Calificarea si interpretarea actului juridic. Conditiile de validitate ale contractului de cesiune de drepturi litigioase. Distinctie fata de mandatul fara reprezentare.

Calificarea  si interpretarea  actului juridic. Conditiile de  validitate ale contractului  de cesiune de drepturi litigioase. Distinctie  fata  de  mandatul  fara reprezentare.


Sectia  comerciala -  Decizia  comerciala nr. 17/18 februarie 2011

Prin Sentinta comerciala nr. 401/COM/2010 pronuntata de Tribunalul Alba a fost respinsa actiunea comerciala formulata de  reclamanta SC E. SA Bucuresti in contradictoriu cu paratii SC T. SA Bucuresti, Cabinet de Avocat V.B.O., cu sediul in B. si SC R. B.S. SRL.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:    
     Contextul in care a fost formulata actiunea il reprezinta actiunea comerciala inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti in dosar nr. 27796/3/2007, prin care reclamanta SC T. SA a solicitat obligarea paratei SC E.SA la plata sumei de 57.287.258,42 lei reprezentand pret energie electrica si 31.964.422,69 lei penalitati de intarziere.
     Societatea reclamanta a fost reprezentata in cauza respectiva de avocat V.B.O. Pe parcursul solutionarii cauzei s-a incheiat intre cele doua parti „contractul de cesiune de drept litigios de creanta” la data de 1.04.2008. In sedinta publica din data de 16.02.2009 s-a depus o cerere de legitimare procesuala activa a Cabinetului de Avocat V.B.O., intemeiata pe contractul mentionat anterior.
     Instanta a constatat ca, prin actele depuse, s-a dovedit realizarea cesiunii de creanta, cesiune care a fost notificata paratei, astfel ca a luat act de faptul ca, in cauza respectiva, Cabinetul de Avocat V.B.O. are calitate procesuala activa. Ulterior, prin sentinta comerciala nr. 5079/30.03.2009, a fost admisa in parte actiunea reclamantului Cabinet de Avocat V.B.O. si s-a dispus obligarea paratei SC E. SA la plata sumei de 4.425.096 lei cu titlu de pret si 26.218.425,06 lei penalitati.
     La data de 1.04.2009 Cabinetul de Avocat V.B.O. a cesionat creanta in valoare de 31.557.229,06 lei in favoarea SC R.B.S. SRL, iar prin ordinele de plata nr.905/29.05.2009 si 1022/16.06.2009 parata a achitat benevol, in contul deschis la R. Bank, suma mentionata in hotararea judecatoreasca mentionata anterior .
     In acelasi timp, atat reclamantul, cat si parata au formulat apel impotriva sentintei comerciale nr.5079/2009 a Tribunalului Bucuresti, apel care se afla in curs de solutionare la Curtea de Apel Cluj. Printre motivele de apel invocate de catre SC E. SA se regaseste si aspectul invocat prin prezenta actiune, respectiv incidenta dispozitiile art.1309 Cod civil in conditiile in  care calitatea de cesionar in contractul de cesiune de drept litigios o are avocatul reclamantei.
     Este de netagaduit faptul ca prevederile art.1309 Cod civil instituie o incapacitate speciala de a cumpara pentru judecatorii, procurorii si avocatii care isi exercita functia sau profesia in circumscriptia curtii de apel competente sa se pronunte asupra drepturilor litigioase respective. Incalcarea acestei interdictii se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului respectiv, nulitate care poate fi invocata oricand de orice persoana interesata.
     Din aceasta perspectiva, se impune a fi analizata sustinerea paratului Cabinet de Avocat V.B. privind faptul ca respectiva conventie, desi a fost intitulata contract de cesiune de drept litigios de creanta, are in realitate caracterul unui contract de mandat fara reprezentare.    
     Se constata ca, desi la art.1 din contract se stipuleaza ca obiectul acestuia il reprezinta transmiterea de catre cedent catre cesionar a dreptului litigios de creanta in valoare de 89.251.681,11 lei fata de debitoarea SC E. SA, pretentii care formeaza obiectul dosarului nr.27796/3/2007, clauzele ulterioare infirma aceasta calificare juridica  de contract de cesiune data respectivei conventii.
