productie schi, au fost disponibilizate 42 locuri de munca precum si avand in vedere proiectul de concediere colectiva nr.4283 din 27.11.20089 prin care s-au prevazut criteriile stabilire a ordinii prioritare care au stat la baza concedierii si in conformitate cu procesul verbal al Comisiei mixte administratie– sindicate din data de 7.11.2008 s-au avut in vedere prev.art.65/1, 66, 68 lit.c si urm. Codul muncii.
Cu privire la exceptia tardivitatii contestatiei, se retine ca, intr-adevar, termenul de contestare a deciziei de concediere, potrivit art.283 alin.1 lit.a Codul muncii este de 30 de zile, insa, acest termen curge de la data in care a fost comunicata decizia. Art.75 Codul muncii prevede ca decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului.
In speta, intimata nu a dovedit comunicarea deciziei de concediere salariatilor contestatori, declarand ca nu are o atare dovada. Semnatura din subsolul deciziei nu poate face dovada comunicarii, nefiind mentionat nici numele persoanei semnatare si nici data. Decizia de concediere se considera a fi comunicata in situatiile in care inscrisul respectiv a fost primit de salariat si acest lucru se poate dovedi cu certitudine cu acte, iar dovada comunicarii nu se poate face cu alte mijloace de proba.
Orice alte modalitate de instiintare decat in scris, ori a unui alt inscris, care emana de la conducere unitatii si prin care i se face cunoscuta salariatului masura concedierii nu reprezinta o comunicare in sensul legii si nu determina inceperea curgerii termenului de contestare a masurii la instanta judecatoreasca. In consecinta, dovezile indirecte invocate de intimata, din care s-ar putea deduce ca angajatorul si-a indeplinit obligatia comunicarii deciziilor atacate, nu pot fi avute in vedere si oricum nu rezulta cu certitudine data la care s-ar fi procedat la predarea deciziilor. Ca urmare, se respinge exceptia tardivitatii formularii contestatiei invocata de intimata.
Pe fondul cauzei se apreciaza ca deciziile contestate sunt nelegale pentru urmatoarele considerente :
In cauza, incetarea contractelor individuale de munca ale salariatilor a avut loc in cadrul concedierilor colective, astfel cum s-a precizat de intimata.
Actualul Cod al muncii in cuprinsul art.68 – 72 a reglementat conditiile, procedura si termene obligatorii in cazul acestei masuri, stabilind in sarcina angajatorului o serie de obligatii constand in consultarea organizatiilor sindicale sau a reprezentantilor salariatilor, intocmirea unui plan de masuri sociale, notificarea intentiei de concediere, consultarea sindicatelor si obligatia de a raspunde in scris si motivat la propunerile formulate de sindicate. Totodata, in conformitate cu disp.art.69 alin.2 Codul muncii, in perioada in care au loc consultari, angajatorul are obligatia sa notifice in scris informatiile enumerate la lit.a – g., printre care numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere si criteriile avute in vedere, potrivit legii si contractelor colective de munca pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Aceste dispozitii imperative nu au fost respectate, intimata nefacand dovada, conform art.287 Codul muncii indeplinirii obligatiilor stipulate in sarcina sa. Astfel, desi prin adresa nr.3045/.09.2009, in temeiul art.69 alin.2 Codul muncii, Sindicatul S. solicita comunicarea unor informatii, intocmirea unui plan de masuri si respectarea criteriilor de selectie si nominalizarea persoanelor propuse spre disponibilizare. Acest fapt este confirmat si prin probatoriul testimonial, martorul audiat in cauza precizand ca sindicatului i s-a comunicat doar situatia persoanelor ce urmau sa fie concediate, care a fost intocmita fara consultarea prealabila a sindicatului, iar criteriile de selectie avute in vedere la sectia persoanelor nu au fost aduse la cunostinta sindicatului. De asemenea rezulta din depozitia martorului, ca in sectia schiuri erau 90 de angajati din care s-au disponibilizat 45 de persoane, ceilalti fiind redistribuiti, insa nu se stie pe ce criterii.
Astfel, au fost incalcate clauzele contractului colectiv de munca privind criteriile de selectie, respectiv ca masura sa nu afecteze, pe cat posibil angajatii cu obligatii de intretinere, persoanele aflate in prag de pensionare si sa nu se aplice ambilor soti in cazul in care lucrau in unitate. In concret au fost mentinuti angajati fara obligatii de intretinere ori cu contract individual de munca pe perioada determinata, carora, la expirarea duratei, in decembrie 2008, li s-au incheiat alte contracte. S-a mai subliniat ca nu a fost acordat preavizul iar in ceea ce priveste performantele profesionale – criteriu principal invocat de intimata, nu se stie in ce temei si de catre cine au fost stabilite.
Potrivit art.76 Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.
