Competenta. Contestatie impotriva hotararilor Comisiei pentru protectia copilului de incadrare a copilului intr-un grad de handicap.

Competenta. Contestatie impotriva hotararilor Comisiei pentru protectia copilului de incadrare a copilului intr-un grad de handicap.
     Hotararea Guvernului  nr. 1437/2004: art.1,  10.
     Legea nr. 272 /2004 : art.46,  124.
     
     Conform articolul 10 alin. 3 din H.G. nr. 1437/2004, ,,Hotararile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecarii fiind solutionate potrivit regulilor speciale de procedura prevazute de Legea nr. 272/2004.’’
     Din economia acestor dispozitii legale, precum si a celorlalte dispozitii legale incidente cauzei,  respectiv,  art. 124 din  Legea nr. 272 /2004 , Curtea constata ca instanta competenta sa solutioneze in prima instanta  contestatiile impotriva hotararilor Comisiei pentru protectia copilului in situatia copilului cu dizabilitati apartine Tribunalului , care va urma regulile speciale de procedura prevazute de Legea nr. 272/2004.
     
     Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr.154/13 decembrie 2010

Prin sentinta civila nr. 1085/04 noiembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 4467/85/2010 , s-a declinat competenta de solutionare a actiunii civile formulate de reclamantii C.V.I. si C.M. in contradictoriu cu Consiliul Judetean – Comisia pentru Protectia Copilului, la Judecatoria Sibiu.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut si motivat, in esenta,  ca  prin actiunea formulata la aceasta instanta sub nr.4467/85/2010 reclamantii C.V.I si C.M., in calitate de reprezentanti  legali ai minorului C.V.N., au solicitat in contradictoriu cu Consiliul Judetean Sibiu -  Comisia pentru Protectia Copilului, modificarea hotararii nr.5937/2010 emisa de catre parata in sensul incadrarii minorului  in gradul de handicap grav cu asistent personal si eliberarea unui nou certificat cu incadrare a copilului in gradul corespunzator.
     In motivarea cererii arata ca minorul sufera  de o afectiune foarte grava care impune incadrarea lui la gradul de handicap grav cu asistent personal, dar ca   s-a  dispus incadrarea copilului in gradul accentuat de handicap, fara asistent personal.
     Tribunalul a ridicat din oficiu si  a pus in discutie competenta materiala  de solutionare a acestei cauze, apreciind ca solutionarea cauzei nu este de competenta Tribunalului Sibiu, ci a judecatoriei,  intrucat raportat la obiectul cauzei, dispozitiile art. 10 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr.1439/2004, care se refera la hotararile comisiei prin care sunt instituite masurile de protectie speciala a copiilor nu sunt aplicabile. De altfel, ca un argument in plus ca in cauza de fata nu sunt aplicabile regulile speciale de procedura prevazute de Legea nr.272/2004  (la care face trimitere dispozitiile art. 10 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr.1437/2004) il reprezinta si prevederea de la alin. (2) al art. 10 din Hotararea Guvernului nr. 1437/2004 din care rezulta ca hotararea la care se refera textul este cu privire la plasamentul copilului si nu este vorba despre orice hotarare.
     In contextul acestor considerente si conform practicii Inaltei Curti de Casatie si Justitie,  se constata incidenta dispozitiilor art. 1 Cod procedura civila, care atrag competenta judecatoriei.
     Urmeaza, deci, ca in baza art. 158 Cod procedura civila sa se decline competenta de solutionare a cauzei la Judecatoria Sibiu.
     Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs in termen, motivat Consiliul Judetean Sibiu – Comisia pentru protectia drepturilor copilului Sibiu, criticand-o pentru nelegalitate , solicitand admiterea recursului, casarea sentintei ciule atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instante de fond, Tribunalul Sibiu, motivand, in esenta, ca hotarare atacata este nelegala intrucat dispozitiile art. 10 alin. 3 din H.G. nr. 1437/2004 prevad in mod expres ca solutionarea cauzelor de natura  celor deduse prezentei judecati sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului .
In drept, se invoca dispozitiile  art. 304/1, art. 1 pct. 1 Cod procedura civila, art. 10 alin. 3 din H.G. nr. 1437/2004, si art. 124 din Legea nr. 272/2004.
Prin Decizia civila nr. 154 din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia pentru cauze cu minori si de familie, s-a admis recursul declarat de parata Consiliul Judetean Sibiu – Comisia pentru Protectia Copilului  si s-a casat hotararea  civila atacata, cu  trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta retinut:
Curtea remarca dintr-un inceput ca prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii C.V.I. si C.M. s-a solicitat anularea Hotararii nr. 5937/8 septembrie 2010 emisa de Comisia pentru Protectia Copilului S., prin care  fiul lor C.V.N. a fost incadrat in grad de handicap accentuat.
Prin sentinta civila nr. 1085/2010 pronuntata  Tribunalul Sibiu, supusa actualului control de legalitate, s-a admis exceptia necompetentei materiale a tribunalului , exceptie pusa in discutie din oficiu de catre judecatorul  de fond, apreciindu-se  ca solutionarea cauzei este de competenta Judecatoriei potrivit art. 1 Cod procedura civila si a Deciziei nr. III din 15 ianuarie 2007 pronuntata de ICCJ , Sectiile Unite.