      Astfel, la art.2 din contract se prevede ca pretul cesiunii in suma de 89.251.681,11 lei „va fi platit pe masura recuperarii lui”, iar cesionarul nu va avea nicio obligatie de plata pentru sumele nerecuperate. Totodata, s-a convenit ca, in cazul in care prin sentinta definitiva ce va fi pronuntata in litigiul din dosarul nr.27796/3/2007, se va stabili o alta valoare a creantei decat cea prevazuta in prezentul contract, cesionarul va plati cedentului acea creanta.
     Or, in cazul unui contract de cesiune de drept litigios in materie comerciala, pretul cesiunii este intotdeauna mai mic decat creanta cedata, cesionarul speculand tocmai obtinerea unei creante mai mari decat pretul platit cedentului, intrucat prevederile art.45 Cod com. interzic debitorului exercitarea retractului litigios in conditiile stabilite de Codul civil. Pe de alta parte, recuperarea in tot sau partial sau, dimpotriva nerecuperarea creantei de la debitorul cedat nu are nicio relevanta juridica asupra obligatiei cesionarului de a plati cedentului pretul cesiunii. Este posibil ca rezultatul procesului sa fie in defavoarea cesionarului, deci actiunea impotriva debitorului sa fie respinsa, insa acesta tot trebuie sa achite cedentului pretul convenit, deoarece cesiunea isi produce efectele indiferent de modul de solutionare a cauzei privind dreptul litigios.
     Potrivit dispozitiilor art. 977 Cod civil, calificarea juridica a unor contracte trebuie sa aiba in vedere nu cuvintele folosite de parti, ci continutul real al vointei lor, iar art.982 Cod civil dispune ca „toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg”.
     Aspectele invederate mai sus releva faptul ca actul juridic a carui nulitate se invoca nu este un contract de cesiune de drept litigios ci, eventual, un contract de mandat fara reprezentare. Aceasta concluzie se desprinde si din alte clauze stipulate de parti in cuprinsul contractului, definitorie, in acest sens, fiind prevederea prin care cesionarul este obligat sa vireze toate sumele recuperate intr-un cont special deschis de catre ambele parti, din care nu se poate retrage nicio suma fara acordul ambelor parti. De asemenea, cesionarul avea obligatia sa faca toate demersurile legale necesare in vederea recuperarii dreptului litigios de creanta si sa informeze lunar cedentul asupra demersurilor efectuate.
     Astfel de obligatii in sarcina cesionarului nu sunt specifice unei veritabile cesiuni, deoarece cedentul nu are nicio legatura cu sumele recuperate de cesionar de la debitor si nu are dreptul sa dispuna in vreun fel asupra acestora si  nu are niciun interes ca cesionarul sa depuna toate diligentele pentru recuperarea creantei, singurul interesat in acest sens fiind cesionarul.
     Considerentele de fapt si de drept mentionate anterior dovedesc cu certitudine ca nu poate fi vorba despre o cesiune de drept litigios, de vreme ce cesionarul nu obtine nimic pentru sine, ci tot ce ar putea obtine trebuie sa remita cedentului. Deci, desi in aparenta, dreptul litigios ar apartine cesionarului, in realitate, toate demersurile pe care acesta le intreprinde sunt in interesul  cedentei SC T. SA, scopul urmarit de parti la incheierea contractului vizand obligarea cesionarului ca, in nume propriu, dar in interesul cedentei sa faca toate demersurile juridice pentru recuperarea creantei de  debitoarea  SC E. SA.
     Ca este asa, o dovedeste si conventia incheiata intre parti la data de 19.08.2009, prin care s-a constatat indeplinirea de catre Cabinet de Avocat V.O.B. a tuturor obligatiilor asumate in temeiul contractului de cesiune de drept litigios, iar SC T. preciza ca nu mai are nicio pretentie izvorata din acest contract.
     In consecinta, contractul denumit de parti „contract de cesiune de drept litigios de creanta”  incheiat la data de 1.04.2008 nu reprezinta o cesiune de drepturi litigioase, astfel incat nu este aplicabila interdictia prevazuta de art. 1309 Cod civil si deci nici sanctiunea nulitatii ca urmare a incalcarii acestei interdictii.
