Formarea profesionala. Suportarea cheltuielilor de pregatire profesionala.

Formarea profesionala. Suportarea cheltuielilor de pregatire profesionala.
     
Codul muncii: art.193, 195;
Codul Civil: art.969.

    Prevederile legale nu interzic incheierea intre partile raportului de munca a unor acte aditionale la contractul individual de munca, care sa prevada obligatia salariatului ce a beneficiat de cursuri de  formare  profesionala, cu o durata mai mica de 60 de zile, de a munci pentru angajatorul ce a suportat asemenea cheltuieli.
   
      Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale  - Decizia civila nr. 332/14 februarie 2011.
     
     Prin actiunea  de  dreptul muncii  inregistrata  pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr.1400/85/2010, reclamanta S.C. „M.S. S.C.S.” Sibiu  a chemat in judecata parata L.A.L. solicitand ca  prin hotararea ce  se  va pronunta:
      - sa fie obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 1000 EURO, in c/v in lei la data  platii,  reprezentand  cheltuieli  efectuate de  reclamanta  pentru pregatirea si  dezvoltarea  profesionala a  paratei;
      - sa fie obligata parata la cheltuieli de judecata.
      In  motivarea  actiunii  a aratat ca parata a fost angajata societatii  reclamante, in perioada   mai 2009 – februarie  2010, conform contractului individual de   munca nr.898/11.05.2009, inregistrat la I.T.M.  Sibiu,  sub nr. 626777/19.05.2009.
     La data de 11.06.2009, intre  reclamanta si  parata  s-a  incheiat   actul aditional  la  contractului individual de munca al paratei, inregistrat sub nr. 962/11.06.2009, potrivit caruia  parata urma  sa participe  la  un curs de  formare,   dezvoltare  si adaptare  profesionala,  pentru a  raspunde  cerintelor postului  ocupat,  curs desfasurat in perioada 30.06.2009 – 18.07.2009.
         Prin actul aditional  care  stipula  ca  toate costurile  pentru cursul de  perfectionare  urmeaza sa fie  suportate de catre  angajator,  s-a stabilit  si  obligatia angajatei  de a nu  avea  initiativa  incetarii  raporturilor de  munca  cu reclamanta  timp de un an de  la  terminarea cursului,  sub sanctiunea suportarii  costurilor  cursului.
Cum parata  si-a inaintat demisia la data de 5 februarie 2010,  nerespectand clauza  din actul aditional,  reclamanta a  actionat-o in judecata.
In drept, a invocat disp.art.193  si urm. si  281 si urm. Codul muncii.
          Parata L.A.L. a formulat  intampinare  solicitand   respingerea  actiunii  ca nefondata, cu cheltuieli de   judecata.
          Totodata, parata a formulat o cerere reconventionala prin care a solicitat      constatarea  nulitatii absolute a  actului  aditional.
In motivarea intampinarii parata a aratat, in esenta, ca desi a semnat actul aditional  la  contractul individual de munca, in urma cursului nu a deprins aptitudini  noi  si  nu  si-a desavarsit  in nici un fel pregatirea profesionala.
Pe de alta parte, a aratat ca angajatul nu poate avea initiativa  incetarii  contractului individual de munca, numai daca  durata cursului  este mai mare de  60 de zile, conf. art. 195 al.3  Codul muncii.
          In drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Cu privire la cererea reconventionala parata,  reclamanta – reconventionala a solicitat sa se constante  ca  din continutul actului  aditional nu rezulta   modalitatea de  concreta de  formare profesionala,  fapt care determina nulitatea  acestuia.
In drept, a invocat  disp. art. 193,194 si 195 Codul muncii.
     Prin sentinta civila nr.862/28.09.2010 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.1400/85/2010, s-au respins actiunea de dreptul muncii formulata de  reclamanta S.C. „M.S.” S.C.S. Sibiu impotriva  paratei L.A.L.  si cererea  reconventionala formulata de   reclamanta reconventionala L.A.L. impotriva paratei   reconventional S.C. „M.S.”  S.C.S  SIBIU.
     In motivarea actiunii sale a aratat ca pretentiile partilor din actiunea principala si din cererea  reconventionala sunt nefondate.