Procedand astfel tribunalul a pronuntat o hotararea nelegala raportat la dispozitiile exprese ale art. 10 alin. 3 Hotararea Guvernului  nr.1437/2004 privind organizarea si metodologia de functionare a comisie pentru protectia copilului (denumita in continuare H.G. nr.1437/2004) si  art. 124 din Legea nr. 274/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului (denumita in continuare Legea nr.272/2004), din interpretarea carora rezulta fara echivoc ca competenta de solutionare a unor atari cauze apartine tribunalului de la domiciliul copilului.
In concret,  potrivit art. 1 din H.G. nr.1437/2004 ,,Comisia pentru protectia copilului, denumita in continuare Comisia, prevazuta la art. 104 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, este organul de specialitate, fara personalitate juridica, al consiliului judetean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, cu activitate decizionala in materia protectiei si promovarii drepturilor copilului.’’
      Comisia  pentru protectia copilului are printre atributiile principale si stabilirea  incadrarii copiilor cu dizabilitati intr-un grad de handicap si, dupa caz, orientarea scolara a acestora (art. 2 lit. a) .
     Conform articolul 10 alin. 3 din H.G. nr.1437/2004, ,,Hotararile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecarii fiind solutionate potrivit regulilor speciale de procedura prevazute de Legea nr. 272/2004.’’
     Din economia acestor dispozitii legale, precum si a celorlalte dispozitii legale incidente cauzei,  respectiv,  art. 124 din  Legea nr.274 /2004, Curtea constata ca instanta competenta sa solutioneze in prima instanta  contestatiile impotriva hotararilor Comisiei pentru protectia copilului in situatia copilului cu dizabilitati apartine Tribunalului , care va urma regulile speciale de procedura prevazute de Legea nr. 272/2004.
     Este adevarat , ca prin Decizia   III din 15 ianuarie 2007 a ICCJ , Sectiile Unite, s-a dispus , in mod obligatoriu , ca ,,In aplicarea dispozitiilor art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, stabilesc: Competenta de solutionare, in prima instanta, a cererilor privind masura de protectie alternativa a tutelei copilului revine judecatoriei.’’ Insa,  aceste dispozitii nu sunt aplicabile cauzei de fata intrucat in materie exista o dispozitie legala speciala care stabileste in mod imperativ competenta tribunalului de solutionare a contestatilor impotriva hotararilor Comisie pentru protectia copilului in situatia copilului cu dizabilitati.
     Nu este  de neglijat a se preciza in sprijinul acestei concluzii ca examinand prevederile  Legii nr.272/2004, aceasta cuprinde reglementari speciale in ce priveste copilul cu dizabilitati.
     Astfel, reglementand  dreptul copilului la sanatate si bunastare  legea prevede in articolul 46  ca ,,(1) Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.
     (2) Copilul cu handicap are dreptul la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitatilor proprii, in vederea dezvoltarii personalitatii sale.
      (3) Ingrijirea speciala trebuie sa asigure dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copiilor cu handicap. Ingrijirea speciala consta in ajutor adecvat situatiei copilului si parintilor sai ori, dupa caz, situatiei celor carora le este incredintat copilul si se acorda gratuit, ori de cate ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv si fara discriminare al copiilor cu handicap la educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare, pregatire, in vederea ocuparii unui loc de munca, la activitati recreative, precum si la orice alte activitati apte sa le permita deplina integrare sociala si dezvoltare a personalitatii lor.
     (4) Organele de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa initieze programe si sa asigure resursele necesare dezvoltarii serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap si ale familiilor acestora in conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata comunitatii.’’
       Prin urmare, Legea nr.272/2004 cuprinde reglementari speciale in  ce priveste situatia copilului cu handicap, modalitatea concreta de realizare a dreptului acestuia la ingrijire speciala,  precum si  obligatiile ce revin organelor de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatile administratiei publice locale .
     Fata de aceste considerente, avand in vedere dispozitiile art. 10 alin. 3 din H.G. nr. 1437/2004 ,  care prevede in mod expres ca competenta de solutionare a acestor cauze in prima instanta apartine tribunalului de la domiciliul copilului, Curtea constata ca recursul declarat in cauza este fondat  .
     Asa fiind,  in baza dispozitiile  art. 312 alin. 1, 2, 3 si 5  Cod procedura civila, Curtea va admite va admite recursul declarat de parata Consiliul Judetean Sibiu – Comisia pentru Protectia Copilului  si va casa hotararea  civila atacata cu trimiterea  cauzei  spre rejudecare la Tribunalul Sibiu, instanta competenta material sa solutioneze  in prima instanta cauza dedusa prezentei judecati.