     In ce priveste petitul secundar al cererii reclamantei, prin care se solicita constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de creanta incheiat la data de 1.04.2009 intre Cabinet de Avocat V.B.O. si SC R.B.S. SRL s-a retinut ca acest act juridic nu are ca obiect un drept litigios de creanta, ci o creanta certa, lichida si exigibila stabilita prin sentinta comerciala nr.5079/2009. Deci, este vorba despre o conventie subsecventa hotararii judecatoresti mentionate anterior, care constituie titlu executoriu, fiind executorie de drept, iar cererea debitoarei de suspendare provizorie a executarii silite  a fost respinsa.
     Asadar, acestui act juridic nu-i sunt aplicabile restrictiile prevazute de art.1309 Cod civil, sens in care solicitarea reclamantei de constatare a nulitatii absolute este neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta SC E. SA care a solicitat schimbarea sentintei atacate si constatarea nulitatii absolute a contractului din 1.04.2008 si a celui din 1.04.2009, ca fiind incheiate cu incalcarea prevederilor art. 1309 C.civ.
In motivarea apelului s-a aratat ca instanta de fond a respins gresit actiunea reclamantei. Nu s-a retinut intentia reala a partilor la incheierea contractului de cesiune de drept litigios de creanta din 1.04.2008. S-a facut o abordare pur teoretica, rupta de realitate, care a incalcat regula de interpretare consacrata de art. 977 C.civ. In realitate, contractul incheiat la 1.04.2008 este unul de cesiune de drept litigios. Toate actiunile ulterioare incheierii acestui contract, intreprinse de parata SC T. SA si Cabinet de Avocat B.O.V. confirma acest fapt. Paratul avocat B.O.V. s-a comportat ca un adevarat proprietar al creantei, preluand pozitia procesuala a SC T. SA in dosarul nr. 27796/3/2007 al Tribunalului Bucuresti. Tot acesta a si formulat apel in nume propriu impotriva hotararii pronuntate in acea cauza. Atat SC T. SA, cat si Cabinet Individual de Avocat B.O.V. au aratat expres ca dreptul litigios a fost transmis acestuia din urma si ca au notificat aceasta cesiune reclamantei SC E. SA. Prin decizia civila nr. 140/15.10.2010 a Curtii de Apel Cluj  s-a admis apelul reclamantului Cabinet de Avocat V.B.O. si a fost obligata SC E. SA sa achite acestuia suma de 64.010.582,47 lei. Paratul avocat V.B. sustinea in fata Curtii de Apel Cluj existenta contractului de cumparare a dreptului litigios si, in fata Tribunalului Alba, arata ca acel contract este unul de mandat fara reprezentare. Si dreptul cesionat la 23.11.2009 este unul litigios, intrucat sentinta prin care s-a stabilit suma cedata era supusa cailor de atac. Parata SC R.B.S. SRL a intervenit in judecata de apel a litigiului vizand pretentiile impotriva SC E. SA, ceea ce intareste afirmarea caracterului litigios al dreptului tranzactionat.
In drept s-au invocat prevederile art. 977 si 1309 C.civ., art. 282, 287, 288 C.pr.civ.
Apelul reclamantei a fost legal timbrat cu 448.304,50 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Parata SC T. SA a formulat intampinare solicitand respingerea apelului reclamantei.
In motivarea intampinarii s-a aratat ca prima instanta a facut o corecta interpretare a contractului incheiat la 1.04.2008 intre SC T. SA Bucuresti si Cabinet de Avocat V.B.O. Calificarea juridica a actului nu trebuie facuta doar raportat la termenii folositi. Prioritate are vointa reala a partilor. Clauzele contractului trebuie interpretate unele prin altele. Obligatia cesionarului de a vira sumele recuperate intr-un cont special deschis de ambele parti si imposibilitatea cesionarului de a retrage sume din acest cont fara acordul cedentei  nu sunt specifice contractului de cesiune. Informarea cedentului si obligarea cesionarului de a face demersuri pentru recuperarea creantei sunt alte clauze care nu  sunt specifice contractului de cesiune. Doar aparent dreptul litigios apartine cesionarului
Vointa partilor a fost aceea ca cesionarul sa faca demersuri, in nume propriu dar in interesul cedentei, pentru recuperarea creantei de la SC E. SA Bucuresti. Acest lucru reiese din conventia incheiata la 19.08.2009, intre parata SC T. SA Bucuresti si Cabinet de Avocat V.B.O., prin care s-a constatat indeplinirea tuturor obligatiilor asumate in temeiul contractului de cesiune de drept litigios. Prin urmare, in cazul contractului incheiat la 1.04.2008, nu isi gaseste aplicare art. 1309 C.civ. Contractul incheiat la 1.04.2009 intre Cabinet de Avocat V.B.O. si parata SC R.B.S. SRL nu este o cesiune de drept litigios, ci o cesiune a unei creante certe, lichide si exigibile stabilita prin sentinta nr. 5079/2009 a Tribunalului Bucuresti, astfel ca, nici acestui act, nu-i sunt aplicabile dispozitiile art. 1309 C.civ.