Ca urmare, in considerarea celor retinute, raportat la disp.art.78 Codul muncii, se va admite contestatia astfel cum a fost precizata, se va dispune anularea deciziilor de concediere atacate, si reintegrarea in functiile avute cu data de 9.12.2008, urmand a fi obligata intimata la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale precum si a celorlalte drepturi cuvenite, de la data concedierii pana la reintegrare, drepturi ce urmeaza a fi actualizate cu rata inflatiei pana la data platii efective.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal prev. de art.80 din Legea nr.168/1999, parata S.C. solicitand, in principal admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii ca tardiv formulata; in subsidiar admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii ca neintemeiata a actiunii formulate in cauza de reclamantul Sindicatul S., pentru membrii de sindicat (…).
Recurenta critica sentinta atacata ca fiind nelegala si nelegala atat sub aspectul solutionarii exceptiei de tardivitatea invocate, cat si sub aspectul solutionarii fondului cauzei.
Cu privire la exceptia tardivitatii actiunii, recurenta arata ca in chiar data de 09.12.2008 dupa intocmirea deciziilor de concedierea si comunicarea acestora reclamantilor sub semnatura, s-a procedat la intocmirea notei de lichidare a datoriilor acestora. Cum notele de lichidare reprezinta inscrisuri care nu au fost contestate, iar in cuprinsul lor se face referire la deciziile de desfacere a contractelor de munca ale reclamantilor si temeiul legal, recurenta solicita a se face aplicarea prev. art.1182 Cod civil in sensul ca puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnatura privata intre parti are aceeasi valoare ca si celelalte mentiuni ale inscrisului. Mai mult decat atat, recurenta solicita a se vedea raspunsul AJOFM Hunedoara din care rezulta ca reclamantii sunt in evidentele lor din data de 09.12.2008.
Fata de aceste probe din care rezulta comunicarea sub semnatura reclamantilor a deciziilor de desfacere a contractelor de munca la data de 09.12.l2008, formularea actiunii in anulare a deciziilor a fost facuta dupa termenul legal de 30 zile de la comunicare.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta sustine ca motivul de drept al emiterii deciziilor de desfacere a contractului de munca al reclamantilor il constituie concedierea colectiva in conformitate cu prevederile art.65-68 C.M. Sustine ca urmare a deciziei clientului A. de a opri productia de schi s-a procedat la notificarea concedierii, notificare inregistrata la ITM sub nr.61341/29.08.2008, ulterior purtandu-se negocieri cu semnatarii CCM 2008, ajungandu-se la concedierea unui numar de 45 de salariati, cu respectarea termenului de preaviz de 20 de zile si a criteriilor cuprinse in CCM art.67-79.
In drept se invoca dispozitiile art. 146 Cod procedura civila, art.1182 Cod civil si prevederile Codului muncii.
Prin intampinarea depusa de intimatul Sindicatul S. se solicita respingerea recursului ca nefondat, aratand ca intimata nu a facut dovada comunicarii deciziilor de concediere conform dispozitiilor legale, iar pe fond intimata nu a respectat obligatiile prevazute de legiuitor in art.65-72 Codul muncii, in sarcina angajatorului in situatia concedierilor colective.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 Cod procedura civila in limitele statuate de art.306 alin.(2) Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Cu privire la primul aspect, este de retinut ca potrivit art.283 alin.1 lit.a Codul muncii termenul de contestare a deciziei de concediere este de 30 de zile de la data comunicarii acesteia.
Legiuitorul a prevazut in continutul art.74 alin.(1) Codul muncii obligativitatea comunicarii deciziei de concediere salariatului in scris, precum si mentionarea in cuprinsul acesteia a urmatoarelor elemente: a) motivele care determina concedierea, b) durata preavizului, c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art.70 alin. (2) lit.d in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
In ceea ce priveste modalitatile de comunicare a deciziei de concediere sunt pe deplin actual afirmate in doctrina si jurisprudenta sub imperiul vechiului cod al muncii, cum ar fi: comunicarea sub luarea de semnatura pe un alt exemplar al deciziei, comunicarea prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, comunicarea prin condica de expeditie sub luare de semnatura, comunicarea prin modalitatile de citare prevazute in art.92 din Codul de procedura. Asadar, dovada comunicarii nu se poate face decat prin atari inscrisuri.
Cerinta legala a comunicarii in scris a deciziei de concediere este menita sa asigure ocrotirea salariatilor, de aceea, nu este admisibila probarea de catre angajator a imprejurarii ca salariatul a aflat despre existenta masurii concedierii, in absenta comunicarii deciziei de concediere. In acelasi sens, decizia de desfacere a contractului de munca nu poate fi suplinita de un alt inscris emanand de la angajator, prin care s-ar aduce la cunostinta salariatului desfacerea contractului individual de munca.
Or, in speta, in mod corect s-a retinut de catre prima instanta faptul ca angajatorul nu a dovedit comunicarea in scris a deciziilor de concediere conform acestor cerinte legale si ca atare nu se poate pune nici problema nesocotirii termenului legal de introducerii a actiunii in anulare de fata.