Astfel, sub un prim aspect a retinut ca obiectul cauzei il constituie acordarea  unor despagubiri pentru organizarea  de catre  reclamanta a  unor cursuri de  perfectionare in Germania, cursuri ale caror costuri  au fost suportate de  catre  reclamanta si de care a beneficiat si parata.
Din economia art.195 Codul muncii, rezulta ca salariatii care au beneficiat de  un curs  sau stagiu de   formare profesionala mai mare de 60 de  zile, in cond.art.193 al.(2)  lit. b si al. (3) nu pot avea  initiativa  incetarii  raporturilor  de  munca, o perioada de cel  putin 3 ani, de la  absolvirea cursului.
In speta, din probele administrate instanta a retinut ca reclamanta  a  putut face dovada  doar  a unei  perioade de  30 de zile de  perfectionare (filele X), astfel incat orice alte discutii, cu privire la incadrarea  actiunii  in dispozitiile art. 194 si 195  Codul  muncii, devin de prisos.
Daca perfectionarea nu a durat cel putin 60 de zile, conditie „sine qua non”, prevazuta de lege, pentru admisibilitatea  unei actiuni in pretentii   fundamentata pe acest text de lege, nu suntem in prezenta  unui curs de  perfectionare in sensul art.  193 Codul muncii si deci, nu putem vorbi despre despagubiri.
        Nici macar „oferta” paratei  de a  plati despagubiri proportional  timpului ramas nelucrat, nu poate  fi  primita deoarece ea excede  cadrului legal stabilit  in aceasta  materie.
        In privinta cererii reconventionale, s-a apreciat de catre prima instanta ca cererea de constatare a nulitatii actului aditional,  invocata de  parata  reclamanta – reconventionala,  este  nefondata si  a respins-o in consecinta.   
        Astfel, s-a retinut ca actul aditional consfinteste o conventie incheiata intre  parti, menita sa creeze  cadrul in care urmeaza sa se desfasoare  pregatirea profesionala a  paratei, reclamanta - reconventionala.
Parata  recunoaste ca a semnat actul dar  a apreciat ca  acesta  nu ofera  suficiente  elemente  care sa  stabileasca  in ce anume consta perfectionarea sa profesionala. Cu privire la aceasta lipsa din actul aditional  s-a apreciat ca nu este  de  natura  sa atraga nulitatea  actului, atata  timp cat acesta face trimitere  la perioada  si  locul  in care se  va desfasura cursul, celelalte  elemente  urmand  a  fi  identificate  prin programul de  curs  si tematica.
Pentru aceste  considerente, atat actiunea principala cat si cererea reconventionala  au fost  respinse ca  nefondate, in baza art. 193, 194 si 195  Codul muncii.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termenul legal de 10 zile prevazut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanta S.C. „M.S.” S.C.S. Sibiu criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand modificarea in parte a hotararii, in sensul admiterii actiunii principale.
In dezvoltarea motivelor sale de recurs, a sustinut ca solutia instantei de fond se intemeiaza pe interpretarea si aplicarea gresita a prevederilor art.193 si  art.195 Codul muncii.
       In acest context, a aratat ca daca art.193 din Codul muncii, lasa la latitudinea angajatorului si a salariatului stabilirea drepturilor si obligatiilor ce le revin in ce priveste formarea profesionala a angajatilor, art.195 reglementeaza situatia speciala in care cursul de formare depaseste 60 de zile, obligatia salariatului de a nu parasi din proprie initiativa unitatea si consecintele ce decurg in cazul in care salariatul incalca aceasta interdictie.
       Prin urmare, recurenta reclamanta sustine ca prezenta cauza se circumscrie prevederilor art.193 din Codul muncii, care da posibilitatea partilor ca, de comun acord, sa stabileasca modalitatea concreta de pregatire profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale si orice alte aspecte legate de acest domeniu, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala.
      In drept, a invocat art.299 si urm. Cod procedura civila, art.284 si urm. Codul muncii.
     Prin intampinarea depusa, intimata parata L.A.L. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarata de reclamanta si mentinerea sentintei pronuntate de prima instanta, cu motivarea ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a art.195 Codul muncii.
     Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod procedura civila, precum si din oficiu, in limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea constata ca prezentul recurs este fondat pentru urmatoarele considerente:
         Art. 193 din Codul muncii prevede:
           „(1) Participarea la formare profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau la initiativa salariatului.
           (2) Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.”
         In cauza, intre cele doua parti s-a incheiat, l data de 11.06.2009, actul aditional  la  contractului individual de munca al paratei, inregistrat sub nr. 962/11.06.2009, potrivit caruia  parata urma  sa participe  la  un curs de  formare,  dezvoltare  si adaptare  profesionala,  pentru a  raspunde  cerintelor postului  ocupat,  curs desfasurat in perioada 30.06.2009 – 18.07.2009 (f.X)
         La art.4 din actul aditional s-a stipulat  obligatia angajatei  de a nu  avea  initiativa  incetarii  raporturilor de  munca  cu reclamanta  timp de un an de  la  terminarea cursului,  sub sanctiunea suportarii  costurilor  cursului.
         In data de 05.02.2010 parata si-a inaintat demisia motiv pentru care reclamant a inaintat prezenta actiune.
        Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art.195 alin.1 din Codul muncii, salariatii ce au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile, in conditiile  art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala.
        Aceste dispozitii legale sunt instituite in scopul protejarii angajatorului, care a suportat cheltuielile legate de formarea profesionala a salariatului pe o durata ce depaseste 60 de zile, si in conditiile in care acesta nu poate beneficia de cunostintele salariatului a carui pregatire a asigurat-o.
       Cu toate acestea prevederile legale nu interzic incheierea intre partile raportului de munca a unor acte aditionale la contractul individual de munca, care sa prevada obligatia salariatului ce a beneficiat de cursuri de  formare  profesionala, cu o durata mai mica de 60 de zile, de a munci pentru angajatorul ce a suportat asemenea cheltuieli, astfel ca interpretarea data art.193 Codul muncii, de catre prima instanta este nelegala, dupa cum in mod corect sustine recurenta.
      Mai mult potrivit prevederilor art.193 Codul muncii, participarea salariatului la formarea profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau a salariatului, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor si orice alte aspecte, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile de formare profesionala se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca.
      In raport de dispozitiile art.193 Codul muncii, ce prevad in mod expres posibilitatea incheierii intre partile raportului de munca a unor acte aditionale care sa reglementeze inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului fata de angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala a paratei, actul aditional nr.962/11.06.2009 la contractul individual de munca incheiat de recurenta cu intimata este legal si valid, si apt de a produce efecte juridice.
      In consecinta, constatand ca parata nu si-a indeplinit obligatia asumata fata de recurenta ce a suportat cheltuielile legate de formarea sa profesionala, de a lucra cel putin 1 an de la terminarea cursului in cadrul societatii, in raport si de dispozitiile art.969 Cod civil, Curtea apreciaza ca in sarcina intimatei parate a luat nastere obligatia alternativa de a  suporta cheltuielile de formare in suma de 1000 Euro, la contravaloarea in lei la cursul B.N.R. din ziua platii, cu titlu de despagubiri.
      Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 alin.1 si art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999, Curtea a admis ca fondat recursul declarat de societatea reclamanta si a dispus modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii principale.
      Se vor mentine celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
      Potrivit art.274 Cod procedura civila, parata intimata a fost obligata sa plateasca reclamantei recurente suma de 2430 lei cheltuieli de judecata la fond si in recurs.