In drept s-au invocat prevederile art. 115 – 118 C.pr.civ., art. 977, 982 si 1309 C.civ.
Paratul Cabinet de Avocat V.B.O. si parata SC R.B.S. SRL nu au formulat intampinare fata de apelul reclamantei.
Verificand apelul reclamantei SC E. SA Bucuresti, fata de motivele invocate, in conformitate cu prevederile art. 295 si 296 C.pr.civ., curtea de apel constata ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Apelul reclamantei SC E. SA vizeaza gresita respingere a actiunii sale inconstatarea nulitatii contractului de cesiune de drept litigios de creanta incheiat intre parata SC T. SA Bucuresti si Cabinet de Avocat V.B.O. si a contractului de cesiune incheiat  la 1.04.2009 intre paratul Cabinet de Avocat V.B.O. si parata SC R.B.S. SRL, ca urmare a calificarii juridice a primului contract ca fiind un contract de mandat fara reprezentare si nu un contract de vanzare-cumparare de drept litigios.
In apel paratii au formulat aparari doar cu privire la calificarea juridica a contractelor si la incidenta in cauza a dispozitiilor art. 1309 C.civ.
In aceste limite a fost sesizata curtea de apel .
Cu privire la contractul de cesiune de drept litigios incheiat intre parata SC T. SA Bucuresti si Cabinet de Avocat V.B.O., curtea de apel a retinut ca la 1.04.2008, s-a incheiat intre parata SC T. SA Bucuresti, in calitate de cedent si paratul Cabinet de Avocat V.B.O., in calitate de cesionar, contractul de cesiune de drept litigios de creanta, semnaturile fiind legalizate prin incheierea nr. 843/1.04.2008 de BNPA S.A. din Bucuresti (filele X din dosarul Tribunalului Bucuresti).
Obiectul acestui contract este, conform art. 1 din contract, transmiterea de catre parata SC T. SA Bucuresti catre paratul Cabinet de Avocat V.B.O. a dreptului litigios in valoare de 89.251.681,11 lei ce face obiectul  dosarului nr. 27796/3/2007 aflat, la acel moment, pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala. In art. 2 al contractului s-au stabilit pretul cesiunii, modalitatea de plata a acestuia, dar si conditiile care exonereaza cesionarul de la executarea obligatiilor contractuale.
Pretul cesiunii este unul determinabil, si anume valoarea creantelor recuperata de la reclamanta SC E. SA, limitata la un plafon maxim. Acest plafon este stabilit alternativ, si anume valoarea nominala a cesiunii in suma de 89.251.681,11 lei sau valoarea ce urma sa fie stabilita prin sentinta definitiva, prin care avea sa fie solutionat litigiul ce face obiectul dosarului nr. 27796/3/2007 al Tribunalului Bucuresti.
Prima instanta a apreciat gresit ca pretul cesiunii este intotdeauna mai mic decat creanta cedata, in materie comerciala. Pretul poate fi mai mic sau chiar mai mare decat valoarea nominala a creantei  ce face obiectul litigiului. O creanta, in materie comerciala, este purtatoare de dobanzi  inca de la data scadentei, conform art. 43 C.com., accesoriile unei asemenea creante putand face profitabila cumpararea acesteia chiar si la o valoare mai mare decat cea nominala. Mai mult decat atat, creantele comerciale au un caracter speculativ, care nu este specific creantelor necomerciale. Profitul rezultat din tranzactionarea unei creante comerciale nu se raporteaza doar la diferenta dintre pretul stabilit in contract si valoarea nominala a creantei  cesionate, acesta putand imbraca diferite forme, inclusiv tranzactionarea pe piete de capital (valori mobiliare).
