Contract individual de munca. Suspendare.

Contract individual de munca. Suspendare.
     
     Codul Muncii: art.52 alin.(1);
     
     In raport cu dispozitiile art.52 alin.(1) lit. a Codul Muncii, masura suspendarii contractului de munca poate fi dispusa de angajator pe toata durata cercetarii disciplinare a salariatului, fiind o masura pe care legea o lasa la latitudinea angajatorului, care o poate dispune sau nu si care este conditionata doar de realizarea efectiva a cercetarii pe perioada suspendarii.
     
     Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 877/02 septembrie  2010.

     Prin actiunea in conflict de drepturi inregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr.5275/97/2009 reclamanta C.L.A. a chemat-o in judecata pe parata SC R.H. Romania SRL, solicitand anularea deciziei nr.1342/01.10.2009, obligarea paratei la plata unei despagubiri echivalente cu drepturile salariale cuvenite pe perioada 01.10.2009-14.10.2009 in suma de 649 lei si la plata contravalorii a 10 bonuri de masa.
In motivarea actiunii sale reclamanta a invocat nulitatea masurii de suspendare a contractului individual de munca, aratand ca decizia a fost emisa de o persoana fara calitate. Pe fondul cauzei, a solicitat a se constata nelegalitatea masurii atat sub aspectul dispozitiilor art. 167 Codul Muncii, raportat la faptul ca pentru faptele retinute nu s-a efectuat cercetarea disciplinara cat si sub aspectul dispozitiilor art.52 alin.1 lit.a Codul Muncii intrucat la data emiterii deciziei nu era in curs de desfasurare cercetarea disciplinara iar drept urmare masura suspendarii era prematura.
Prin intampinarea depusa, parata SC R.H. Romania SRL  a solicitat respingerea actiunii, aratand ca procedura cercetarii disciplinare s-a desfasurat in conformitate cu dispozitiile legale, iar decizia de suspendare a contractului individual de munca a fost emisa in conformitate cu dispozitiile legale, audierea salariatului ca urmare a convocarii fiind doar un act in cadrul cercetarii disciplinare si nicidecum momentul demararii acesteia.
Prin sentinta civila nr.231/LM/16.02.2010 pronuntata de Tribunalul Hunedoara in cauza s-a admis actiunea formulata de reclamanta C.L.A. in contradictoriu cu parata SC R.H. Romania SRL Bucuresti si in consecinta:
S-a dispus anularea deciziei nr.1342 din 1.10.2009;
A fost obligata parata sa-i plateasca reclamantei despagubiri echivalente cu drepturi salariale cuvenite pe perioada 1.10.2009-14.10.2009 in suma de 649 lei si contravaloarea bonurilor de masa cuvenite pentru perioada mentionata in numar de 10.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut, in esenta faptul ca decizia atacata este nelegala si netemeinica, deoarece actele de efectuare a cercetarii disciplinare au fost efectuate doar in 14-15.10.2009, situatie in care nimic nu justifica suspendarea contractului individual de munca si respectiv lipsirea angajatului de salariul pe o perioada de 2 saptamani, masura dispusa neindeplinindu-si in aceasta modalitate scopul urmarit. Se retine de asemenea, ca prin decizia contestata s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantei cu data de 01.10.2009, desi comunicarea deciziei de suspendare si a convocatorului s-a facut la o data ulterioara, respectiv in 2.10.2009 si in 5.10.2009, producandu-si efecte in mod retroactiv, ceea ce este inadmisibil.
Impotriva acestei sentinte a declarat, recurs, in termenul legal, parata SC R.H.Romania SRL Bucuresti, aducand-i critici de nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei civile in sensul mentinerii valabilitatii deciziei nr.1342/01.10.2009.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critica sentinta atacata ca fiind lipsita de temei legal deoarece suspendarea contractului individual de munca al intimatei s-a facut cu respectarea art.52 alin.1 lit.a Codul Muncii. Se sustine ca in  mod gresit prima instanta a retinut ca procedura cercetarii disciplinare debuteaza cu convocarea salariatului, deoarece art.267 codul muncii nu cuprinde o dispozitie in acest sens; audierea salariatului este doar un act in cadrul  cercetarii disciplinare, iar momentul acestui act nu este stabilit de lege. Recurenta, arata ca in mod gresit prima instanta a retinut ca actele de efectuare a cercetarii disciplinare s-au desfasurat in perioada 14-15.2009, in conditiile in care prima convocare a fost emisa si comunicata in data de 17.09.2009, iar cea de a doua la 1.10.2009.