Referirea recurentei la semnarea notelor de lichidare si la raspunsul I.T.M. nu pot suplini lipsa dovezii comunicarii deciziilor de concediere in forma ceruta de legiuitor. Fiind o procedura specifica dreptului muncii, trebuie respectata cu prioritate si ca atare nu isi gasesc aplicabilitate normele dreptului comun invocate de recurenta cu referire la art.1182 Cod civil; intre normele juridice existand un anumit raport exprimat prin adagiul specialia generalibus derogant.
Pe fondul pricinii, de asemenea criticile recurentei se vizeaza a fi nefondate, deoarece afland-ne in cadrul unei concedieri colective, angajatorului ii revin anumite obligatii prealabile acestei procedurii prevazute expres de legiuitor in art.69-72 Codul muncii, privind initierea consultarilor cu sindicatul, punerea la dispozitia acestuia a tuturor informatilor relevante in legatura cu concedierea, in vederea formularii propunerilor din partea acestora, notificarea in scris si intr-un anumit termen a intentiei de concediere atat sindicatului cat si inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, consultarea salariatilor, interzicerea de noi angajari pe o perioada de 9 luni de la data concedierii.
Sarcina probarii indeplinirii acestor obligatii revin angajatorului potrivit art. 287 Codul muncii.
In speta, in discutie este nesocotirea prev.art.69 alin.2 Codul muncii potrivit carora in perioada in care au loc consultari, angajatorul are obligatia sa notifice in scris informatiile enumerate la lit. a-g, printre care numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere si criteriile avute in vedere, potrivit legii si contractelor colective de munca pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Astfel, in preambulul Deciziilor de concediere depuse la dosar se retine cu referire la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care au stat la baza concedierii „conform proces verbal al comisiei mixte administratie sindicate din data de 07.11.2008 „ or, in acest din urma act aflat la fila X si de altfel nesemnat de Sindicatul S. ci doar de cealalta organizatie sindicala din unitate - Sindicatul C. nu se face nici o mentiune in acest sens.
Dimpotriva, angajatorul nu raspunde solicitarilor sindicatului intimat prin adresa nr.3045/.09.2009 privind comunicarea unor informatii, intocmirea unui plan de masuri si respectarea criteriilor de selectie si nominalizarea persoanelor propuse spre disponibilizare. De asemenea, din probatoriul testimonial administrat in cauza (reiese ca sindicatului i s-a comunicat doar situatia persoanelor ce urmau sa fie concediate, care a fost intocmita fara consultarea prealabila a sindicatului, iar criteriile de selectie avute in vedere la sectia persoanelor nu au fost aduse la cunostinta sindicatului. De asemenea rezulta din depozitia martorului B.T. ca in sectia schiuri erau 90 de angajati din care s-au disponibilizat 45 de persoane, ceilalti fiind redistribuiti, insa nu se stie pe ce criterii.
Mai mult, nesocotirea de catre angajator a prevederilor art.69 alin.2 lit.d-h din Legea nr.53/2003 si ale art.71 alin.2 din Legea nr.53/2003 privind concedierea din anul 2008 este retinuta si actul de control efectuat de I.T.M. Hunedoara la aceasta societate (punct.3 adresa I.T.M Hunedoara nr.604, 611/20.11.2008).
Referirea recurentei, prin raspunsul la interogatoriu si in recurs la criteriile cuprinse in C.C.M. fara ca aceste criterii sa fie mentionate in actele intocmite cu ocazia concedierii colective si aduse la cunostinta salariatului in cadrul acestei proceduri nu poate complinii obligatia ce revenea in acest sens angajatorului, obligatie dovedit a fi incalcata, asa cum s-a retinut mai sus.
Este de mentionat, ca inscrisurile depuse de intimata la dosar vizeaza concedierea colectiva operata in cadrul societatii in perioada 15.06.2009- 20.07.2009, ori in litigiu sunt deciziile de concediere emise in cadrul concedierii colective efectuate in perioada august-decembrie 2008.
Asadar, obligatiile angajatorului, in cadrul procedurii concedierii colective, trebuie respectate in totalitatea lor, nerespectarea uneia sau a mai multora dintre acestea avand ca efect nulitatea de drept absoluta a masurilor subsecvente, respectiv a deciziilor de concediere conform art.76 Codul Muncii, asa cum corect a retinut prima instanta in cauza.
Fata de cele ce preced, Curtea constatand ca solutia primei instante este legala si temeinica; ca nu este incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotararii, expres si limitativ prev. de legiuitor in continutul art.304 punct 1- 9 Cod procedura civila.
In conformitate cu art.312 alin.(1) Cod procedura civila, cu aplicarea art.82 din Legea nr.168/1999 a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de catre parata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Raporturi de munca
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017