De altfel, trebuie observat ca, desi initial s-au stabilit criteriile de determinare a pretului, ulterior, prin conventia incheiata intre parata SC T. SA Bucuresti si Cabinet de Avocat V.B.O. (filele X din dosarul Tribunalului Alba) s-a stabilit ca obligatiile partilor asumate prin contractul de cesiune a dreptului litigios din 1.04.2008 au fost executate. Conventia a fost autentificata sub nr. 1950/19.08.2009 de BN M.P. si asociatii din Bucuresti. La 19.08.2009, in contul comun deschis de paratii mentionati, se facusera plati de catre reclamanta in suma de 31.939.229,06 lei, conform ordinelor de plata nr. 905/29.05.2009 si 1022/16.06.2009. Atat parata SC T. SA, cat si Cabinet de Avocat V.B.O. au sustinut ca prin aceasta conventie s-a constatat incetarea raporturilor contractuale nascute in temeiul contractului din 1.04.2008.
Prin urmare, chiar daca initial cei doi parati au stabilit o limita maxima a pretului, precum si criteriile de limitare a acestuia, prin conventia din 19.08.2009 s-a convenit fara dubiu asupra pretului cesiunii. Acest pret este de 31.939.229,06 lei.
Prima instanta a avut posibilitatea de a aprecia asupra pretului, toate actele avute in vedere de curtea de apel fiind depuse pana la solutionarea cauzei prin sentinta atacata cu prezentul apel.
De altfel, parata SC T. SA nici nu a invocat in cursul judecatii la prima instanta ca relatiile dintre ea si paratul Cabinet de Avocat V.B.O. ar fi guvernate de regulile mandatului fara reprezentare. SC T. SA a sustinut constant ca a incheiat cu paratul Cabinet de Avocat V.B.O. un contract de cesiune de drept litigios la 1.04.2008. Doar prin intampinarea formulata in prezentul apel pentru termenul de judecata din 29.10.2010 (filele X din dosarul Curtii de Apel Alba Iulia) parata SC T. SA a invocat apararea legata de calificarea contractului de cesiune de drept litigios drept contract de mandat fara reprezentare.
Dimpotriva, in corespondenta purtata intre SC T. SA si SC E. SA, parata SC T. SA contesta existenta unor cauze de nulitate a contractului de cesiune, dar arata ca nu poate promova o actiune in anularea acelui contract invocandu-si propria turpitudine (fila X dosarul Tribunalului Bucuresti).
Paratul Cabinet de Avocat V.B.O. are o atitudine procesuala duplicitara atunci cand, prin intampinarea depusa la Tribunalul Bucuresti (filele X din Dosarul Tribunalului Bucuresti) arata ca modul de stabilire a pretului cesiunii si de plata a acestuia in contractul incheiat la 1.04.2008 cu parata SC T. SA este un argument in sustinerea tezei mandatului fara reprezentare, dar clauzele similare din contractul incheiat la 1.04.2009 cu parata SC R.B.S. SRL sunt interpretate in sensul ca pretul cesiunii poate fi determinat sau determinabil, contractul fiind unul de cesiune de creanta.
Si din comportamentul paratilor SC T. SA  si Cabinet de Avocat V.B.O. ulterior incheierii contractului din 1.04.2008 rezulta ca adevarata intentie a acestora a fost aceea a cesionarii dreptului litigios si nu a incheierii unui mandat fara reprezentare.
Mandatul fara reprezentare, asa numitul contract de interpunere de persoane, este, de fapt, un mandat simulat. Partile recurg la o asemenea formula juridica atunci cand mandantul vrea sa incheie un act juridic (inclusiv act procesual) in asa fel incat persoana sa sa nu fie cunoscuta de terti, cum ar fi cocontractantul.