Ca atare, sustine recurenta, pentru a aprecia asupra momentului declansarii cercetarii disciplinare, instanta de fond ar fi trebuit sa aiba in vedere si faptul ca anterior Convocarii nr.1341/1.10.2009 se mai comunicase salariatei o Convocare cu nr.1236/17.09.2009 si ca termenul stabilit pentru audiere fusese suspendat de drept ca urmare a concediilor medicale depuse de salariata.
In ce priveste retinerile instantei de fond privind momentul emiterii deciziei de suspendare si aplicabilitatea ei, recurenta arata ca nu suntem in prezenta unei retroactivitati deoarece emiterea deciziei nu este ulterioara datei la care suspendarea isi produce efectele.
In drept se invoca art.304 alin.8 si alin.9, art.304 indice 1 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile art.52 alin.1 lit.a si celelalte dispozitii ale Legii nr.53/2003.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art.304 indice 1 cod procedura civila, a retinut ca recursul este fondat.
Potrivit art.55 alin.(1) lit.a Codul Muncii contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului „pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii”.
Codul Muncii prevede la art.264 alin.1 lit.b suspendarea contractului de munca pe o perioada de cel mult 10 zile lucratoare, ca sanctiune, in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara. In aceasta situatie angajatorul trebuie sa respecte dispozitiile art.267 alin. (1) C. Muncii, respectiv efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
In conditiile in care din continutul deciziei contestate (nr.1342 din 1.10.2009) reiese fara echivoc faptul ca masura suspendarii contractului de munca al salariatului nu constituie sanctiune disciplinara, in conformitate cu art. 264 alin.(1) lit.b) Codul Muncii, ci o masura aplicata in temeiul art.52 alin.(1) lit. a) Codul Muncii (temei care este expres mentionat in decizie) pana la definitivarea cercetarii prealabile, nefiind vorba despre o sanctiune disciplinara, angajatorul nu avea obligatia respectarii dispozitiilor art.267 alin.(1) Codul Muncii, astfel ca in mod gresit, prima instanta a apreciat ca nelegala decizia pentru nerespectarea acestor dispozitii legale.
In raport cu dispozitiile art.52 alin.(1) lit. a Codul Muncii, masura suspendarii contractului de munca poate fi dispusa de angajator pe toata durata cercetarii disciplinare a salariatului, fiind o masura pe care legea o lasa la latitudinea angajatorului, care o poate dispune sau nu si care este conditionata doar de realizarea efectiva a cercetarii pe perioada suspendarii.
Deci, singura conditie, reiesita din acest text de lege, ceruta angajatorului pentru a putea lua aceasta masura este declansarea cercetarii disciplinare. Ori, declansarea procedurii cercetarii disciplinare nu debuteaza cu convocarea salariatului, ci aceasta convocare este doar o etapa - este adevarat absolut obligatorie - pentru efectuarea cercetarii.
In speta, la data emiterii decizie de suspendare-1.10.2009 procedura cercetarii disciplinare era deja declansata. Astfel, urmarea sesizarii conducerii societatii prin referatul  cu nr.1235/17.09.2009 intocmit de inspectorul de securitate, intimata salariata a fost invitata prin Convocarea nr.1236/17.09.2009 la efectuarea cercetarii disciplinare, si deoarece salariata ulterior acestei convocarii a depus certificate medicale s-a emis o noua Convocare sub nr. 1341/1.10.2009, iar in urma audierii acesteia a fost incheiat procesul verbal nr.1453/15.10.2009 si s-a dispus prin Decizia nr. 1468/16.10.2009 aplicarea sanctiunii disciplinare.
     Toate aceste probe confirma astfel derularea cercetarii disciplinare si ca atare justifica legalitatea deciziei prin care s-a luat masura suspendarii contractului individual de munca pe durata cercetarii disciplinare, fiind ignorate in mod nejustificat de catre prima instanta.
     Totodata este gresita retinerea primei instante privind retroactivitatea masurii deoarece data luarii masurii este 1.10.2009, ceea ce coincide cu data emiterii deciziei.
     Fata de cele ce preced, constatand ca solutia primei instante face o aplicare gresita a dispozitiilor legale incidente la probele dosarului, Curtea, in temeiul art.312 alin.(1) Cod procedura civila, coroborat cu art.304 punct 9 Cod procedura civila, cu aplicarea art.81 din Legea nr.168/1999 a admis ca fondat recursul  cu care a fost investita de catre parata, a modificat sentinta atacata, in sensul respingerii ca nelegale si netemeinice a contestatiei formulata in cauza.