In speta, un asemenea mandat s-ar fi justificat daca SC T. SA ar fi urmarit ca, in cadrul litigiului ce face obiectul dosarului nr. 27796/3/2007 al Tribunalului Bucuresti, sa nu fie cunoscuta de partea adversa. Acest lucru ar fi presupus ca actiunile sa fie initiate si continuate de persoana interpusa.
In dosarul nr. 27796/3/2007 al Tribunalului Bucuresti actiunea a fost introdusa si sustinuta de parata SC T. SA, iar paratul Cabinet de Avocat V.B.O. a avut mandat de reprezentare a acesteia pana la termenul de judecata din 16.02.2009. Intre 13.08.2007, data expedierii cererii ce face obiectul dosarului nr. 27796/3/2007 al Tribunalului Bucuresti si 16.02.2009 parata SC T. SA a fost cunoscuta de reclamanta SC E. SA ca fiind reclamanta in dosarul mentionat, iar paratul Cabinet de Avocat V.B.O. a avut in toata acea perioada calitatea de avocat  al SC T. SA, avand mandat cu reprezentare, chiar si dupa data incheierii contractului de cesiune de drept litigios din 1.04.2008 (filele X din vol. I al dosarului Curtii de Apel Alba Iulia).
Paratii Cabinet de Avocat V.B.O. si SC T. SA au confirmat cesiunea de drept litigios prin cererea de legitimare procesuala activa formulata de SC T. SA la 16.02.2009 in dosar nr. 27796/3/2007 al Tribunalului Bucuresti (filele X din Volumul I al dosarului Curtii de Apel Alba Iulia).
Paratul Cabinet de Avocat V.B.O. a preluat calitatea de reclamant in litigiul mentionat la 16.02.2009, cand se administrase probatoriul. De altfel, la termenul urmator, acordat la 16.03.2009, cauza a si fost dezbatuta in fond, pronuntarea sentintei din acel litigiu fiind amanata pana la 30.03.2009.
Paratul Cabinet de Avocat V.B.O. s-a comportat ca un proprietar al creantei declarand apel impotriva Sentintei comerciale nr. 5079/30.03.2009 a Tribunalului Bucuresti la 7.05.2009. De asemenea, paratul a facut acte de dispozitie asupra creantei stabilite prin acea sentinta cedand-o paratei SC R.B.S. SRL la 1.04.2009.
Chiar daca paratii SC T. SA si Cabinet de Avocat V.B.O. au constatat prin act autentic, la 19.08.2009 incetarea contractului de cesiune de drept litigios, Cabinet de Avocat V.B.O. a continuat sa-si exercite calitatea de reclamant in dosarul nr. 27796/3/2007 in faza apelului in fata Curtii de Apel Cluj. Aceasta atitudine a Cabinetului de Avocat V.B.O. vine sa infirme interpretarea contractului din 1.04.2008 ca mandat fara reprezentare. Daca raporturile dintre parata SC T. SA si Cabinetul de Avocat V.B.O. ar fi fost specifice mandatului fara reprezentare, dupa 19.08.2009 SC T. SA ar fi trebuit sa isi dezvaluie calitatea de titular al creantei ce face obiectul litigiului mentionat.
Atat parata SC T. SA, cat si Cabinet de Avocat V.B.O. au avut o abordare diferita in interpretarea contractului din 1.04.2008. In litigiul vizand pretentiile impotriva reclamantei SC E. SA si care face obiectul dosarului nr. 27796/3/2007, acestea au sustinut ca actul respectiv  este un contract de cesiune de drept litigios , chiar si dupa ce, in prezenta cauza au sustinut, dimpotriva, ca actul este unul care are caracter de contract de mandat fara reprezentare.
Relevanta in speta este si interpretarea si calificarea data de instantele judecatoresti  care s-au pronuntat in dosarul nr. 27796/3/2007 al Tribunalului Bucuresti  si nr. 15350/3/2010 al Tribunalului Bucuresti  (filele X vol. II al dosarului Curtii de Apel Alba Iulia). Contractul a fost interpretat ca unul de cesiune de drept litigios si nu de mandat fara reprezentare, prin sentinta  comerciala nr. 5079/2009 a Tribunalului Bucuresti, decizia civila nr. 140/15.10.2010 a Curtii de Apel Cluj si sentinta comerciala nr. 1007/28.01.2011 a Tribunalului Bucuresti (filele X din dosarul Curtii de Apel Alba Iulia, vol. II si filele X din dosarul Tribunalului Bucuresti).
Curtea de apel constata ca principala cauza care ar fi determinat partile sa incheie un contract de mandat fara reprezentare , si anume disimularea persoanei titulare a creantei ce a facut obiectul contractului  din 1.04.2008, nu exista.
Contractul din 1.04.2008 are toate elementele si a produs efectele specifice unui contract de vanzare de drept litigios. Contractului respectiv ii sunt aplicabile prevederile art. 1391-1401 si 1403 C.civ., cu mentiunea ca, potrivit art. 45 C.com., nu sunt aplicabile regulile privind retractul litigios.
In speta sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1403 C.civ., dreptul ce a fost tranzactionat prin contractul incheiat intre SC T. SA si Cabinet de Avocat V.B.O. fiind litigios, acesta facand obiectul dosarului nr. 27796/3/2007 al Tribunalului Bucuresti (stramutat in faza apelului la Curtea de Apel Cluj).
Prin urmare, capacitatea de a incheia un asemenea contract trebuie verificata prin raportare la dispozitiile art. 1309 C.civ. Interdictia prevazuta de art. 1309 C.civ. este intemeiata pe un motiv de ordine publica  (apararea prestigiului justitiei), iar incalcarea ei este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului. Spre aceasta concluzie conduce si imprejurarea ca incheierea unor asemenea acte de catre magistrati sau avocati este sanctionata penal sau disciplinar (art.12 alin. 1 lit. a sau b din Legea nr.78/2000, art. 40 alin. 1  din Legea nr. 51/1995, statutul profesiei de avocat).
In cauza s-a dovedit ca paratul Cabinet de Avocat V.B.O. este avocat in Baroul Bucuresti, iar, la data incheierii contractului de cesiune de drept litigios din 1.04.2008, acel drept era supus judecatii la Tribunalul Bucuresti.
De altfel, si consiliul Baroului Bucuresti a sesizat comisia de disciplina a acestui barou cu privire la incheierea contractului mentionat cu incalcarea dispozitiilor art. 1309 C.civ.
Chiar daca sanctiunea incalcarii dispozitiilor art. 1309 C.civ. este nulitatea absoluta a actului incheiat, reclamanta SC E. SA trebuie sa dovedeasca un interes.
Interesul reclamantei exista si este actual. Prin constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drept litigios, aceasta ar avea posibilitatea de a evita costurile considerabile ale executarii silite pornite impotriva sa. S-ar crea premisa unei eventuale intoarceri a executarii. Reclamantei i-ar profita  si o reevaluare a valabilitatii platilor facute in contul creantei cesionate. Interesul apare si mai evident, avand in vedere ca parata SC T. SA s-a aratat indestulata dupa plata a doar 31.939.229,06 lei, conform conventiei autentificata sub nr. 1950/19.08.2009 (filele X  dosarul Tribunalului Alba).
Interesul reclamantei este actual, imprejurarea ca, in prezent, contractul de contestat si-a incetat existenta prin executarea integrala, neavand relevanta in verificarea conditiilor de valabilitate, respectiv a capacitatii paratului Cabinet de Avocat V.B.O. de a dobandi creante litigioase. Executarea contractului vizeaza doar raporturile intre parata SC T. SA si Cabinet de Avocat V.B.O. si poate fi invocata intr-o eventuala actiune in rezolutiune sau pretentii.
Aceasta interpretare a clauzelor contractuale corespunde prevederilor art. 977 si 982 C.civ.
In concluzie, curtea de apel constata ca, in cauza, contractul de cesiune de drept litigios incheiat intre parata SC T., in calitate de cedent, si paratul Cabinet de Avocat V.B.O., in calitate de cesionar, la 1.04.2008 cu legalizare de semnatura prin incheierea nr. 843/1.04.2008 de BNPA S.A. din Bucuresti este lovit de nulitate absoluta pentru incalcarea de catre paratul Cabinet de Avocat V.B.O.  a interdictiei speciale vizand capacitatea de a cumpara prevazuta de art. 1309 C.civ.
In ce priveste contractul de cesiune incheiat la 1.04.2009 intre paratul Cabinet de Avocat V.B.O. si parata SC R.B.S. SRL, curtea de apel retine urmatoarele:
Reclamanta si-a limitat critica in ce priveste solutia data capatului de cerere privind anularea acestui contract la gresita apreciere facuta de prima instanta cu privire la natura litigioasa a dreptului de creanta cesionat.
In esenta, temeiul invocat de reclamanta pentru constatarea nulitatii contractului de cesiune de creanta din 1.04.2009 este tot nerespectarea interdictiei prevazute de art. 1309 C.civ.
Curtea de apel constata ca parti in acest contract sunt Cabinet de Avocat V.B.O., in calitate de cedent, si SC R.B.S.  SRL, in calitate de cesionar.
Obiectul contractului il constituie doar creanta in valoare de 31.557.229,06 lei conform sentintei comerciale nr. 5079/16.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia VI-a comerciala in dosarul nr. 27796/3/2007.
Dreptul cesionat prin contractul din 1.04.2009 este un drept litigios. Sentinta prin care s-a stabilit creanta in favoarea Cabinetului de avocat V.B.O. era supusa cailor de atac. In aprecierea caracterului litigios al creantei este irelevanta imprejurarea ca sentinta prin care reclamanta SC E. SA era obligata sa plateasca paratului Cabinet de Avocat V.B.O. era executorie.
Important este ca acea hotarare judecatoreasca nu era irevocabila, fiind supusa caii de atac a apelului. De altfel, Sentinta comerciala nr. 5079/16.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti a fost apelata, in termen, atat de paratul Cabinet de Avocat V.B.O. (cedent in contractul contestat), cat si de reclamanta SC E. SA.
Asa cum am aratat, actiunea in constatarea nulitatii vizeaza doar capacitatea cocontractantilor, fara a viza celelalte elemente ale contractului (consimtamant, obiect, cauza).
Interdictia prevazuta de art. 1309 C.civ. instituie o incapacitate de a cumpara si este de stricta interpretare. Potrivit acestui text de lege judecatorii, supleantii, membrii ministerului public si avocatii nu pot fi cesionari de drept litigios.
In speta paratul Cabinet de Avocat V.B.O. are calitatea de cedent si nu pe aceea de cesionar, astfel ca, in privinta lui, nu se constata incidenta interdictiei prevazute de art. 1309 C.civ.
Cesionar in acest contract este parata SC R.B.S. SRL.
Cesionarul este o persoana juridica ce imbraca forma unei societati comerciale cu raspundere limitata.
Interdictia prevazuta de art. 1309 C.civ. vizeaza doar anumite persoane fizice enumerate limitativ in considerarea calitatii lor speciale, in sistemul judiciar in competenta caruia revine transarea fondului dreptului litigios.
Nici imprejurarea ca asociatul sau administratorul societatii comerciale cesionare are calitatea de avocat nu prezinta relevanta, intrucat incapacitatea il vizeaza personal si nu se poate rasfrange asupra persoanei juridice.
Art. 1309 C.civ. nu se poate extinde asupra altor persoane.
In speta, persoana asociatului nu poate fi confundata cu societatea comerciala.
In concluzie, curtea de apel a gasit nefondata actiunea reclamantei SC E. SA in ce priveste constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de creanta incheiat intre paratul Cabinet de Avocat V.B.O. si parata SC R.B.S. SRL la 1.04.2009 pentru nerespectarea dispozitiilor art. 1309 C.civ., aceasta interdictie legala nefiind operanta raportat la acest contract.
Curtea de apel , in temeiul art. 296 C.pr.civ.,a admis apelul declarat de reclamanta SC E. SA impotriva Sentintei comerciale nr. 401/COM/2010 pronuntata de Tribunalul Alba, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei atacate cu privire la solutia data primului capat de cerere din actiunea reclamantei. A fost constatata nulitatea absoluta a contractului de cesiune de drept litigios de creanta incheiat intre paratii SC T. SA si Cabinet de avocat V.B.O. din Bucuresti si legalizat la 1.04.2008 de notar public A.S. si a fost respinsa cererea secundara a reclamantei privind constatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de creanta incheiat intre paratii Cabinet de avocat V.B.O. si SC R.B.S. SRL la 1.04.2009.